Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 796/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 796/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 796/R
Ședința publică de la 24.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B. și de asiguratorul . – Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 16.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că:
Prin sentința penală nr.63 din 07.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 178 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.3201 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. G. C. la pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.pen., i s-au interzis inculpatului M. G. C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen., pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 359 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. și art. 14 C. pr. pen. raportat la art.998 și următoarele Cod Civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. și a fost obligat inculpatul M. G. C. la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune morale, asigurătorul . REASIGURARE S.A., răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995, în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
Inculpatul M. G. C. a fost obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 5085/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2012 sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. G. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1 și 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 27.08.2010, orele 18.15, organele de poliție din cadrul I.P.J. I. - Serviciul Rutier au fost sesizate de către dispecerul unității cu privire la faptul că pe Drumul Județean 200, în interiorul localității Tunari, jud. I., s-a produs un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane și rănirea altora.
Efectuându-se cercetarea la fața locului, s-a constatat că în accidentul de circulație au fost implicate trei autovehicule, respectiv un autoturism marca BMW 318i, o autoutilitară marca Dacia 1307 Pick-Up și un autoturism F. 500, la intersecția DJ 200 cu străzile 1 Decembrie și Ș. cel M..
Cu aceeași ocazie s-a constatat că pe Drumul Județean 200 erau montate indicatoare rutiere „Drum cu prioritate", în timp ce pe . indicatoarele rutiere „Oprire" și „Trecere pentru pietoni". De asemenea, s-a stabilit că în zona producerii accidentului carosabilul era acoperit cu asfalt, suprafața carosabilă fiind uscată și fără denivelări.
La fața locului au fost identificate cele trei autoturisme implicate in accident, respectiv autoturismul marca BMW 318i, culoare roșu, nr. de înmatriculare_, ce fusese condus de către inculpatul M. G.-C., autoutilitara marca Dacia 1307 Pick-Up, culoare alb, nr. de înmatriculare_, ce fusese condus de către numitul S. G. și autoturismul marca F. 500, culoare alb, nr. de înmatriculare_, ce fusese condus în momentul accidentului de către numitul S. R.-A..
În urma cercetării la fața locului, s-a stabilit că accidentul s-a produs s-a produs în două faze, astfel: primul impact, produs între autoturismul BMW condus de către inculpat și autoturismul F. 500 cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul S. R.- A., s-a produs pe sensul de mers Dimieni- Șoseaua de Centură al Drumului Județean 200 (Calea București), urmare pătrunderii în intersecție a autoturismului BMW care venea de pe . doilea impact, produs între autoturismul BMW și autoutilitara Dacia condusă de numitul S. G. s-a produs tot pe drumul cu prioritate, însă pe sensul de mers Șoseaua de Centură- Dimieni, pe care circula autoutilitara.
Cele trei autovehicule s-au oprit în următoarele poziții: autoturismul BMW 318i cu nr. de înmatriculare_ pe acostamentul ., cu partea din spate pe carosabil, iar cu partea frontală-stânga în contact cu un stâlp de electricitate, prezentând avarii preponderent la partea frontală și partea laterală dreapta, fiind orientat oblic, cu fața către acostament și către Ștefăneștii de Jos, autoutilitara Dacia pe ., pe sensul Ștefăneștii de Jos-Otopeni, orientat oblic cu fața către acostament și către Ștefăneștii de Jos, fiind avariat la partea laterală stânga-față, iar autoturismul F. 500 cu nr. de înmatriculare_ chiar în intersecție, orientat cu fața către zona de unde venea inițial, respectiv către Dimieni, fiind avariat la partea frontală și partea dreapta-spate.
De asemenea, cu aceeași ocazie s-a stabilit că în autoturismul F. și autoutilitara Dacia se aflau doar conducătorii auto, în timp ce în autoturismul BMW, în afara conducătorului auto, se mai aflau alte patru persoane, respectiv numiții P. C., O. I., V. I.-C. și G. L.-I..
În urma accidentului de circulație a rezultat decesul, la fața locului, al numitului P. C., în vârstă de 43 ani, ocupant al locului dreapta față al autoturismului BMW, iar prin raportul de autopsie medico-legală nr. A3/J/252/2010 s-a concluzionat că moartea acestuia a fost violentă. Ea a fost cauzată de o hemoragie internă, consecutivă unui politraumatism cu rupturi de organe interne (plămân drept, ficat, splină) și fracturi multiple (stern, cosate bilateral, claviculă dreapta). Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, în condițiile unui accident rutier, fiind în legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul.
Totodată, s-a stabilit că sângele recoltat de la cadavru aparținea grupei 0 și conținea 1,10 g/l alcool.
De asemenea, în urma impactului a rezultat și vătămarea corporală a conducătorilor auto S. G. și M. G.-C., dar și a numiților O. I., V. I.-C. și G. L.-I., toți trei pasageri în autoturismul BMW.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. Al /J/101/2011, numitul S. G. a prezentat la data de 27.08.2010 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure în condițiile unui accident rutier, pentru a căror vindecare a necesitat circa 8 zile de îngrijiri medicale, fără ca leziunile suferite să-i pună în primejdie viața.
Pentru stabilirea cu certitudine a împrejurărilor producerii accidentului, în cauză s-a dispus și efectuat de către expertul tehnic judiciar A. I.-M., o expertiză tehnică auto, concluziile fiind următoarele:
Dinamica producerii accidentului:
- autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de înv. M. G.-C., se deplasa pe . corn. Tunari, dinspre Otopeni către Ștefăneștii de Jos;
- autoutilitara Dacia cu nr. de înmatriculare_, condusă de către numitul S. G., se deplasa pe Calea București (DJ 200) din corn. Tunari, dinspre București către Dimieni;
- autoturismul F. cu nr. de înmatriculare_, condus de către numitul S. R.-A., se deplasa pe Calea București (DJ 200) din corn. Tunari, dinspre Dimieni către București.
