Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 218/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 218/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 218/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr.218
Ședința publică din data de 9.05 .2013
Curtea constituită din:
Președinte: C.-C. C.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul N. Văduțu împotriva Rezoluției nr.1875/II/2/2012 din data de 30.05.2012 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr.1575/II/2/2012 și împotriva ordonanței din data de 9 aprilie 2012,în dosarul nr.638/P/2007.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.04.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 9.05.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
P. ordonanța nr. 638/P/2007 din 09.04.2012 P. de pe lângă Curtea de Apel București – Secția de Urmărire Penală în baza art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, art. 38 Cod procedură penală, art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 45 Cod procedură penală, art., 27 Cod procedură penală și art. 30 Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 215 Cp și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 Cp rap. la art. 248/1 Cp, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Neînceperea urmăririi penale față de notarul public L. M. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. .de art. 26 C.p. rap.la art. 215 Cp și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 Cp rap. la art. 248/1 Cp, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Neînceperea urmăririi penale față de notarul public C. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 215 Cp și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 Cp rap. la art. 248/1 Cp, deoarece n întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Neînceperea urmăririi penale față de avocatul C. E. C. aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 Cp, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Neînceperea urmăririi penale față de avocatul C. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 Cp, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în vederea continuării cercetărilor față de numitul Madra O., sub aspectul săvârșirii infr., de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cp. și art.291 Cp cu aplic. art. 41 alin 2 Cp, precum și față de numiții N. V. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 288 C.p., art. 290 Cp, art. 26 Cp rap. la art. 215 Cp și respectiv Hausner F. D. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 215 Cp.
Disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării de cercetări față deexecutorul judecătoresc D. B. și față de numitul O. Madra sub aspectul săv. infr.prev. de art. 192 Cp și art.220 Cp.
Pentru a dispune această ordonanță, s-a constatat că:
La data de 26.07.2011 s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București, adresa nr._/2/2010 din data de 21.07.2011 a Curții de Apel București-Secția a II a Penală, urmare a pronunțării sentinței penale nr.327/F/07.07.2011 de instanța de judecată susmenționată, hotărâre prin care, în temeiul disp. art.278/1 alin 8 lit b teza a II a C.p.p, s-a admis plângerea formulată de petentul N. V. și a desființat în parte rezoluția cu nr. 638/P/2007 din data de 11.08.2010, precum și rezoluția cu nr.2369/II-2/2010 din data de 26.11.2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dispunând trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de Madra O., C. E. și C. I., sub aspectul săv. infr. prev. deart.215 alin 1, 2 și 5 Cp, față de C. R., L. M. C. și C. E., notari publici, sub aspectul săv. infr. prev. de art.26 Cp rap. laart. 215 alin 1, 2 și 5 Cp, precum și față de Madra O. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 291 Cp cu aplic. art. 41 alin 1 Cp.
În fapt, s-a reținut că la data de 28.05.2007 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr.638/P/2007 plângerea penală formulată de numitul N. V., care a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții Madra O., C. C. și C. I. (ultimii doi avocați în cadrul Baroului București) sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 288 alin 1 Cp, art. 291 Cp, art.292 Cp, art. 293 Cp, art. 215 Cp, constând în aceea că prin cererea de chemare în judecată semnată de avocații C. I. și C. C., în numele clientului lor Adil O. Madra, persoană care nu ar exista în realitate, cerere depusă la Judecătoria Sectorului 1 București, susnumiții au revendicat și au obținut, în baza unor acte false, imobilul situat în București, ., sector 1.
Ulterior, la data de 09.05.2008, persoana vătămată N. V. a completat plângerea penală inițială, adăugând faptul că numitul Madra O., cu ajutorul unor avocați și notari, ar fi intrat în mod fraudulos în proprietatea imobilului susamintit, inducând în eroare instanțele de judecată, care ar fi pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice care au rămas definitive și irevocabile, motiv pentru care N. V. a solicitat extinderea cercetărilor față de persoanele susmenționate și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 Cp, precum și față de notari sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 Cp.
În motivare, numitul N. V. a precizat că, în baza unor acte false depuse de avocat C. C., la Judecătoria Sectorului 1 București, la de 16.07.1996 a fost formulată în numele lui Adil O. Madra, o acțiune în revendicare prin care s-a solicitat și s-a obținut restituirea imobilului situat în București, ., sector 1, fiind pronunțată sentința civilă nr. 2945/12.03.1997, în dosarul civil nr._/1996, rămasă definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr.2164/13.10.1999 a Curții de Apel București -Secția a II a Civilă.
