Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 157/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2012 în dosarul nr. 157/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.157
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Curtea compusă din:
Președinte – Dumitrița P.
Judecător - L. B.
Grefier - E. A. N.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentată de procuror C. M..
Pe rol, judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelul declarat de inculpatul S. M. D. împotriva sentinței penale nr.59 din data de 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat S. M. D., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu Ș. L., conform delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București, lipsind intimatele părți civile A. C. F., B. A. M., I. M., V. G. și V. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este îndeplinită procedura de citare cu intimata parte civilă B. A. M., deoarece la adresa din . bunicul acesteia.
Curtea, constată procedura de citare îndeplinită cu intimata parte civilă B. A. M., având în vedere că dovada de îndeplinire a citării a fost semnată de către bunicul acesteia.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar pe fond, rejudecând, aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește latura civilă solicită diminuarea cuantumului sumei pe care o are de plătit intimatei părți civile A. C. F..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică, având în vedere că instanța de fond a aplicat procedura prev. de art.3201 Cod procedură penală.
Apreciază că au fost respectate criteriile de individualizare, iar cuantumul despăgubirilor acordate părților civile a fost corect reținut de către instanța de fond.
Apelantul inculpat S. M. D., personal, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 59 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, au fost respinse cererile formulate de către inculpatul S. M. D., (prin apărător), în baza art.334 c.pr.pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. b1 c.pr.pen.
În baza art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, cu apl. art. 41 al. 2 c.pen. și a art. 3201 al. 1-4 și al. 7 c.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. M. D. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.pen.
În baza art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu apl. art. 3201 al. 1-4 și al. 7 c.pr.pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.pen.
În baza art. 33 lit. a -34 c.pen., s-a dispus ca inculpatul S. M. D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.pen.
S-a făcut, în cauză, aplicarea art. 71 și a art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 c.pr.pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului S. M. D. și potrivit art. 88 c.pen., s-a computat prevenția acestuia, de la 12.01.2012, la zi.
Au fost admise - în parte - cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile B. A. M. și A. C. F. și au fost obligați inculpații Dervis F. (condamnată pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de trimitere în judecată – rechizitoriul Parchetului ICCJ – DIICOT Structura Centrală din 17.10.2011, în dos. nr. 27/D/P/2009 – prin sent. pen. nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași – nedefinitivă) și S. M. D., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. A. M..
Au fost obligați inculpații Dervis F. și A. D. (condamnați pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de trimitere în judecată – rechizitoriul Parchetului ICCJ – DIICOT Structura Centrală din 17.10.2011, în dos. nr. 27/D/P/2009 – prin sent. pen. nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași – nedefinitivă) și S. M. D., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă A. C. F..
În baza art. 118 lit. d c.pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 100 euro de la inculpatul S. M. D..
În baza art. 191 c.pr.pen., a fost obligat inculpatul S. M. D. la plata sumei de 5.200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20.01.2009, ofițeri din cadrul DGCCO – Direcția de Combatere a Traficului de persoane – Serviciul de Combatere a Traficului de Minori și Organe s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că, în perioada martie 2008-ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din județele C. și Călărași, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obținerii unor locuri de muncă în G. și Spania dar, odată ajunse în țara de destinație, tinerele au fost obligate să practice prostituția.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, au fost identificate mai multe victime care, la începutul anului 2009, au fost racolate de către membrii acestei grupări, au fost lipsite de libertate, agresate fizic și amenințate cu acte de violență, iar ulterior au fost transportate în G., unde au fost obligate să practice prostituția.
Astfel, tinerele erau racolate din județele C. și Călărași, de regulă din familii sărace, fără venituri, de către inculpații V. F. E., A. D. sau A. T. și soția acestuia A. I. O., care le promiteau că le facilitează obținerea unor locuri de muncă bine plătite în G. sau în Spania. Aceștia se ocupau și de obținerea declarațiilor notariale prin care părinții victimelor minore își dădeau consimțământul ca acestea să călătorească împreună cu inculpații și pe care îi asigurau că fetele vor desfășura o activitate decentă și că vot trimite sumele de bani obținute în țară.
Au existat și cazuri în care tinerele au fost trecute fraudulos frontiera de stat dintre România și Bulgaria de către traficanții care cereau în schimb favoruri sexuale pentru ei sau pentru șoferii autovehiculelor cu care circulau. Cheltuielile erau suportate de inculpați și recuperate apoi din veniturile obținute de victime din activitatea de prostituție.
