Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 940/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 940/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.940/R
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
JUDECĂTOR: N. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.1093/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa intimatului inculpat D. P. A., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat A. C. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/30.04.2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă intimatul inculpat D. P. A., legitimat cu carte de identitate provizorie ., nr._.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că inculpatul a săvârșit o faptă în minorat, a fost condamnat, executând o parte din pedeapsă, fiind liberat condiționat. În interiorul acestui termen de liberare condiționată, inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentului dosar și pentru care a fost condamnat, s-a revocat liberarea condiționată anterioară și s-a contopit restul rămas neexecutat, dându-se spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani care a fost suspendată sub supraveghere. Critică această modalitate de suspendare sub supraveghere în sensul că sentința penală este nelegală din acest punct de vedere, apreciind că se impune executarea pedepsei în regim de detenție. Solicită a se avea în vedere motivele scrise de recurs ale Parchetului precum și faptul că, în condițiile în care se suspendă sub orice formă o pedeapsă rezultantă formată dintr-o pedeapsă aplicată și un rest rămas neexecutat, se intră în domeniul autorității de lucru judecat. Față de aspectele precizate, solicită admiterea recursului și executarea pedepsei în regim de detenție.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corectă raportat la atitudinea sinceră a acestuia care nu s-a sustras urmăririi penale.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1093 din data de 13 decembrie 2012 Judecătoria Sectorului 2 București în baza art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) Codul penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. și a art. 40 alin.1 Codul penal a fost condamnat inculpatul D. P. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 Codul penal a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 214/10.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare, contopește restul de pedeapsă neexecutat de 166 zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită inculpatului în prezenta cauză și aplică pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Codul penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 861 Codul penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 862 C.pen..
În baza art. 863 alin.1 și 2 C.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuind să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierii de probațiune;
b) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 alin.3 Codul penal inculpatul a fost obligat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare indicate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe durata și în condițiile stabilite de consilierii de probațiune.
În baza art. 71 alin.5 Codul penal a dispus suspendare executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359 Codul de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Codul penal a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b) Codul de procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 15.10.2012 la zi.
S-a constatat că partea vătămata Administrația Străzilor București a renunțat la calitatea de parte civilă, iar bunurile furate au fost restituite.
În temeiul art. 191 alin. 1 Codul de procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a reține astfel, instanța a reținut că în data de 15 octombrie 2012, în jurul orei 07:30, inculpatul D. P. A. s-a deplasat în zona Pasajului rutier Obor, a intrat sub pasajul propriu-zis și a început să demonteze părțile componente ale balustradei ce desparte spațiul verde de carosabil. Inculpatul a tras și a smuls bucăți componente ale balustradei de inox, până când a strâns 15 bare pentru a le transporta și vinde la centrul de colectare. Inculpatul a introdus bunurile într-o sacoșă de rafie pe care o avea asupra sa, l-a trezit pe martorul O. I. care dormea sub pasajul rutier și l-a rugat pe acesta să îl ajute să transporte sacoșa. În timp ce se deplasau spre centrul de fier vechi cei doi au fost opriți de ofițerii de poliție și legitimați, asupra lor găsindu-se bunurile sustrase.
Starea de fapt reținută nu este contestată și rezultă cu certitudine din coroborarea declarației date de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, prin care a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, cu ansamblul probelor administrate în timpul urmăririi penale, astfel cum au fost arătate mai sus.
În drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) C.pen, astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 345 C.proc.pen., instanța a dispus condamnarea acestuia, constatând că fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, apreciat în funcție de criteriile enumerate de art. 181 alin. 2 Cod pen..
În ce privește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii de furt reținute, elementul material este realizat de luarea unor bunuri din posesia părții vătămate, fără a exista consimțământul acesteia. Urmarea imediată constă în paguba produsă prin însușirea fără drept bunurilor. De asemenea, instanța a constatat existența unei legături de cauzalitate evidente între acțiunea de luare și urmarea periculoasă produsă.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut intenția de a săvârși fapta ca rezultând din cunoașterea de către inculpat a faptului că nu are dreptul de a-și însuși bunurile și este calificată ca directă de scopul de a și le însuși pe nedrept.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, criticându-o pentru nelegalitate în sensul că, după revocarea beneficiului liberării condiționate, nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, având în vedere critica adusă, precum și conform prevederilor art.3859 alin.3 Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză, inculpatul D. P. A. a fost trimis în judecată, întrucât la data de 15.10.2012 a sustras 15 bare din inox cu scopul de a le valorifica la centrul de colectare.
În raport de data săvârșirii faptei și analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, constatăm că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 214/10.03.2010 pronunțată în dosarul nr._/300/2009 de Judecătoria sectorului 2 București, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat săvârșită în stare de minorat, din executarea căreia a fost eliberat la 31.07.2012, rămânând un rest de 166 de zile de executat.
Reținând dispozițiile cu privire la pluralitatea intermediară și aplicând tratamentul sancționator prev. de art. 61 din C.penal, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 214/10.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare, și a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 166 zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Potrivit art. 61 alin. 1 din C.penal, în cazul în care, în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune, potrivit legii, instanța de judecată, ținând seama de gravitatea faptei săvârșite, poate:
-menține liberarea condiționată, dacă noua infracțiune este de o gravitate redusă, iar pedeapsa aplicată nu presupune executarea în regim de detenție;
-revoca liberarea condiționată, care este în principiu, facultativă, instanța urmând a aprecia dacă se impune dispunerea acestei măsuri în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite;
În cauză, instanța a revocat liberarea condiționată, ținând cont, probabil, de gravitatea faptei săvârșite care a făcut obiectul prezentei cauze.
Cu toate acestea, în urma stabilirii pedepsei, ca urmare a aplicării regimului sancționator prev. de art. 61 din C.penal, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și la modul de săvârșire a faptei, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie prin ea însăși un avertisment suficient pentru acesta, astfel că nu va mai săvârși infracțiuni, scopul preventiv al pedepsei putând fi atins și fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, astfel încât va face aplicarea art. 86* alin. 1 și 2 C.pen. și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 C.pen.
S-a apreciat că revocarea beneficiului liberării condiționate și suspendarea sub supraveghere se dispun din rațiuni diferite care se exclud reciproc.
Astfel, dacă instanța a apreciat că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, nu putea să aprecieze ulterior că, scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă, dispunând executarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 din C.penal.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de P. și, rejudecând, în fond, Curtea apreciată că nu se imune revocarea beneficiului liberării condiționate, astfel că va dispune înlăturarea aplicării prevederilor art.61 Codul penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță în condițiile prevăzute de art.861 Codul penal.
Aplicarea pedepsei în aceste condiții are în vedere că inculpatul are 18 ani, iar infracțiunea de față a fost comisă după liberarea condiționată a inculpatului dintr-o pedeapsa comisă în timpul minorității.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Va dispune avansarea onorariului apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Jud. Sector 2 București, împotriva sentinței penale nr. 1093/13.12.2012 a Jud. Sector 2 București.
Casează în parte sentința recurată și rejudecând pe fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința recurată, în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen. și art. 40 alin.1 C. pen. și restul de 166 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 214/10.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare.
Înlătură aplicarea disp. art. 61 C.p. cu privire la restul de 166 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 214/10.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare și menține beneficiul liberării condiționate cu privire la acest rest, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen. și art. 40 alin.1 C. pen., în condițiile prev. de art. 86 ind. 1 C.p.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. V. C. E. R. N. A.
GREFIER
R. D.
Red. A.N.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. M.V. M. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 881/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 955/2013. Curtea de... → |
|---|
