Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 905/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 905/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 905/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.905/R
Ședința publică din data de 13 mai 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: S. C.
Judecător: O. B.
Grefier: E. – A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de partea vătămată B. G. împotriva sentinței penale nr.517 din data de 09.12.2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspunsrecurentul – parte vătămată B. G., personal și asistat de apărător ales – avocat B. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București și intimatul – inculpat P. G., personal și asistat de apărător ales – avocat M. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul Bucureștilipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Ministerului Public invocă tardivitatea recursului formulat de către partea – vătămată B. G., având în vedere că sentința penală a fost pronunțată la data de 09.12.2010, iar partea vătămată a formulat recurs pe data de 06 martie 2013, fiind depășit termenul legal prevăzut de lege.
Cu privire la împrejurarea că partea vătămată s-a mutat, între timp, la un alt domiciliu, arată că este culpa acestuia întrucât trebuia să înștiințeze instanța sau organele de urmărire judiciară.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului, ca tardiv.
Apărătorul ales al părții – vătămate, având cuvântul cu privire la tardivitatea recursului, solicită respingerea acestei excepții.
Precizează că partea vătămată a fost nevoită să părăsească acel domiciliu întrucât s-a pronunțat o hotărâre prin care a fost executat silit.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat solicită admiterea excepției tardivității, având în vedere că nu există motive temeinice pentru repunerea în termen a recursului.
Intimatul – inculpat P. G., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu admiterea excepției.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.517 din data de 09.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus condamnarea inculpatului P. G. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala grava prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c teza I Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
În temeiul art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 indice 3 al. 1 Cod penal
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Au fost puse în vedere dispozițiile art. 86 indice 4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.
Pe latură civilă, s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabila civilmente . SRL, la plata sumei de 784,21 lei către partea civilă S. C. de Urgență București.
S-a luat act ca partea vătămata B. G. nu s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art. 191 alin. 1 si 3 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente S.C.I. S. SERVICES S.R.L. la plata sumei de 850 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din declarațiile date de partea vătămata B. G., coroborate cu declarațiile martorilor V. D., R. C. S., A. G. si B. V., declarațiile inculpatului - in parte-, relațiile comunicate de S.C. I. S. Services S.R.L. a rezultat ca in seara de 12/13.09.2006, in jurul orelor 22,30- 23,00, in timp ce partea vatamata- angajat al S.C. I. S. Services S.R.L.- isi executa serviciul de paza a unui obiectiv din jud. I., oras Voluntari, a fost surprins, in timp ce dormea, de inculpatul P. G.- sef de tura la S.C. I. S. Services S.R.L., aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care inculpatul l-a stropit pe partea vătămata cu apa.
Din coroborarea acelorași mijloace de proba a rezultat ca, pe fondul acestui incident, intre parti a survenit o altercație fizica, inculpatul lovindu-l pe partea vătămata, cu un obiect contondent (bata de lemn), in zona ochiului stang, iar partea vătămata aparandu-se.
De asemenea, din coroborarea mijloacelor de proba anterior arătate cu certificatul medico- legal nr. A2/6015/16.09.2006 emis de INML M. Minovici Bucuresti la 03.10.2006 si raportul de expertiza medico- legala nr. A_ emis de INML M. Minovici Bucuresti la 26.07.2007 a rezultat ca in urma agresiunii partea vătămata a suferit leziuni ce au necesitat, spre vindecare, circa 50- 55 de zile de îngrijiri medicale si ca leziunile produse au generat o infirmitate fizica posttraumatica (abolirea functiei globului ocular stang).
Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța a inlaturat ca nefondate sustinerile inculpatului vizând legitima apărare si împrejurarea ca partea vatamata ar fi cazut si s-ar fi lovit de materiale aflate pe jos, întrucât aceste susțineri nu s-au coroborat cu restul materialului probator administrat in cauza, conform exigentelor art. 69 Cod procedura penala ci, dimpotrivă, au fost infirmate prin restul materialului probator administrat in cauza.
Astfel, in privința legitimei aparari s-a constatat ca însuși inculpatul a arătat ca a avut o atitudine provocatoare, stropindu-l pe partea vatamata cu apa, incident ce a generat altercatia.
Mai mult, instanța a reținut faptul ca in cauza nu s-a dovedit faptul ca inculpatul ar fi fost grav lovit de partea vatamata, ca ar fi suferit leziuni grave (pierderea incisivilor invocata), nedepunand acte medicale in acest sens.
In privința leziunilor suferite de inculpat s-a constatat ca acestea, confirmate de martorul A. G., nu erau grave (buza sparta), erau chiar disproportionate in raport cu leziunile suferite de partea vatamata, fiind confirmate de partea vătămata care a arătat ca a incercat sa se apere in fata atacului declanșat de inculpat.
Susținerile inculpatului in sensul ca partea vătămata ar fi căzut si s-ar fi lovit la ochi sunt infirmate prin constatarea medico- legala si raportul de expertiza medico- legala anterior menționate, aceste acte medicale relevând o dinamica diferita a producerii leziunilor, respectiv prin lovire cu corp dur si nu de corp sau planuri dure.
Aceste susțineri au fost infirmate si prin declarațiile date de martorii A. G. si B. V., audiați de instanța, martori care au arătat ca nu au vazut urme de sânge pe materialele de construcții aflate pe podeaua încăperii unde a avut loc incidentul.
