Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 848/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 848/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 848
Ședința publică de la 9 mai 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. G. M.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul P. S. G. împotriva sentinței penale nr. 943 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat P. S. G. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat I. E. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimatul inculpat B. A. personal și asistat de apărător ales, avocat B. A. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatele părți responsabile civilmente B. B. și B. M., lipsind intimata parte vătămată S. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Curtea procedează la legitimarea intimatului inculpat și a intimatelor părți responsabile civilmente, fiind depuse la dosar Cărțile de identitate ale acestora – in fotocopie.
După ce Curtea pune in vedere recurentului inculpat prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, pe fond, a se dispune redozarea pedepsei, cu aplicarea dispozițiilor art. 74, art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal și suspendarea condiționată a executării acesteia, in temeiul art. 81 Cod penal.
In subsidiar, in măsura in care nu va fi primit acest punct de vedere al apărării, solicită a se aplica in favoarea inculpatului dispozițiile art. 74, art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal și in temeiul art. 861 Cod penal, a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
In susținerea apărării, solicită a se reține că din evaluarea psihiatrică ce a fost făcută inculpatului, rezultă că acesta consumă ocazional etnobotanice și nu in mod frecvent, de obicei, astfel cum in mod greșit a reținut instanța de fond.
In continuare, solicită a se observa contradicția dintre considerentele și dispozitivul hotărârii, in sensul că la fila 8 se precizează că instanța urmează a condamna inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare, cu executare in regim privativ de libertate, pentru ca la fila 10 să se specifice 4 ani și 8 luni închisoare.
De asemenea, face referire la datele ce caracterizează persoana recurentului, care a fost complice la comiterea faptei, autorul fiind coinculpatul B. A., la starea fizică și psihică a acestuia, respectiv că suferă de debilitate mintală și retard educațional, dar cu toate acestea, lucrează și își întreține familia, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
In încheiere, consideră că nu se impune reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin,. 1 lit. c Cod penal, in raport de împrejurarea că doar l-a ajutat pe coinculpat la săvârșirea infracțiunii.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la susținerea apărării, in sensul reținerii dispozițiilor art. 74 – 76 Cod penal, arată că nu au fost indicate care circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal să fie reținute, dar consideră că instanța nu avea cum să rețină niciuna dintre acestea. Conduita bună a inculpatului nu rezultă din niciun act, iar din fișa de cazier rezultă că acesta a mai fost sancționat administrativ pentru complicitate la furt calificat, nu a depus nici o stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, atitudinea sa sinceră i-a folosit acestuia, profitând de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Apărarea a solicitat aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 Cod penal, dar in situația în care nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată este egală cu minimul special, minim stabilit ca urmare a aplicării disp. art.3201 Cod procedură penală și in raport de cuantumul acestei pedepse, nici dispozițiile art. 81 și nici ale art. 861 Cod penal nu sunt aplicabile.
S-a mai invocat faptul că recurentul nu are antecedente penale. Este adevărat că nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, nu are condamnări, dar are o sancțiune cu caracter administrativ aplicată pentru o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului.
Apărarea a mai invocat o eroare materială existentă la fila 8 din sentință, care este evidentă, dat fiind faptul că instanța nu putea aplica o pedeapsă de 4 ani și 4 luni – sub minimul special de 4 ani și 8 luni -, in condițiile in care instanța nu reținuse circumstanțe atenuante in favoarea recurentului.
Cu privire la solicitarea apărării, in sensul înlăturării circumstanței agravante, susține că practica este unanimă, nu are relevanță în ce calitate comite majorul infracțiunea, atâta timp cât una dintre persoanele implicate in săvârșirea faptei este un minor.
Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei și aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 Cod penal, arătând că mama sa este grav bolnavă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 943 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea inculpatului P. S. G. de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 26 Cp rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a Cp cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c Cp în infracțiunea prev. de art.26 Cp rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c Cp.
I. În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a Cp cu aplic. art. 99 și urm. Cp, cu aplic. art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul B. A. [fiul lui B. și M., născut la 05.12.1996, CNP_, cetățean român, studii gimnaziale, elev în clasa a IX-a la Liceul „Cronos”, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. I., în prezent încarcerat în Centrul de reținere și Arestare nr. 12, cu sediul în București, Calea Giulești, nr. 24, sector 1], la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă comisă la 21.01.2013 asupra părții vătămate S. A.).
