Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1078/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1078/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1078/R
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: S. C.
Judecător: O. B.
Grefier: E. – A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. T. împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – inculpat B. T., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales S. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București și de apărător din oficiu L. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat să acorde asistență juridică recurentului – inculpat, avocat L. A. solicită a se constata că împuternicirea sa avocațială a încetat urmare a prezentării apărătorului ales astfel că solicită a i se acorda onorariul parțial, conform protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Baroul de Avocați București.
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu desemnat să acorde asistență juridică intimatei - inculpate B. F., avocat Silberman R., în substituirea d-nei avocat R. T. și acordă onorariul parțial în cuantum de 25 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată sub aspectul netemeiniciei.
Având în vedere stadiul procedurilor, arată că nu există nicio necesitate de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte fapte penale, având în vedere că din fișa de cazier rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Deasemenea, solicită a se observa că fapta pentru care este cercetat inculpatul are un pericol relativ redus, iar impactul social este unul cu o relevanță redusă, faptele fiind săvârșite în străinătate. Cu privire la circumstanțele personale, arată că recurentul – inculpat este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Concluzionând, solicită admiterea cererii cu respectarea tuturor obligațiilor ce i se vor impune de către instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că timpul scurs de la ultima prelungire nu justifică admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Deasemenea, solicită a se observa că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional, prejudiciul creat este de ordinul sutelor de milioane, iar urmărirea penală este în curs de desfășurare.
Recurentul – inculpat B. T., personal, în ultimul cuvânt arată că nu se va sustrage de la urmărirea penală, nu are antecedente penale și are doi copii minori în întreținere.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.05.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 1608a al. 6 C.p.p. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B. T., fiul lui P. și C., născut la data de 22.02.1972 în Focșani, jud. V., domiciliat în Focșani, ., ., ., CNP_, dispusă prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală la data de 29.03.2013 - mandat de arestare preventivă nr. 68/UP/29.03.2013.
Deliberând, asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul a constatat următoarele:
La data de 16.05.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a Penală, sub nr._ cererea inculpatului B. T. de liberare provizorie sub control judiciar.
În fapt, inculpatul a precizat că în cauză nu există date din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, ar exista posibilitatea de a comite noi infracțiuni, de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În drept au fost invocate disp. art. 160 ind. 4, ale art. 160 ind. 5 și ale art. 160 ind. 6 C.p.p. precum și dispozițiile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La prezentul termen de judecată tribunalul, în baza art. 160 ind. 8 rap. la art. 160 ind. 2 al. 1 C.p.p., a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul B. T..
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat faptul că inculpatul B. T. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit disp. art. 160 ind. 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În consecință, având în vedere îndeplinirea condițiilor prev.de art. 1606 al. 1, 2 C.p.p. precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 160 ind. 8 al. 2 rap. la art. 160 ind. 2 al. 1 și art. 1606 al. 1, 2 C.p.p. a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. T..
În ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză, tribunalul a constatat următoarele:
Conform disp. art. 136 din C.p.p., scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aceluiași articol acest scop se poate realiza prin una din cele patru măsuri preventive prevăzute la alin. 1 cu îndeplinirea condițiilor legale pentru fiecare dintre acestea.
Măsura arestării preventive este o stare excepțională, regula fiind starea de libertate. Se mai arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, deci tot prin înlăturarea restrângerii libertății persoanei, ceea ce confirmă concluzia că măsura arestării preventive este una excepțională.
Totodată, instanța a mai reținut că, în cadrul măsurii prev. de art. 1602 C.p.p., legiuitorul prevede suficiente obligații în sarcina inculpatului de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal precum și sancțiunea neîndeplinirii acestor obligații, care este luarea din nou a măsurii arestării preventive.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză până în acest moment procesual a fost conturată următoarea situație de fapt:
Începând cu anul 2012 pe teritoriul României a funcționat un grup infracțional organizat cu caracter transfrontalier coordonat de inculpatul G. L., având drept scop obținerea de beneficii materiale ilicite din confecționarea și exploatarea dispozitivelor de tip skimming. Membrii grupului infracțional organizat s-au deplasat în străinătate (Spania, Portugalia, Germania, Elveția etc.) pentru a monta dispozitivele de skimming, în special la POS-uri, în vederea copierii datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare. Ulterior, datele astfel obținute au fost folosite la contrafacerea unor instrumente de plată electronică, cu care au fost efectuate retrageri frauduloase de numerar.