In condițiile in care acesti martori au examinat locul incidentului imediat dupa producerea acestuia, in condițiile in care acești martori au facut vorbire despre apa pe care au vazut-o pe jos instanța a apreciat ca daca ar fi exista urme de sânge pe materialele de construcții cei doi martori ar fi observat acest lucru.
Susținerea in sensul ca lichidul aflat pe materialele de construcții nu era sânge a fost înlăturată ca nefondată întrucât, pe de o parte, ochiul victimei era partial eviscerat si lichidul scurs nu putea produce urme de mari dimensiuni si, pe de alta parte, întrucât aspectul leziunilor (reținut prin actele medicale aflate la dosar) si declarațiile tuturor martorilor releva faptul ca victima a sângerat abundent, astfel încat era necesar ca, in ipoteza in care s-ar fi lovit in cadere, sa existe urme de sange.
Din anexa fisei de cazier a inculpatului a rezultat ca acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin Sentinta penala nr. 11/1985 pronunțata de Judecătoria Sectorului 6 București la pedeapsa închisorii de 2 ani si 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala grava; aceasta condamnare nu atrage starea de recidiva, conform art. 38 alin. 2 Cod penal, dar releva, in opinia instanței, perseverenta infracționala a inculpatului in săvârșirea unor infracțiuni de violenta impotriva persoanei.
In drept, s-a reținut că fapta inculpatului P. G. de a agresa fizic pe partea vatamata B. G., provocându-i leziuni ce au necesitat, spre vindecare, circa 50- 55 de zile de ingrijiri medicale si i-au provocat infirmitate fizica permanenta (abolirea functiei globului ocular stang) întrunește, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala grava, prevăzută de 182 alin. 2 Cod penal, atât sub aspect obiectiv, cat si sub aspect subiectiv.
Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei săvârșite de catre inculpat, instanța a avut in vedere modalitatea de săvârșire a faptei.
S-a avut in vedere si gravitatea actelor de violenta, relevata atat prin numarul mare de zile de îngrijiri medicale si infirmitatea fizica produsa, cat si prin aspectul, natura si dispunerea leziunilor produse - astfel cum sunt acestea descrise in actele medicale atașate la dosarul de urmărire penală.
In consecință, instanța a apreciat ca fapta săvârșita prezintă in mod cert gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel cum este definita aceasta instituție prin dispozițiile art. 18 Cod penal.
Pentru a hotărî cu privire la pedeapsa ce a fost aplicata, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanta a avut in vedere atitudinea relativ cooperanta a inculpatului, reținând in beneficiul sau circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Având in vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv împrejurarea ca inculpatul - in a carui subordine se afla partea vatamata- l-a surprins pe acesta in timp ce încalca atribuțiile de serviciu, ca si circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut in beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal.
Având in vedere modalitatea de săvarsire a faptei, faptul ca inculpatul nu si-a asumat răspunderea pentru fapta săvârșita, încercând sa inculpe victima, precum si gravitatea leziunilor produse partii vatamate, ca si împrejurarea că inculpatul a mai agresat fizic anterior o persoana- fapta pentru care a fost condamnat - s-a reținut in sarcina acestuia incidenta circumstantelor agravante prevazute de art. 75 alin. 2 Cod penal.
In consecința, văzând si dispozițiile art. 80 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientate către minimul special, de 2 ani, apreciind ca aceasta corespunde gradului de pericol social concret, relativ sporit, al faptei săvârșite.
In temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea, pe durata executarii pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
Pentru a decide astfel cu privire la drepturile ce au fost interzise, instanta a avut in vedere natura faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, precum si circumstanțele personale ale inculpatului.
In raport cu circumstantele personale ale inculpatului, avand in vedere si atitudinea relativ sincera, cooperanta a inculpatului, instanța a apreciat faptul ca scopul pedepsei- astfel cum este acesta reglementat prin dispozitiile art. 52 Cod penal- poate fi atins si fara executarea pedepsei.
Pentru a decide astfel cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a avut in vedere faptul că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se impune in raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțe (atitudinea relativ cooperanta, faptul ca inculpatul are un loc de munca) ce generează premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detenție.
Insa, in raport cu perseverenta inculpatului in săvârșirea unor infracțiuni de violenta impotriva persoanelor, ca si atitudinea procesuala a inculpatului - nesinceritatea sa -, faptul ca inculpatul a mai fost sancționat penal pentru o infracțiune similara instanța a apreciat ca o simpla suspendare condiționata a executării pedepsei nu este de natura sa conducă la atingerea scopului pedepsei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs partea vătămată B. G..
Asupra tardivității recursului de față, Curtea reține că sentința penală a fost comunicată recurentului parte civilă B. G. la data de 16.12.2010, atât la domiciliu, cât și la adresa indicată de acesta, precum și prin afișare la sediul consiliului local în raza căruia s-a săvârșit infracțiunea, în conformitate cu disp. art. 182 Cod procedură penală rap. la art. 177 Cod procedură penală. Prin urmare, termenul de decădere de 10 zile prevăzut de art. 385 indice 3 Cod procedură penală pentru declararea recursului curge de la data respectivă, fiind împlinit la 28.12.2012, astfel încât recursul declarat de acesta la data de 06.03.2013 -data poștei- este în mod evident tardiv urmând a fi respins ca atare, iar recurentul urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca tardiv recursul declarat de recurentul parte vătămată B. G. împotriva sentinței penale nr.517 din data de 09.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. S. C. O. B.
GREFIER,
E. A. N.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/18.06.2013
J.B. –jud.I.E.V.A.
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 123/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