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cp pe durata pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 alin. 1 Cp cu referire la art. 71 alin. ultim Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani și 4 (patru) luni, stabilit potrivit art. 110 Cp.
În baza art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cpp, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 37/UP/21.01.2013 emis de Judecătoria Sectorului 4 București, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză de la 21.01.2013 până la data punerii efective în libertate.
II. În baza art. 26 Cp rap. la 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a Cp cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c Cpp, a fost condamnat inculpatul P. S. G. [fiul lui I. și M., născut la 11.10.1988, în orașul Băicoi, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, necăsătorit, agent de curățenie la S.C. AFRO CLEANING S.R.L., necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în București, ., sector 5, în prezent încarcerat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 9, cu sediul în București, .. 2 A, sector 4], la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (faptă comisă la21.01.2013 asupra părții vătămate S. A.).
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cp, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 21.01.2013 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 Cpp, menține măsura arestării inculpatului.
A fost respinsă - ca neîntemeiată - acțiunea formulată de partea civilă S. A., domiciliată în București, ., .. 3, ., în contradictoriu cu inculpatul P. S. G., cu inculpatul B. A. și cu părțile responsabile civilmente B. B. și B. M., având domiciliul în comuna Domnești, ., jud. I..
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cpp, au fost obligați inculpații la plata a câte 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20.01.2013, în jurul orei 19:00, inculpatul minor B. A. (16 ani) a plecat de la domiciliul său din ., deplasându-se în mun. București, unde s-a întâlnit cu prietenul său, inculpatul major P. S. G. (24 de ani). Pe parcursul întâlnirii, în zona benzinăriei Agip de pe Calea 13 Septembrie, inculpații și alți doi cunoscuți de ai lor au consumat substanțe etnobotanice („P. by magic”) până în jurul orei 05:00 ale zilei de 21.05.2013. După aceea, inculpații B. A. și P. S. G. s-au deplasat la locuința bunicii primului, situată pe . 4, ocazie cu care inculpatul B. a primit de ruda sa suma de 60 lei pe care a cheltuit-o împreună cu inc. P. la o sală de jocuri de noroc din zona Luica, sector 4.
Deoarece rămăseseră fără bani, inculpații au hotărât să sustragă un telefon mobil de la o persoană, obiect pe care să-l vândă.
În acest scop, în timp ce se deplasau pe ., în apropierea bisericii cu hramul „Sf. D. Sihastrul”, inculpații au observat pe partea vătămată S. A. care se deplasa dinspre domiciliu către o bancă, vorbind la telefonul mobil marca Samsung I 5500 Galaxy, hotărând să pună în aplicare planul convenit mai înainte.
Astfel, inculpatul B. A., urmat îndeaproape de inculpatul P. S. G., s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls telefonul din mână, ținut la urechea dreaptă, după care s-a dus către inculpatul P., dându-i aparatul și fugind apoi amândoi în direcția .> Partea vătămată a ripostat, strigând după ajutor și alergând după inculpați circa 100 m. Alertat de strigătele părții vătămate, numitul Ciuhni I. S. a pornit în urmărirea inculpaților, reușind să-l prindă pe inculpatul B. A. căruia, pe parcursul alergării îi căzuse telefonul mobil ce îi aparținea (Nokia). Inculpatul P., în posesia căruia se afla telefonul sustras, a reușit să scape.
După prinderea inculpatului, partea vătămată și numitul Ciuhni I. S. au apelat Serviciul 112, la fața locului sosind lucrători ai Secției 15 Poliție care au identificat pe inculpatul B. ca autor al faptei, acesta conducându-i apoi la domiciliul inculpatului P. S. G.. Fiind legitimat, inculpatul a predat polițiștilor telefonul sustras, acesta fiind apoi restituit părții vătămate pe bază de dovadă.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost însușite de ambii inculpați.