Actele falsificate invocate de numitul N. V. că ar fi fost folosite în dosarul civil nr._/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 București, sunt următoarele:
.certificatul de moștenitor nr. 1053/11.05.1994, emis de notarul C. R. din cadrul notariatului de Stat Sector 2, pe numele Adil O. Madra (f. 60 vol. IV);
-procura autentificată sub nr._/11.10.1995, eliberată de notarul public A. D., în prezent decedat;
-procura autentificată prin încheierea de legalizare nr. 4420/03.03.1998 către notarul public M. C. L. (f. 19 - Vol. IV);
-certificatul de moștenitor nr. 227 emis la data de 07.04.1998 de notarul public C. E. (f.56 -Vol. IV).
N. V. a mai precizat că numitul Adil O. Madra nu ar exista în realitate, întrucât acesta nu a participat la nicio ședință de judecată întreg ciclul procesual de 8 ani și nu ar fi semnat nici un document sau delegație avocațială prin care acesta și O. Madra îi împuternicea pe avocații C. I. și C. C. E., să îi reprezinte în dosarul civil nr._/1996.
De asemenea numitul N. V. contestă declarația notarială a numitului O. Madra autentificată sub nr. 699/29.01.2000 de notarul public R. D. O., considerând că O. Madra ar fi declarat în mod nereal că i-ar fi pus la dispoziție avocatei sale C. C. toate actele originale ale imobilului situat în București, ., sector 1 și că ar fi angajat-o ca apărător ales pe susnumită, sens în care ar fi semnat și contractul de asistență juridică nr._/08.09.1997.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, prin rezoluția cu nr.638/P/2007 din data de 11.08.2010, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în temeiul disp. art. 228 alin 6 C.p.p rap.la art. 10 lit g și d C.p.p:
Neînceperea urmăririi penale față de numitele C. R., L. M. C. și C. E., notari publici, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin 1 Cp, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, precum și sub aspectul săv. infr. prev. de art.26 c.p. rap. la art. 215 alin 1,2,5 Cp, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective.
Neînceperea urmăririi penale față de numitul A. D., notar public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 Cp și art. 26 Cp rap.la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cp, întrucât a intervenit decesul făptuitorului.
Neînceperea urmăririi penale față de numitul R. D. O., notar public, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 289 Cp, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Neînceperea urmăririi penale față de numiții O. Madra, C. C. E. și C. I., ultimii doi avocați în Baroul București sub aspectul săv. infr. prev. de art. 288 alin.1 Cp, art. 289 Cp, art. 290 C.p, art. 291 Cp, art. 292 Cp, art. 293 Cp, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, precum și sub aspectul săv. infr.prev. de art. 215 alin 1,2 și 5 Cp, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective.
Neînceperea urmăririi penale față de numitul O. Madra sub aspectul săv. infr. prev. de art. 31 alin 2 Cp rap. la art. 289 Cp, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune și respectiv de complicitate la înșelăciune s-a reținut în motivarea rezoluției susmenționate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece nu a avut loc nicio acțiune de inducere în eroare a persoanei vătămate, chiriaș în imobilul respectiv sau a instanțelor de judecată, considerându-se că acestea din urmă nu au calitatea de subiect pasiv al acestei infracțiuni, prin prezentarea de către numiții C. C. E., C. I. și Madra O., cu complicitatea notarilor publici C. R., A. D., L. M. C. și C. E., a unor înscrisuri necorespunzătoare realității.
S-a reținut că, prin admiterea acțiunii civile în dosarul civil nr._/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a recunoscut un drept patrimonial, ce nu poate fi considerat un folos material injust, chiar dacă indirect avea consecințe și asupra chiriașilor din imobilul susmenționat.
P. rezoluția cu nr.2369/II/2010 din data de 26.11.2010 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, în temeiul art.278 C.p.p, plângerea formulată de petiționarul N. V., ca neîntemeiată.
În esență s-a arătat că dispoziția dată prin decizia nr. 1649/05.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este obligatorie pentru procuror în sensul de a începe urmărirea penală, ci numai sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constate și a mijloacelor de probă indicate.
