Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 38/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 38/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 38/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.38/F
Ședința publică din 30.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
GREFIER – VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale, având ca obiect săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.181 Cod penal, privind pe inculpatul D. D. și pe partea vătămată A. A. S..
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate apărătorului părții vătămate A. A. S. să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data 30 ianuarie 2013.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1616/P/2010, emis la data de 09.04.2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. D. -avocat, în prezent suspendat- sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Cod penal.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că la data de 12.04.2007, inculpatul D. D. a agresat pe partea vătămată A. A. Ș., cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
La termenul din data de 23.01.2013, Curtea, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea plângerii prealabile.
Analizând materialul de urmărire penală exclusiv prin prisma acestei excepții, Curtea reține următoarele:
La data de 13.04.2007, persoana vătămată A. A. Ș. a sesizat Secția 6 Poliție în legătură cu faptul că la data de 12.04.2007 în jurul orei 20.30, a fost agresat de șoferul unui autovehicul, având număr de înmatriculare_, solicitând „luarea măsurilor legale ce se impun”.
În ceea ce privește această sesizare, Curtea apreciază că prin însăși conținutul ei, aceasta nu constituie o plângere prealabilă în sensul art. 283 Cod procedură penală, întrucât cuprinde exclusiv descrierea faptei, fără a fi indicat autorul, care de altfel nici nu era cunoscut la acea dată și nici celelalte mențiuni la care face referire articolul în cauză.
Curtea consideră că, în contextul în care autorul nu era cunoscut, expresia „vă rugăm să luați măsurile legale ce se impun” nu poate avea decât semnificația că se solicită identificarea autorului, susținerile Parchetului și ale părții vătămate în sensul că sesizarea inițială are natura juridică a unei plângeri prealabile neputând fi însușită de către instanță.
A considera altfel, ar însemna practic ca, ori de câte ori se formulează o sesizare cu privire la o infracțiune care se cercetează la plângere prealabilă, indiferent de conținutul ei, aceasta să fie asimilată unei plângeri prealabile, ceea ce ar lipsi de eficiență dispozițiile art. 283 Cod procedură penală.
Cât privește manifestarea neechivocă de voință a părții vătămate de a solicita tragerea la răspundere penală a inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost exprimată pentru prima oară abia la data de 08.10.2010, dată la care partea vătămată a dat o declarație care constituie în fapt, o plângere prealabilă, solicitând expres tragerea la răspundere penală a inculpatului, pe care îl indică în concret, ca fiind autorul faptei sesizate, precizând totodată și pretențiile civile.
Deoarece, din procesul verbal de recunoaștere întocmit la data de 17.07.2007 (filele 24-26, dup), reiese că la data respectivă, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul faptei sesizate, în cuprinsul procesului verbal menționându-se că s-a procedat la citirea datelor de identificare ale inculpatului, Curtea constată că aceasta este data de la care a început să curgă termenul de două luni, prev. de art. 284 Cod procedură penală pentru introducerea plângerii prealabile.
În aceste condiții, este evident că plângerea prealabilă a fost introdusă cu mult după expirarea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 284 alin. 1 din Codul de procedură penală pentru introducerea plângerii prealabile, calculat din ziua în care partea vătămată a știut cine este făptuitorul.
Faptul că organele de urmărire penală nu au adus la cunoștința părții vătămate că poate formula plângere prealabilă în termenul de două luni de la data la care a cunoscut autorul, nu poate avea ca și consecință prelungirea acestuia, termenul în cauză fiind unul peremptoriu. De altfel, Codul de procedură penală prevede o asemenea obligație doar în cazul infracțiunilor flagrante sau în cazul în care organele judiciare procedează la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Nu poate fi reținută nici susținerea părții vătămate în sensul că la data la care a efectuat recunoașterea nu i-au fost comunicate datele de identificare ale persoanei identificate, având în vedere mențiunea expresă de pe procesul verbal în cauză, conform căreia s-a procedat la citirea acestora, procesul verbal fiind de altfel semnat de partea vătămată.
De asemenea, nu poate fi împărtășită opinia apărătorului părții vătămate în sensul că disp. art. 284 Cod procedură penală ar fi o dispoziție de favoare pentru partea vătămată, termenul de două luni fiind în mod evident un termen imperativ a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea.
Pentru considerentele expuse, constatând tardivitatea plângerii prealabile, urmează a dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 al. 1 Cod penal.
Văzând disp. art. 346 al. 4 Cod procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. A. Ș..
În baza art. 192 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va obliga partea vătămată A. A. Ș. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D. D.- fiul lui Jenică și L., ns.21.12.1972 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 al. 1 Cod penal.
În baza art. 346 al. 4 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. A. Ș..
În baza art. 192 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, obligă partea vătămată A. A. Ș. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
O. B. VICTORIȚA S.
Red.B.O./Th.red.BO -2ex/06.02.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
