Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1083/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1083/R
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: S. C.
Judecător: O. B.
Grefier: E. – A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. V. – G. împotriva sentinței penale nr. 106 din data de 29 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – inculpat B. V. – G., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu – avocat B. Ș., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu al recurentului – inculpat depune la dosar un bilet de ieșire din spital a acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului și a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Precizează că instanța de fond avea posibilitatea de a nu-i aplica inculpatului sporul de 3 luni închisoare.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, solicită a se avea în vedere că acesta este grav bolnav, suferind de numeroase afecțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanța de fond a redus suficient pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile în care a făcut și aplicarea unor circumstanțe atenuante.
Cu privire la susținerile apărătorului din oficiu al recurentului – inculpat, în sensul că suferă de anumite boli, precizează că urmează a se face verificări dacă pot sau nu tratate în penitenciar.
Mai arată că inculpatul a mai săvârșit unele infracțiuni inclusiv în perioada termenului de încercare.
Concluzionând, solicită respingerea recursului, ca nefondat, deducerea arestului preventiv de la 08.03.2013 la zi și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul – inculpat B. V. – G., personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106 din 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. V., în baza art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 litera c – art. 76 alin. 1 litera d Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. V. G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. i s-au interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a pronunțat prezenta sentință este săvârșită în termenul de încercare de 4 ani ce a fost stabilit pentru condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V., definitivă prin decizia penală nr. 1144/01.06.2012 a Curții de Apel București și concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare, și în consecință:
S-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei stabilite prin Sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
A fost înlăturat temporar sporul de 6 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V. este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penala nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 86/5 alin. 1 cu referire la art. 85 alin. 1 din Codul penal a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pronunțată prin sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 33 litera a – art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penala nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penala nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 34 lit. b C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare stabilit prin Sentința penala nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a constatat că în temeiul Încheierii nr. 17/UP din data de 08.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 10/UP/2013 la data de 08.03.2013, fiind arestat preventiv la data de 08.03.2013.
S-a constatat că în temeiul sentinței penale nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V. pronunțată în dosarul nr._, a fost emis mandatul de executare nr. 85/2013 la data de 18.03.2013, începând executarea la data de 03.04.2013.
În temeiul art. 36 alin. 3 și art. 88 C. pen. s-a dedus perioada în care a fost privat de libertate în baza mandatelor menționate mai sus, de la data de 08.03.2013 la zi.
În baza art. 346 C. pr. pen. s-a constatat că partea vătămată B. E. domiciliată în București, .. 1, ., . a renunțat la exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale.
În baza art. 118 alin 1 lit. e C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 280 lei reprezentând suma dobândită prin vânzarea bunurilor sustrase.
În baza art. 350 C. pr. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost anulat mandatul de executare nr. 85/2013 emis în baza Sentinței penale nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V. definitivă prin nerecurare și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentințe.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 423/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. V. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanța de fond a reținut că, la data de data de 27.02.2013, în jurul orelor 17,00-17,30, inculpatul a mers la barul din . numele” La Titel” unde a consumat băuturi alcoolice, iar pe drumul de întoarcere spre casă, când a ajuns în dreptul locuinței părții vătămate B. E., a luat hotărârea de a pătrunde în curtea acesteia pentru a sustrage bunuri, cunoscând faptul că imobilul nu este locuit permanent.
Inculpatul a sărit gardul, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate și a mers la o magazie din scândură, care era asigurată cu un lacăt după care, folosind o bară din metal, a spart lacătul, a pătruns în magazie unde a găsit o betonieră și o roabă din metal de culoare portocalie pe care le-a transportat lângă poarta locuinței părții vătămate, lăsând bunurile sustrase în interiorul curții, lângă poartă, a sărit gardul afară din curte și s-a întors la barul denumit „La Titel” pentru a identifica un cumpărător pentru bunurile sustrase.
La bar, inculpatul l-a găsit pe martorul Țîgă C., căruia i-a propus să îi vândă betoniera. Martorul și-a exprimat acordul pentru a cumpăra betoniera contra sumei de 250 lei și s-au înțeles ca inculpatul să îi transporte betoniera acasă.
Inculpatul s-a întors la locuința părții vătămate, a sărit gardul pentru a pătrunde în curte, a spart lacătul de la poarta locuinței cu o bară metalică, a luat betoniera și roaba metalică din curtea părții vătămate și le-a transportat în curtea locuinței sale.
