Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 485/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 485/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.485/R
Ședința publică de la 12.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr.3302/04.12.2012 pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul-inculpat D. D. D., apărător din oficiu, av.Untescu F., cu delegație la dosar, fila 9/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că din procesul verbal întocmit cu ocazia aducerii la îndeplinire amandatului de aducere pe numele intimatului-inculpat D. D. D., rezultă că agentul constatator a constatat că acesta este plecat în Spania de 4 ani.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul, recursului.
Reprezentantul Ministerului Public critică soluția instanței de fond sub aspectul reținerii prev.art.74 lit.a și c C. pen și, de asemenea, al modalității de executare cu aplic.prev.art.861 C. pen.
Solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și rejudecând a se înlătura beneficiul reținerii circumstanțelor atenuante, precum și schimbarea modalității de executare cu executare efectivă în regim de detenție.
Arată că intimatul inculpat a părăsit teritoriul țării, sfidând organele de urmărire penală și instanța de judecată, fără a comunica o adresa de reședință, cu încălcarea prev. art.177 al.9 C. pr. pen.
Consideră că trebuie a se avea în vedere modul de comitere a infracțiunii de tâlhărie, în loc public, într-un gang, împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte, asupra unei persoane de sex feminin, aspecte care denotă o periculozitate sporită a inculpatului.
În raport de toate aceste considerente, apreciază că nu se impune a fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.pen și nici modalitatea de executare a pedepsei prev. de art.816 C. pen, pentru a nu crea inculpatului sentimentul de impunitate.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat D. D. D.solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de parchet și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Consideră că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi aleasă după cum inculpatul locuiește pe teritoriul sau în afara teritoriului țării.
Arata că inculpatul are posibilitatea de a reveni oricând în țară, iar faptul că respectă sau nu obligațiile impuse de prev. art.861 C. pen, constituie numai problema acestuia.
Apreciază că instanța de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepsei în concordanță cu prev. art.52 și 72 C. pen.
Menționează că prin aplicarea prev. art.861 C. pen recurentului i s-a acordat o șansă pentru a se reeduca și de faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret al faptei comise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr._ din 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. b și c) și alin. 21 lit. a) C.pen cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. c) C.pen, a fost condamnat inculpatul I. G. D. (fiul lui D. și D., născut la 02.05.1989 în Roșiorii de Vede, județ Teleorman, domiciliat în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, CNP_) la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
În conformitate cu art. 863 alin.1 și alin. 3 lit. a) C. pen. inculpatului i s-au impus următoarele măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
e) va urma un curs de învățământ sau de calificare.
Supravegherea măsurilor și executarea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală au fost efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. pr. pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru o perioada de 24 de ore, de la data de 23.07.2010 până la data de 24.07.2010.
În temeiul art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. b și c) și alin. 21 lit. a) C. pen cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen a fost condamnat inculpatul D. D. D. (fiul lui M. și A., născut la data de 21.06.1989, în orașul Roșiori de Vede, județul Teleorman, CNP_, domiciliat în municipiul Roșiori de Vede, . A, județul Teleorman) la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
În conformitate cu art. 863 alin.1 și alin. 3 lit. a) C. pen. inculpatul s-a suspus următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
e) va urma un curs de învățământ sau de calificare.
Supravegherea măsurilor și executarea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală au fost efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. pr. pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru o perioada de 24 de ore de la data de 23.07.2010 până la data de 24.07.2010.
În temeiul art. 14 C. pr. pen. raportat la 346 C. pr. pen. s-a luat act că partea vătămată A. I. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Au fost obligați inculpații la plata unei sume de 3000 lei fiecare, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 21 iulie 2010, orele 21.40, inculpații au urmărit partea vătămată A. I. A., iar când a intrat într-un gang de pe .-o, prin violență de un telefon mobil marca Nokia 2700 și de o bucată dintr-un lănțișor de aur. Inculpatul I. G. D. a acoperit cu mâna gura părții vătămate pentru a nu țipa, smulgându-i o jumătate din lănțișorul de aur pe care partea vătămată îl purta la gât, în timp ce inculpatul D. D. D. a smuls din mâna părții vătămate telefonul mobil la care vorbea, astfel cum rezultă din declarațiile date de către cei doi inculpați, coroborate cu declarațiile date de partea vătămată, procesele verbale de recunoaștere din grup efectuate de către inculpați prin care aceștia au identificat partea vătămată și din procesele verbale de conducere în teren a celor doi inculpați.
