Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 504/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 504/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 504 R
Ședința publică din: 14 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. E. B.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 571 din data de 19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/299/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimatul inculpat A. I. avocat din oficiu R. A., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 24.10.2012 emisă de Baroul București lipsă fiind intimatul inculpat A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită admiterea recursului, casareasentinței penale nr. 283 din data de 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Oltenița, pronunțată in dosarul nr._ și rejudecând să se constate greșita achitare a inculpatului, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două fapte pentru care a fost trimis in judecată, urmând a se avea în vedere procesul verbal de recunoaștere de pe planșe foto, declarațiile martorilor asistenți la efectuarea recunoașterilor și declarațiile părții vătămate date in faza de urmărire penală care au fost date mai aproape de data săvârșirii faptei.
Apărătorul recurentului inculpat A. I. solicită respingerea recursului, urmând a se avea in vedere principiul in dubio pro reo si declarațiile părții vătămate date în fața instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 571 din 19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în dosarul nr._, s-a hotărât următoarele:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul A. I. (fiul E. și tatăl necunoscut, născut la data de 27.11.1961 în Studina, jud. O., dom. în Mun. Caracal, ., jud. O., fără forme legale în Mun. Caracal, ., nr. 18, jud. O., posesor al CI . nr._, studii 8 clase, ocupația muncitor necalificat, loc de muncă Dolchimex Caracal, căsătorit, cu antecedente penale, CNP_), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e) C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen. și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen.
S-a luat act că partea vătămată C. I., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 16.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. b) și a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 lit. b), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen.
În actul de sesizare, în fapt, s-au reținut următoarele:
În data de 26.08.2010 partea vătămată C. I. s-a deplasat împreună cu martorul C. C. în zona Pieței Obor pentru a cumpăra țigări cadou pentru o prietenă. Partea vătămată a oferit inculpatului A. I. suma de 65 de lei pentru un cartuș de țigări. Acesta, după ce a primit banii, spunând părții vătămate că are cartușul de țigări în mașină, a plecat și nu i-a mai remis acesteia suma sau bunurile.
Ulterior, în data de 22.09.2010 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla în zona Pieței Obor, însoțită de martorul C. C., partea vătămată C. I. a observat pe inculpat în apropierea intrării în piață. Abordându-l pe acesta pentru a-i cere explicații cu privire la faptele din 26.08.2010, inculpatul a lovit partea vătămată C. I. cu pumnul în zona feței.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 6 dup), declarație parte vătămată C. I. (f. 11-12, 22 dup), raport de expertiză medico-legală (f. 18-19 dup), proces verbal de conducere în teren, cu planșă foto (f. 13-16 dup), înscrisuri privind tratamentul medical și analizele efectuate (f. 17, 20-21 dup), proces verbal de recunoaștere din planșă foto, de către partea vătămată C. I. (f. 23-27 dup), proces verbal de recunoaștere din planșă foto, de către martorul C. C. (f. 29-31 dup), declarație martor C. C. (f. 32-33, 34-35 + altele dup), declarație inculpat A. I. (f. 45 dup), declarație martor C. A. (f. 47, 51 dup).
Analizându-se mijloacele de probă administrate în cauză, prin rechizitoriu s-au reținut următoarele:
Din declarația martorului C. C. coroborată cu declarația părții vătămate C. I. a reieșit că, în data de 26.08.2010, cei doi doreau să cumpere țigări pentru o prietenă a părții vătămate. În zona pieței Obor, au întâlnit o persoană de sex masculin, de aproximativ 50-53 de ani, păr grizonat, tuns scurt, îmbrăcată în blugi ce culoare închisă, geacă de culoare închisă și care purta în jurul taliei o borsetă de culoare neagră. Acesta s-a recomandat ca fiind M. și a oferit părții vătămate un pachet de țigări marca P. Mall Orange, marcă de țigări pe care partea vătămată dorea să o cumpere pentru prietena sa. Aceștia au negociat prețul de 200 de lei pentru trei cartușe de țigări, însă inculpatul a spus acesteia că nu are țigările la el, ci în mașina unui prieten. Partea vătămată a oferit 65 de lei pentru un cartuș, urmând ca restul sumei să fie dată la predarea celor 3 cartușe de țigări. Luând banii, inculpatul a plecat în direcția pieței Obor. După 30-45 minute, observând că inculpatul nu revine, partea vătămată a sunat la 112 anunțând furtul comis asupra acesteia. În tot acest timp, partea vătămată a fost însoțită de martorul C. C..
