Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2026/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2026/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2012 în dosarul nr. 2026/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2026/R
Ședința publică de la data de 22 octombrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE S. E.
JUDECĂTOR A. A.
JUDECĂTOR O. B.
GREFIER M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul C. V., împotriva sentinței penale nr. 408 din data de 05 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat C. V. în stare de arest asistați de avocat S. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2012, lipsă fiind intimata parte vătămată C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită în temeiul art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei pe care o consideră mult prea aspră în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, apreciind că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepsei mai mici. Solicită a se da o mai mare eficiență prev. art. 320/1 Cod procedură penală și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a pedepsei. Pe latură civilă solicită a se observa că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul formulat de către inculpat, ca fiind nefondat, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv, tentativă la furt calificat și conducere fără permis, la câte o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, respectiv, 2 ani închisoare, în prezenta cauză, aplicându-se ulterior dispozițiile referitoare la concurs, în total dispunându-se o pedeapsă de 3 ni și 9 luni din care 6 luni spor de pedeapsă. Consideră pedepsele aplicate în prezenta cauză ca fiind just individualizate în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și reale ale săvârșirii infracțiunilor în condițiile în care inculpatul este recidivist, suferind anterior încă 6 condamnări. Față de cele arătate apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei și reținerea de circumstanțe atenuante.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei pe care o consideră prea mare.
CURTEA ,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 408 din data de 05.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ , s-a dispus, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului C. V. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 577/14.09.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală și sentința penală nr. 190/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 577/14.09.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală și a repus în individualitatea lor pedepsele de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002) și 673 de zile închisoare (restul de pedeapsă rămas neexecutat).
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare și 2 (doi) ani închisoare (aplicate prin prezenta) cu pedepsele de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 673 de zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, așa cum au fost repuse în individualitatea lor și 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare, sporită cu 6 (șase) luni, în final inculpatul execută 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului, pedeapsa executată de la 11.11.2010 la zi.
S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 289/2010 emis de Judecătoria Cornetu în baza sentinței penale nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu și nr. 261/2011 emis de Judecătoria L. Gară în baza sentinței penale nr. 190/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară și s-a dispus emiterea unor noi formalități de executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a luat act că partea vătămată C. F. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 27.03.2010, în jurul orelor 10,00 inculpatul C. V. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ pe . Dobroiești, județ I. fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule după care a pus în executare hotărârea de a sustrage benzină din rezervorul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții vătămate C. F., parcat în loc public, sens în care a forțat cu o șurubelniță capacul rezervorului de benzină, moment în care executarea a fost întreruptă întrucât a fost surprins de partea vătămată și de către martorul Vander C. G..
În ședința de judecată din data de 20.07.2012, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate C. F. din care a rezultat că inculpatul a circulat pe drumurile publice la volanul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, apoi a oprit pe . unde se afla parcat autoturismul părții vătămate. Inculpatul a coborât de la volan și a forțat cu o șurubelniță capacul rezervorului de benzină, încercând să sustragă combustibil cu ajutorul unui furtun însă a fost imobilizat de către partea vătămată și martorul Vander C. G.; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila nr. 16, dup) din care rezultă că, la data de 27.03.2010, organele de poliție au fost sesizate telefonic despre faptul că mai mulți cetățeni din . o persoană pe care au surprins-o în timp ce încerca să sustragă combustibil din rezervorul unui autoturism.
Deplasându-se la fața locului polițiștii au identificat pe inculpatul C. V. care a recunoscut că a încercat să sustragă combustibil din rezervorului autoturismului aparținând părții vătămate C. F. folosind un furtun din material plastic; proces-verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice – din care a rezultat că autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții vătămate C. F. prezenta urme de forțare la nivelul rezervorului de combustibil. În apropiere a fost identificat autoturismul Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de către inculpat, în portbagajul căruia se afla un furtul din material plastic și un bidon de 20 l; declarația martorului Vander C. G. care atestă că l-a observat pe inculpat oprind propria mașină lângă autoturismul părții vătămate C. F. și forțând capacul rezervorului de combustibil cu ajutorul unei șurubelnițe cu intenția de a sustrage benzină. În acel moment, împreună cu partea vătămată, a reușit să-l imobilizeze pe inculpat și a anunțat organele de poliție; proces-verbal de conducere în teren însoțit de planșă fotografică din care a rezultat că inculpatul C. V. a indicat organelor judiciare modalitatea concretă în care a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, detaliind circumstanțele comiterii acestora; declarațiile inculpatului C. V. care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27.03.2010, în jurul orelor 10,00 inculpatul C. V. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ pe . Dobroiești, județ I. fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule după care a pus în executare hotărârea de a sustrage benzină din rezervorul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții vătămate C. F., parcat în loc public, sens în care a forțat cu o șurubelniță capacul rezervorului de benzină, moment în care executarea a fost întreruptă întrucât a fost surprins de partea vătămată și de către martorul Vander C. G..