Activitatea infracțională a grupului este structurată pe trei paliere: fabricarea dispozitivelor de skimming, montarea acestora în POS-uri, contrafacerea mijloacelor de plată electronică și efectuarea de retrageri frauduloase de numerar.
În toate etapele, rolul determinant era deținut de inculpatul G. L., care, secondat de inculpații R. M. și S. V., a coordonat activitatea desfășurată de ceilalți membri, armonizând prestațiile acestora spre atingerea scopului infracțional.
Totodată, probatoriul administrat în cauză a conturat existența unor legături strânse cu gruparea coordonată de inculpații G. C. și T. M.. Astfel, cei doi au coordonat activitatea de montare a dispozitivelor de skimming pe care au desfășurat-o inculpații B. T., S. I. - G. și P. I. - V.. Aceștia au primit în străinătate dispozitivele de skimming confecționate de membrii grupului infracțional organizat coordonat de inculpatul G. L. și, acționând în echipă, le-au montat în centre comerciale. Ulterior, datele astfel obținute au fost puse la dispoziția inculpatului G. L., în vederea valorificării și împărțirii profitului cu inculpatul G. C. și cu ceilalți participanți. Din datele comunicate de autoritățile din Germania, coroborate cu probatoriul administrat în cauză, a rezultat că, începând cu iunie 2012, gruparea coordonată de G. C. și T. M. a desfășurat activități de skimming pe teritoriul acestei țări. Au fost identificate cauza 120 UJs 7/12 aflată pe rolul Parchetului Dortmund, cauza SO 41-33 2012-_ aflată în competența Parchetului Hamburg și cauza SO 41-33 2012-_ aflată în competența Parchetului Braunschweig, în care s-a constatat compromiterea unor terminale tip POS instalate la centrele comerciale Real Dortmund și OBI Hamburg, precum și la Max Bahr Baumarkt Braunschweig. Manipulările au fost constatate prin existența unor retrageri frauduloase efectuate în Republica Dominicană și în Statele Unite ale Americii, relaționarea între cazuri fiind făcută și prin compararea urmelor ADN identificate. În cazurile Real Dortmund și OBI Hamburg, urmele ADN au coincis profilului inculpatului P. I. - V.. Totodată, din corespondența purtată cu autoritățile judiciare din Germania rezultă indicii că membri grupării infracționale coordonate de G. C. au fost implicați și în alte cazuri de compromitere a unor dispozitive POS.
Astfel, analiza probatoriului administrat în cauză a confirmat implicarea grupului infracțional organizat coordonat de inculpatul G. L., prin celula coordonată de inculpații G. C. și T. M., în manipularea dispozitivelor POS din localitatea Hamburg, Germania, în magazinul OBI, din data de 30/31.05.2012. Din corespondența purtată cu autoritățile judiciare din Germania rezultă că în noaptea din 30/31.05.2012 din magazinul OBI MARKT au fost sustrase două terminale POS, care au fost găsite ulterior abandonate într-un gang. Situația constată de autoritățile germane se coroborează cu discuția purtată în data de 31.05.2012 între învinuitul T. V. și R. M. din care rezultă că primul îi comunică celui de-al doilea faptul că „nu au făcut nimic”, că „s-a luat fugăreală” și că el ar vrea să plece.
Totodată, a rezultat că, în perioada imediat următoare, inc. B. T. i-a comunicat inculpatului T. M. faptul că a găsit într-o zonă un lanț de magazine în care ar putea să monteze dispozitive de skimming.
Pe de altă parte, în data de 13.06.2012 inculpatul T. M. poartă o discuție cu inculpatul G. C.) cu privire la faptul că inculpatul B. T., zis „Teo” l-a „terorizat” cu telefoanele pentru a-i cere bani pentru carburant și cartele telefonice. Ulterior, inculpatul T. M. poartă mai multe discuții telefonice cu inculpatul B. T. din care rezultă că i-a trimis acestuia, prin Western Union, suma de 300 euro, precum și un cod de reîncărcare cartelă S.. Din documentele puse la dispoziție de Western Union rezultă că suma de 300 EURO a fost încasată de inc. B. T. în data de 14.06.2012 în localitatea Koeln, Germania. Din discuțiile purtate între cei doi rezultă faptul că inculpatul B. T. se află în cautarea de „locuri”, că a găsit, că trebuie să aducă pe cineva „să învețe” (modalitatea de manipulare a POS-ului). De asemenea, inculpatul B. T. apelează la inculpatul T. M. pentru a-i intermedia contactul cu inculpatul G. L., spundu-i că acesta din urmă nu-i răspunde la mesajele de pe messenger.