Situația de fapt expusă a fost confirmată și de procesele verbale de localizare a telefonului mobil marca Nokia 2700 și de transcriere a convorbirilor purtate de pe acest telefon mobil, declarația martorei M. V. și declarația martorului L. I., dovada de predare-primire a telefonului mobil către partea vătămată, procesul verbal de efectuare a percheziției corporale asupra celor doi inculpați din care rezultă descoperirea telefonului mobil sustras părții vătămate asupra inculpatului D..
S-a considerat că, în drept, fapta inculpatului I. G. D., care a sustras prin violență, bunuri care aparțineau părții vătămate, într-un loc public, în timpul nopții și împreună cu o altă persoană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. b și c) și alin. 21 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a considerat că în drept, fapta inculpatului D. D. D., care a sustras prin violenta, bunuri care aparțineau părții vătămate, într-un loc public, în timpul nopții și împreună cu o altă persoană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. b și c) și alin. 21 lit. a) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile inculpaților de a sustrage bunurile părții vătămate, sustragere realizată prin agresarea fizică a acesteia.
De asemenea, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor coroborate cu planșa fotografică, procesul verbal întocmit la fața locului și declarația părții vătămate, că fapta a fost săvârșită într-un loc accesibil publicului, neavând importanța dacă la momentul săvârșirii faptei se mai aflau sau nu alte persoane în acel loc, art. 152 C. pen. cerând doar îndeplinirea condiției că acel loc să fie accesibil publicului.
De asemenea, fapta a fost săvârșită de cei doi inculpați împreună și pe timpul nopții. Astfel sunt întrunite ambele laturi ale obiectului juridic al infracțiunii de tâlhărie, aducându-se atingere atât relațiilor sociale care protejează integritatea corporală a persoanei, cât și acelea referitoare la protejarea patrimoniului persoanei.
Urmarea imediată a faptei a fost producerea unui prejudiciu material părții vătămate, precum și provocarea unei stări de frica acesteia.
Impactul psihologic pe care trebuie să îl suporte victima în momentul în care este surprinsă de o astfel de acțiune bruscă și agresivă nu poate fi decât unul extrem de puternic. Persoanei vătămate i s-a provocat un sentiment puternic de panică, frică și de profundă nesiguranță, indiferent dacă a reușit sau nu să opună rezistență făptuitorului. Instanța de fond a considerat că o acțiune de acest gen implică, așa cum rezultă și din aplicarea regulii “verbum regens”, exercitarea unei violențe atât fizice, chiar dacă nu una care să provoace vătămări grave, cât și psihice asupra persoanei vătămate, care este pusă într-o situație lipsită de apărare.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpații au săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând și urmărind producerea rezultatului infracțional, scopul faptei sale fiind acela de a își însuși în mod fraudulos bunurile părții vătămate pentru a face rost de bani, astfel cum rezultă din declarațiile acestora.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 C. pen., respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social ridicat al faptei, rezultând din modul concret de săvârșire a acesteia, și de atitudinea inculpaților, care au dovedit maturitate prin asumarea răspunderii pentru faptele lor, precum și faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Adăugând la cele expuse intervalul mare de timp scurs de la săvârșirea faptei (19.07.2010), timp în care cei doi inculpați nu au mai avut conflicte cu legea penală, instanța de fond a considerat că pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpaților, care au arătat că au înțeles incorectitudinea faptelor lor și le regretă, permite executarea pedepsei cu închisoarea în modalitatea suspendării, iar modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia este cea mai adecvată modalitate de reintegrare socială a inculpaților și cea care va garanta cel mai bine faptul că scopul pedepsei poate fi atins, nefiind necesară privarea de libertate a acestora.
De asemenea, față de atitudinea și susținerile inculpatului I. G. D., instanța de fond a făcut aplicarea art. 3201 C. pr. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind reduse cu o treime.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D., instanța de fond a constatat că acesta a recunoscut de la bun început săvârșirea faptei, nefiind posibilă din punct de vedere obiectiv aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. pr. pen.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. și a stabilit pedeapsa pentru inculpat, având în vedere prevederile art. 76 C. pen, reținând existența de circumstanțe atenuante judiciare. Trebuie observat că acest inculpat a avut anterior comiterii faptei, precum și ulterior acestui moment o comportare normală în societate, nu a cauzat alte probleme, a recunoscut fapta și provine dintr-o familie organizată.