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul C. V..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C. V. care la data de 27.03.2010, în jurul orelor 10,00 a încercat să sustragă benzină din rezervorul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții vătămate C. F., parcat în loc public, sens în care a forțat cu o șurubelniță capacul rezervorului de benzină, fiind surprins de partea vătămată și de către martorul Vander C. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e și i Cod penal.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C. V. care la data de 27.03.2010, în jurul orelor 10,00 a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ pe . Dobroiești, județ I. fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În sarcina inculpatului I. M. au fost reținute disp. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal faptele fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentință penală nr. 1647/20.12.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de furt calificat și în legea specială pentru infracțiune ala regimul circulației rutiere; gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța în apreciază ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurările în care aceasta a fost comisă și urmările produse (cu premeditare, procurându-și în acest scop o șurubelniță și un bidon din plastic, în timpul zile, fără teamă că activitatea sa infracțională ar putea fi observată sau surprinsă de către partea vătămată sau trecători, conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere în condițiile în care traficul rutier pe timpul zilei este mai aglomerat); la relațiile sociale încălcate și care privesc patrimoniul persoanei și siguranța circulației rutiere, la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă, la urmările produse (scoaterea din patrimonial părților vătămate a bunului sustras); la persoana și conduita inculpatului: care are vârsta de 46 de ani, studii 12 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist, fiind condamnat la 6 (șase) pedepse privative de libertate pentru săvârșirea atât a unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei cât și a unora la regimul circulației rutiere, de natura celor reținute în prezenta cauză, iar raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare recunoscând săvârșirea infracțiunilor.
Instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate spre mediul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Astfel, în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul C. V. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Din fișa de cazier a inculpatului și relațiile comunicate de către Judecătoria Cornetu - Biroul Executări Penale și Judecătoria L. Gară - Biroul Executări Penale s-a constat că infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 577/14.09.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală și sentința penală nr. 190/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 577/14.09.2010 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală și a repus în individualitatea lor pedepsele de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002) și 673 de zile închisoare (restul de pedeapsă rămas neexecutat).
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare și 2 (doi) ani închisoare (aplicate prin prezenta) cu pedepsele de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 673 de zile închisoare aplicate prin sentința penală nr. 113/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, așa cum au fost repuse în individualitatea lor și 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
Raportat la pluralitatea de infracțiuni săvârșite instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor pentru infracțiunile concurente, de 6 (șase) luni închisoare, în final inculpatul C. V. execută pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedența sa infracțională (starea de recidivă postexecutorie), instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunii și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța i-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. V. solicitând ca, prin reaprecierea probatoriilor, să se dispună redozarea pedepsei, pe care o consideră mult prea aspră, în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, apreciind că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepsei mai mici.
S-a solicitat a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 320/1 din Codul de procedură penală și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a pedepsei. Pe latură civilă, s-a solicitat a se observa că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată recursul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt constând în aceea că, la data de 27.03.2010, în jurul orelor 10,00, recurentul inculpat C. V. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe . Dobroiești, județul I., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, după care, a pus în executare hotărârea de a sustrage benzină din rezervorul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții vătămate C. F., parcat în loc public, sens în care, a forțat, cu ajutorul unei șurubelnițe capacul rezervorului de benzină, moment în care, executarea a fost întreruptă, întrucât a fost surprins de partea vătămată C. F. și de către martorul Vander C. G..
Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate C. F.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice; declarația martorului Vander C. G.; procesul-verbal de conducere în teren însoțit de planșă fotografică, precum și depozițiile inculpatului C. V. care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de recurentul inculpat C. V. în dispozițiile art. 20 din Codul penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
Starea de recidivă specială postexecutorie derivă din condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1647/20.12.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1211/26.06.2003 a Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor, raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, la împrejurările în care au fost comise faptele și la urmările produse (cu premeditare, procurându-și, în acest scop, o șurubelniță și un bidon din plastic, în timpul zilei, fără teamă că activitatea sa infracțională ar putea fi observată sau surprinsă de către partea vătămată sau trecători, conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere, în condițiile în care traficul rutier pe timpul zilei este mai aglomerat); relațiile sociale încălcate și care privesc patrimoniul persoanei și siguranța circulației rutiere; forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat, respectiv, intenție directă; persoana și conduita inculpatului, care are vârsta de 46 de ani, studii 12 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist, fiind condamnat, anterior, la șase pedepse privative de libertate pentru săvârșirea, atât a unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei, cât și a unora la regimul circulației rutiere, de natura celor reținute în prezenta cauză, iar raportat la prezenta cauză, a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea infracțiunilor.
Așa fiind, Curtea constată că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din Codul penal, poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, orientate spre mediul special prevăzut de lege, redus cu o treime, potrivit art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală.
Având în vedere aspectele reținute, ținând seama de cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunile din prezenta cauză, dar și de natura faptelor concurente ce au făcut obiectul concursului, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea, în mod suplimentar, a unui spor de pedeapsă.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 408 din data de 05.09.2012 a Judecătoriei Cornetu.
Va casa, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește aplicarea sporului de pedeapsă și rejudecând în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă, de 3 ani și 9 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.
Va înlătura aplicarea sporului de pedeapsă, de 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate prin sentința penală atacată cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 113/2010 a Judecătoriei Cornetu și nr. 190/2010 a Judecătoriei L. Gară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 3 luni închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 408 din data de 05.09.2012 a Judecătoriei Cornetu.
Casează, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește aplicarea sporului de pedeapsă și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă, de 3 ani și 9 luni închisoare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură aplicarea sporului de pedeapsă, de 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate prin sentința penală atacată cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 113/2010 a Judecătoriei Cornetu și nr. 190/2010 a Judecătoriei L. Gară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 3 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. E. A. A. O. B.
GREFIER,
M. G.
Red. AA
Th. red. EA - 06.11.2012/2ex.
J. Cornetu – jud. N. C. M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... → |
|---|