Instanța de fond a înlăturat afirmația părții vătămate, conform cu care inculpatul B. a lovit-o (în dreptul urechii drepte), pentru a o deposeda de telefonul mobil, întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În acest sens, pe de o parte, s-a avut în vedere că inculpații au declarat unanim că acțiunea de împosedare a inculpatului B. s-a realizat prin smulgere și nu prin lovire, această versiune fiind confirmată implicit și de martorul Ciuhni I. S. care a arătat că a văzut pe partea vătămată alergând după inculpați și țipând că i s-a furat telefonul, nefăcând nicio referire la vreun act de violență. Totodată, martorul a relatat și faptul că individul pe care a reușit să-l prindă (inc. B. ) a fost indicat de partea vătămată ca fiind cel care îi furase telefonul (a se vedea f. 36-37, 42-43 d.u.p.). Pe de altă parte, este de observat că partea vătămată, deși susține că a simțit „o lovitură puternică” în zona urechii drepte, revine și arată că nu prezintă urme vizibile de violență în respectiva regiune anatomică, precizând totodată că nu se va prezenta la I.N.M.L., pentru a fi examinată și a obține certificat medico-legal.
În aceste condiții, în lipsa unui act medico-legal care să ateste leziuni pe corpul părții vătămate (cu sau fără zile de îngrijiri medicale), instanța de fond a reținut ca dovedită doar o acțiune de smulgere a telefonului mobil, act care, prin impactul psihologic pe care îl generează asupra victimei, echivalează cu exercitarea de violențe în sensul art. 211 alin. 1 Cp, în scopul de a înfrânge voința deținătorului legitim.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
Fapta inculpatului minor B. A. - care la data de 21.01.2013, pe timp de zi și în loc public, printr-un act de violență, a deposedat pe partea vătămată S. A. de un telefon mobil, beneficiind de ajutorul inculpatului major P. S. G. care a preluat bunul sustras și a asigurat păstrarea acestuia prin fuga de locul faptei, conform unei înțelegeri prealabile - întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c Cp și alin. 2/1 lit. a Cp cu aplic. art. 99 și urm. Cp.
Fapta inculpatului major P. S. G. - care la data de 21.01.2013, pe timp de zi și în loc public, după o înțelegere prealabilă, l-a ajutat pe inculpatul minor B. A. să sustragă, printr-un act de violență, telefonul părții vătămate S. A., preluând bunul ieșit din stăpânirea victimei fără voința ei și asigurând apoi păstrarea acestuia prin fuga de locul faptei - întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cp și alin. 2/1 lit. a Cp. În speță este incidentă și agravanta prev. de art.75 alin. 1 lit. c Cp, dat fiind că inculpatul P. cunoștea că inculpatul B. este minor, cei doi fiind prieteni.
A arătat instanța de fond că inculpatul P., chiar dacă nu a urmărit să ajute la comiterea unei tâlhării, a prevăzut și acceptat să participe la o astfel de faptă, în condițiile în care el și inculpatul minor conveniseră să deposedeze de telefon o persoană care trece întâmplător pe stradă. Că lucrurile stau astfel o demonstrează chiar declarațiile inculpatului, acesta relatând că a luat telefonul de la inc. B., imediat după ce acesta îl smulsese din mâna părții vătămate, având astfel reprezentarea că participă la săvârșirea unei sustrageri prin acte violente.
D. urmare, instanța de fond a respins - ca neîntemeiată - cererea inculpatului P. S. G. de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 26 Cp rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a Cp cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c Cp (complicitate la tâlhărie) în infracțiunea prev. de art. 26 Cp rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c Cp (complicitate la furt calificat).
Vinovăția inculpaților fiind dovedită, pe baza probelor administrate, în raport cu faptele care au făcut obiectul judecății, instanța a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea. La proporționalizarea pedepselor ce au fost stabilite pentru infracțiunile săvârșite, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 alin.1 Cp.
Privitor la inculpatul B. A., s-a ținut seama de gradul de pericol social orientat spre medie al infracțiunii, dat de determinarea și îndrăzneala activității infracționale, concretizată prin exercitarea de violență urmată de sustragerea unui bun de la persoană de sex feminin în vârstă de 50 de ani, cu posibilități de ripostă reduse, de modul și timpul comiterii faptei, de săvârșirea faptei împreună cu un major și după o înțelegere anterioară, precum și de rezultatul produs (ieșirea din patrimoniul victimei a unui telefon mobil, recuperat și restituit, fără a i se cauza vătămări ale integrității fizice ori psihice).
