Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 176/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 176/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 176
Ședință publică din data de 26.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: C.-C. C.
Judecător: M. N.
Grefier: L. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentant de procuror B. E..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul inculpat R. M. împotriva sentinței penale nr. 356 din data de 30.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul cu nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința de judecată din data de 21.06.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2013, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului formulat, constată următoarele:
Tribunalul București, Secția I-a Penală, prin sentința penală nr. 356/F din data de 30.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
„ În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin.l lit.i C.pen. raportat la art.3201 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul R. M. zis C. – fiul lui I. și I., născut la data de 14.11.1981 în Mun.Sighișoara, jud.M., domiciliat în ., jud.M., cetățean român, muncitor în construcții, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, trei copii, fără antecedente penale, CNP_, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
In baza art.65 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.l C.pen. aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 17.12.2012 la zi.
În baza art.350 alin.l C.pen.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit.b C.pen. confiscă de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii.
Ia act că partea vătămată R. G. nu s-a constituit parte civilă.
In baza art. 14 și 346 alin. 2 C.pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 9571,90 lei, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „SFÂNTUL I.” București.
În baza art. 191 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„ Prin rechizitoriul nr.5516/P/2012 din 12.03.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. M. zis C., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 – 175 alin. 1 lit. i C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.12.2012, în jurul orelor 17.30-18.00, pe trotuarul din dreptul supermarket-ului M. Image din București, .. 126, sector 3, inculpatul R. M. i-a aplicat părții vătămate R. G., concubina sa, două lovituri cu un cuțit tip briceag, în zona hemitoracelui stâng și a brațului stâng, cu intenția de a-i suprima viața, lovituri care i-au provocat părții vătămate leziuni pentru care a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică; proces-verbal de constatare încheiat de lucrătorii din cadrul Secției 11 Poliție; înscrisuri medicale; raport de expertiză medico-legală nr. A_ ; declarația părții vătămate R. G.; declarații martori; raport de constatare tehnico-științifică traseologică; proces verbal încheiat cu ocazia vizionării unor înregistrări video; declarațiile inculpatului R. M..
La termenul din data de 01.04.2013, inculpatul R. M. a solicitat judecarea cauzei în condițiile art.3201 C.pr.pen., arătând că recunaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și dorește judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le însușesc în totalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul R. M. și partea vătămată R. G. sunt concubini și au împreună trei copii minori.
În cursul zile de 16.12.2012, inculpatul R. M. a mers în târgul de mașini V. unde a vândut un autoturism contra sumei de 250 Euro. În jurul orelor 16.00, inculpatul a revenit la locuință și, după ce i-a înmânat părții vătămate suma de 200 Euro, a început să consume băuturi alcoolice. La scurt timp, partea vătămată a plecat de la domiciliu și a mers la sora ei R. L..
În jurul orelor 17.30-18.00, inculpatul, aflat în stare avansată de ebrietate, a plecat de la domiciliu pentru a o căuta pe R. G., deplasându-se până la intersecția dintre . Calea V., unde s-a întâlnit cu concubina sa.
Pe trotuarul din dreptul supermarket-ului M. IMAGE din București, .. 126, sector 3, între cei doi a avut loc o altercație în urma căreia inculpatul i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu un briceag, în zona hemitoracelui stâng și a brațului stâng, cu intenția de a-i suprima viața.
După înjunghierea părții vătămate, inculpatul a mers în stația de taxi, situată vis-a-vis de locul săvârșirii faptei, unde a încercat să convingă mai mulți taximetriști, printre care și martorul A. R. M. A., să o transporte pe R. G. la spital. Întrucât a fost refuzat, inculpatul a revenit în locul unde se afla victima.
Între timp, martorul D. I. V., care a observat altercația, a mers la partea vătămată căreia i-a acordat primul ajutor și a apelat numărul 112 pentru a relata incidentul.
În momentul în care inculpatul R. M. a revenit în locul unde se afla R. G. a scăpat pe jos briceagul folosit la săvârșirea faptei, pe care martorul D. I. V. l-a luat și l-a pus lângă partea vătămată.
Imediat, la fața locului au sosit lucrători de poliție care l-au imobilizat pe inculpat și au transportat-o pe victimă la Spitalul Sf. I..
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din data de 13.02.2013 rezultă că partea vătămată R. G. a prezentat la data de 16.12.2012 leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător - cuțit sau similar - și a necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice constatate au pus în primejdie viața victimei.
De asemenea, din raportul de expertiză mai rezultă că partea vătămată a refuzat să se supună examinării medicale, motiv pentru care expertiza s-a întocmit pe baza actelor medicale existente.