În drept au fost indicate disp. art. 273 alin 1/1 C.p.p și ale art. 270 alin 2 C.p.p, precum și jurisprudența instanțelor supreme. S-a precizat că, în condițiile în care au fost lămurite toate faptele și împrejurările din considerentele deciziei nr. 1649/05.05.2009, nu mai era necesar ca procurorul să administreze alte acte invocate de petent, respectiv expertize grafoscopică, mai ales că unele acte nu se mai regăsesc în original (certificat de deces în limbă franceză, certificate de naștere eliberate la 24.04.1953 și 11.01.1962, împuternicire scrisă în limba franceză) ori autorii lor au decedat și nu există scripte de comparație, respectiv testamentul defunctei M. V.I..
La data de 13.12.2010 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr._/2/2010, plângerea formulată de petentul N. V. împotriva rezoluțiilor nr.638/P/2007 din data de 11.08.2010 și nr.2369/II-2/2010 din data de 29.11.2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii și în concluziile scrise, petentul N. V. a susținut că parchetul nu a lămurit toate faptele și împrejurările expuse în considerentele deciziei nr. 1649/05.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, refuzându-se să se constate că:
-certificatul de moștenitor nr. 1053/11.05._ a fost anulat prin sentința civilă nr._/19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă și irevocabilă;
-că Adil O. Madra ar fi obținut în mod fraudulos întregul imobil din București, ., compus din 8 apartamente, deși s-ar fi naționalizat proprietarului I. V. un singur apartament situat în același bulevard (în trecut I.V.Stalin), de la nr. 51;
-P. sentința nr._/17.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureștia fost desființată sentința civilă nr.2945/12.03.1997 prin care s-a constat lipsa calității procesuale active a reclamantului O. Madra, în calitate de moștenitor al lui Adil O. Madra și s-a respins acțiunea în revendicare ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală;
-a fost anulată dispoziția nr._ a Primarului General al Municipiului București de punere în posesie a lui Adil O. Madra, în mod definitiv și irevocabil.
Petentul a mai precizat că i-ar fi fost lezate drepturile locative, fiind împiedicat să cumpere, potrivit Legii 112/1995 garsoniera în care locuiește de peste 50 de ani, deși numitele C. M. și C. A. invocă și ele drepturi locative în calitate de chiriașe, asupra aceluiași imobil. Â
Instanța Curții de Apel București-Secția a II a Penală a reținut în considerentele sentinței penale nr.327/F/07.07.2011 că, potrivit testamentului din data de 16.01.1943, numita M. ing. V.I. a dispus, în esență, ca imobilul proprietatea sa din București, .. 5, să revină în deplină proprietate surorii sale Theodosia S..
La data de 11.05.1994, notarul C. R. din cadrul Notariatului de Sector 2, a emis certificatul de moștenitor nr. 1053, în dosarul succesoral nr. 1114/1994, potrivit căruia masa succesorală constând într-o pianină și o pendulă, rămase de pe urma defunctei S. T., îi revenea fiului său Adil O. Madra, fiind străin de succesiune, prin neacceptare, cel de-al doilea fiu, respectiv numitul Sezai Macit Madra.
P. procura autentificată sub nr._/11.10.1995 de notarul A. D., din cadrul Notariatului de Stat al Municipiului București, numitul Madra O. a fost împuternicit să îl reprezinte pe tatăl său Madra Adil O. la autoritățile competente, inclusiv cele judecătorești, cu privire la redobândirea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în București ..
Conform actelor din dosar, la data de 16.07.1996, numitul Adil O. Madra în calitate de succesor al defunctei T. S., la rândul ei
succesoare testamentară a surorii sale M. V. I. a formulat la
Judecătoria Sectorului 1 București o acțiune de scoatere de sub naționalizare a imobilului situat în București, . (fostă I.L.Stalin. fostă
J.), acțiunea fiind înregistrată sub nr._/1996.
Această acțiune a fost completată de către reclamant la data de 16.01.1997 în sensul de a fi obligat Consiliul Local al Municipiului București, să-i restituie dreptul de proprietate asupra imobilului susmenționat și să-i restituie respectivul imobil împreună cu accesoriile sale.
P. încheierea nr.4420/03.03.1998, notarul stagiar M. C.
L., din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați nr.189 „D.
