Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2274/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2274/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 2274/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2274/R
Ședința publică de la 26.11.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR – S. E.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER - E. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de către recurenții-inculpați N. G. I., E. A. I., T. D. E. și T. C. M., împotriva încheierii de ședință din data de 07.11.2012, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ /a1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-inculpat N. G. I., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, av. D. C., cu delegația avocațială nr._/23.11.2012, inculpatul E. A. I., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, av. S. I., cu delegația avocațială nr._/23.11.2012, depusă la dosarul cauzei, recurentul-inculpat T. D. E., în stare de arest și asistat de apărător din oficu, av. C. M., cu delegația avocațială nr._ din 23.11.2012, depusă la dosarul cauzei și recurentul-inculpat T. C. M., în stare de arest și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenții-inculpați N. G. I. și E. A. I., având, pe rând, cuvântul, arată că înțeleg să își retragă recursurile formulate, întrucât s-au mai soluționat recursurile lor împotriva aceleiași încheieri.
Apărătorii din oficiu ai recurenților-inculpați N. G. I. și E. A. I. solicită să se ia act de retragerea recursurilor formulate de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea recursurilor formulate de recurenții-inculpați N. G. I. și E. A. I..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat T. C. M. solicită, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, admiterea recursului formulat de acesta, casarea încheierii de ședință recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate.
Susține că nu există temeiuri care să justifice menținerea recurentului-inculpat în stare de arest, scopul procesului penal putând fi atins și cu acesta în stare de libertate, neexistând indicii că ar încerca să se sustragă.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond că inculpatul ar face parte dintr-un clan, arată că singura legătură cu acest clan este gradul de rudenie.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat T. D. E. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 07.11.2012 și, rejudecând, revocarea arestării preventive și cercetarea sa în stare de libertate.
Susține că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Solicită, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în baza art. 38515 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală respingerea recursurilor formulate de recurenții-inculpați T. D. E. și T. C. M., ca nefondate, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă în continuare.
Arată că, în cauză, nu s-au administrat probe noi care să conducă la ideea că nu mai există indiciile temeinice privind săvârșirea faptelor de către inculpați sau starea de pericol concret pentru ordinea publică, acestea menținându-se în continuare și impunând menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Recurentul-inculpat T. D. E., personal, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat T. C. M., personal, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței și arată că nu a dorit să o omoare pe partea vătămată.
CURTEA ,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2012, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ /a1, în temeiul art. 300/2 C.pr.pen. raportat la art. 160/b alin.1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpaților T. C. M., fiul lui natural și T., născut la data de 11.09.1987 în oraș B., domiciliat în B., ., jud. I., CNP:_ (arestat în baza M.A.P. nr. 17/UP/09.06.2012), T. D. E., fiul lui natural și E., născut la data de 04.09.1987, în oraș B., domiciliat în B., ., jud. I., CNP:_ (arestat în baza M.A.P. nr. 19/UP/09.06.2012), E. A. I., fiul lui D. și F., născut la data de 21.01.1985, în oraș B., domiciliat în B., ., jud. I., CNP:_ (arestat în baza M.A.P. nr. 20/UP/09.06.2012), N. G. I., fiul lui V. și I., născut la data de 21.12.1985, în oraș B., domiciliat în B., ., jud. I., CNP:_ (arestat în baza M.A.P. nr. 21/UP/09.06.2012), prin încheierea nr. 62/09.06.2012 a Tribunalului I. - Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 230/R/28.06.2012 dată de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală.
În temeiul art. 160/b alin. 3 C.pr.pen raportat la art. 143 al. 1 C.pr.pen., art. 148 lit. f C.pr.pen., art. 136 al. 1 lit. d C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I.,până la următoarea verificare a stării de arest preventiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul I. nr. 1543/P/2012 din data de 01.10.2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._, la data de 01.10.2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 litera i Cod Penal, și art. 321 alin. 1 și 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a cod penal și inculpatul D. M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art. 174-art. 175 litera i Cod Penal, și art. 321 alin. 1 și 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 33 litera a cod penal.