Din declarația martorului C. C. și a părții vătămate C. I., a mai reieșit că în data de 22.09.2010 partea vătămată C. I., însoțită de martorul C. C., mergând la Piața Obor pentru a face cumpărături, l-au întâlnit pe inculpat la . doi s-au dus la acesta pentru a îi cere explicații în legătură cu faptele din 26.08.2010. Inculpatul nu a recunoscut că i-ar mai fi întâlnit pe cei doi, iar la un moment dat 1-a lovit cu palma dreaptă peste față pe martorul C. C., acesta dezechilibrându-se și căzând pe trotuarul de la .. Din declarația martorului C. C. a reieșit că după ce a fost lovit, a văzut cum inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în zona nasului, iar ca urmare a loviturii primite, ochelarii de soare ai acesteia s-au spart și i-au provocat leziuni în zona ochilor. După acest moment inculpatul a fugit, iar părții vătămate i-a fost acordat un prim ajutor, până la sosirea ambulanței.
Din raportul medico-legal, efectuat în cauză a reieșit că partea vătămată a suferit leziuni ce puteau fi produse prin lovire cu corp dur, în zona nasului, având fractură de piramidă nazală, având nevoie de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Atât partea vătămată cât și martorul C. C. au efectuat recunoașteri din planșă foto ocazie cu care cei doi l-au indicat pe inculpatul A. I. ca fiind cel care i-a sustras părții vătămate suma de 65 de lei în data de 26.08.2010, iar după aproximativ o lună a lovit-o cu pumnul în zona feței.
Fiind audiat inculpatul A. I. a declarat că nu a fost niciodată în Municipiul București, nu cunoaște unde este situată piața Obor și nu a avut niciodată un conflict cu o femeie din Mun. București. Totodată inculpatul a mai declarat că începând cu luna Septembrie 2010 acesta a cumpărat o casă în Mun. Caracal, pe care o renovează. De asemenea, inculpatul a mai declarat că înainte de a se muta în luna Ianuarie 2011 a locuit cu forme legale la martorul C. A. în locuința acestuia din Mun. Caracal. Fiind audiat martorul C. A. a declarat că nu știe ca inculpatul A. I. să fi părăsit Mun. Caracal și să fi mers în Mun. București, în perioada august-septembrie 2010.
S-a considerat însă că declarația martorului C. A. nu poate fi reținută, aceasta necoroborându-se cu declarația martorului C. C. și a părții vătămate C. I., care l-au recunoscut din planșă foto pe inculpatul A. I.. Totodată, s-a reținut faptul că din declarația martorului C. A. nu a rezultat, cu exactitate, faptul că inculpatul nu a părăsit niciodată Mun. Caracal, martorul C. A. necunoscând toate locurile frecventate de inculpat în perioada în care cei doi au locuit împreună. În consecință, depoziția martorului C. A. a fost înlăturată sub aspectul faptului că inculpatul nu a părăsit Mun. Caracal, în perioada august-septembrie 2010.
La termenul de judecată din data de 17.01.2012, inculpatul A. I. a fost audiat, acesta declarând că nu a fost niciodată în Mun. București, cu atât mai mult în perioada iulie-septembrie 2010, și că în luna septembrie 2010 a lucrat la construirea unui imobil pe . Caracal.
La termenul de judecată din data de 10.04.2012, au fost audiați, în prezența inculpatului, partea vătămată și martorul C. C., care, privindu-l cu atenție pe inculpat, au declarat că în mod cert nu acesta este autorul faptelor cu privire la care au dat declarații anterior. În ceea ce privește recunoașterile efectuate anterior de pe planșe foto, atât partea vătămată, cât și martorul au învederat că acestea s-au efectuat imediat după săvârșirea faptei, sub impulsul șocului cauzat de aceasta.
În ciuda acestor două declarații, pentru a-și dovedi nevinovăția, inculpatul a propus în continuare administrarea probei testimoniale cu doi martori, respectiv C. V. și C. I., această probă fiind încuviințată de instanța de fond, dar imposibil de administrat datorită imposibilității de prezentare a acestor martori.
De altfel, martorul C. V. a mai declarat și în faza de urmărire penală că inculpatul a locuit până în luna ianuarie 2011 la el, că nu a părăsit Mun. Caracal pentru a merge în altă localitate, inclusiv Mun. București și că în septembrie 2010 a efectuat lucrări de construcție la locuința sa de pe .. 15 și nu a părăsit Mun. Caracal (f. 47 dup).