A. și M. D. D." a legalizat semnătura traducătorului
autorizat I. M. I., care a certificat exactitatea traducerii unei procuri în
limba franceză, prin care numitul Adil O. Madra a împuternicit pe avocatul
C. E. C. și pe T. S. B. să îl reprezinte cu puteri
depline, la biroul notarial competent, în succesiunea Măriei I., decedată la data de 06.03.1974, în ..
La data de 07.04.1998, notarul public C. E. a emis certificatul de calitate de moștenitor nr.227, prin care a certificat că moștenitoarea legală defunctei I. M. este S. T., soră postdecedată, căreia îi revine întreaga masă succesorală .
Din încheierea întocmită de notar reiese că numitul B. T. S. a
învederat că certificatul de calitate este necesar la Tribunalul București, pentru revendicarea unui imobil.
P. sentința civilă nr.2945/12.03.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul civil nr._/1996 a fost admisă acțiunea reclamantului Adil O. Madra împotriva Consiliului General al Municipiului București și ..A., fiind obligate pârâtele să lase în deplină proprietate și liniștită posesie către reclamant, imobilul situat în București, ., sector 1 (fostă I.V.Stalin, nr.5 și J., nr.5).
Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2164/ 13.10.1999 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția IV a Civilă, pronunțată în dosarul nr.4710/1998.
Ulterior, prin sentința civilă nr._/19.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. V., în contradictoriu cu pârâtul Madra O. și a fost anulat certificatul de moștenitor nr.1053/11.05.1994 emis de notarul C. R., din cadrul Notariatului de lat Sector 2, în dosarul succesoral nr. 1114/1994.
Ca prim motiv de nulitate instanța a reținut necompetența notarului român de a emite certificatul de moștenitor, deoarece defuncta S. T. nu mai avea cetățenie română la data decesului, aceasta decedând în Franța și nu a lăsat bunuri imobile în masa succesorală.
Un al doilea motiv de nulitate a vizat identitatea defunctei și a moștenitorului legal al acesteia, deoarece ar exista unele neconcordanțe între certificatul de moștenitor și celelalte probe administrate, instanța arătând că nu există certitudine cu privire la persoana a cărei succesiune a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 1053/ 11.05.1994.
În considerentele sentinței penale nr.327/F/07.07.201 la Curții de Apel București, instanța de judecată a arătat că a admis plângerea petentului potriva soluției dispuse în dosarul nr.688/P/2007, întrucât a considerat că cercetările nu sunt complete, menționând peste 20 de activități care se mai impun a fi efectuate.
În schimb s-a reținut că pentru toate infracțiunile de fals s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, mai puțin pentru uzul de fals, prev. de art. 291 Cp săvârșit de către Madra O., infracțiune care în jurisprudență și doctrina penală este considerată o infracțiune instantanee, însă instanța a apreciat că aceasta a avut caracter continuu, deoarece actele care nu s-au dovedit a fi false, ar fi fost folosite în continuare de către susnumit.
Cu toata acestea, instanța de judecată a recunoscut că pentru majoritatea acțiunilor de fals care fac obiectul prezentei cauze s-a dispus neînceperea urmăririi penale, prin ordonanța nr.4252/P/2002 din data de 24.02.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București față de numiții C. C. E., C. I. și Adil O. Madra, ș.a, întrucât fie faptele nu există, fie nu sunt prevăzute de legea penală.
Aceasta soluție a fost menținută de către Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința penală nr.640/04.03.2005, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1809/R/09.09.2005 a Tribunalului București, Secția a II a Penală, Curtea de Apel București a solicitat să se continue cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune față de avocații C. I., C. C. E. și față de numitul O. Madra, precum și de complicitate la înșelăciune săvârșită de notarii publici C. R., L. M. C. și C. E., extinzându-se în cauză cercetările și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de 46 Cp.
