Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1268/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 1268/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1268/R
Ședința publică din data de 01 iulie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: C. M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. V. M. împotriva Sentinței penale nr.90/F din data de 04 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Fetești în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul inculpat S. V. M., care a fost reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. Z. M., în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București (atașată la fila 9 din dosar). De asemenea, au lipsit intimatele părți civile . și ., ambele din municipiul Fetești, județul Ialomița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat înaintarea la dosar, împreună cu adresa nr._ din data de 19 iunie 2013 a I.P.J. Ialomița, a procesului-verbal întocmit cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele recurentului inculpat, din care rezultă că, la adresa de domiciliu a acestuia, a fost găsită numita P. D., care și-a declinat calitatea de soție a persoanei căutate, a precizat că soțul său, S. V. M., nu este acasă, fiind plecat în București, unde lucrează, fără a indica o adresă a acestuia și a luat cunoștință de chemarea lui, în fața Curții, la termenul de astăzi.
Curtea constată că a epuizat toate mijloacele procesuale pentru aducerea recurentului inculpat în fața instanței și, de asemenea, constată imposibilitatea de ascultare a acestuia, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate, având în vedere atitudinea lui, de a se sustrage de la judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită, potrivit art.38515 pct.2 lit.d rap. la art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, achitarea lui, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta. Susține că, din probatoriul cauzei, nu rezultă probe certe care să conducă la concluzia fermă că faptele deduse judecății au fost comise de inculpatul recurent, singurele aspecte avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii de condamnare fiind existența urmelor papilare aparținând acestuia pe niște pachete cu țigări și declarațiile angajaților celor două magazine, însă modalitatea în care acele urme puteau să apară pe pachetele respective este îndoielnică și nu poate fundamenta astfel, cu certitudine, concluzia că inculpatul este autorul sustragerii de bunuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, întrucât vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine, având în vedere raportul de constatare tehnico-științifică, prin care s-a stabilit că urmele papilare de pe pachetele cu țigări descoperite în cele două magazine aparțin acestuia și declarațiile martorilor audiați, din care rezultă că inculpatul nu a avut acces la rafturile pe care erau așezate acele pachete și nu a participat la descărcarea și depozitarea lor, fiind astfel indubitabil faptul că acesta a participat la sustragerea bunurilor. De asemenea, învederează că tatăl inculpatului a declarat că acesta a fugit la momentul când organele de poliție s-au deplasat la locuința lui, pentru efectuarea percheziției.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.90/F din data de 04 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Fetești a hotărât astfel:
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul P. A. (fiul lui I. și M., născut la data de 11 mai 1989 în municipiul Fetești, județul Ialomița, CNP_) la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la data de 02/03 ianuarie 2012).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.365/2012 a Judecătoriei Fetești (rămasă definitivă la data de 09 ianuarie 2013), în pedepsele componente, astfel: 7 ani închisoare și 8 ani închisoare (stabilite prin Sentința penală nr.102/2012 a Judecătoriei Fetești) și respectiv 4 ani închisoare (stabilită prin Sentința penală nr.365/2012 a Judecătoriei Fetești).
A luat act că, prin Sentința penală nr.102/2012 a Judecătoriei Fetești, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.123/2011 a Tribunalului Ialomița.
În temeiul art.39 alin.1 din Codul penal, a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.102/2012 a Judecătoriei Fetești cu pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare.
În temeiul art.34 și art.36 din Codul penal, a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.365/2012 a Judecătoriei Fetești și cu pedepsele de 7 ani închisoare și respectiv 8 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.102/2012 a Judecătoriei Fetești și a dispus ca inculpatul să execute, prin privare de libertate, pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
În temeiul art.36 alin.3 din Codul penal, a dedus din pedeapsa închisorii perioada deja executată de inculpat, de la data de 23 iunie 2012 până la zi.
A dispus anularea MEPÎ nr.898 din data de 09 ianuarie 2013, emis de Judecătoria Fetești și emiterea un nou mandat de executare.