De asemenea, s-a ținut seama și de persoana inculpatului, sens în care au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal. Sub același aspect, în considerarea referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I., instanța de fond a observat că inculpatul are perspective reale și ridicate de reintegrare socială, în contextul în care beneficiază de sprijinul moral și material permanent al părinților, urmează cursuri școlare (este elev în clasa a IX-a la liceul privat „Cronos” unde are o situație școlară bună). Conform aceluiași referat, mai e de observat că inculpatul manifestă un interes deosebit pentru disciplinele limba și literatura română și limba engleză, obținând și un certificat de competență lingvistică Cambridge și că acesta a realizat consecințele negative ale consumului ocazional de droguri (marijuana și substanțe etnobotanice) în compania inculpatului P. și a altor persoane cu aceleași preocupări. De asemenea, conform adresei nr._/06.02.2013 a Postului de Poliție Domnești, inculpatul nu făcut obiect al cercetărilor în dosare cu caracter penal instrumentate de unitatea respectivă, nefiind nici sancționat contravențional. Toate acestea conduc la concluzia că săvârșirea de fapte antisociale nu reprezintă o trăsătură definitorie a personalității inculpatului.
Totodată, în considerarea dispozițiilor 320/1 alin. 7 Cpp aplicabile în speță, ca urmare a recunoașterii necondiționate a faptelor, după reducerile prevăzute de art. 109 alin. 1 Cp, instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă ale cărei limite au fost situate între 2 ani și 4 luni și 5 ani și 8 luni. S-a apreciat că nu se impune ca sinceritatea inculpatului să fie reținută și ca circumstanță atenuantă, dat fiind că această atitudine a fost pur formală, inculpatul fiind prins în flagrant și pus astfel în fața unor probe mai presus de orice îndoială.
Referitor la scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 Cp, date fiind toate circumstanțele prezentei fapte, precum și circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa de antecedente penale, urmarea de cursuri liceale și atitudinea sinceră și cooperantă manifestată pe parcursul procesului penal), instanța fondului a apreciat că acesta poate fi atins și fără executare în regim de privativ de libertate, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Privitor la inculpatul P. S. G., instanța fondului a ținut seama de gradul de pericol social orientat spre medie al infracțiunii, dat de determinarea și îndrăzneala activității infracționale, exprimată prin ajutorul dat inculpatului minor B., în exercitarea de violență urmată de sustragerea unui bun de la persoană de sex feminin în vârstă de 50 de ani, după o înțelegere anterioară, precum și de rezultatul produs (ieșirea din patrimoniul victimei a unui telefon mobil, recuperat și restituit, fără a i se cauza vătămări ale integrității fizice ori psihice).
De asemenea, instanța a ținut seama și de persoana inculpatului. În acest sens, s-a avut în vedere că inculpatul, deși nu a înregistrat condamnări anterioare, nu este cu totul străin de încălcarea normelor penale în contextul în care în cursul anului 2011 a fost sancționat cu amendă administrativă printr-o ordonanță a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, ca urmare a unei soluții de scoatere de sub urmărire penală pentru complicitate la furt calificat (a se vedea cazierul). S-a ținut seama și de împrejurarea că inculpatul, deși are un loc de muncă unde se bucură de o bună reputație (a se vedea caracterizarea emisă de S.C. AFRO CLEANING S.R.L.), este consumator de substanțe etnobotanice, factor cu potențial criminogen deloc de neglijat.
Totodată, în considerarea dispozițiilor 320/1 alin. 7 Cpp aplicabile în speță ca urmare a recunoașterii necondiționate a faptei, instanța de fond s-a orienta la o pedeapsă al cărei minim a fost redus cu o treime. Instanța a considerat și în acest caz că nu se impune ca sinceritatea inculpatului să fie reținută și ca circumstanță atenuantă, dat fiind că această atitudine a fost una pur formală, inculpatul fiind pus în fața unor probe mai presus de orice îndoială.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că partea vătămată S. A., cu prilejul formulării plângerii și al declarațiilor date la 21.01.2013 (data faptei), s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras (f. 26-31 d.u.p.), deși prejudiciul a fost recuperat în natură la aceeași dată, prin restituirea telefonului sustras (a se vedea dovada de la fila 61 d.u.p.).