Din foaia de observație nr._ reiese că partea vătămată a fost internată cu plagă penetrantă hemitorace stâng cu secționarea arterei intercostale 9 și cu plagă tăiată braț stâng de 4 cm. La internare, partea vătămată prezenta stare generală alterată, tegumente și mucoase palide, tensiune arterială 100-50. S-a intervenit chirurgical de urgență, practicându-se toracotomie exploratorie, evacuarea a 1000 ml. lichid hemoragic din cavitatea pleurală stânga. Intraoperator s-a evidențiat sângerare activă pulsatilă la nivelul coastei nr.9 – artera intercostală 9, care s-a suturat și s-a aplicat o folie Gelaspon.
Rezultă din actele medicale că partea vătămată s-a aflat într-o stare critică, intervenția de urgență și priceperea cadrelor medicale ajutând în mod decisiv la salvarea vieții părții vătămate.
Situația de fapt mai sus reținută de tribunal rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv din coroborarea declarațiilor inculpatului date în fața tribunalului și în fața procurorului cu: declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale; procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică; proces-verbal de constatare încheiat de lucrătorii din cadrul Secției 11 Poliție; înscrisuri medicale; raport de expertiză medico-legală nr. A_ ; declarațiile martorilor D. I. viorel, D. raluca O., A. R. M., R. R., R. Mihaly; raportul de constatare tehnico-științifică traseologică; proces verbal încheiat cu ocazia vizionării unor înregistrări video; actele medicale întocmite de Spitalul Clinic de Urgență „SFÂNTUL I.” București.
Tribunalul nu poate reține existența unui dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat în modalitatea mai sus descrisă, probele indicate mai sus fiind indiscutabile în sensul situației de fapt reținute de instanță.
În drept, fapta inculpatului R. M., care, în data de 16.12.2012, în jurul orelor 17.30-18.00, i-a aplicat părții vătămate R. G., concubina sa, două lovituri cu un cuțit tip briceag, în zona hemitoracelui stâng și a brațului stâng, cu intenția de a-i suprima viața, lovituri care i-au provocat părții vătămate leziuni pentru care a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 raportat art. 174 -175 lit.i C.pen., fapta fiind săvârșită în loc public.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul consideră că lovitura aplicată la nivelul coastei era aptă să ducă la decesul părții vătămate, iar inculpatul a prevăzut și acceptat acest rezultat, chiar dacă nu l-a urmărit, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, tribunalul va avea în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorului.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, tribunalul va ține seama de periculozitatea foarte ridicată și răsunetul deosebit de negativ al infracțiunii de omor în rândul cetățenilor, chiar și în forma tentativei, de urmările grave care se puteau produce prin lovitura de briceag într-o zonă vitală, respectiv în hemitorace stâng cu secționarea arterei intercostale nr.9, de faptul că inculpatul nu a pregetat să atenteze la viața propriei concubine, cu care are trei copii minori, de lipsa antecedentelor penale la momentul săvârșirii faptei, de vârsta relativ tânără a inculpatului, de recunoașterea sinceră a săvârșirii faptei, de starea avansată de ebrietate, care a atenuat controlul mintal al inculpatului, de altercația spontană dintre părți.
Față de gravitatea deosebită a faptei și a rezonanței sale sociale deosebit de negative, viața victimei fiind pusă în primejdie foarte mare de chiar cel cu care are trei copii minori, tribunalul consideră că nu sunt incidente circumstanțe sau cauze de atenuare a pedepsei.
D. urmare, în condițiile art.3201 C.pr.pen., tribunalul va aplica inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, egală cu minimul special redus cu o treime, pedeapsă care este de natură a contribui eficient la reeducarea inculpatului și la realizarea celorlalte funcții ale pedepsei.
Tribunalul reține că iertarea inculpatului de către partea vătămată și dorința acesteia din urmă de a i se aplica o pedeapsă cât mai mică și cu suspendare nu justifică în niciun fel un asemenea tratament juridic, cu atât mai mult cu cât partea vătămată a încercat să împiedice stabilirea adevărului prin nesupunerea la examinarea medico-legală și prin amenințări cu sinuciderea, dacă inculpatul nu este pus liber (fila 81 d.u.p.), aspecte de natură a impune cu necesitate o pedeapsă justă potrivită cu gravitatea faptei și cu persoana inculpatului, despre care partea vătămată a declarat că atunci când bea devine violent și o lovește cu palmele peste față (fila 80 d.u.p.).
Pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art.65 C.pen., tribunalul va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.1 C.pen. se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, din materialul probator tribunalul a reținut că inculpatul a săvârșit fapta reținută pentru care a fost trimis în judecată. În plus, Tribunalul apreciază că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, în baza art.350 alin.1 C.pr.pen. se va menține măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 17.12.2012 la zi.
Conform art.118 lit.b C.pen. se va confisca de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii.