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S. V. M. (fiul lui I. și D., născut la data de 20 mai 1990 în municipiul Fetești, județul Ialomița, CNP_) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la data de 02/03 ianuarie 2012).
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la data de 09/10 ianuarie 2012).
În temeiul art.85 alin.1 din Codul penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.303/2012 a Judecătoriei Fetești (rămasă definitivă la data de 15 februarie 2013).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.303/2012 a Judecătoriei Fetești, în pedepsele componente, astfel: o pedeapsă de 3 luni închisoare (stabilită pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice) și 500 lei amendă penală (stabilită pentru infracțiunea de încăierare).
În temeiul art.34 și art.36 din Codul penal, a contopit pedepsele stabilite în această cauză cu pedepsele descontopite și a dispus ca inculpatul să execute, prin privare de libertate, pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 din Codul de procedură penală, a admis acțiunea formulată de partea civilă . și a obligat pe inculpații P. A. și S. V. M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 6.027,9 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs ca urmare a sustragerii bunurilor.
În temeiul art.14 și art.346 alin.1 din Codul de procedură penală, a admis acțiunea formulată de partea civilă ..R.L. și a obligat pe inculpatul S. V. M. la plata către aceasta a sumei de 9.193,39 lei, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul produs ca urmare a sustragerii bunurilor.
În temeiul art.118 alin.1 lit.e din Codul penal, a dispus confiscarea de la inculpații P. A. și S. V. M. a pachetelor de țigări ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor, astfel: 1 pachet de țigări marca Marlboro Gold; 3 pachete de țigări marca Marlboro Filter Plus; 1 pachet de țigări marca Marlboro (în care se găsesc 3 țigări); 1 pachet de țigări marca Marlboro (în care se găsesc 18 țigări).
În temeiul art.109 alin.5 și art.357 alin.2 lit.e din Codul de procedură penală, a dispus restituirea către inculpatul P. A. a următoarelor bunuri, ridicate cu ocazia percheziționării autoturismului marca BMW cu numărul de înmatriculare BSE-_, aparținând acestuia: o șurubelniță, cu lungimea de 23 cm și mâner din plastic de culoare galben cu negru; o șurubelniță cu lungimea de 23 cm și mâner din plastic de culoare verde.
În temeiul art.191 alin.1 și art.349 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel: 2.025 lei, în cazul inculpatului P. A. și 1.725 lei, în cazul inculpatului S. V. M..
A dispus ca suma de 900 lei, reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu, să fie avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Ialomița.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.29/P/2012 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor anterior menționate, în raport cu următoarea situație de fapt:
1. În noaptea de 02/03 ianuarie 2012 inculpații P. A. și S. V. M. au pătruns, prin efracție, în magazinul aparținând . și au sustras suma de 1.400 lei, precum și produse alimentare, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 6.027,9 lei.
2. În noaptea de 09/10 ianuarie 2012, inculpatul S. V. M. și învinuitul I. V. (față de care cauza a fost disjunsă) au pătruns, prin efracție, în magazinul aparținând . și au sustras mai multe pachete cu țigări, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 6.027,9 lei.
Analizând probatoriul cauzei, Judecătoria a stabilit aceeași situație de fapt, reținând că vinovăția fiecăruia dintre cei doi inculpați a fost dovedită cu certitudine.
Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit cu privire la furtul comis în dauna . și din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/2012 și nr._/2012, au rezultat următoarele aspecte: autorii sustragerii de bunuri au răvășit mărfurile din magazin, inclusiv pachetele cu țigări de pe rafturi, unele dintre acele pachete fiind găsite trântite pe pardoseală; în urma examinării criminalistice a pachetele cu țigări, au fost identificate, fixate și ridicate șase urme papilare, despre care s-a stabilit că patru aparțin inculpatului S. V. M., iar două aparțin inculpatului P. A..
Angajatele societății respective, audiate ca martori, au declarat că inculpatul era un client ocazional al magazinului, însă nu avea acces pe raftul unde se aflau pachetele cu țigări. Despre pachetele respective, acele angajate au declarat că erau manipulate numai de personalul magazinului, iar inculpatul nu a ajutat niciodată la descărcarea mărfii sau la așezarea acesteia pe rafturi.