Între timp, inculpatul l-a sunat pe martorul I. L., posesorul unui autoturism marca Dacia N., pentru a-l ajuta să transporte bunurile. De asemenea, l-a sunat și pe martorul S. M. căruia i-a propus să vândă o roabă și care a fost de acord, înțelegerea fiind să i-o aducă acasă.
Martorul I. L. s-a deplasat la locuința inculpatului cu autoturismul marca Dacia N., au încărcat betoniera în portbagaj și au transportat-o acasă la martorul Țîgă C., iar ulterior au mers la barul din comună unde martorul Țîgă C. i-a achitat inculpatului suma de 250 lei. Inculpatul s-a întors la locuința sa cu autoturismul condusă de I. L., au încărcat roaba în mașină și au transportat-o la locuința martorului S. M., care i-a achitat inculpatului suma de 30 lei.
Instanța a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor, cu declarațiile martorilor audiați, numiții Țîgă C., S. M., L. I., cu declarațiile părții vătămate B. E. și cu înscrisurile aflate la dosar.
Din declarația părții vătămate a rezultat că în dimineața zilei de 28.02.2013, în jurul orelor 07,30 a fost anunțată de vecinul său I. I. despre faptul că porțile metalice de la gardul locuinței sale erau larg deschise. Din aceeași declarație a rezultat că, deplasându-se la locuința sa din . a constatat faptul că lacătul de la poarta principală lipsea, poarta fiind deschisă. De asemenea, la magazia din curte, construită din lemn, partea vătămată a găsit lacătul forțat (rupt) iar din interiorul magaziei lipseau o betonieră electrică de culoare portocalie având capacitatea de 180 l și o roabă metalică de culoare portocalie.
Din aceeași declarație a rezultat că, partea vătămată a găsit o țeavă metalică sprijinită de porțile metalice ale gardului locuinței, țeavă care anterior s-a aflat depozitată în magazie.
Declarația părții vătămate s-au coroborat cu procesul verbal de cercetare la fața locului potrivit căruia, ușa de acces în anexa din scândură cu destinația de magazie este confecționată din scândură și este prevăzută cu sistem de închidere tip lacăt, prins pe două belciuge. Lacătul a fost găsit forțat (spart) atârnând de belciugul de pe tocul ușii de acces.
Din același proces verbal a rezultat că, lângă porțile de acces, rezemată de gard, a fost găsită o bucată de țeavă metalică în lungime de 2 metri, vopsită cu vopsea de culoare maro despre care partea vătămată a afirmat că se afla în magazie.
Martorul Țîgă C. a declarat că în data de 27.02.2013, în jurul orelor 22, în timp ce se afla la barul din ., inculpatul B. V. G. i-a oferit spre vânzare o betonieră de 180 l de culoare portocalie. Din aceeași declarație a reieșit că inculpatul a transportat betoniera în curtea locuinței martorului cu autovehiculul condus de martorul L. I., iar pentru betonieră martorul Țîgă C. a achitat inculpatului suma de 250 lei.
Martorul S. M. a reținut că în seara zilei de 27.02.2013, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla la locuința sa, a fost apelat telefonic de inculpatul B. G. V. care i-a oferit spre vânzare o roabă pentru suma de 30 de lei. Același martor a mai declarat că, după aproximativ 30 de minute, inculpatul i-a adus roaba, însoțit fiind de martorul L. I., conducătorul unui vehicul marca Dacia N..
Declarațiile celor doi martori s-au coroborat cu declarația martorului L. I. care a arătat că inculpatul i-a solicitat ajutorul pentru a transporta o betonieră la locuința martorului Țîgă C. din satul Buturugeni.
Martorul a mai arătat că, folosind autoturismul marca Dacia N. cu număr de înmatriculare_ s-a deplasat împreună cu inculpatul la locuința acestuia din satul Zorile, unde inculpatul a luat din curte o betonieră electrică de culoare portocalie, după care s-au deplasat la locuința martorului Țîgă C..
Din declarația aceluiași martor a rezultat că tot în seara zilei de 27.02.2013 s-a deplasat la locuința inculpatului de unde acesta a luat o roabă metalică de culoare portocalie pe care au transportat-o la locuința martorului S. M. din .> Fiind audiat în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Astfel inculpatul a declarat că în data de 27.02.2013 a fost la barul din . consumat băuturi alcoolice, iar la întoarcere a trecut pe lângă locuința părții vătămate unde știa că nu se află nimeni și a luat hotărârea să sustragă bunuri. A sărit gardul pentru a intra în curtea locuinței părții vătămate și a spart lacătul cu care era asigurată anexa din lemn folosind o bucată de țeavă. Aici se aflau o roabă și o betonieră pe care le-a luat și le-a transportat, pe rând, la poarta locuinței părții vătămate, după care s-a întors la barul cunoscut sub numele ”La Titel” unde a încercat să găsească clienți pentru a vinde bunurile sustrase.