Fetele erau transportate până în G. de către inculpatul S. M. D., împreună cu inculpații A. D. sau V. G., care acționau atât în țară, cât și în G., victimelor li se rețineau documentele de identitate, erau cazate în apartamentele deținute de traficanți, iar apoi erau trimise să practice prostituția în diferite bordeluri din A. sau alte orașe, sub stricta supraveghere a inc. D. F.. Inculpatul S. M. D. era cel care reușea să scoată minorele din țară, fără acordul părinților acestora sau fără documente legale, având relații strânse cu lucrătorii vamali.
Înainte de a ajunge la bordel, tinerele erau prezentate inculpatei D. F., zisă „tanti F.”, care controla întreaga activitate de practicare a prostituției și hotăra, după ce le evalua din punct de vedere fizic, în care dintre bordelurile A. va lucra fiecare fată. În aceste bordeluri se „lucra” în două ture, iar sumele de bani obținute de victime de la clienți se împărțeau între inculpați astfel: jumătate din sumă era încasată de inc. D. F., care ținea evidența tuturor clienților cu care fetele întrețineau raporturi sexuale, o parte era încasată de inculpatul D. S., acesta fiind cel care le transporta pe tinere cu un scuter de la locul de cazare la bordelul în care erau repartizate, iar cealaltă parte era primită de traficantul care se ocupa de tânăra respectivă. De asemenea, membrii grupării, în special inculpații A. D. și D. F., se ocupau și de procurarea de documente de identitate false pentru victimele minore, pentru ca acestea să poată lucra în bordelurile din G.. O parte din sumele de bani obținute de traficanți erau trimise în țară prin serviciile sistemelor de curierat electronic „Western Union” și „Money G.”, de cele mai multe ori chiar de către tinerele exploatate, iar altă parte era adusă în țară chiar de traficanți. Partea vătămată V. G. N. a declarat că, în cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul V. G. a plecat în România cu suma de 3000 de euro, iar în cursul lunii decembrie 2008, cu suma de 5000 de euro, reprezentând o parte din sumele de bani obținute de acestea din practicarea prostituției.
Prin sentința penală nr. 19/2012, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpații D. F., A. T. și A. D. la pedepse cu închisoarea între 2 și 3 ani cu executare în regim de detenție și pe inculpata V. F. E. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 86¹ c.pen., aceasta fiind pusă în libertate. Inculpații menționați au fost condamnați pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a, art. 13 al. 1 din legea 678/2001 și art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 c.pen. și a art. 33 lit. a-34 c.pen. Totodată, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei din 2.02.2012, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații D. S., S. M. D. și V. C., întrucât aceștia s-au sustras cercetărilor, fiind emise mandate de arestare preventivă în lipsă, de către Tribunalul București pentru acești inculpați care, la data emiterii, nu se aflau pe teritoriul României.
Pentru inculpații menționați anterior, cauza disjunsă a primit nr._ și, la data de 10.02.2012, Tribunalul Călărași a menținut starea de arest a inculpatului S. M. D., în baza art. 300¹ c.pr.pen., aflat în Centrul nr. 6 –Secția 9 Poliție a Serviciului de Reținere și Arestare Preventivă a Direcției Generale de Poliție a mun. București. La data de 12.01.2012, s-a pus în executare mandatul de arestare preventivă nr.319/UP/12.01.2012 emis de Secția I Penală a Tribunalului București privind pe inculpatul S. M. D. (fost V.).
În ședința publică din 20.03.2012, audiat fiind în instanță, inculpatul S. M. D. a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a dat, cu această ocazie, prima declarație în cauză arătând, cu amănunte, modalitatea de săvârșire a faptelor deduse judecății. Totodată, inculpatul menționat a declarat că dorește să fie judecat în baza probatoriului de al urmărirea penală și că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ c.pr.pen. Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, Tribunalul Călărași a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații V. C. și D. S., cu care a fost lipsă de procedură pe tot parcursul procesului la instanță, din datele organelor de urmărire penală rezultând că aceștia nu se află pe teritoriul României.
În actul de trimitere în judecată s-a reținut că inculpatul S. M. D., în cursul anului 2008, a sprijinit grupul infracțional organizat, ajutându-l pe inculpatul V. G. să treacă ilegal victimele minore peste graniță, respectiv M. C., a transportat-o pe minora A. C. F. până în G., pe care a trecut-o granița dintre România și Bulgaria, fără a avea declarație notarială de consimțământ de la părinți și pe care a predat-o inculpatului A. D. care, ulterior, a exploatat-o sexual în G., în aceeași modalitate procedând și cu minora B. A. M., exploatată ulterior tot de A. D., în G..