În urma punerii în aplicare a autorizației privind accesul în adresa de e-mail _ utilizată de inculpatul G. L. a rezultat că, în data de 17._, acesta poartă discuții ample cu inculpatul B. T., utilizatorul adresei de e-mail _, cu privire la montarea dispozitivelor de skimming. Totodată cei doi stabilesc să se întâlnească a doua zi in incinta hotelului Horoscop din București. Despre acestă întâlnire inculpatul T. M. discută și cu „T.” (inc. G. C.), din discuție rezultând că acesta din urmă știe despre întâlnire pentru că și el a discutat cu „Teo”. A doua zi, în momentul în care inculpatul B. T. a ajuns în București, inculpatul T. M. îl contactează pe inculpatul G. C. pentru a-i comunica acest lucru.
Ca urmare a activităților de „prospectare” efectuate în mai-iunie 2012, la începutul lunii august 2012, inculpații B. T., S. I. - G. și P. I. - V. s-au deplasat în aceeași zonă cu scopul de a compromite terminalele POS.
Din documentația pusă la dispoziție de autoritățile judiciare din Germania rezultă că într-un magazin OBI din localitatea Hamburg s-a descoperit un terminal POS care era prevăzut cu o tastatură suplimentară. Prin examinarea cu raze X a terminalului s-a mai constatat că în interior se găseau dispozitive suplimentare celor normale. Raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat faptul că dispozitivele electronice adiționale reprezintă un cap de citire și o tastatură suplimentară, care transmiteau impulsurile obținute prin apăsarea tastelor atât către dispozitivele electronice adiționale cât și către tastatura originală. Sistemele electronice adiționale aveau capacitatea de a citi datele de pe cardurile bancare și de a le stoca împreună cu PIN-urile obținute cu ajutorul tastaturii suplimentare. Datele erau codificate și arhivate, într-o componentă de stocare. Mai rezultă că în partea din spate a componentei de stocare au fost identificate datele de identificare ale unor carduri de test, printre care și un card emis de Raiffeisen Bank pe numele inculpatului R. M.. Totodată, rezultă că pe unul dintre dispozitivele recuperate a fost pus în evidență profilul ADN aparținând inculpatului P. I. - V..
Autoritățile judiciare din Germania au înregistrat 117 plângeri ale unor persoane care utilizaseră cardurile bancare la magazinul respectiv și care au reclamat retrageri frauduloase de numerar efectuate în perioada 11-13.08.2012, în Republica Dominicană și SUA, prejudiciul total stabilit până în prezent fiind de 137.315,09 EURO.
În urma punerii în aplicare a autorizației privind accesul în adresa de e-mail _ utilizată de inculpatul G. L. a rezultat că, în perioada 01-09.08.2012, acesta poartă discuții frecvente cu inculpatul B. T., utilizatorul adresei de e-mail _, cu privire la montarea/demontarea dispozitivelor de skimming, din cuprinsul cărora rezultă faptul că operațiunea s-a desfășurat sub coordonarea inculpatului G. L..
În continuare, în perioada 11-13.08.2012, inculpatul G. L. discută cu persoanele aflate în Republica Dominicană și SUA cu privire efectuarea retragerilor frauduloase, discuțiile conținând detalii referitoare la situația sumelor retrase.