Instanța a solicitat să se stabilească valoarea imobilului în litigiu, pentru a se putea aprecia asupra încadrării infracțiunii prev. de art.215 Cp, adică să se stabilească valoarea prejudiciului cauzat lui N. V., care avea
calitatea de chiriaș în respectivul imobil, calitate în care ar fi avut posibilitatea
să introducă acțiune în justiție în temeiul Legii nr. 112/1995, ceea ce nu însemna și un drept de proprietate câștigat de petent cu privire la acel imobil,
astfel încât se constată că valoarea imobilului nu are legătură și nu poate fi
echivalată prin cuantificarea unui eventual drept al unui chiriaș de a cumpăra
imobilul respectiv, în baza Legii nr.112/ 1995, mai ales că N. V.
nu a fost unicul chiriaș al acestui imobil, existând de-a lungul vremii mai mulți
chiriași în acel imobil și care ar fi putut pretinde aceleași drept asupra
imobilului.
Cu toate acestea, se constată că s-a efectuat o constatare tehnico-științifică în vederea evaluării respectivului imobil, în cadrul dosarului nr.208/P/2008 al D.N.A.- Serviciul Teritorial București, ulterior declinat la P. de pe Iângă Curtea de Apel București și înregistrat sub nr. 1472/P/2009, având același obiect cu prezenta cauză și în care, prin rezoluția cu același număr, din data de 15.03.2010 s-a dispus, în baza art. 228 alin 6 C.p.p rap.la art. 10 lit a C.p.p., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săv. infr. prev. de art. 215 alin.1 Cp, de fals intelectual prev. de art. 289 Cp, de uz de fals prev. de art. 291 C.p., fals în declarații prev. de art. 292 Cp, și de fals privind identitatea prev. de art.293 Cp, față de avocații C. I., C. C., notarii C. R. și C. E. și față de numitul Adil O..
Astfel, potrivit raportului de constatare tehnică-științifică s-a stabilit o valoare estimativă a imobilului situat în București, ., sector 1 la suma de 275.405 euro.
Referitor la săvârșirea de către notarii publici C. R., L. M. C. și C. E. a infracțiunii de complicitate la înșelăciune, din cercetările efectuate în cauză, în baza dispozițiilor Curții de Apel București - Secția a II a Penală, s-a constatat că nu se poate stabili existența unei înțelegeri avute înainte sau în timpul desfășurării procesului civil nr._/1996, desfășurat la Judecătoria Sectorului 1 București, cu avocații C. E. C. și C. I., precum și cu numitul O. Madra.
P. faptul că notarii publici C. R., L. M. C. și C. E. au autentificat niște acte notariale, care până în prezent nu au fost dovedite ca fiind false, aspect care nici nu se mai poate verifica, având în vedere intervenirea prescripției răspunderii penale pentru aceste posibile fapte de fals, nu se poate afirma că respectivii notari au fost complici la săvârșirea unei înșelăciuni de către persoanele susmenționate.
Astfel, în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 1053/11.05.1994 emis de notarul C. R., din cadrul Notariatului de Stat Sector 2, pe numele Adil O. Madra (f. 60 Vol. IV) s-a constatat în primul rând că raportat la data întocmirii acestuia au trecut mai mult de 15 ani, fiind astfel împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prev. de art. 122 alin 1 lit.a C.p.p. în ceea ce privește săv. infr. prev. de art.215 alin 1, 2 și 5 Cp.
În al doilea rând, prin respectivul certificat s-a constatat că de pe urma
defunctei S. T., cu ultimul domiciliu în Franța, oraș Ville
Antoine, au mai rămas numai bunuri mobile, respectiv o pendulă și o pianină, în valoare de 30.000 lei, nefiind identificate și bunuri imobile .
Cu acea ocazie, a fost identificat ca moștenitor numitul Adil O. Madra, în calitate de fiu, în timp ce numitul Sezai Macit Madra, cel de-al doilea fiu al defunctei, s-a constat că este străin de succesiune, prin neacceptare.
Este adevărat că ulterior, prin sentința civilă nr._/19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 București s-a dispus anularea certificatului de moștenitor, în primul rând pe motiv de necompetență materială a notarului roman de a emite un astfel de certificat, în condițiile în care defuncta S. T. a decedat în Franța și în plus renunțase la cetățenia română, aspect pe care însă notarul nu avea de unde să-l cunoască dacă acest lucru nu îi era adus la cunoștință la momentul autentificării actului respectiv, aspect care nu mai poate fi verificat deoarece, între timp numitul Adil O. Madra a decedat, (f.32-37).