Despre activitatea infracțională a inculpatului S. M. D. au relatat victimele menționate, declarațiile acestora coroborându-se cu procesele verbale ale interceptărilor telefonice autorizate. Este de remarcat, pentru profilul infracțional al inculpatului S. M. D., faptul că acesta și-a schimbat numele de familie de mai multe ori, astfel că, la data de 9.11.2009, când s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza dedusă judecății, acesta se numea V..
Instanța fondului a concluzionat că – în drept - faptele inculpatului S. M. D., fost V., astfel cum au fost ele reținute în actul de trimitere în judecată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003 și trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 c.pen. și art. 33 lit. a -34 c.pen., texte de lege în baza cărora s-a procedat la condamnarea inculpatului.
S-a reținut că, inculpatul S. M. D., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prevăzute de art. 13 al. 1 din Legea 678/2001 în cea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr.105/2001, însă această cerere a fost respinsă de instanța fondului, cu motivarea că, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă scopul trecerii frauduloase a frontierei de către inculpatul menționat, inculpatul V. G., inculpatul A. D. și victimele M. C., A. C. F. și B. A. M. și anume acela al tranzitării teritoriului statului bulgar pentru a ajunge în G., unde victimele părți civile urmau să practice prostituția în bordelurile din A. și din alte orașe grecești. Pentru ca faptele comise de către inculpații S. M. D., A. D. și V. G. să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.71 din O.U.G. nr.105/2001, era necesar ca scopul membrilor menționați ai grupării să fie doar acela al trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, dar actul de trimitere în judecată al inculpaților amintiți în debutul considerentelor din prezenta cauză a reținut un cu totul alt scop al grupării, respectiv acela al exploatării sexuale a victimelor majore și minore deopotrivă, mai ales că probele din dosar nu atestă trecerea frontierei din România în Bulgaria pentru realizarea unor activități pe teritoriul bulgăresc, care a fost doar tranzitat.
De asemenea, apărătorul inculpatului S. M. D. a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a c.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b¹ c.pr.pen. pentru fapta prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003, dar și această cerere a fost respinsă, cu motivarea că infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat este o faptă cu un grad ridicat de pericol social, mai ales că inculpatul S. M. D. a cunoscut scopul grupării în cauză, cel al exploatării sexuale a părților vătămate, pe care l-a sprijinit, ajutându-l pe inculpatul V. G. și A. D. să treacă granița dintre România și Bulgaria în mod ilegal, cu victimele menționate, activitate pentru care a primit bani. De asemenea, este de observat împrejurarea că activitatea inculpatului S. M. D. în cadrul grupării infracționale menționate este dovedită, fiind evident că, fără aportul său, victimele minore nu ar mai fi putut trece granița ilegal în Bulgaria, dat fiind că relațiile acestuia cu vameșii români și bulgari au făcut posibilă trecerea fetelor fără acte de identitate regulamentare și fără declarații notariale ale părinților minorei A. C. F.. O astfel de faptă nu poate avea decât caracteristicile unei infracțiuni, prin pericolul social deosebit de ridicat, prin implicațiile sociale și morale determinate de exploatarea unor minore pentru obținerea de însemnate sume de bani și prin obligarea lor la practicarea prostituției (prin mijloace care nu au ocolit amenințările, șantajul, confiscarea documentelor de identitate).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului S. M. D., Tribunalul a reținut gravitatea deosebită a faptelor comise de către acesta - membru al unei grupări infracționale ce a obținut sume de bani importante din exploatarea sexuală a unor tinere; care nu se află la primul conflict cu legea penală și care a conștientizat modalitatea prin care se obțineau bani din principala activitate desfășurată de tinerele amintite în bordelurile din A. și din alte orașe grecești.