De asemenea, inculpatul a mai declarat că s-a întors la locuința părții vătămate în jurul orelor 20,00-20,30, că a luat roaba pe care a transportat-o în fața locuinței sale, iar ulterior s-a întors pentru a transporta și betoniera tot în fața locuinței sale.
Ulterior, inculpatul a transport betoniera cu ajutorul martorului L. I. la locuința martorului Țîgă C. și roaba la locuința martorului S. M..
Inculpatul a mai declarat că martorul Țîgă C. a cumpărat betoniera contra sumei de 250 lei, iar martorul S. M. a achiziționat roaba pentru suma de 30 de lei .
La reținerea declarației date de inculpat în cursul urmăririi penale prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în sensul că aceasta s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (procesul verbal de reconstituire, declarațiile părții vătămate, declarația martorilor Țîgă C., S. M., L. I., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice).
În drept, fapta inculpatului B. V. G., constând în aceea că, în data de 27.02.2013, în jurul orelor 17,00-17,30 a pătruns în curtea părții vătămate B. E., prin escaladarea gardului împrejmuitor și, dintr-o magazie, căreia i-a forțat sistemul de închidere, a sustras o betonieră electrică și o roabă din metal, aparținând părții vătămate, fără consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin 1 lit. g și i, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe conform art. 19 alin 1 pct. 1 lit. a Cod penal deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevante fiind în această privință chiar declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale care a recunoscut faptul că a luat bunurile, întrucât avea nevoie de bani.
Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de furt, prevăzută de legea penală s-a produs rezultatul socialmente periculos, anume diminuarea patrimoniului părții vătămate cu valoarea pecuniară a bunurilor luate pe nedrept de către inculpat, între fapta săvârșită și urmarea produsă existând un raport de cauzalitate.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta în data de 27.02.2013, orele 17,00-17,30 profitând de lăsarea întunericului, iar modalitatea de comitere a fost escaladarea (sărind gardul în curtea părții vătămate) și efracția (pătrunderea în anexa de lemn în vederea sustragerii bunurilor prin forțarea lacătului), instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, respectiv comiterea faptei în timpul nopții, prin escaladare și prin efracție.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile 72 Cod penal, reținând în acest sens: limitele prevăzute de Codul penal pentru această infracțiune, pericolul social al faptei, acesta rezultând din modul de săvârșire anterior prezentat, din incidența mare și starea de pericol creată prin fapte de acest tip, valoarea prejudiciului, elementele circumstanțiale agravante, respectiv faptul că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții, prin escaladare și prin efracție, dar și faptul că inculpatul este diagnosticat cu diabet zaharat tip 1 de 10 ani, prejudiciul a fost acoperit în totalitate prin predarea bunurilor către partea vătămată, precum și atitudinea sinceră pe care inculpatul a adoptat-o pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând fapta.
Deasemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., instanța a pronunțat condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
În consecință, văzând dispozițiile art. 72 Cod penal și dispozițiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., instanța a apreciat că pedeapsa închisorii corespunde scopului prev. de art. 52 Cod penal.
S-au reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, acesta prezentându-se în fața autorităților și având o comportare sinceră în cursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei din faza urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 208 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 litera c – art. 76 alin. 1 litera d Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. V. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare reprezintă o perioadă de timp suficientă în care inculpatul să-și formeze o atitudine de respect a valorilor sociale ocrotite de lege.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu i s-au interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are o conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut faptul că acesta a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, fapta ce face obiectul prezentei cauze fiind săvârșită în termenul de încercare de 4 ani ce a fost stabilit pentru condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V., definitivă prin decizia penală nr. 1144/01.06.2012 a Curții de Apel București.