D. urmare, prezența urmelor papilare aparținând inculpaților în câmpul infracțional nu poate fi explicată decât prin faptul că aceștia sunt persoanele care au pătruns, prin efracție, în magazin și au sustras de acolo bunuri.
De asemenea, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit cu privire la furtul comis din dauna . și din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/2012 și nr._/2012, au rezultat următoarele aspecte: autorii sustragerii de bunuri au răvășit mărfurile din magazin, inclusiv pachetele cu țigări de pe rafturi, unele dintre acele pachete fiind găsite trântite pe pardoseală; în urma examinării criminalistice a pachetele cu țigări, au fost identificate, fixate și ridicate două urme papilare, despre care s-a stabilit că una aparține inculpatului S. V. M., iar cealaltă învinuitului I. V..
Angajatele societății respective, audiate ca martorii, au declarat și ele că inculpatul era un client ocazional al magazinului, însă nu avea acces pe raftul unde se afla pachete cu țigări. Despre pachetele respective, acele angajate au declarat că erau manipulate numai de personalul magazinului, iar inculpatul nu a ajutat niciodată la descărcarea mărfii sau la așezarea acesteia pe rafturi.
Și în acest caz, prezența urmelor papilare aparținând inculpatului în câmpul infracțional nu poate fi explicată decât prin faptul că acesta este una dintre persoanele care au pătruns, prin efracție, în magazin și au sustras de acolo bunuri.
În același timp, martorul S. I., tatăl inculpatului S. V. M., a declarat că, la data de 11 ianuarie 2012, fiul său și învinuitul I. V. au fugit atunci când au văzut polițiștii care veneau la domiciliul celui din urmă, pentru a efectua o percheziție. Același martor a declarat că inculpatul S. V. M. a adus acasă mai multe pachete cu țigări marca Marlboro (aceeași marcă cu cea a pachetelor sustrase), despre care a afirmat că le-a cumpărat de la un magazin, fără a preciza de unde a avut bani pentru a face astfel de achiziții.
Totodată, în urma percheziționării, la data de 11 ianuarie 2012, a autoturismului marca BMW cu numărul de înmatriculare BSE-_, aparținând inculpatului P. A., au fost găsite mai multe pachete cu țigări mărcile Marlboro, Kent și Viceroy (aceleași mărci cu cele ale pachetelor sustrase).
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fiecare faptă a celor doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i din Codul penal, reținând, în sarcina inculpatului P. A., și starea de recidivă postcondamnatorie, reglementată de art.37 lit.a din același cod.
În consecință, reținând că faptele există, au fost săvârșite de inculpați și constituie infracțiuni, în sensul art.17 din Codul penal, Judecătoria a pronunțat condamnarea acestora, potrivit art.345 alin.2 din Codul de procedură penală.
La individualizarea pedepselor, Judecătoria a avut în vedere, potrivit art.72 din Codul penal, limitele speciale din norma de incriminare, gradul concret de pericol social al faptelor, urmările produse de acestea și datele personale ale inculpaților, apreciind că, în favoarea acestora, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 12 aprilie 2013) inculpatul S. V. M. (printr-o cerere formulată în nume personal).
Cererea de recurs a inculpatului (prin care acesta a solicitat achitarea sa, pe motiv că este nevinovat) a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 29 aprilie 2013.
Inculpatul recurent, legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat în fața Curții, acesta solicitând, de altfel, în mod expres, prin cererea de recurs, „judecarea cauzei și în lipsa lui” (fila 2, d.r.). În aceste condiții, întrucât inculpatul recurent, în mod similar conduitei adoptate în fața primei instanțe, s-a sustras de la judecată, Curtea nu a putut proceda la ascultarea lui, potrivit art.38514 alin.11 din Codul de procedură penală.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), avocatul desemnat din oficiu să îl reprezinte juridic pe inculpatul recurent a susținut motivul de recurs invocat în scris de către acesta, solicitând achitarea lui, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, arătând că probatoriul cauzei nu dovedește cu certitudine că el a participat la săvârșirea celor două fapte de furt calificat ce fac obiectul judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Contrar apărării formulate, Curtea constată că participarea inculpatului recurent, în calitate de autor, la săvârșirea ambelor fapte deduse judecății, este indubitabilă, astfel că hotărârea de condamnare a acestuia este legală și temeinică.