A mai arătat Tribunalul că atitudinea cooperantă a inculpatului în fața instanței nu poate constitui motiv de aplicare a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 c.pen., pentru periculozitatea pe care o reprezintă inculpatul S. M. D. pentru ordinea publică și pentru ordinea de drept, iar ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că doar detenția poate realiza scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a admis - în parte - cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile B. A. M. și A. C. F. și a obligat pe inculpații Dervis F. (condamnată pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de trimitere în judecată – rechizitoriul Parchetului ICCJ – DIICOT Structura Centrală din 17.10.2011, în dos. nr. 27/D/P/2009 – prin sent. pen. nr. 19/2012 a Tribunalului Călărași – nedefinitivă) și S. M. D., în solidar la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. A. M.. Obligă pe inculpații Dervis F. și A. D. (condamnați pentru comiterea acelorași fapte și în baza aceluiași act de trimitere în judecată – rechizitoriul Parchetului ICCJ – DIICOT Structura Centrală din 17.10.2011, în dos. nr. 27/D/P/2009 – prin sent. pen. nr.19/2012 a Tribunalului Călărași – nedefinitivă) și S. M. D., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă A. C. F..
În baza art. 118 lit. d c.pen., instanța a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 100 euro de la inculpatul S. M. D..
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, inculpatul S. M. D., criticând-o pentru netemeinicie vizând redozarea cuantumului pedepsei aplicate, motivat de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește latura civilă, inculpatul - prin apărător, a solicitat diminuarea cuantumului sumei pe care o are de plătit intimatei părți civile A. C. F..
Curtea examinând apelul declarat de inculpat, sub aspectul criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
În cadrul controlului de legalitate, exercitat în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr.39/2003 și ale art. 13 al. 1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 c.pen., având în vedere împrejurările concrete în care s-a acționat.
Este adevărat că infracțiunea de trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 al. 1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra sănătății (fizice și psihice) a multor minori, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.
De asemenea, nu trebuie omis că pedeapsa se aplică făptuitorului și că ea trebuie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată și pe care este chemată să îl reeduce.
Rezultă, așadar, că pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului.
Periculozitatea socială se apreciază și în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor, acesta încercând să scape de răspundere penală.
Astfel fiind, Curtea constată că, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prev.de art.72 Cod penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege, prin reținerea dispozițiilor prev. de art.3201 Cod procedură penală (reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege).
Se apreciază de către Curte că, în cauză, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în care a acționat inculpatul urmare a hotărârii infracționale luate, respectiv în cadrul unui grup infracțional organizat, a conștientizat modalitatea prin care se obțineau banii pe care îi primea, dar și care era principala activitate desfășurată de tinerele amintite în bordelurile din A. și din alte orașe grecești. Împrejurarea că inculpatul (apelant în speță) este la primul conflict cu legea penală a fost deja avut în vedere de către judecătorul fondului la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 4 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art.52 Cod penal, sancțiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
Reținând că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, tocmai prin luarea în considerare a recunoașterii și regretului manifestat, Curtea apreciază că o reevaluare a acelor circumstanțe, în sensul operării unei noi reduceri a pedepsei, este nejustificată, întrucât, în procesul de individualizare a acesteia, nu se poate face abstracție, conform art.72 din Codul penal, de gravitatea sporită a infracțiunilor săvârșite de inculpat.
Referitor la critica vizând greșita soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că nici aceasta nu este fondată, în cauză nu se impune diminuarea cuantumului sumei pe care o are de plătit intimatei parte civilă A. C. F..
Astfel, Curtea arată că instanța de fond a avut deja în vedere întreaga situație de fapt, atunci când a admis - în parte - acțiunile civile formulate cu privire la daunele morale, reținând – din ansamblul probator administrat și, implicit din declarațiile părților vătămate, rezultă că acestea au achiesat la practicarea prostituției în G., aspect care i-a încurajat pe inculpați.
Așadar, constatând că - în procesul de individualizare judiciară - instanța de fond a respectat întocmai criteriile consacrate de art.72 Cod procedură penală, Curtea – în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală – urmează să respingă apelul promovat în speță.
În temeiul art.383 alin.11 rap. la art.350 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpatului apelant, constatând că subzistă și la acest moment procesual temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii respective și se impune în continuare privarea sa de libertate, în considerarea gravității infracțiunii, regimului sancționator aplicabil acesteia și datelor personale ale inculpatului.
În baza art.381 Cod procedură penală, urmează a computa din pedeapsa aplicată prevenția începând cu data de 12 ianuarie 2012 la zi.
Constatând culpa procesuală a apelantului inculpat, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. M. D. împotriva sentinței penale nr. 59 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția de la 12 ianuarie 2012 la zi.
Obligă pe apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorar avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DUMITRIȚA P. L. B.
GREFIER,
E. A. N.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.G.T.-Trib.Călărași
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 176/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1201/2013.... → |
|---|