Prin actul de sesizare s-a arătat în esență că, la data de 07.06.2012, ora 23,30, în zona intersecției . . B., jud. I., partea vătămată M. Nicușor (cu domiciliul în aceeași localitate), a fost victimă a agresiunilor fizice extrem de violente exercitate asupra sa de către cei cinci inculpați în cauză, precizându-se că faptele au fost comise în loc public, la oră de noapte, au tulburat grav liniștea și ordinea în zona citadină respectivă.
S-a mai menționat în actul de sesizare și faptul că primul care a lovit a fost D. M. L., care a aplicat, din spate, o lovitură cu un cuțit (briceag) în zona capului, după care T. C. M. a pulverizat un spray paralizant în fața părții vătămate, aceasta căzând la pământ, iar D. M. L. a lovit în continuare partea vătămată, cu același briceag, în zona feței, de mai multe ori, în timp ce inculpații E. A. I., T. D. E. și N. G. I. au aplicat fiecare părții vătămate, cazută la pământ, mai multe lovituri cu piciorul, atât în zona corpului dar mai ales în zona capului. Totodată, s-a mai arătat că inculpatul T. C. M. a susținut permanent conduita violentă a celorlalți, strigând că trebuie omorâtă partea vătămată și a aplicat personal, cu un alt cuțit (briceag) decât cel folosit de D. M. L., cu lama, o lovitură puternică în zona abdominală a părții vătămate - care nu se mai putea apăra nici măcar instinctual datorită multiplele lovituri anterioare.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 62 din data de 09.06.2012 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 230/R/28.06.2012 dată de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul I. și în baza art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală, art. 148 al. 1 lit. b, f Cod procedură penală și art. 149 1 Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților T. C. M., D. M. L., T. D. E., E. A. I., N. G. I. pe o durata de 29 de zile, cu începere de la 09.06.2012 și pana la data de 06.07.2012, inclusiv.
Ulterior, măsura a fost pusa in executare, pe numele inculpatului T. C. M. fiind emis mandat de arestare preventivă nr.17/UP/09.06.2012, pe numele inculpatului D. M. L. - mandatul de arestare preventivă nr. 18/UP/09.06.2012, pe numele inculpatului T. D. E. - mandatul de arestare preventivă nr. 19/UP/09.06.2012, pe numele inculpatului E. A. I. - mandatul de arestare preventivă. nr. 20/UP/09.06.2012 și pentru inculpatul N. G. I. - mandatul de arestare preventivă nr. 21/UP/09.06.2012.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul săvârșirii de inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor (pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani) și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un grad sporit de pericol concret pentru ordinea publică (față de faptul că una dintre infracțiunile comise este îndreptată împotriva unei valori esențiale (viața persoanei), iar cealaltă infracțiune a produs o tulburare gravă a ordinii și liniștii publice, modul de săvârșire a infracțiunilor (de mai multe persoane, împreună, prin aplicarea unor lovituri de cuțit, prin lovirea persoanei vătămate cu picioarele și alte obiecte în zone vitale), atitudinea procesuală a inculpaților (care au fost în mod vădit nesinceri, încercând în mod constant să inducă în eroare organele judiciare), antecedentele penale ale inculpaților (inculpații T. C. M., D. M. L., T. D. E. E. A. I. fiind condamnați anterior și sancționați administrativ pentru diverse infracțiuni, ceea ce dovedește perseverența infracțională a acestor inculpați, faptul că aceștia înțeleg în mod constant să ignore valori sociale ocrotite de normele de drept penal).
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, judecătorul a reținut că, din declarațiile martorilor R. V. și M. R. A. a rezultat că inculpații fac parte dintr-un clan - clanul Baraian -, sunt persoane foarte agresive și că persoane aflate în relații apropiate cu inculpații (D. Sandocan și alte persoane) i-au amenințat cu moartea pe martorii Iabangiu D., M. R. A.. Judecătorul a apreciat că verosimilitatea acestor susțineri este confirmată prin declarația dată de inculpatul T. C. M. în fața judecătorului (acest inculpat confirmând că îi cunoaște pe D. Sandocan și alte persoane apropiate acestuia), dar și prin declarația dată de inculpatul N. G. I. în fața judecătorului (acest inculpat confirmând faptul că inculpații se cunosc, se află în relații apropiate).