În acest sens, Curtea reține, cu privire la fapta din data de 02/03 ianuarie 2012, constând în sustragerea de bunuri (bani, țigări și produse alimentare) din magazinul aparținând părții vătămate ., în interiorul căruia s-a pătruns pe timp de noapte și prin efracție, că, pe țiplele a trei pachete de țigări mărcile Marlboro, Viceroy și Assos, găsite cu ocazia cercetării la fața locului pe pardoseala magazinului, aruncate în dezordine între tejgheaua de servire, zona casei de marcat și stativul pentru țigarete, au fost puse în evidență mai multe urme digitale, iar, despre unele dintre acestea, s-a stabilit, cu certitudine, printr-un raport de constatare tehnico-științifică, că aparțin inculpatului (filele 106-117, d.u.p.).
Astfel, două dintre cele patru urme digitale prelevate de pe pachetul de țigări marca Marlboro au fost create de falangeta degetului mare de la mâna stângă a inculpatului și respectiv de falangeta degetului inelar de la mâna dreaptă a acestuia (despre o a treia urmă digitală, s-a stabilit că a fost creată de falangeta degetului mare de la mâna dreaptă a coinculpatului P. A.). De asemenea, una dintre cele două urme digitale prelevate de pe pachetul de țigări marca Viceroy a fost creată de falangeta degetului mare de la mâna dreaptă a inculpatului. În sfârșit, singura urmă digitală prelevată de pe pachetul de țigări marca Assos a fost creată de falangeta degetului mare de la mâna stângă a inculpatului.
Locul și modul descoperirii celor trei pachete de țigări purtând urmele digitale ale inculpatului (aruncate în dezordine, pe pardoseala magazinului), astfel cum se poate observa în fotografiile judiciare nr.27-28, realizate cu ocazia cercetării la fața locului (fila 34, d.u.p.), exclud posibilitatea unui contact normal al acestuia cu acele obiecte, din postura de client. De altfel, martorii C. I. V. și C. V. (administratori ai societății parte vătămată), S. A. C., T. G. și T. R. M. (gestionari în cadrul acelei societăți) au declarat în mod constant că, deși inculpatul S. V. M. și coinculpatul P. A. sunt clienți ai magazinului, aceștia, precum și ceilalți clienți, nu au avut niciodată acces direct la stativul pe care erau expuse pachetele de țigări, spre vânzare și nici nu au fost folosiți vreodată la manipularea mărfurilor cu care era aprovizionat acel magazin (filele 151-161, d.u.p. și filele 36-39, 45-46, d.f.).
În aceste condiții, singura explicație rațională a prezenței urmelor digitale ale inculpatului pe pachetele de țigări găsite în împrejurările anterior menționate, imediat după ce s-a reclamat spargerea magazinului, este aceea că acesta a participat în mod nemijlocit la sustragerea de bunuri din acel magazin.
Cu privire la fapta din data de 09/10 ianuarie 2012, constând în sustragerea de bunuri (țigări) din magazinul aparținând părții vătămate ., în interiorul căruia s-a pătruns pe timp de noapte și prin efracție, Curtea reține că, pe țipla unui cartuș de țigări marca L&M Silver Label, găsit cu ocazia cercetării la fața locului pe pardoseala magazinului, între tejghea și rafturile de prezentare, a fost pusă în evidență o urmă digitală, despre care s-a stabilit, cu certitudine, printr-un raport de constatare tehnico-științifică, că a fost creată de inculpat (filele 142-148, d.u.p.). Despre urma digitală prelevată de pe țipla unui cartuș de țigări marca Assos, găsit în același loc, s-a stabilit că aparține învinuitului I. V. (față de care urmărirea penală a fost disjunsă).