Pe latură civilă, tribunalul reține că partea vătămată R. G. nu s-a constituit parte civilă, urmând să ia act de acest lucru.
Tot pe latură civilă, tribunalul reține că Spitalul Clinic de Urgență „SFÂNTUL I.” București s-a constituit parte civilă cu suma de 9571,90 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, serviciilor medicale și medicamentelor acordate părții vătămate.
În conformitate cu art. 14 și 346 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 1349, art.1357 și urm. C.civ., tribunalul apreciază că pretențiile civile ale părții civile sunt întemeiate în totalitate, în acest sens fiind decontul cu medicamentele și serviciile medicale furnizate părții vătămate (fila 30-32 dosarul cauzei).
În baza art.192 al.1 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.”
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul R. M. care, personal și prin apărătorul ales,a solicitat admiterea apelului astfel declarat, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, pe fond aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus și ca modalitate de executare aplicarea prevederilor art. 86 ind. 1, 86 ind. 2, 86 ind. 3 Cod penal. În acest sens,a solicitat acordarea unei mai mari eficiențe prevederilor art.320 ind. 1 Cod procedură penală, care include și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) în sensul că a recunoscut și a regretat fapta încă de la început, exceptând prima declarație când era sub influența șocului și a băuturilor alcoolice. Totodată,a apreciat că circumstanțele sale personale sunt relevante în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul că până la vârsta de 32 de ani nu a mai avut probleme cu legea penală, se află în concubinaj cu partea vătămată de peste 12 ani, având trei copii în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei,că face parte din comunitatea de romi din zona Târgu M., recunoscuți pentru meseria lor de confecționeri de acoperișuri din tablă, considerați profesioniști și că are susținerea soției, concubinei și a familiei acesteia. În acest sens,a solicitat să se țină cont și de circumstanțele reale în săvârșirea faptei, apreciind că pedeapsa cu executare aplicată este mult prea severă și afectează atât persoana sa, cât și familia sa. Prin urmare,a apreciat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării prevăzută de art. 86 ind. 1, art. 86 ind. 2, art. 86 ind. 3 Cod penal corespunde scopului legii penale prevăzut de art. 5 Cod penal și dă o mai mare eficiență reintegrării sale sociale, învederând și practica instanțelor judecătorești în care s-au dat soluții de 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei și menținute chiar și de Înalta Curte de Casație și Justiție.
]Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art.361 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și a stabilit și reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului R. M..
În fața primei instanțe, apelantul inculpat R. M. a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, iar declarația sa se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală și împreună sunt în măsură să justifice, pe deplin, soluția de condamnare adoptată în prezenta cauză de prima instanță.
Astfel, din materialul probator, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesul verbal de deplasare la fața locului, procesul verbal de vizionare a imaginilor camerelor de supraveghere, actele medicale, raportul de expertiză medico-legală nr.A_ din data de 13.02.2013, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de ridicare bunuri de la partea vătămată, raportul de constatare tehnico-științifică nr.250.495 din data de 15.01.2013 întocmit de D.G.P.M.B – Serviciul Criminalistic, declarațiile martorilor D. I. V., D. R. O., A. R. M. A. și declarațiile inculpatului, rezultă, cu certitudine, că inculpatul R. M., în data de 16.12.2012, în jurul orelor 17.30-18.00,în loc public, i-a aplicat părții vătămate R. G., concubina sa, două lovituri cu un cuțit tip briceag, în zona hemitoracelui stâng și a brațului stâng, cu intenția de a-i suprima viața, lovituri care i-au provocat părții vătămate leziuni pentru care a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea apreciază că a fost greșit individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea va reține în favoarea apelantului inculpat dispozițiile art.74 alin.1 lit.a și art.74 alin.2 din Codul penal și, pe cale de consecință, va coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 74 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată ,însă în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată este singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.
Curtea consideră că, în prezenta cauză, prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal, rap. la art.174, art.175, alin.1, lit.i Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală și prin reținerea în favoarea apelantului inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1, lit.a și alin.2 Cod penal și suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse, în condițiile art.861 și urm. Cod penal, pe un termen de încercare de 8 ani, se realizează o justă individualizare a sancțiunii, atât în raport cu gravitatea în concret a faptei comise, cât și cu periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La aprecierea și stabilirea acestei pedepse, Curtea, fără a ignora sau minimaliza gravitatea faptei comise, dat fiind natura acesteia, valoarea supremă ocrotită de lege care este viața omului, împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, are în vedere, pe de o parte, datele ce caracterizează persoana inculpatului R. M., care a avut o atitudine sinceră ,recunoscând și regretând, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată săvârșirea faptei deduse judecății, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale și fiind arestat preventiv din data de 17.12.2012,conștientizând,prin urmare care sunt consecințele comiterii unor fapte prevăzute de legea penală și are o ocupație, fiind muncitor în construcții, ziler .