În considerarea acestei situații de fapt și observând că partea civilă nu și-a probat pretențiile, în cuantum de 500 lei, neprecizându-și în mod clar poziția cu ocazia judecății, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu inculpații și cu părțile responsabile civilmente B. B. și B. M. (părinții inculpatului minor B. A.).
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul P. S. G., criticând-o pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul (recurent în speță) a comis infracțiunea de tâlhărie, astfel cum a fost trimis în judecată.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost însușite de ambii inculpați, în procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, invocat de inculpatul recurent, prin apărător, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanțele – procedând la individualizarea pedepsei – operațiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.
Pornind de la aceste repere – expres consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal coroborate cu dispozițiile art.52 Cod penal – instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa pe care acesta urmează să o execute - în cuantum și modalitate de executare - reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea inculpatului corespunzător datelor personale, acesta săvârșind infracțiunea în loc public (alin.2, lit.c) și împreună cu o altă persoană (alin.2/1, lit.a).
Chiar și în aceste condiții, inculpatului (recurent în speță) i-a fost aplicată o pedeapsă la nivelul limitei minime prevăzută de lege, clemența manifestată de instanța de fond fiind evidentă și datorându-se atitudinii procesuale a inculpatului care a beneficiat de procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, nejustificându-se o reducere a cuantumului pedepsei.
Curtea nu poate primi cererea apărării, în sensul de a se reține incidența dispozițiilor art.74 – 76 Cod penal, întrucât, pe de o parte, nu au fost indicate care anume circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal să fie reținute, iar pe de altă parte, judecătorul fondului nu doar că a motivat pe larg acest aspect, dar nici nu avea cum să rețină vreuna dintre aceste împrejurări. Conduita bună a inculpatului nu rezultă din nicio probă, iar din fișa de cazier judiciar, rezultă că acesta a mai fost sancționat administrativ pentru complicitate la furt calificat, nu a depus nicio stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, atitudinea sinceră, fiind una mai mult formală, doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.
Recurentul inculpat, prin apărător, a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau art. 861 Cod penal, însă, în situația în care nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată este egală cu minimul special, minim stabilit ca urmare a aplicării disp. art.3201 Cod procedură penală și în raport de cuantumul acestei pedepse, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 81 și nici ale art. 861 Cod penal, acestea nefiind aplicabile din punct de vedere legal.
Cu privire la împrejurarea că recurentul din speță nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea arată, pe lângă faptul că aceasta este o stare de normalitate, că într-adevăr nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, nu are condamnări, dar are o sancțiune cu caracter administrativ aplicată pentru o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului.
Aspectele relevate mai sus împiedică instanța să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, Curtea apreciind că prin pedeapsa, astfel cum a fost stabilită - în cuantum și modalitate de executare – se poate realiza scopul prevăzut la art.52 Cod penal.
S-a mai susținut de către apărătorul inculpatului că în hotărârea atacată există o eroare materială, la fila 8 din sentință, însă aceasta este evidentă, dat fiind faptul că instanța nu putea aplica o pedeapsă de 4 ani și 4 luni – sub minimul special de 4 ani și 8 luni - în condițiile în care nu au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului P. S. G..
Referitor la solicitarea apărării, în sensul înlăturării circumstanței agravante prevăzute de art.75 lit.c din Codul penal, Curtea arată că practica este unanimă, neavând relevanță în ce calitate comite majorul infracțiunea, atâta timp cât una dintre persoanele implicate în săvârșirea faptei este un minor.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii atacate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P. S. G., în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.383 alin.2 Cod procedură penală, constatând că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 21 ianuarie 2013 la zi.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. S. G., împotriva sentinței penale nr. 943 din 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
În baza art. 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 Cod de procedură penală și art. 88 cod penal, deduce din durata pedepsei perioada 21 ianuarie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. M. M. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.D.S.Giurchița-Jud.Sect.4
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 919/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