Și în acest caz, locul și modul descoperirii cartușului de țigări purtând urma digitală a inculpatului (aruncat în dezordine, pe pardoseala magazinului), astfel cum se poate observa în fotografiile judiciare nr.11-12, realizate cu ocazia cercetării la fața locului (filele 64-65, d.u.p.), exclud posibilitatea unui contact normal al acestuia cu acel obiect, din postura de client. De altfel, martora Sarkozi M. (gestionar în cadrul societății parte vătămată) a declarat în mod constant că nu l-a recunoscut pe inculpatul S. V. M. a se afla printre clienții magazinului și că numai ea ori colega sa, F. I., manipulau mărfurile primite de la distribuitori (filele 172-174, d.u.p. și filele 101-102, d.f.).
Astfel fiind, și de această dată, singura explicație logică a prezenței unei urme digitale a inculpatului pe cartușul de țigări găsit în împrejurările anterior menționate, imediat după ce s-a reclamat spargerea magazinului, este aceea că acesta a participat în mod nemijlocit la sustragerea de bunuri din acel magazin.
La acest probatoriu, se adaugă și declarația martorului S. I. (însuși tatăl inculpatului), care a arătat că fiul său a adus în locuința lui mai multe pachete de țigări marca Marlboro, fără a cunoaște de unde le-a luat și că, la momentul când a auzit despre efectuarea unei percheziții, acesta a fugit de acasă (filele 175-178, d.u.p.), comportamentul său fiind nefiresc dacă nu ar fi avut nimic de ascuns.
Cu ocazia realizării acelei percheziții domiciliare, la data de 11 ianuarie 2012, organele de poliție au găsit într-adevăr, într-un șifonier din dormitor, pe raftul destinat obiectelor de îmbrăcăminte, 4 pachete de țigări marca Marlboro, despre care tatăl inculpatului a declarat, la acel moment, că ar fi fost cumpărate de către acesta, în urmă cu 2-3 zile, pentru a i le duce fratelui său, Z. F., care este arestat (filele 217-218, d.u.p.). Pentru acele pachete de țigări, nu au putut fi prezentate însă bonuri fiscale de achiziționare.
Reevaluând acest probatoriu, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că faptele inculpatului au fost dovedite mai presupus de orice îndoială și că acestea realizează, în drept, conținutul constitutiv al două infracțiuni de furt calificat, fiecare prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, g și i din Codul penal, ca urmare a săvârșirii lor împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte și prin efracție.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului de către prima instanță (situate la nivelul minimului special prevăzut în norma de incriminare incidentă), Curtea constată că nu există motive pentru a fi reduse, întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare. Astfel, inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, ci, în anul 2011, a fost sancționat cu două amenzi administrative pentru fapte de lovire și respectiv acte sexuale cu un minor, conform fișei de cazier judiciar (fila 13, d.f.), iar, în anul 2012, a fost condamnat definitiv, pentru două infracțiuni concurente cu cele deduse judecății în prezenta cauză, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și respectiv încăierare (filele 4 și 10-13, d.r.). De asemenea, inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru repararea prejudiciului cauzat celor două societăți vătămate, a cărui valoare cumulată se ridică la o sumă consistentă (15.221,29 lei). În sfârșit, după săvârșirea faptelor, auzind despre cercetările demarate în privința sa, inculpatul a fugit de acasă și s-a sustras în permanență, atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată, în ambele faze procesuale, neprezentându-se la nicio chemare în fața organelor judiciare, situație care a împiedicat ascultarea lui, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate.
Față toate aceste considerente, întrucât sentința penală atacată este legală și temeinică, neconstatându-se, nici din oficiu, motive pentru a fi casată, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. V. M..
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să îl reprezinte juridic, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.189 alin.1 și 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. V. M. împotriva Sentinței penale nr.90/F din data de 04 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Fetești în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
C. M. S.
Red. jud.C.V.G.
Tehnored. jud.C.V.G. / gref.M.A.
Ex.2 / 13 iulie 2013
I.L.B. - J.Fetești
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1225/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
