Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2106/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2106/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2012 în dosarul nr. 2106/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2106/R
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații M. R. și C. I. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul I., în Dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați M. R., personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător ales Ț. O. și apărător din oficiu M. C., în baza delegației nr._/2012 și C. I., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales D. L. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-o recomandare de la preotul paroh și certificatele de naștere ale copiilor.
Apărătorul ales al recurentei inculpate M. R. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în certificatele de naștere ale copiilor și acte medicale privind afecțiunile de care suferă aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probelor solicitate.
Curtea încuviințează recurenților inculpați probele solicitate și procedează la administrarea acestora, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, alte probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentei inculpate M. R. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură. Susține că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.143 din Codul de procedură penală, având în vedere că urmărirea penală a fost încheiată și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, având în vedere că noțiunea de încredere este diferită de cea de credință. Apreciază că durata arestului preventiv a depășit termenul rezonabil, raportat la perioada de 11 luni de când inculpata este arestată. Arată că aceasta s-a prezentat de bună-voie în fața Curții, atunci când i s-a emis mandatul de arestare preventivă. Invocă egalitatea de tratament juridic cu ceilalți inculpați din cauză, care, deși au o situație juridică mai grea, au fost puși în libertate și nu s-a constatat că ordinea publică a fost periclitată în vreun fel, de altfel, aceștia s-au și prezentat în fața instanței de fond atunci când au fost citați, astfel că nu au impietat cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că inculpata nu are antecedente penale și are cinci minori, dintre care trei au probleme grave de sănătate.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. I. susține că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 alin.1 lit. f teza a doua din Codul de procedură penală, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură. Invocă egalitatea de tratament juridic cu inculpații aflați în stare de libertate, cărora, deși li se reține o participație mai mare la săvârșirea infracțiunilor, sunt judecați în stare de libertate. Susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, având în vedere că pe matca contractului, partea vătămată a menționat că a primit în totalitate suma de bani, în acest sens fiind și declarațiile coinculpaților, precum și cele ale martorilor. Totodată, arată că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu împiedică buna desfășurare a procesului penal, neavând cum să o influențeze în vreun fel pe partea vătămată. Învederează că acesta are patru copii în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, considerând că, în mod corect, Tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, existând indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele imputate, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor cu identitate protejată și a celorlalți martori audiați în cauză, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și a mesajelor, precum și procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto, iar natura și gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați, modul de operare, prin exercitarea de presiuni asupra părților vătămate, în sensul că le-au amenințat cu producerea unui rău iminent atât în ceea ce privește integritatea fizică, cât și integritatea psihică, cu darea în vileag a unor aspecte din viața personală, paralizând libertatea de voință a acestora, partea vătămată Z. O. fiind amenințată și determinată să-și vândă autoturismul la un preț foarte mic, în raport cu valoarea lui reală și să încheie un contract de împrumut, suma de bani neprimind-o niciodată, o altă parte vătămată a ajuns în situația de a considera că singura modalitatea de rezolvare a problemelor este aceea de a se sinucide, iar o altă parte vătămată a făcut un atac de panică, sentimentul de oroare și de insecuritate creat în rândul societății, prin activitatea infracțională a inculpaților, care au profitat de situația defavorabilă în care s-au aflat părțile vătămate și au încercat să inducă în eroare organele judiciare, din procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate anterior discutării luării măsurii în fața instanței de fond, rezultând că inculpații au discutat cu privire la ceea ce urmează să declare fiecare dovedesc pericol concret pentru ordinea publică pe care lăsarea lor în libertate îl prezintă. Arată că subzistența temeiurilor arestării preventive în ceea ce îi privește pe inculpații aflați la termenul de astăzi în fața instanței se analizează în raport cu persoana acestora și nu în raport cu situația altor inculpați din cauză.
În replică, apărătorul ales al recurentului inculpat C. I. solicită să se aibă în vedere că imobilul care face obiectul contractului a fost tot timpul în posesia părții vătămate, executarea silită nu este terminată, iar din convorbirile purtate de inculpat cu partea vătămată O. Z., rezultă că voința acesteia nu a fost nicidecum paralizată și că aceasta recunoaște că a primit respectiva sumă de bani.