În urma corespondenței purtată cu autoritățile judiciare din Germania a rezultat că pe rolul Parchetului Dortmund se află cauza 120 UJs 7/12 privind manipularea unor dispozitive POS din magazinul REAL din Dortmund. Astfel, a rezultat că în data de 22.10.2012, Banca SPARKASSE Dortmund a formulat plângere arătând că la data respectivă a fost informată cu privire la cel puțin 85 de cazuri de folosire ilegală, în Republica Dominicană și Statele Unite ale Americii, a datelor de pe cardurile clienților SPARKASSE. Prin verificările efectuate s-a stabilit ca punct de compromitere magazinul REAL din Dortmund, respectiv terminalele POS_,_ și_ (S/N_,_,_), de la casele nr. 1, 2 și 6. În nota din data de 22.10.2012 se menționează că la terminalele POS de la casele nr. 1 și 2, la o primă vedere, au fost atașate tastaturi suplimentare și au fost schimbate ecranele. În raportul din data de 23.10.2012 se arată că la data respectivă numărul operațiunilor frauduloase înregistrate de SPARKASSE Dortmund era de 118 iar cel înregistrat de EKS (Euro Kartensysteme) era de 200, fiind posibil ca acesta să crească. Din evaluarea EKS a rezultat ca dată probabilă a compromiterii noaptea de 12-13.10.2012 iar intervalul de manipulare a fost 13.10-22.10.2012. Operațiunile frauduloase au fost efectuate în Republica Dominicană și Statele Unite ale Americii.
Prin raportul din data de 14.11.2012, de verificare a modalității de manipulare a terminalelor POS din magazinul REAL, Deutschestr. 4,_ Dortmund – Eving s-a constatat: în terminalul model Ingenico 3380 S/N_, pe tastatura originală, a fost lipită o a doua tastatură pe care se introduceau codurile PIN, informație care era astfel transmisă atât către tastatura originală, cât și către dispozitivul electronic montat în interiorul terminalului; a mai fost confecționat un echipament electronic suplimentar pentru stocarea datelor, care fusese recuperat până la securizarea de către organele de poliție; rama ecranului a fost forțată și sub acesta a fost introdusă partea electronică suplimentară, bateria și cablurile corespunzătoare pentru cititorul de carduri; ulterior, prin aceeași metodă de înlăturare a ecranului, componentele conținând datele de carduri au fost recuperate; în terminalul model Ingenico 3380 S/N_, pe tastatura originală, a fost lipită o a doua tastatură pe care se introduceau codurile PIN, informație care era astfel transmisă atât către tastatura originală, cât și către dispozitivul electronic montat în interiorul terminalului; în interior au fost identificate cabluri și legături; A mai fost confecționat un echipament electronic suplimentar pentru stocarea datelor, prevăzut cu alimentare proprie; la o primă vedere, nu a fost stabilită existența vreunui modul bluetooth. Pe de altă parte, din analiza imaginilor puse la dispoziție de autoritățile judiciare din Germania a rezultat că la datele și orele la care au fost efectuate tranzacțiile frauduloase în Republica Dominicană apar persoane care au aceleași semnalmente cu T. V., L. A. D., P. S. și P. M. E..
Analiza probatoriului administrat în cauză a confirmat implicarea grupului infracțional organizat coordonat de inculpatul G. L., prin celula coordonată de inculpații G. C. și T. M., în compromiterea dispozitivelor POS din magazinul REAL, localitatea Dortmund. Astfel, în data de 14.10.2012 inculpatul G. L. poartă o conversație cu inculpatul B. T., prin intermediul poștei electronice, cu privire la faptul că „vineri” (nn. 12.10.2012) acesta din urmă ar fi montat dispozitive de copiere a datelor confidențiale ale cardurilor pe două POS-uri: „avem pe doua puse”. Cei doi se consultă cu privire la câte zile să lase dispozitivele montate, la modul de lucru după momentul ridicării dispozitivelor (în sensul de a înlocui dispozitivele de copiere pentru ca în situația în care acestea sunt descoperite să nu trezească suspiciunea că datele de carduri sunt deja în posesia lor), precum și la perioada în care să se efectueze retragerile frauduloase (stabilind pentru sâmbătă și duminică adică 20-21.10.2012): „ori lăsăm alte cipuri înăuntru”, „ca să nu le caute”, „să le facem să le trimitem și tot ce trebuie!, „ca să începem vineri, sâmbătă”. Ulterior, în data de 17.10.2012, cei doi poartă o conversație legată de faptul că inculpatul G. L. trebuie să se organizeze pentru a mai trimite niște persoane în Republica Dominicană întrucât acolo sunt doar 4 persoane. Cei doi reiau discuția în legătură cu perioada în care să se efectueze retragerile frauduloase precum și la modul de lucru după ce sunt ridicatedispozitivele de copiere a cardurilor: „trebuie să trimitem oameni ca sânt 4 acolo”, „să dăm sâmbătă în ele”. Totodată, inculpatul B. T. îi cere o sumă de bani inculpatului G. L., pentru a-și plăti biletele de întoarcere, iar inculpatul G. L. îi spune că o să-i lase 300 (nn. de euro) lui „B.” (inc. G. C.), pentru ca acesta din urmă să îi trimită: „îi dau lu bătrânu si îi pune el”, „îi dau 300 că am la mine”. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că în aceeași zi inculpatul G. C. îi trimite inculpatului B. T., prin sistemul Western Union, suma de 350 euro, pe care acesta o încasează în Gelsenkirchen, Germania. Pe de altă parte, inculpatul G. L. discută și cu complicii săi din SUA și Republica Dominicană în legătură cu datele de carduri copiate în Germania, modalitatea de retragere a sumelor de bani (data și ora la care să înceapă „operațiunea”) categoriile de carduri copiate, etc.: „iți dau 40 din astea cu 3 pinuri si mai dau 40 la ceilalți”, „și 120 de 6”, „ne apucam de la 12”.