Apreciindu-se subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii, dar și necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv, față de inculpați, astfel: prin încheierea nr. 71/05.07.2012 dată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._, de la 08.07.2012 până la 06.08.2012, inclusiv; prin încheierea nr. 86/03.08.2012 dată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._, de la de la 7.08.2012 până la 5.09.2012, inclusiv; prin încheierea nr. 100/03.09.2012 dată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._, de la data de 06.09.2012 și până la data de 05.10.2012, inclusiv.
Prin încheierea din data de 02.10.2012 a Tribunalului I. - Secția Penală, dată în dosarul nr._, în temeiul art. 300 indice 1 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații T. C. M., D. M. L., T. D. E., E. A. I., N. G. I., prin încheierea nr. 62/09.06.2012 a Tribunalului I. - Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 230/R/28.06.2012 dată de Curtea de Apel București - Secția I Penală. În temeiul art. 300 indice 1 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 143 al. 1 C.pr.pen., art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților T. C. M., D. M. L., T. D. E., E. A. I., N. G. I., până la următoarea verificare a stării de arest preventiv.
Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2012, dată în dosarul nr._ al Tribunalului I. - Secția Penală, Tribunalul a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. și formarea unui nou dosar, cu termen de fond la data de 07.12.2012, ora 12:30.
În continuare, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 300 indice 2 C.pr.pen., în cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 indice b C.pr.pen.
Prin dispozițiile art. 160/b al. 1 C.p.p. s-a prevăzut ca în cursul judecății, instanța să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160/b al. 3 C.p.p., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privare de libertate, instanța dispune, menținerea arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. au fost arestați, întrucât există motive „rezonabile” susceptibile de a-i face suspecți de comiterea presupuselor fapte pentru care sunt cercetați. „Rezonabilitatea” suspiciunilor pe care trebuie să se bazeze o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragr.1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului contra privărilor arbitrare de libertate.
Or, la acest moment procesual, Tribunalul a apreciat că există probe sau indicii temeinice în accepțiunea art. 143 C.pr.pen., fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I..
În acest sens s-au reținut următoarele mijloace de probă din dosarul de urmărire penală: proces-verbal de consemnare a declarației date de partea vătămată M. Nicușor, proces-verbal încheiat de P. de pe lângă Tribunalul I. la 08.06.2012, planșa fotografică aferentă cercetării la fața locului; procesul verbal încheiat de IPJ I. - PO B. la 08.06.2012 ,acte medicale emise de Spitalul Clinic de Urgență București – Floreasca - Departament Garda UPU- SMURD, declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor M. C., L. G., M. R. A., Iabangiu D., R. V., procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, certificatul medico-legal nr. A2/J/491/13.06.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență I., raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.738 din 30.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat; raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.817 din 31.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat), fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I., potrivit art. 5/2 C.pr.pen.
În aceste condiții, în raport de mijloacele de probă de la urmărirea penală, apar ca nefondate susținerile apărătorului ales al inculpatului N. G. I. cu privire la împrejurarea că acest inculpat nici nu a fost la locul incidentului.
Referitor la condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.pr.pen, Tribunalul a constatat că este îndeplinită, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat pentru care sunt cercetați inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. este închisoarea de la 15 ani la 25 ani și chiar dacă inculpații sunt cercetați pentru tentativă la omor calificat - înjumătățirea limitelor pedepsei nu poate fi pusă în discuție în actualul moment procesual și, mai mult, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.pr.pen. fac referire la pedeapsa prevăzută de lege în sensul art. 1411 Cod penal, deci la pedeapsa prevăzută de lege pentru forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este de la 2 la 7 ani.
Prin raportare la dispozițiile art. 148 alin. 1 litera f Cod procedură penală, temei ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că acest temei subzistă și în prezent, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I..