Recurenta inculpată M. R., personal, în ultimul cuvânt, precizează că nu are antecedente penale, starea de boală a copiilor săi s-a agravat, iar gemenii nu o recunosc ca mamă. Învederează că ghicește de la vârsta de 17 ani, însă nu a furat de la nimeni. Solicită să fie judecată în libertate ca și ceilalți inculpați din cauză.
Recurentul inculpat C. I., personal, în ultimul cuvânt, solicită să se observe că partea vătămată și-a primit banii, astfel cum se reține și în rechizitoriu. Susține că nu este vinovat și că are patru copii minori. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, urmând să se prezinte în fața instanței la fiecare termen ce va fi acordat.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 19.10.2012, Tribunalul I., în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. R. și C. I.; a respins cererile inculpaților de revocare/înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că inculpata M. R. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată Z. I.), art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal (trei acte materiale) și art. 194 alin. 1 și 2 Cod penal (trei acte materiale), toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal (părți vătămate C. M., Hlebnicov M. și H. L.), iar inculpatul C. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal și art. 194 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatei M. R. s-a reținut faptul că, în cursul lunii iunie 2011, în coautorat cu inculpata Lider R., prin mijloace frauduloase, realizate prin prezentarea unor stări de fapt neconforme realității, precum și prin constrângere, i-ar fi indus părții vătămate Z. I. o stare accentuată de teamă, ar fi deposedat-o pe aceasta, cu complicitatea învinuitului P. I. pe care l-ar fi instigat să semneze în fals factura nr. 017/22.06.2011, de autoturismul marca Porsche Cayman, . WPOZZZ98Z8U750716. In perioada imediat următoare, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin complicitatea inculpaților Lider R., B. S.-Craiff, V. Ș. I., M. R., M. Ș., C. I., D. S., Ș. E. și a învinuitului P. I., inculpata M. R. ar fi deposedat-o pe partea vătămată Z. I. de mai multe sume de bani, bunuri mobile și imobile, prejudiciul estimat ridicându-se la suma de 450.000 de euro. Totodată, partea vătămată Z. I. ar fi fost constrânsă prin paralizarea libertății de voință, în cadrul așa ziselor ritualuri vrăjitorești, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, acțiuni menite pentru ca inculpata M. R. să dobândească în mod injust diverse foloase. S-a mai reținut în sarcina inculpatei faptul că, în perioada august-decembrie 2011, ar fi fost contactată și de către părțile vătămate C. M., H. L. și Hlebnicov M. cărora prin prezentarea unor situații imaginare referitoare la viața lor personală, create prin mijloace dolosive, le-ar fi indus în eroare înșelându-le cu diverse bunuri și sume de bani și le-ar fi șantajat amenințându-le cu consecințe referitoare la integritatea fizică sau psihică și cu dezvăluirea în presă sau la serviciu, a aspectelor din viața intimă a acestora, creându-le un prejudiciu de 2750 euro și respectiv 4700 lei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. I., s-a reținut faptul că, la inițiativa inculpatei Lider R. care i-ar fi pretins părții vătămate Z. I. suma de 100.000 de euro pentru continuarea ritualurilor vrăjitorești, s-ar fi deplasat la Biroul Notarilor Publici "M. G. O., A. A. Jean și Asociații" unde, prin intermediul inculpatului D. S., ar fi încheiat cu partea vătămată Z. I. contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 780/22.07.2011, pentru apartamentul din . 1, București, în schimbul sumei de 174.800 de euro. S-a reținut că partea vătămată Z. I. nu a primit niciodată suma de bani anterior menționată, aceasta ar fi fost folosită de către inculpata Lider R. într-un așa-zis ritual magic, unde banii ar fi dispărut fiind luați de "forțe supranaturale malefice", în fapt banii ar fi fost însușiți de către autorii infracțiunii. S-a arătat că inculpatul C. I., în urma unei înțelegeri prestabilite cu inculpații Lider R., M. Ș. și M. R., ar fi înlesnit inducerea în eroare a părții vătămate, având în vedere faptul că nu i-ar fi predat acesteia niciodată suma de 174.800 de euro. In continuarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul C. I. i-ar fi sprijinit pe inculpații M. R., M. Ș., V. Ș. I. și B. S. Craiff să valorifice apartamentul din București, bulevardul I. de Hunedoara, care ar fi intrat în posesia ultimului inculpat. Ulterior, inculpatul C. I. ar fi procedat la constrângerea părții vătămate prin amenințări directe cu începerea procedurii de executare silita a imobilului, deși ar fi cunoscut faptul că acesta provine din săvârșirea de infracțiuni, precum și în mod indirect, prin difuzarea pe mai multe posturi de televiziune a contractului de împrumut cu garanție imobiliară nr. 780/22.07.2011 încheiat la Biroul Notarilor Publici "M. G. O., A. A. Jean și Asociații, în scopul de a o constrânge pe partea vătămată, prin presiunea mediatică astfel creată, să-i plătească suma de 174.800 euro, despre care ar fi cunoscut că provine din săvârșirea de infracțiuni. In acest scop, pe posturile de televiziune Antena 1 și Kanal D, prin intermediul unei persoane identificată ca fiind numitul M. V. zis G., ar fi fost prezentat opinie publice o fotocopie a contractului de împrumut cu garanție imobiliară nr. 780/22.07.2011 încheiat la Biroul Notarilor Publici "M. G. O., A. A. Jean și Asociații”.