În aceste condiții, reanalizând situația de fapt din perspectiva tuturor mijloacelor de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond, spre deosebire de P., a reținut că în cauză exisă probe certe și concordante din care rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul A. I. nu este autorul faptelor care formează obiectul dosarului de față.
Astfel, dacă P., în faza de urmărire penală, a luat în considerare doar declarațiile părții vătămate și ale martorului C. C. și recunoașterile de pe planșe foto efectuate de aceștia, pe baza acestora înlăturând celelalte mijloace de probă, instanța de fond a avut în vedere și declarațiile date de partea vătămată și de martorul C. C. în momentul la care l-au văzut personal și direct pe inculpat, prezent și el în sala de judecată. Iar aceste declarații luate în aceste condiții s-au coroborat întru totul cu celelalte mijloace de probă, inclusiv cu declarațiile inculpatului, dar și cu cele ale martorului C. V. A., în sensul că nu inculpatul este autorul faptelor care formează obiectul acestui dosar.
În aceste condiții, instanța de fond a dat eficiență probelor administrate și a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului, apreciind că acesta nu este autorul faptelor care formează obiectul dosarului de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 02.10.2012 sub nr._ .
P. a criticat hotărârea judecătorească a primei instanțe considerând-o netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatului A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și lovire și alte violențe, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal.
Astfel, P. a considerat că era imperativă audierea lucrătorilor de poliție din cadrul Secției 8 Poliție pentru a se stabili cu exactitate, modul cum l-au identificat și stabilit pe inculpatul A. I., pe baza CNP-ului, ca fiind cel din fotografie, momentul și locul unde acesta a fost fotografiat din față și profil, atâta timp cât inculpatul a declarat, că nu a fost niciodată în mun. București și cu atât mai puțin probabil să fi fost prezent în sediul Secției 8 Poliție pentru a fi fotografiat sau cercetat. De asemenea, s-a apreciat că aceștia puteau să lămurească instanța cu privire la următorul aspect: dacă în momentul realizării fotografiilor pentru efectuarea planșei foto, inculpatul A. I. a fost amprentat sau nu și dacă planșa foto cel îl prezenta pe inculpat, era însoțită de fișa dactiloscopică.
În altă ordine de idei, s-a considerat că având în vedere timpul scurs de la momentul comiterii faptelor și momentul efectuării recunoașterii de către partea vătămată și martor (audierea acestora de către instanță în ședința publică din data de 10.04.2012), respectiv la doi ani de zile, este posibil ca acest lucru să fi afectat memoria și în final capacitatea acestora de a identifica cu exactitate pe inculpat. De aceea, P. a apreciat că instanța trebuia să dea mai mare credibilitate și veridicitate declarațiilor părții vătămate și martorului, date cel mai apropiat în timp de momentul săvârșirii faptelor (depozițiile de la urmărirea penală și recunoașterile de pe planșa foto au fost administrate la circa o lună de la evenimente), care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
De asemenea, s-a mai susținut că solicitarea instanței de judecată, ca partea vătămată și martorul să privească în sala de judecată, pentru a-l identifica pe autorul celor două fapte penale, nu constituie un mijloc de probă legal și credibil. Mai mult s-a considerat că era necesar ca instanța de fond să lămurească dincolo de orice dubiu rezonabil și aspectele legate de modul cum s-au efectuat aceste recunoașteri în cursul urmăririi penale, în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art._ pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, s-a reținut de către Ministerul Public că în data de 26.08.2010 partea vătămată C. I. s-a deplasat împreună cu martorul C. C. în zona Pieței Obor pentru a cumpăra țigări cadou pentru o prietenă. Partea vătămată a oferit inculpatului A. I. suma de 65 de lei pentru un cartuș de țigări. Acesta, după ce a primit banii, spunând părții vătămate că are cartușul de țigări în mașină, a plecat și nu i-a mai remis acesteia suma sau bunurile.
Ulterior, în data de 22.09.2010 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla în zona Pieței Obor, însoțită de martorul C. C., partea vătămată C. I. a observat pe inculpat în apropierea intrării în piață. Abordându-l pe acesta pentru a-i cere explicații cu privire la faptele din 26.08.2010, inculpatul a lovit partea vătămată C. I. cu pumnul în zona feței.