În ce privește a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen., pericolul pentru ordinea publică, instanța a apreciat că, și în prezent, lăsarea în libertate a celor patru inculpați T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. sunt cercetați pentru două infracțiuni de natură diferită (o infracțiune contra vieții, o infracțiune prin care se aduce atingere normelor privind conviețuirea socială), ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol relevat din împrejurările de fapt - în loc public, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, violența actelor presupus a fi comise, modalitatea în care au acționat cei 4 inculpați împreună cu inculpatul D. M. L. ce denotă îndrăzneală infracțională, mai multă forță de acțiune și o oarecare organizare ad-hoc a activității infracționale; de urmarea produsă în cazul presupusei fapte de tentativă la omor calificat(leziunile cauzate părții vătămate, astfel cum rezultă din mențiunile certificatului medico-legal nr. A2/J/491/13.06.2012); față de presupusele manifestări ale inculpaților la data de 07.06.2012 s-ar aduce atingere bunelor moravuri atunci când contravin deprinderilor, comportărilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane și se tulbură liniștea și ordinea publică; conduita manifestată de inculpați ulterior comiterii presupuselor fapte.
În plus, față de mențiunile fișei de cazier judiciar din care rezultă că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. nu se află la prima abatere de la legea penală, Tribunalul a apreciat că aceștia prezintă un risc ridicat să mai săvârșească fapte similare, ordinea publică fiind astfel în mod serios amenințată.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul E. A. I. are o condamnare pentru o infracțiune de tâlhărie (ce presupune furt comis cu violență), dar și sancțiuni administrative aplicate pentru infracțiuni îndreptate împotriva integrității corporale sau sănătății. (filele 98-99 d.u.p.). Deasemenea, inculpatul T. C. M. a fost condamnat anterior, pentru infracțiuni contra patrimoniului (furt, tâlhărie) și are numeroase sancțiuni administrative pentru o diversitate de infracțiuni (ultraj contra bunelor moravuri și tulburare ordinii și liniștii publice,violare de domiciliu, distrugere, furt calificat) (filele 102-103 d.u.p.). Referitor la inculpații N. G. I. și E. A. I. rezultă că aceștia au fost sancționați administrativ pentru diverse infracțiuni, printre care și pentru o infracțiune îndreptată împotriva integrității corporale sau sănătății (filele 99-100, 107-108 d.u.p.).
Tribunalul a înlăturat argumentele invocate de apărătorii inculpaților T. C. M., E. A. I., N. G. I. vizând circumstanțele personale și familiale ale inculpaților, având în vedere faptul că atunci când decide asupra măsurilor preventive, instanța are obligația de a cumpăni între aceste circumstanțe - ce pot fi avute în vedere la individualizarea unei eventuale pedepse - și interesul general.
Mai mult decât atât, față de elementele în circumstanțiere cu privire la persoana inculpaților învederate de către apărători aleși ai inculpaților T. C. M., E. A. I., N. G. I., Tribunalul a apreciat că acestea existau și la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă.
Pentru argumentele anterior expuse, Tribunalul a apreciat că și în prezent, inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și există în continuare un sentiment de insecuritate în rândul comunității locale, in cauza nefiind administrate pana in prezent mijloace de proba care sa infirme aceasta apreciere.
În privința duratei măsurii arestării preventive deja dispuse față de inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. s-a observat faptul că verificarea respectării exigentelor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO se realizează in concret, prin raportare la circumstanțele cauzei (principiu stipulat prin jurisprudența CEDO în cauzele V. der Tang c/ Espagne, 13.07.1995; Pantano c Italiei, 06.11.2003).
În cauza de față, în raport cu durata concretă a măsurii dispuse până în prezent față de inculpați, gradul de complexitate a cauzei (gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, materialul probator ce a fost administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale), stadiul procesual (în cauză fiind deja sesizată instanța de fond, astfel încât nu poate fi reținută o culpă a autorității sub acest aspect - criteriu stabilit prin jurisprudența CEDO în cauzele Muller c. Frantei, 17.03.1997; Contrada c. Italiei, 24.08.1998), Tribunalul a apreciat că durata măsurii arestării preventive dispuse până în prezent față de inculpați (de aproximativ 5 luni) nu a depășit o durată rezonabilă, fiind respectate în actualul moment procesual exigențele art. 5 alin. 1 lit. c CEDO.