În ceea ce îl privește pe inculpatul I., în afara faptului că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. b) C. pen și a stabilit pedeapsa în condițiile prevăzute de art. 76 C. pen, reținând existența circumstanțelor atenuante judiciare. Inculpatul a avut, anterior comiterii faptei, precum și ulterior acestui moment, o comportare normală în societate, nu a cauzat alte probleme și provine dintr-o familie organizată, acesta despăgubind și partea vătămată cu suma de 800 de lei.
Față de cele reținute, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I. G. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendare, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 - alin. 2 lit. b și c) și alin. 21 lit. a) C.pen, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. pr. pen și cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C. pen., cu excepția dreptului de a alege, având în vedere art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative și jurisprudența CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituția României pe perioada executării pedepsei. Simpla săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. D. D., instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendare, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin. 1 - alin. 2 lit. b și c) și alin. 21 lit. a) C. pen cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen.
In temeiul art. 71 C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, având în vedere art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative și jurisprudența CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituția României, pe perioada executării pedepsei. Simpla săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.
Instanța de fond a reținut că partea vătămată A. I. A. a renunțat la constituirea ca parte civilă în procesul penal, fiind prezentă în fața instanței de judecată, a declarat că nu mai are niciun fel de pretenții materiale față de cei doi inculpați, deoarece a fost despăgubită cu suma de 800 lei de către inculpatul I. G. D..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
P. a criticat hotărârea sub greșita individualizarea a pedepselor aplicate și a modului de executare a acestora în ceea ce-l privește pe inculpatul D. D. D..
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că la data de 21.07.2010, orele 21.40, cei doi inculpați au deposedat prin violență pe partea vătămată A. I. A. de un telefon mobil marca Nokia 2700 și de o bucată dintr-un lănțișor de aur. Inculpatul I. G. D. a acoperit cu mâna gura părții vătămate pentru a nu țipa, smulgându-i jumătate din lănțișorul de aur al părții vătămate, în timp ce inculpatul D. a smuls din mâna acesteia telefonul mobil.
La reținerea acestei situații de fapt, prima instanță s-a întemeiat pe probatoriile administrate în faza de urmărire penală (respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de efectuare a unor verificări și investigații, de transcriere a convorbirilor telefonice, de localizare a telefonului mobil, de efectuare a percheziției corporale, de conducere în teren, de recunoaștere după fotografie, înscrisuri, declarațiile martorilor L. I. și M. V. I., coroborate cu declarațiile inculpaților), care susțin, dincolo de orice dubiu, vinovăția celor doi coinculpați care, de altfel, au adoptat o poziție constant sinceră, recunoscând și regretând faptele comise și solicitând instanței ca judecata cauzei să se facă exclusiv în temeiul acestor probatorii, pe care au arătat că le cunosc și că și le însușesc, în aceste condiții făcându-se aplicarea disp.art.3201 Cod pr.penală.
În drept, prima instanță a apreciat în mod just că fapta inculpatului D. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1 și al.2 lit.b și c și alin.21 lit.a Cod penal, iar fapta inculpatului I. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1-alin.2 lit.b și c și alin.21 lit.a C. pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D. D. D., instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.72 C. pen., având în vedere, pe de o parte, dispozițiile părții generale și limitele de pedeapsă fixate în partea specială ale Codului penal, precum și gradul de pericol social concret al infracțiunii comise (dedus din natura valorii sociale lezate, modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunii, contribuția concretă a inculpatului, urmarea produsă), iar, pe de altă parte, datele ce caracterizează persoana infractorului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub acest din urmă aspect, în mod justificat a reținut instanța de fond circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c C. pen. în favoarea inculpatului D., constând în conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și, respectiv, atitudinea sa ulterioară, rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului, astfel că, din această perspectivă, critica Parchetului nu poate fi primită.
Față de împrejurarea că inculpatul D. locuiește în Spania de mai mulți ani, Curtea apreciază că este întemeiată critica Parchetului privitoare la greșita dispunere a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei aplicate acestui inculpat, neputându-se exercita un control sistematic și eficient asupra conduitei inculpatului, în condițiile date.
Celelalte aspecte ale cauzei au primit o soluționare legală și temeinică, nefiind identificate temeiuri de casare care să fie invocate din oficiu.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., va admite recursul formulat de P., va casa, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, vor fi înlăturate mențiunile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu privire la inculpatul D. D. D..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.p.p, admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr. 3302/04.12.2012, pronunțate de Judecătoria sectorului 4 București.
Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând în fond:
Înlătură mențiunile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu privire la inculpatul D. D. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. MoșneaguDan LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
D. P.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./27.03.2013
Jud. Sect. 4 București – jud.: M. M.A.
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