Din analiza convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G. L. a rezultat că în aceeași perioadă acesta poartă discuții cu S. V., T. V. și soții P. cu privire la modul de acțiune pentru e efectua retragerile frauduloase de numerar cu cardurile copiate de inculpatul B. T.. Astfel, în data de 19.10.2012 inculpatul G. L. a discutat cu învinuiții P. S. și T. V. cu privire la faptul că în acea seară vor ajunge în Republica Dominicană alte persoane, precum și cu privire la faptul că intenționează să le trimită datele de carduri pentru ca cei doi să se apuce de contrafacerea acestora. Ulterior, în data de 20.10.2012, inculpatul G. L. a dat instrucțiuni complicilor din Republica Dominicană în legătură cu modul de utilizare a cardurilor, purtând discuții atât cu inculpatul S. V. ,cât și cu învinuitul T. Vorel. În aceeași zi, inculpatul G. L. îi dă instrucțiuni inculpatului S. V. pentru ca acesta să facă un tabel în care să scrie sumele care au fost retrase de pe fiecare card. Cu același prilej inculpatul G. L. îi comunică inculpatului S. V. că se va întâlni și cu „B.” (inc. G. C.) și cu ceilalți pentru a le prezenta rezultatele, iar inculpatul S. V. îi că T. V. a vorbit deja cu ei. Mai târziu, inculpatul G. L. îi comunică inculpatului S. V. faptul că este deja împreună cu „băieții lui B.” (celula coordonată de inc. G. C.) și așteaptă rezultatele. În continuare, învinuitul T. V. îi comunică inculpatului G. L. sumele pe care le-a retras, precum și faptul că unele carduri nu au putut fi folosite, iar acesta di urmă îi solicită învinuitului T. V. să îl sune pe TEO (B. T.) și să îi spună rezultatele, în sensul că nu au sume mari disponibile cardurile folosite. Într-o altă discuție, inculpatul G. L. îl întreabă pe învinuitul T. V. dacă a vorbit cu TEO pentru că el nu îl găsește și nici „B.” nu îi răspunde la telefon. Din celelate conversații purtate în aceeași zi de inculpatul G. L. a rezultat că retrageri frauduloase au efectuat P. S. și soția acestuia, precum și o anume JULIE.
Pe de altă parte, în data de 25.10.2012, prin intermediul poștei electronice, inculpatul G. L. le solicită soților P., care se aflau în Republica Dominicană, să-i trimită o sumă de bani pe numele prietenei inculpatului G. C., pentru finanța alte activități de skimming: „ca sa plece astia i napoi la treaba trebuie sa le trimitem niște bani”, „uite numele”, „izabela daniela chitu”. Din documentele transmise de Westen Union rezultă că într-adevăr numita C. I. D. a încasat pe data de 25.10.2012 suma de 3.000 EURO, expediați din Republica Dominicană.
În legătură cu împărțirea banilor retrași fraudulos ca urmare a contrafacerii cardurilor copiate relevante sunt discuțiile purtate în perioadă 05-06.12.2012 între inculpatul G. C. și nepotul său G. Darius în legătură cu faptul că, deși trebuia să vină și cei de la Focșani, nu mai vin în data de 05.12.2012 pentru că încă „n-au terminat”, iar a doua zi cei doi discută că au venit și trebuie să se întâlnească. În același sens, în data de 22.12.2012 G. C. discută cu G. Darius care întreabă dacă „au venit ăia din Elveția”, G. C. explicându-i că „nu s-a luat decât prima dată” 2.000 (euro), care s-au împărțit în patru, deși Teo spunea că ar fi luat și a doua oară.