Astfel, simpla anulare a certificatului în litigiu nu poate crea o prezumție de rea-credință din partea notarului, având în vedere și faptul că la momentul autentificării respectivului act nu intrase în vigoare Legea nr.36/1995 privind notarii publici, în temeiul căreia s-a formulat de către N. V. acțiunea civilă prin care a solicitat anularea respectivului act.
Referitor la procura autentificată prin încheierea de legalizare nr. 4420/03.03.1998 de către notarul public M. C. L. (f. 19 –Vol. IV) se constată că de fapt prin acest act notarul stagiar susmenționat doar a legalizat semnătura traducătorului autorizat I. M. I., care a certificat exactitatea traducerii unei procuri în limba franceză, prin care numitul Adil O. Madra a împuternicit pe avocatul C. E. C. și pe T. S. B. să îl reprezinte cu puteri depline, la biroul notarial competent, în succesiunea Măriei I., decedată la data de 06.03.1974, în ., aspect recunoscut și de Curtea de Apel București, în considerentele sentinței penale nr.327/F/07.07.2011, prin care s-a infirmat rezoluția nr.638/P/2007 din data de 11.08.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În aceste condiții, se constată că nu se poate dovedi că, prin legalizarea semnăturii traducătorului autorizat susmenționat, atâta timp cât nu s-a dovedit că acea semnătura este falsă, notarul M. Cătălia L. ar fi comis o complicitate la înșelăciune și deci că ar fi avut vreo înțelegere în acest sens cu numiții C. C. E., C. I. și O. Madra.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 227 emis la data de 07.04.1998 de notarul public C. E. (f.56 - Vol. IV), prin care notarul certificat că moștenitoarea legală a defunctei I. M. este S. T., soră postdecedată, căreia îi revine întreaga masă succesorală, s-a constatat ca și în situațiile precedente că, atâta timp cât nu s-a dovedit că actele care au stat la baza întocmirii și autentificării acestui certificat de moștenitor sunt false, nu se poate afirma că notarul susmenționat ar fi comis vreo complicitate la înșelăciune, neputându-se dovedi existența unei conivențe între Madra O. și avocații săi susmenționați, toți fiind din București, cu notarul Public C. E. al cărei Birou notarial se afla în Vălenii de M., jud. Prahova, în a cărui rază de competență se află . avut ultimul domiciliu defuncta I. M..
Față de cele expuse, având în vedere că atâta timp cât nu s-a dovedit că documentele care au stat la baza actelor notariale în litigiu sunt false, nu se poate dovedi existența unei înțelegeri între Madra O. și avocații săi C. E. C. și C. I., cu notarii publici C. R., L. M. C. și C. E. ca acestea din urmă să-i ajute pe cei dintâi să inducă instanțele de judecată în eroare, mai ales că în cadrul respectivelor dosare, pârâții puteau să conteste autenticitatea actelor respective, iar instanțele de judecată, în virtutea rolului activ, puteau să administreze și alte probe în vederea lămuririi situației de fapt.
Implicit s-a constatat că nu se poate dovedi nici faptul că notarii publici
susmenționați, cu rea - credință, nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător
atribuțiile de serviciu, care le aveau referitor la întocmirea și autentificarea
respectivelor acte.
Pentru aceste motive s-a dispus dispună neînceperea urmăririi penale față de notarii publici C. R., L. M. C. și C.
E. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 alin. 1,2 și
5 Cp și art. 246 Cp rap. la art. 248/1 Cp, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective.
În urma reluării cercetărilor în prezenta cauză, după infirmarea soluției
din data de 11.08.2010 de către Curtea de Apel București, a reieșit că
potrivit procesului - verbal din data de 19.10.2011 (f. 175 - 178. Vol. I) încheiat de executorul judecătoresc D. B., în cadrul dosarul de
executare silită nr. 774/2011, s-a procedat la data susmenționată la evacuarea debitorului L. Internațională a Românilor, cu sediul în București, ., sector 1, din imobilul situat la această adresă, accesul în imobil fiind permis executorului de către N. V., care s-a prezentat ca reprezentant legal al ligii susmenționate.
Această executare silită s-a realizat în baza titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr.7784/18.05.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
București, în dosarul nr._, prin care s-a dispus în favoarea
creditorului Madra O., cu domiciliul în București, .. 35,
sector 2, evacuarea debitorului L. Internațională a Românilor.
