Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 837/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 837/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 837
Ședința publică de la 9 mai 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. G. M.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații M. V. B. și M. D. DUIMITRU împotriva sentinței penale nr. 142 din 21 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați M. V. B. - în stare de arest și asistată din oficiu de avocat Henche D. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și M. D. DUIMITRU – în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat Henche D. în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte vătămată L. E. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați solicită a se lua act că inculpata M. V. B. și-a retras la termenul anterior recursul formulat.
In ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. D., critică sentința recurată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale recurentului. In susținerea apărării, arată că acesta nu a fost autorul infracțiunii, ci a avut calitatea de complice, in fața instanței de fond a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, iar prejudiciul – în valoare de 10 lei – a fost recuperat.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, pe fond, a se dispune redozarea pedepsei spre minim.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatei M. V. B. in sensul retragerii recursului.
In ceea ce-l privește pe inculpatul M. D. D., susține că pedeapsa aplicată acestuia, foarte apropiată de minimul special, redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, a fost in mod corect stabilită in raport de gravitatea deosebită a faptei, de modul in care a acționat inculpatul, de circumstanțele personale ale acestuia, care a suferit multe condamnări anterioare – astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat M. D. Duimitru, având cuvântul, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 142/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei M. V. B. din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.p., în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.p., cu aplic. art. 40 alin. 1 C.p.
În baza art. 334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. D. D. din infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a și b C.p. în infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.p. cu aplic. art. 40 alin. 1 C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnată inculpata M. V. B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p., s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 479/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1761/16.09.2011 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 318 zile cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplic. disp. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 05.12.2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin.2 lit. b C.p. cu aplic. art. 37 lit.a C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. D. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p., s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67/13.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin nerecurare și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 310 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în speță, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplic. disp. art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 05.12.2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 346 C.pr.pen., s-a luat act că partea vătămată L. E. - M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 05.12.2012, în jurul orei 14:00, inculpații M. V. B. și M. D. D. au urcat în tramvaiul liniei nr. 1, care circula pe traseul . direcția Bld. F. I, spre stația B. Obor. La un moment dat, profitând de neatenția părții vătămate L. E.-M., inculpata M. V. B. i-a sustras din partea dreaptă a gecii acestuia, un portofel ce conținea actul de identitate, carnetul de student, legitimația de student, carduri bancare, abonamentul R.A.T.B. și suma de 10 lei pe care imediat i l-a plasat lui M. D. D., care se afla în spatele ei. Acesta din urmă a scos suma de 10 lei din portofel, pe care i-a dat-o inculpatei M. V. B., după care a aruncat portofelul sub un autoturism, în spatele unui . Calea Moșilor cu . doi au fost depistați la scurt timp după comiterea faptei de către organele de poliție, asupra inculpatei M. V. B. găsindu-se suma sustrasă de 10 lei.
Partea vătămată L. E. - M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpații și le-au însușit, respectiv: declarațiile inculpaților, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate L. E.-M., procesul verbal pentru prezentare pentru recunoaștere din planșe fotografice, declarațiile martorilor M. A.-C. și S. S..
Din fișele de cazier judiciar depuse la dosar, instanța de fond a reținut că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Inculpata M. V. B. a suferit mai multe condamnări în perioada minorității, pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, sens în care instanța de fond a reținut la încadrarea juridică a faptei și incidența disp. art. 40 alin. 1 C.p.
Inculpatul M. D. D. a fost anterior de mai multe ori condamnat pentru infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, ultima condamnare fiind de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.67/13.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin nerecurare, fiind arestat la 29.10.2008 și liberat la 28.06.2012, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 310 zile.
Având vedere că, din verificarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, a rezultat că, până la comiterea faptei deduse judecății, acesta nu a executat niciuna dintre pedepsele la care a fost condamnat anterior și că prezenta faptă a fost săvârșită înainte ca pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 67/13.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 București să fie considerată executată, instanța de fond a reținut numai starea de recidivă postcondamnatorie, dispunând - în baza art. 334 C.pr.pen. - schimbarea încadrării juridice, în acest sens.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
Fapta inculpatei M. V. B. - care în data de 05.12.2012, în jurul orei 14:50, în timp ce se afla în tramvaiul liniei nr. 1, deplasându-se din direcția Bld. F. I spre Piața B. Obor, profitând de neatenția părții vătămate L. E.-M., i-a sustras din buzunarul drept al gecii un portofel ce conținea actul de identitate, carnetul de student, legitimația de student, carduri bancare, abonamentul RATB și suma de 10 lei, după care i l-a înmânat inculpatului M. D. D., aflat în spatele său - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a, f și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplic. art. 40 alin. 1 C.p.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut că inculpata nu are loc de muncă sau o ocupație, a mai fost condamnată în minorat pentru infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, este consumatoare de droguri și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Fapta inculpatului M. D. D., recidivist - care în data de 05.12.2012, în jurul orei 14:50, în timp ce se afla în tramvaiul liniei nr. 1, deplasându-se din direcția Bld. F. I spre Piața B. Obor, a ajutat-o pe inculpata M. V. B. să o deposedeze pe partea vătămată L. E.-M. de portofel, plasându-se în spatele inculpatei și primind de la inculpată portofelul, imediat după ce aceasta l-a sustras din buzunarul drept al gecii părții vătămate - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzut de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a și f și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând că inculpatul nu are loc de muncă sau o ocupație, a mai fost condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, este recidivist și a avut o atitudine relativ sinceră pe tot parcursul procesului penal.
În soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a luat act că partea vătămată L. E.-M. nu s-a constituit parte civilă, întrucât prejudiciul a fost acoperit în natură.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la 25.II.2013, data comunicării), au declarat recurs inculpații V. B. și M. D. D., fără a arăta - în scris - motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
La termenul de judecată din data de 9 mai 2013, inculpata M. V. B., fiind prezentă personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a declarat că își retrage recursul formulat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.3854 alin.2 raportat la art.369 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul formulat, printr-o declarație personală.
În raport de dispozițiile legale menționate și având în vedere declarația personală, neechivocă, a recurentei M. V. B., Curtea urmează să ia act de retragerea recursului promovat de aceasta în prezenta cauză, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În recursul inculpatului M. D. D., invocându-se dispozițiile art.3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reformarea acesteia, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale recurentului. Se susține de către apărător că, acesta nu a fost autorul infracțiunii, ci a avut calitatea de complice, în fața instanței de fond a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, iar prejudiciul – în valoare de 10 lei – a fost recuperat.
Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului M. D. D., pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul a comis infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de dispozițiile art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și f și alin.2, lit.b C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, invocat de inculpatul M. D. D., prin apărător, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
În speță, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. D. D., judecătorul fondului a realizat și o individualizare judiciară corectă a sancțiunii penale, pedeapsa aplicată recurentului pentru fapta reținută în sarcina sa, recunoscută de acesta și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.
În opera de individualizare a pedepsei, instanța este datoare să se raporteze atât la criteriile de individualizare consacrate de art.72 Cod penal, cât și la prevederile art.52 din același cod, referitoare la scopul și funcțiile pedepsei, pentru a găsi cele mai eficiente remedii care să conducă la restabilirea ordinii de drept încălcate și la prevenirea săvârșirii de fapte penale în viitor.
Clemența primei instanțe este evidentă și se oglindește pe deplin în cuantumul pedepsei, care a fost stabilit la nivelul minimului prevăzut de lege.
Așadar, susținerea apărării - în sensul că se impune reducerea pedepsei, întrucât inculpatul (recurent în speță) a recunoscut și regretat fapta comisă și prejudiciul a fost acoperit - nu poate fi primită de Curte, întrucât, aceasta nu s-a datorat bunăvoinței inculpatului, ci demersurilor organelor de poliție, care au fost nevoite să-l depisteze, iar atitudinea procesuală sinceră a fost deja avută în vedere de instanța fondului, atunci când a făcut aplicarea prevederilor art.3201 Cod procedură penală, recunoașterea inculpatului fiind una mai mult formală, doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.
D. urmare, pedeapsa – în cuantum și modalitate de executare – a fost, în mod corect, stabilită în raport cu gravitatea faptei, cu modul în care a acționat inculpatul (de multe ori, ajutorul dat de complice fiind foarte important, prin siguranța pe care o oferă autorului), cu circumstanțele personale ale acestuia, care a suferit multe condamnări anterioare (astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, ultima condamnare fiind de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare, însă aceasta nu a rezolvat îndreptarea inculpatului), clemența manifestată de instanța de fond fiind evidentă și nejustificând o reducere a cuantumului de pedeapsă.
Față de toate aceste considerente, nefiind identificate nici motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. D. D..
În baza art. 38517 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 88 cod penal, Curtea va deduce din durata pedepselor aplicate celor doi inculpați perioada 05 decembrie 2012 la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. D. D., împotriva sentinței penale nr. 142 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._ .
În baza art. 3854 alin. 1 rap. la art. 369 alin. 2 cod de procedură penală ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M. V. B. împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art. 38517 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 88 cod penal deduce din durata pedepselor aplicate celor doi inculpați perioada 05 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cod de procedură penală obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. M. M. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
Red. D.G.M.
Dact.L.G.
2 ex.
Red. M. C: Vârșescu – Jud.Sect.2
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