De asemenea, fapta ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., definitivă prin nerecurare,
În consecință, instanța a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale rezultantei stabilite prin Sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., astfel: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V.. Totodată, a înlăturat temporar sporul de 6 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
Instanța a constat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V. este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 86 indice 5 alin. 1 cu referire la art. 85 alin. 1 din Codul penal a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pronunțată prin Sentința penală nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 33 litera a – art. 34 alin. 1 litera b Cod penal, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penala nr. 45/21.02.2012 a Judecătoriei B. V. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penala nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 34 lit. b a contopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare stabilit prin Sentința penala nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a constatat că în temeiul Încheierii nr. 17/UP din data de 08.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 10/UP/2013 la data de 08.03.2013, fiind arestat preventiv la data de 08.03.2013.
S-a constatat că în temeiul sentinței penale nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V. pronunțată în dosarul nr._, a fost emis mandatul de executare nr. 85/2013 la data de 18.03.2013, începând executarea la data de 03.04.2013.
În temeiul art. 36 alin 3 și art. 88 Cod penal s-a dedus perioada în care inculpatul a fost privat de libertate în baza mandatelor menționate mai sus, de la data de 08.03.2013 la zi.
În baza art. 118 alin 1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 280 lei reprezentând suma dobândită prin vânzarea bunurilor sustrase.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 346 Cod procedură penală instanța a constatat că partea vătămată B. E. a renunțat la exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale.
S-a anulat mandatul de executare nr. 85/2013 emis în baza Sentinței penale nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V. definitivă prin nerecurare și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul B. V. – G. solicitând admiterea recursului și a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
A precizat că instanța de fond avea posibilitatea de a nu-i aplica inculpatului sporul de 3 luni închisoare.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a solicitat a se avea în vedere că acesta este grav bolnav, suferind de numeroase afecțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, constând în aceea că, în data de 27.02.2013, în jurul orelor 17,00-17,30, recurentul inculpat B. V. – G. a pătruns în curtea părții vătămate B. E., prin escaladarea gardului împrejmuitor și, dintr-o magazie, căreia i-a forțat sistemul de închidere, a sustras o betonieră electrică și o roabă din metal, aparținând părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Instanța de fond a stabilit situația de fapt în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală, respectiv, procesul verbal de reconstituire, declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, depozițiile martorilor Țîgă C., S. M. și L. I., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente.
În consecință, Curtea constată că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului B. V. – G. la săvârșirea faptei de furt calificat.
Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic fapta săvârșită de către recurentul inculpat B. V. – G. în dispozițiile art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Totodată, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând limitele prevăzute în partea generală a Codului penal pentru această infracțiune, pericolul social al faptei, acesta rezultând din modul de săvârșire anterior prezentat, din incidența mare și starea de pericol creată prin fapte de acest tip, valoarea prejudiciului, elementele circumstanțiale agravante, respectiv, faptul că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții, prin escaladare și prin efracție, dar și faptul că inculpatul este diagnosticat cu diabet zaharat tip 1 de 10 ani, prejudiciul a fost acoperit în totalitate prin predarea bunurilor către partea vătămată, precum și atitudinea sinceră pe care inculpatul a adoptat-o pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând fapta.
În favoarea inculpatului, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, motivat de faptul că acesta s-a prezentat în fața autorităților și a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei încă din faza urmăririi penale.
Referitor la persoana inculpatului, Curtea remarcă faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, anterior a beneficiat de clemența instanței prin instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, nu a înțeles clemența arătată și a perseverat în comiterea de infracțiuni.
Față de aspectele arătate mai sus, ținându-se cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța de fond a apreciat, în mod temeinic și legal, că o pedeapsă cu închisoarea, redusă sub minimul special prevăzut de lege, constituie o sancțiune corespunzătoare.
Având în vedere aspectele reținute, Curtea constată că pedeapsa aplicată de către instanța de fond, redusă sub minimul special prevăzut de lege, este aptă să asigure realizarea, în condiții optime, a scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 din Codul penal, așa încât, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, nu se impune.
Referitor la sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare, acesta a fost stabilit, cu titlu definitiv, prin sentința penală nr. 51/26.02.2013 a Judecătoriei B. V., ce a făcut obiectul contopirii în cauza de față, neputând fi, așadar, înlăturat, întrucât a intrat în puterea lucrului judecat.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 385/17 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 383 alin. 2 din Codul de procedură penală va deduce prevenția inculpatului la zi.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B. V. – G. împotriva sentinței penale nr. 106 din data de 29 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. V..
Deduce prevenția de la data de 08.03.2013 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. S. C. O. B.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. A.A.
Dact. EA - 2ex/20.06.2013
J. B.-V. - jud. V.A.D
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 292/2013. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 603/2015. Curtea de... → |
|---|