Deoarece reprezentantul ligii susmenționate, respectiv numitul N. V. a refuzat să ridice bunurile ce aparțineau, s-a dispus de către executorul judecătoresc D. B. lăsarea bunurilor în custodia creditorului Madra O..
Cu ocazia inventarierii bunurilor aparținând ligii susmenționate au fost
observate de către Madra O. mai multe ciorne ale unui testament prin care
bunica acestuia din urmă, respectiv S. T. i-ar fi lăsat întreaga masă succesorală numitului Hausner D. F., precum și mai multe ciorne ale unor pretinse acte de dispoziție ale numitei S. T., adnotate de mână, dar și o corespondență electronică între 2 firme (e-mail printat) având data de trimitere septembrie 2006 prin care era trimis draftul „testamentului” pe care Hausner F. D. l-a prezentat în dosarul civil nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care acesta din urmă a solicitat instanței de judecată să se constate că este moștenitor al numitei T. S..
În urma constatării grafice a acestor documente s-a constat că scrisul de pe parte din respectivele ciorne și adnotări făcute pe testamentul susmenționat care s-a găsit în mai multe exemplare și pe care se semnează în mod diferit pentru testatoarea S. T., aparține numitului N. V. (f. 44-64), existând astfel indicii de săvârșire de către acesta a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale și sub semnătură privată, prev. de art. 288 Cp și art. 290 c.p., precum și de complicitate la înșelăciune,iar pentru numitul Hausner F. D. există indicii de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 C.p.
In ceea ce îi privește pe avocații C. E. C. și C. I. s-a constatat că P. de pe lângă Tribunalul București a mai efectuat ce față de aceștia, în dosarul nr.4252/P/2002 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals, în strânsă legătură cu pretinsa faptă de înșelăciune dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 288 Cp, art. 290 Cp, și art. 291 Cp, soluție care fost menținută și de Judecătoria Sectorului 1 București și de Tribunalul București, fiind respinse plângerile împotriva soluției formulate de C. M. și N. T..
Pentru aceste motive, în cauză s-a constatat că din probatoriul administrat în baza dispozițiilor Curții de Apel București, nu se poate dovedi existența unei conivențe între Madra O. și tatăl acestuia Adil Madra O., pe de o parte și avocații C. E. C. și C. I., pe de altă parte, în vederea inducerii în eroare a instanțelor de judecată cu prilejul soluționării cauzelor civile ce au avut ca obiect restituirea imobilului din București, ., sector 1 și nici nu se poate dovedi că prin activitatea lor de susținere a intereselor clientului Adil O. Madra în dosarele civile în care au fost angajați, avocații ar fi indus în eroare respectivele instanțe, astfel că s-a dispună neînceperea urmării penale față de aceștia sub aspectul săv. infr. prev. de art. 215 Cp, deoarece dubiul le profită acestora, conform principiului de drept „in dubio pro reo".
Cauza s-a disjuns, iar dosarul nou format se va declina la P. de pe lângă Tribunalul București, în vederea continuării cercetărilor față de numitul Madra O., sub aspectul săv. infr. prev. de art. 215 alini, 2 și 5 Cp.și art. 291 Cp. cu aplic. art. 41 alin 2 Cp, precum și față de numiții N. V. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 288 Cp, art. 290 Cp, art. 26 Cp rap. la art. i 215 Cp și respectiv Hausner F. D. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 21 Cp.
Având în vedere că la data de 10.11.2011 s-a înregistrat la prezenta cauză, ca urmare a trimiterii pe cale administrativă de către Judecătoria Sectorului 1 București, plângerea penală formulată de către numitele C. M. și C. A., care, fără să precizeze calitatea în care au formulat respectiva plângere, au solicitat efectuarea de cercetări față de Madra O. și B.E.J. D. B. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 192 Cp, art.220 Cp, referitor la executarea silită asupra imobilului din București, ., sector 1, cauza s-a disjuns și s-a format un nou dosar în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în acest sens.
Împotriva acestei ordonanțe, în conformitate cu art. 275 și art. 278 Cod procedură penală petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
P. rezoluția nr. 1575/II/2/2012 din 30.05.2012 procedând la verificarea actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 638/P/2007 procurorul a constatat că soluția dispusă este legală și temeinică.
În conformitate cu art. 278 alin. 1 Cod procedură penală petentul a formulat plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I-a Penală sub nr._ 72012, la data de 27.06.2012.