Pe de altă parte, Curtea ține cont de conduita inculpatului care,manifestând o căință activă, imediat după comiterea faptei a încercat să o transporte pe partea vătămată cu taxiul la spital, insistând pe lângă martorul A. R. M. A., spunându-i că va plăti cât dorește acesta.
De asemenea, Curtea nu poate ignora că inculpatul R. M. și partea vătămată R. G. se află într-o stare de concubinaj îndelungată, de 12 ani, au împreună trei copii minori, iar partea vătămată, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond și a instanței de apel, a arătat în mod constant și insistent că dorește ca inculpatul să fie liber ca să-și crească cei trei copii, inculpatul fiind singurul întreținător al familiei, precizând că acesta niciodată nu a mai fost violent cu ea.
Prin urmare, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare și suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe un termen de încercare de 8 ani, în condițiile art.861 Cod penal, ne fiind necesară executarea efectivă a acesteia.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracterul coercitiv constând în obligația impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare și de a nu mai comite noi infracțiuni, pe durata acestui termen de încercare destul de îndelungat în prezenta cauză de 8 ani, inculpatul fiind amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulat cele două pedepse în regim de detenție, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, inculpatul putând scăpa de executarea pedepsei numai printr-o conduită corectă și deci prin reeducare.
Ca atare,Curtea consideră că împrejurărilor de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului justifică necesitatea aplicării pedepsei de 4 ani închisoare și a suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe un termen de încercare de 8 ani ,în opinia Curții,această pedeapsă fiind în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, Curtea constată că au fost corect stabilite de instanța de fond.
Referitor la pedeapsa accesorie, Curtea are în vedere natura faptelor săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar s decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Potrivit art.174,art.175 alin.1 lit.i C.p. omorul calificat se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
D. fiind aceste dispoziții legale, precum si pedepsea principală stabilită pentru infracțiunea reținută în sarcina apelantului inculpat Curtea constată că,în mod justificat, instanța de fond, în baza art. 65 C.p., a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit. b C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale,motiv pentru care va menține această pedeapsă.
Cât privește latura civilă, Curtea constată că, în mod greșit, inculpatul R. M. a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf.I.” București a sumei de 9.571,90 lei, în condițiile în care, din actele dosarului, rezultă că Spitalul Clinic de Urgență „Sf.I.” București s-a constituit parte civilă cu suma de 9.471,90 lei (fila 20, dosar fond), sumă dovedită prin decontul (fila 23, dosar fond) și actele medicale existente la dosarul cauzei.
Ca atare,pentru considerentele expuse,Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,va admite apelul declarat de inculpatul R. M. împotriva sentinței penale nr.356 din data de 30.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
Va desființa,în parte,sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin.l lit.i C.pen. raportat la art.320/1 C.pr.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal ,art.74 alin.2 Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.b Cod penal va condamna pe inculpatul R. M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
In baza art.65 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.1 C.pen.,va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.86 ind.1 C.p.,va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art.86 ind.2 Cod penal.
În baza art.86 ind.3 al.1 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.p.p.,va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind.4 C.p.
În temeiul art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea MAP 222/UP/17.12.2012 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
În temeiul art.383 alin.3 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 17.12.2012 pană la data punerii efective în libertate.
Va reduce cuantumul despăgubirilor civile către Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul I.” București de la 9571,90 lei la 9471,90 lei.
Va menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul, parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat,în cuantum de 75 lei se va suporta din fondul Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul R. M. împotriva sentinței penale nr.356 din data de 30.04.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
Desființează,în parte,sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin.l lit.i C.pen. raportat la art.320/1 C.pr.pen. cu aplic.art.74 alin.1 lit.a Cod penal ,art.74 alin.2 Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul R. M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
In baza art.65 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.1 C.pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.86 ind.1 C.p., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art.86 ind.2 Cod penal.
În baza art.86 ind.3 al.1 C.p., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunică Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.p.p., atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 ind.4 C.p.
În temeiul art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală, dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea MAP 222/UP/17.12.2012 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
În temeiul art.383 alin.3 Cod procedură penală, deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 17.12.2012 pană la data punerii efective în libertate.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile către Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul I.” București de la 9571,90 lei la 9471,90 lei.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul, parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat,în cuantum de 75 lei se suportă din fondul Ministerului de Justiție.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-C. C. M. N.
GREFIER,
L. B.
red.M.N.
dact.L.G.
ex.2
red.F.P.-T.B.-S.I.P.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 79/2013. Curtea de Apel... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 157/2012.... → |
|---|