Examinând potrivit art. 3002 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv al inculpaților, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților M. R. și C. I. este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că actele dosarului de urmărire penală conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații M. R. și C. I. ar fi realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în acest sens fiind declarațiile părților vătămate Z. I., C. M., Hlebnicov M., H. L.; declarațiile martorilor audiați în cauză; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșe foto și planșele fotografice aferente; procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate; procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate de partea vătămată Z. I.; procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere bunuri și procesele verbale de predare - primire bunuri; procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșele fotografice aferente; înscrisuri.
În ce privește prezența pericolului concret pentru ordinea publică, Tribunalul a reținut că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților etc. Or, în speță, se constată că inculpații sunt cercetat pentru infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările în care inculpații sunt suspectați că ar fi comis infracțiunile, (în mod organizat - inculpații și-ar fi împărțit rolurile și ar fi depus eforturi susținute pentru a crea o aparență de legalitate unor operațiuni presupus fictive, ar fi exercitat presiuni și amenințări asupra părților vătămate, pluralitatea de acte materiale ce ar fi fost comise), de urmările produse, circumstanțele personale ale acestora - inculpatul C. I. a fost cercetat într-un alt dosar penal, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.26 Cp. rap. la art. 215 alin. 1, 3 Cp., pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prin ordonanța nr. 5336/P/24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., inculpata M. R. nu este cunoscută cu antecedente penale, însă, în fața instanței a manifestat un comportament agresiv, a provocat scandal la termenul de judecată din data de 24.08.2012, motiv pentru care s-a dat eficiență dispozițiilor art.299 alin.1 din Codul de procedură penală.
Referitor la împrejurarea că alți inculpați cercetați în această cauză alături de inculpați pentru comiterea acelorași infracțiuni se află în stare de libertate, desigur cercetarea acestora în libertate și aplicarea unui tratament diferențiat a fost justificată de circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, circumstanțele personale ale fiecăruia, respectiv insuficiența indiciilor temeinice care să susțină măsura arestării preventive. Circumstanțele inculpaților M. R. și C. I. au fost avute în vedere de instanță la soluționarea recursului împotriva încheierii din data de 13.09.2012 a Tribunalului I., context în care s-a stabilit că situația acestor inculpați diferă substanțial de cea a inculpaților Lider R. și B. S. Craiff referitor la care s-a dispus punerea în libertate.
Referitor la circumstanțele de ordin personal invocate de inculpații M. R. și C. I., acestea nu au survenit după momentul arestării preventive, ci sunt preexistente și ar fi trebuit să fie avute în vedere de însăși inculpați la momentul la care sunt acuzați că ar fi săvârșit fapte penale. În raport de circumstanțele reale ale prezentei cauze, aspectele invocate nu justifică, cel puțin la acest moment procesual, punerea lor în libertate.
Sub aspectul duratei măsurii arestării preventive s-a constatat - față de durata concretă a măsurii dispuse până în prezent, complexitatea cauzei, atitudinea părților care au formulat o multitudine de cereri vădit nejustificate cu scopul de a tergiversa soluționarea cauzei - faptul că aceasta răspunde, în actualul moment procesual, exigențelor art. 5 par. 3 CEDO.
Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpați a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea acestora, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru derularea în bune condiții a prezentului proces penal, față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, Tribunalul a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M. R. și C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Recurenta – inculpată M. R. susține că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii arestului preventiv, în condițiile în care, din probele administrate nu rezultă existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute.
Mai susține că și durata arestului preventiv (11 luni) este peste o durată rezonabilă, iar lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nici nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Recurenta mai invocă probleme de sănătate, că nu are antecedente penale și are cinci copii minori.
Recurentul inculpat C. I. a susținut că nu mai sunt îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală; nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Și acest inculpat invocă situația personală – are 4 copii în întreținere.
Ambii recurenți inculpați susțin că punerea în libertate este justificată și pentru a se asigura egalitatea de tratament cu alți inculpați din cauză și care au fost puși în libertate.
Recurenții solicită revocarea arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu o alta mai puține seceră.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursurile inculpaților M. R. și C. I., constată că acestea nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a făcut o analiză critică, temeinică și cuprinzătoare asupra elementelor care privesc legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților prin prisma lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 160b Cod procedură penală, cu referire la cerințele art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Apărările inculpaților referitoare la lipsa incidenței art. 136 și art. 143 Cod procedură penală fac abstracție atât de dispozițiile art. 143 și art. 681 Cod procedură penală, unde sunt definite indiciile temeinice, dar și de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală care are în vedere necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal atunci când se ia una din măsurile preventive. Astfel că aceste apărări nu pot conduce la înlăturarea temeiurilor ce justifică măsura dispusă, aceasta neavând menirea de a nesocoti prezumția de nevinovăție care este un principiu al procesului penal și al tragerii la răspundere penală.
Instanța a arătat existența temeiurilor ce justifică măsura, pericolul concret pentru ordinea publică dacă inculpații sunt lăsați în libertate, dar a raportat situația acestora și la incidența legislației și jurisprudenței europene.
Activitățile pretins infracționale având strânse legături între ele, au determinat instanța să le analizeze (sub anumite aspecte) tot prin prisma acestor conexiuni. În ce privește temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, se constată că acestea subzistă în continuare, probele administrate în faza de cercetare judecătorească neconducând la concluzia modificării acestora până la consecința revocării arestării preventive sau a înlocuirii acesteia cu o măsură mai puțin severă.
Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, potrivit încadrării juridice din actul de inculpare (cel puțin până la această dată), modalitatea de comitere și împrejurările care au relevat un sistem relațional funcțional pentru scopul urmărit prin săvârșirea faptelor, perioada de timp în care s-au derulat aceste activități, pluralitatea de inculpați, prejudiciul cauzat, complexitatea cauzei, necesitatea administrării tuturor probelor pentru o bună administrare a justiției, dar și pentru evitarea refacerii cercului relațional propice unor activități de genul celor reținute, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se menținerea arestării preventive a inculpaților.
Toate aceste elemente cum și necesitatea prezervării ordinei de drept și înlăturarea sentimentului de insecuritate, indus în rândul opiniei publice prin impactul unor infracțiuni de genul celor reținute în sarcina inculpaților sunt de natură a evidenția legalitatea și temeinicia măsurii dispuse.
Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, nu este întemeiată, subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate, neimpunând o asemenea măsură mai puțin severă.
Susținerea că durata măsurii arestului preventiv a depășit un termen rezonabil, nu este întemeiată, întrucât, așa cum a apreciat și prima instanță, cauza este de o complexitate ridicată, necesită administrarea unui probatoriu amplu, iar în activitatea instanței nu s-au constatat sincope imputabile acesteia și care ar fi de natură să tergiverseze soluționarea cauzei. Totodată, nu poate fi primită susținerea că în această cauză nu s-a avut în vedere o egalitatea de tratament cu alți inculpați ce au fost puși în libertate, deoarece situația juridică a fiecărui inculpat este diferită și se examinează prin prisma cerințelor legale pentru dispunerea unei anumite măsuri, după cum nu există o dispoziție legală care să oblige instanța, în afara respectării cerințelor legale, să dispună măsuri de prevenție identice tuturor inculpaților.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit disp. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin.2 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995, pentru onorariul parțial al apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M. R. și C. I. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul I. în Dosarul nr._ 12.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru recurenta inculpată M. R., în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. V. B. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./15.11.2012
2 ex.
Red. C. G. – Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 837/2013. Curtea de... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