Examinând plângerea formulată de către petent, în conformitate cu art., 2781 alin. 7 Cod procedură penală, pe baza probelor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că ordonanța atacată este legală și temeinică și o va menține, în condițiile art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
P. sentința penală nr. 327/R din 07.07.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală s-a desființat, în parte, rezoluția din 11.08.2010 dată în dosarul nr. 638/P/2007 și s-a trimis cauza în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2 și 5 Cod penal față de numiții O. Madra, C. E. C. și C. I. și a infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1,2 și 5 Cod penal față de notarii publici C. R., L. M. C. și C. E. și a infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal față de intimatul O. Madra.
S-a apreciat că cererile efectuate nu au lămurit în totalitate pretinsele suspiciuni de uz de fals de către O. Madra, reținându-se că în raport cu rezultatul cercetărilor urmează a se stabili dacă prin uz de fals intimatul O. Madra se prezintă sub o identitate falsă –variantă normativă prev. de art. 293 Cod penal având în vedere că actele premergătoare au vizat fapta de atribuire de către intimații avocați C. și intimatul O. Madra, a unei presupuse identități false numitului Adil O. Madra, persoană în numele căreia s-a formulat acțiunea în revendicarea imobilului, infracțiune cu privire la care s-a constatat că a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale, față de data la care a rămas definitivă sentința penală.
S-a mai avut în vedere, în considerentele acestei sentințe, că nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu că extrasul de pe actul de deces 10/1990 privind pe S. T. este real și că aceasta este sora numitei M. ing.V I. care a întocmit testamentul din 16.01.1943.
După primirea dosarului, efectuându-se în cntinuare cercetări în sensul actelor premergătoare, nu s-au identificat elemente care să condusă la ideea unei conivențe în sensul inducerii în eroare, realizată de intimații avocați și notari în cauză.
Aspectele privind existența unei infracțiuni de înșelăciune au fost analizate și prin sentința penală nr. 183 din 02.05.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, rămasă definitivă, la plângerea aceluiași petent împotriva rezoluției nr. 1472/P/2009 din 15.03.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în esență fiind vorba de aceleași alegații privind modul în care, cu ajutorul intimaților avocați și a intimaților notari, numitul Madra O. a obținut restituirea și . în care petentul avea calitatea de chiriaș.
P. urmare, au fost analizate aceleași fapte și împrejurări legate de modul de retrocedare a imobilului din București, ., sector 1,fără a se deduce date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că documentele care au stat la baza actelor notariale în litigiu e posibil să fie false ori minime date din care să rezulte verosimilitatea existenței unei posibile înțelegeri între Madra O. și avocații săi, cu notarii publici C. R., L. M. C. și C. E. ca aceștia din urmă să-i ajute, cu intenție,pe cei dintîi să inducă în eroare instanțele judecătorești investite cu acțiunile civile care au pronunțat hotărâri ce au condus la retrocedarea imobilului. Totodată, nici date cu privire la încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu nu au rezultat în persoana intimaților avand calități speciale.
Pentru toate infracțiunile de fals s-a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.
P. decizia nr. 206 din 22 ianuarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că organul de urmărire penală nu este obligat să dispună începerea urmăririi penale, urmare a desființării rezoluției, prin dispoziția instanței de judecată ci numai sub aspectul faptelor sau a împrejurărilor care urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.
Aceasta pentru că, potrivit art. 273 alin.1 Cod procedură penală „începerea urmăririi penale se dispune de procuror în condițiile prevăzute de lege”.
Începerea urmăririi penale este un moment procesual cu semnificații deosebite, legat de existența unor date ce s-a săvârșit o infracțiune.
În situația în care, după efectuarea actelor premergătoare, rezultă vreunul din cazurile prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune neînceperea urmăririi penale.
Totodată, dispoziția de disjungere a cercetărilor, prin ordonanța nr. 638/P/2007 din 09.04.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu poate fi cenzurată pe temeiul disp. art. 2781 Cod procedură penală.
D. pentru care, Curtea în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N. V., împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din data de 9.IV.2012, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr.638/P/2007.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N. V., împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din data de 9.IV.2012, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr.638/P/2007.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.V.2013.
PREȘEDINTE
C.-C. C.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 955/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 837/2013. Curtea de... → |
|---|