S-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. b) și a infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 lit. b) Cp.
În sprijinul acuzării au fost indicate ca mijloace de probă procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 6 dup), declarație parte vătămată C. I. (f. 11-12, 22 dup), raport de expertiză medico-legală (f. 18-19 dup), proces verbal de conducere în teren, cu planșă foto (f. 13-16 dup), înscrisuri privind tratamentul medical și analizele efectuate (f. 17, 20-21 dup), proces verbal de recunoaștere din planșă foto, de către partea vătămată C. I. (f. 23-27 dup), proces verbal de recunoaștere din planșă foto, de către martorul C. C. (f. 29-31 dup), declarație martor C. C. (f. 32-33, 34-35 + altele dup), declarație inculpat A. I. (f. 45 dup), declarație martor C. A. (f. 47, 51 dup).
În faza de judecată, în ședință publică, atât partea vătămată C. I., cât și martorul C. C., au arătat fără dubiu că inculpatul, prezent personal în sală, nu este autorul faptelor; ambii și-au menținut, în rest, declarațiile cu privire la modalitatea de comitere a faptelor.
Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile Ministerului Public nu sunt întemeiate.
Astfel, în faza de urmărire penală atât partea vătămată cât și martorul C. C. l-au recunoscut pe inculpatul A. I. ca fiind autorul faptei din planșă foto; sub acest aspect, Curtea apreciază că această modalitate de a efectua recunoașterea unei persoane prezintă un anumit grad de incertitudine, întrucât fotografia, deși reprezintă o imagine a unei ființe, ori obiect etc., fixată pe hârtie fotografică, nu reprezintă întotdeauna o imagine identică a ființei ori obiectului, exactitatea acesteia depinzând de o . factori cum ar luminozitatea, mediul ambiant, calitatea aparatului foto, calitatea imprimării pe hârtie foto etc. Astfel, este posibil ca trăsăturile unei persoane să nu fie surprinse și redate pe hârtia foto cu acuratețe, astfel încât imaginea de pe hârtie foto să nu fie aceeași cu cea din realitate. Mai mult, din cauza unor asemenea factori, este posibil ca persoane ce au în realitate fizionomii apropiate să fie confundate în fotografii.
Atât partea vătămată, cât și martorul C. C., au arătat cu certitudine, observându-l prin propriile simțuri pe inculpatul prezent în sala de judecată, că nu aceasta este persoana care a săvârșit faptele; martorul C. C. a explicat această împrejurare, menționând că în cursul urmăririi penale, vizionând planșele foto, „i s-a părut” că inculpatul A. I. ar fi autorul faptei, aspect plauzibil, în lumina celor sus-menționate.
Totodată, în cursul urmăririi penale, partea vătămată C. I. a arătat că îl cunoștea pe individul care a săvârșit faptele de mai mult timp, „din vedere”, prin urmare văzându-l pe inculpatul A. I. în persoană, iar nu din fotografie, a fost în măsură să realizeze că nu acesta este autorul faptelor.
Declarațiile părții vătămate, ale martorului C. C. se coroborează și cu declarațiile inculpatului A. I., acesta arătând constant că nu a săvârșit faptele, iar în perioada respectivă nu s-a aflat în mun.București.
Curtea constată, contrar afirmațiilor Ministerului Public, că prima instanță a manifestat rol activ, administrând probele utile și concludente pentru soluționarea cauzei. În același sens, împrejurarea învederată de către parchet prin cererea de recurs, respectiv că ar fi trebuit audiați lucrătorii Secției 8 Poliție București, este lipsită de suport legal, în condițiile în care aceștia nu au nicio calitate în procesul penal, nefiind martori, părți, experți, iar procedura de efectuare a recunoașterilor din planșe foto nu a fost contestată de nimeni, în condițiile în care atât partea vătămată, cât și martorul C. C. au declarat, practic, că din eroare l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei, nefiind influențați ori supuși vreunei presiuni.
Față de cele reținute, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, întrucât din probele administrate în cursul cercetării judecătorești a reieșit cu certitudine că nu inculpatul A. I. este autorul faptelor.
Onorariu avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 571 din data de 19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._/299/2011.
Onorariu avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. A. E. B. F. B. V.
GREFIER,
R. S.
Red. V.B.F. /Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/09.04.2013
J Sector 2 București – jud.: Guluțanu A. N.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 170/2016. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 479/2013.... → |
|---|