Cu privire la aceste aspecte, din corespondența purtată cu autoritățile judiciare din Germania mai rezultă indicii cu privire la faptul că, în perioada 24.11._12, două terminale POS din localitatea Bielefeld au fost compromise, ulterior constatându-se retrageri frauduloase de numerar efectuate în perioada 03-05.12.2012 în Republica Dominicană și SUA. Această constatare se coroborează cu discuțiile inculpatului G. L. purtate în data de 05.12.2012 cu persoanele care efectuau retragerile frauduloase de numerar.
În perioada în care au fost compromise cele două terminale POS din localitatea Bielefeld, inculpatul G. C. îi trimite inculpatului B. T. suma de 300 de euro, prin intermediul Western Union, banii fiind ridicați din localitatea Koeln, Germania.
Ca urmare a activităților de supraveghere efectuate în cauză a rezultat că, în data de 28.01.2013, în intervalul orar 15,00-16,30, a avut loc o întâlnire în incinta restaurantului TRATTORIA VERDI din București . inculpații G. C., B. T., S. I., S. V. și G. L.. Din analiza conținutului convorbirilor înregistrate au rezultat date care confirmă implicarea celor cinci persoane în activități privind compromiterea mijloacelor de plată electronice. Inculpații B. T. și S. I. le-au relatat celor prezenți detalii cu privire la reținerea și vericările poliției efectuate în data de 20.01.2013, cu ocazia deplasării efectuate în Austria. În plus, a rezultat că una dintre persoanele participante se va caza într-o locație mai retrasă de la munte, unde urmează să inscripționeze „400 de cip-uri” (inscripționarea datelor clonate pe carduri bancare), pe care le va folosi pentru retrageri frauduloase în mai multe țări din Europa. A mai rezultat că inculpatul G. L. intenționează să confecționeze 50 de dispozitive de fraudare a terminalelor de plată de tip POS Ingenico i5100. Pe de altă parte, inculpatul G. L. le-a relatat celor prezenți modul în care organele judiciare l-au urmărit și măsurile pe care le-a luat pentru a îngreuna supravegherea sa (inculpații G. L. și R. M. sunt cercetați în dosarul nr. 5/D/P/2013 pentru furtul gecilor marca ARMANI).
Articolul 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.
În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.
Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
În cauză, tribunalul a constatat faptul că atât în momentul luării măsurii privative de libertate cât și pe parcursul acesteia indiciile temeinice în sensul art. 68 ind. 1 C.p.p. ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii imputate existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză și prezentat anterior.
Pe de altă parte, în cauză există situația prev. de art. 148 lit. f C.p.p., respectiv inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește ultima condiție impusă de art. 148 al. 1 lit. f C.p.p., tribunalul a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptei a cărei săvârșire i se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii imputate inculpatului, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea unei infracțiuni de aderare la un grup infracțional organizat și a unei infracțiuni continuate de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, infracțiuni cu un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere numărul persoanelor implicate în activitate infracțională și numărul localităților unde au fost plasate astfel de dispozitive.
Așadar, instanța a apreciat că faptele ce fac obiectul cauzei prezintă un pericol social concret ridicat, aspect ce relevă, ca o consecință, o periculozitate socială ridicată a presupușilor participanți la comiterea acestor fapte, inclusiv a inculpatului, justificându-se astfel, cel puțin în acest moment procesual, temerea că, lăsat în liberate (chiar provizorie și subsumată unui control in condițiile art. 160 ind. 4 al. 2 C.p.p.), va continua să comită fapte prevăzute de legea penală.
Curtea Europeană a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Franței, că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării - adecvată.
În acest context, instanța a constatat că în cauză există temeiuri care impun menținerea privării preventive de libertate a inculpatului, obligațiile impuse acestuia potrivit art. 160 ind. 4 al. 2 rap. la art. 160 ind. 2 al. 3, 3 ind. 1 și 3 ind. 2 C.p.p. neconstituind o garanție suficientă pentru cercetarea acestuia în libertate provizorie.
Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, chiar și în mod provizoriu, pe sub control judiciar, în raport de interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, instanța va acorda întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament îl constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor convențiilor și pactelor internaționale relative la drepturile omului.