În raport cu cele prezentate mai sus, Tribunalul a apreciat ca fiind întrunite în cauză exigențele prevăzute de art. 160b alin. 3 C.pr.pen., precum și faptul că de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. nu există o situație de schimbare a temeiului prev. de art. 148 lit. f C.p.p. ce a stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive și nu există o situație nou intervenită, de natură a modifica temeiul prev. de art. 148 lit. f C.p.p. care inițial a impus arestarea lor.
În privința revocării unei măsuri de arestare preventivă, Tribunalul a apreciat că trebuie ca ulterior luării măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, probele ce se administrează să înlăture temeiurile inițiale, respectiv condițiile, criteriile care să justifice menținerea măsurii.
Tribunalul a apreciat că temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen care a fost avut în vedere și la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impune în continuare privarea de libertate a inculpaților T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I., acesta nemodificându-se și nefiind infirmat prin probatoriul existent în prezent la dosar.
Pe cale de consecință, Tribunalul a apreciat ca nefondate susținerile apărătorilor inculpaților T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. ce au invocat dispozițiile privind revocarea măsurii arestării preventive.
Având în vedere că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect reliefat în considerentele prezentate mai sus, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, o măsură restrictivă de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara) nu ar putea atinge scopul preventiv al măsurii și mai mult, în cauză nu a intervenit o situație de schimbare a temeiului ce a stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive.
În baza celor prezentate, Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin.1 C.pr.pen., pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Față de subzistența în cauză a temeiului prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, acesta nemodificându-se, iar menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru a se împiedica inculpații să săvârșească alte infracțiuni, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul a apreciat întrunite în cauză, în actualul moment procesual, exigențele art. 300/2 C.pr.pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 C pr.pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N. G. I., E. A. I., T. D. E. și T. C. M..
La termenul de judecată din data de 26.11.2012, inculpații N. G. I. și E. A. I. au învederat Curții că înțeleg să își retragă recursurile declarate în cauză.
Având în vedere manifestarea expresă de voință a celor doi recurenți, în baza art. 3854 alin. 2 teza finală din Codul de procedură penală cu referire la art. 369 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații N. G. I. și E. A. I..
În baza art. 192 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați, în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul-inculpat T. C. M. a solicitat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, admiterea recursului formulat de acesta, casarea încheierii de ședință recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate.
S-a susținut că nu există temeiuri care să justifice menținerea recurentului-inculpat în stare de arest, scopul procesului penal putând fi atins și cu acesta în stare de libertate, neexistând indicii că ar încerca să se sustragă.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond că inculpatul ar face parte dintr-un clan, s-a arătat că singura legătură cu acest clan este gradul de rudenie.
Recurentul-inculpat T. D. E. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 07.11.2012 și, rejudecând, revocarea arestării preventive și cercetarea sa în stare de libertate.
A susținut inculpatul că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea sa în stare de arest.
S-a solicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. final din Codul de procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 681 din Codul de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Relevante, în acest sens, sunt următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a declarației date de partea vătămată M. Nicușor, proces-verbal încheiat de P. de pe lângă Tribunalul I. la data de 08.06.2012, planșa fotografică aferentă cercetării la fața locului; procesul verbal încheiat de IPJ I. - PO B. la 08.06.2012, acte medicale emise de Spitalul Clinic de Urgență București – Floreasca - Departament Garda UPU- SMURD, declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor M. C., L. G., M. R. A., Iabangiu D. și R. V., procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, certificatul medico-legal nr. A2/J/491/13.06.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență I., raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.738 din 30.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat, precum și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 449.817 din 31.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor – în loc public, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună –, violența actelor presupus a fi comise, urmarea produsă în cazul faptei de tentativă la omor calificat, dar și persoana și conduita inculpaților care nu se află la prima abatere de la legea penală.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T. D. E. și T. C. M. împotriva încheierii de ședință din data de 07.11.2012, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ /a1.
Obligă inculpatul T. C. M. la 100 lei, cheltuieli judiciare statului și inculpatul T. D. E. la 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei, onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații N. G. I. și E. A. I. împotriva aceleiași încheieri de ședință și îi obligă la câte 125 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, câte 25 lei, onorariu parțial avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. E. A. A.
GREFIER,
E. B.
Red./Tehn. Red./A.A./2 ex./05.12.2012
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 848/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1375/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