În consecință, potrivit motivelor de fapt și temeiurilor de drept expuse pe parcursul considerentelor, instanța a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția de fond prevăzută la art. 160 ind. 2 al. 2 teza I C.p.p. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, astfel încât, în temeiul art. 160 ind. 8a al. 6 C.p.p., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. T., fiul lui P. și C., născut la data de 22.02.1972 în Focșani, jud. V., domiciliat în Focșani, ., ., ., jud. V., CNP_, dispusă prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală la data de 29.03.2013 - mandat de arestare preventivă nr. 68/UP/29.03.2013.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. T. criticând-o pentru netemeinicie.
Având în vedere stadiul procedurilor, s-a arătat că nu există nicio necesitate de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte fapte penale, ținând seama că, din fișa de cazier, rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Deasemenea, s-a solicitat a se observa că fapta pentru care este cercetat inculpatul are un pericol relativ redus, iar impactul social este unul cu o relevanță redusă, faptele fiind săvârșite în străinătate. Cu privire la circumstanțele personale, s-a arătat că recurentul – inculpat este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Concluzionând, inculpatul a solicitat admiterea cererii cu respectarea tuturor obligațiilor ce i se vor impune de către instanță.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ab initio, Curtea constată că vocația la liberare provizorie sub control judiciar a unui învinuit sau inculpat se întinde pe durata întregului proces penal, legiuitorul neînțelegând să limiteze în timp, în nicio formă, accesul la această instituție de drept procesual penal.
Totodată, Curtea are în vedere faptul că, în cuprinsul alin. 1 și 2 ale art. 160/2 C.proc.pen., legiuitorul a înțeles să facă o distincție între două ipoteze și anume: prima este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar „se poate acorda” (o facultate), iar a doua este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar „nu se acordă” (o obligație).
Esențial este, însă, faptul că vocația recunoscută nu valorează un drept al inculpatului.
Pe de altă parte, Curtea reține că, prin Decizia nr. 17/17.10.2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 886/14.12.2011 și obligatorie pentru instanțe – conform art. 414/5 alin. 4 C.proc.pen.), Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a stabilit că instanța de judecată – în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar/pe cauțiune – în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Față de cele ce preced, Curtea constată că instanța de judecată învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar trebuie ca, în prealabil, să verifice în ce măsură temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, apoi să aprecieze în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, hotărând, în final, dacă liberarea provizorie este oportună ori nu, deoarece solicitarea nu poate fi admisă automat, numai pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu.
În speță, mai întâi, Curtea a constatat că, față de dispozițiile art. 160/2 alin. 1 C.proc.pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă – în principiu – în sensul că, infracțiunile intenționate, pentru care este cercetat inculpatul B. T., sunt pedepsite cu închisoare care nu depășește 18 ani, așa cum, în mod corect, a apreciat instanța de fond.
Mai departe, Curtea constată că temeiurile (art. 143, art. 68/1, art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. - existența de indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută) luării, față de inculpat, a măsurii arestării preventive subzistă.
Astfel, probatoriul aflat la dosarul de urmărire penală este îndestulător, în această direcție și în acord cu practica C.E.D.O. în materie.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor prin raportare la numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională și la numărul localităților unde au fost plasate astfel de dispozitive, dar și persoana și conduita procesuală a inculpatului.
În lumina dispozițiilor art. 136 C.proc.pen. privind scopul măsurilor preventive, care îndeamnă la o evaluare exhaustivă responsabilă, Curtea apreciază că nu este oportună admiterea cererii de față. Oricum, măsura preventivă este plasată într-un termen rezonabil (durează de circa două luni).
Criteriile ce stau la baza aprecierii instanței asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului, prin verificarea temeiniciei cererii formulate, se raportează, atât la elementele ce privesc fapta săvârșită (grad de pericol social concret, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului.
În aceste condiții, Curtea apreciază că cererea de liberare provizorie formulată de inculpat nu este întemeiată, întrucât scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a recurentului (prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală) nu poate fi atins, în cauză, prin punerea acestuia în libertate provizorie.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B. T. împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B. T. împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. S. C. O. B.
GREFIER,
E.-A. N.
Red./Tehn. Red./AA/2ex/20.06.2013
T. B.. S II - jud. J.C.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 905/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din... → |
|---|