Primul impact, cel între autoturismele F. și BMW, s-a produs în intersecția DJ 200 cu . o distanță de circa 1,5 m de limita din dreapta a sensului de mers al autoturismului F., în timp ce cel de-al doilea impact, produs între autoturismul BMW și autoutilitara Dacia, a avut loc în aceeași intersecție, însă în dreptul sensului de mers dinspre București către Dimieni, pe care circula autoutilitara.
2. Starea de pericol a fost creată de către conducătorul autoturismului cu nr._, respectiv inculpatul M. G.-C., care a pătruns în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului „Oprire".
Vitezele cu care se deplasau cele trei autoturisme în momentele premergătoare accidentului au fost stabilite de către expert, astfel: autoturismele Dacia 1307 și F. 500- cea. 50 km/h;
autoturismul BMW- cel puțin 60 km/h.
3. Posibilitățile tehnice de evitare a accidentului:
- conducătorul auto M. G.-C. ar fi avut posibilități de prevenire a accidentului dacă ar fi oprit la . întâlnise indicatorul „Oprire", pentru a acorda prioritate de trecere autoturismului F. și autoutilitarei Dacia, acestea circulând pe drumul prioritar;
- conducătorii auto S. G. și S. R.-A. nu au dispus de posibilități tehnice de evitare a coliziunii, indiferent care ar fi fost vitezele de deplasare ale autovehiculelor pe care le conduceau.
Fiind ascultat în cursul urmăririi penale inculpatul M. G.-C. a declarat că nu își amintește modul de producere a accidentului, precizând că reține doar că anterior oprise la un magazin din corn. Tunari, de unde achiziționase produse alimentare.
Numitul S. G., conducătorul autoutilitarei Dacia, a declarat că anterior impactului a observat cum din stânga sa, venind de pe . un autoturism de culoare roșu, cu care ulterior a intrat în coliziune.
Cu ocazia audierii în cursul urmării penale, martorii O. I., V. I.-C. și G. L.-I., toți trei pasageri în autoturismul BMW, au declarat că, deși au suferit vătămări corporale în urma accidentului rutier, nu doresc să depună plângere penală împotriva inculpatului M. G.-C. și nici să se constituie părți civile în cadrul procesului penal, precizând că 1-a momentul producerii accidentului dormeau sau nu au fost atenți la circumstanțele impactului, neputând da relații, în acest sens.
Fiind audiat în cursul urmării penale martorul S. R.-A. a declarat că autoturismul BMW condus de învinuit nu a respectat semnificația indicatorului „Stop" și a intrat în coliziune cu autoturismul F. și Dacia P..
Referitor la infracțiunile de vătămare corporală din culpă, săvârșite față de O. I., V. I.-C. și G. L.-I., S. G. se va dispune neînceperea urmăririi penale, deoarece lipsește plângerea prealabilă.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului plus planșă fotografică; schița locului accidentului; declarații părți civile; declarații martori; declarații învinuit; raport de expertiză tehnică judiciară auto; raport de autopsie medico-legală; raport de expertiză medico-legală și fișă cazier judiciar.
La termenul din data de 09.01.2013 a fost audiat inculpatul M. G. C. care a declarat că recunoaște faptele așa cum au fost reținute în prin actul de inculpare în sarcina sa și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3201 C. pr. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat, în temeiul art.69 C. pr. pen., situația de fapt reținută pe declarației inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei cu întregul material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale; proces-verbal de cercetare la fața locului plus planșă fotografică; schița locului accidentului; declarații părți civile; declarații martori; raport de expertiză tehnică judiciară auto; raport de autopsie medico-legală; raport de expertiză medico-legală; fișă cazier judiciar.
În drept, fapta inculpatului M. G. C., constând în aceea că la data de 27.08.2010, a ucis din culpă pe numitul P. C., ca urmare a nerespectării revederilor legale privind activitatea de conducere a autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare_, pe care 1-a condus pe . . către Ștefăneștii de Jos, fără a respecta semnificația indicatorului „Oprire", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C. P..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă consta în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul cu încălcarea prevederilor legislației rutiere in vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv art. 57 al.2 din OUG nr. 195 din 2002 prin pătrunderea în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului „Oprire” instalat pe direcția sa de mers.
Urmarea imediată a infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2 este decesul numitului P. C. iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legală (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului) și raportul de expertiza tehnică auto judiciara.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.178 alin. 1 și 2 din culpă, fără prevedere, in accepțiunea art. 19 pct. 2 lit b C. pen.
Inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor lor si a consecințelor faptei, deși trebuia și putea să le prevadă. Obligația de prevedere a rezultatului este prevăzuta de O.U.G. nr.195 din 2002, iar posibilitatea de prevedere, în raport de experiența sa de viață, de faptul ca era obișnuit să conducă autoturismul și avea posibilitatea de prevenire a accidentului dacă respecta semnul de circulație „Oprire”.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite în partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social (fapta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice), modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente).
Instanța de fond a avut în vedere la dozarea pedepselor și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 3201 C.pr.pen.
Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special astfel cum a fost redus după aplic. disp. art. 3201 C. pr. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă faptă prev. și ped. de art.178 al.1 și 2 C.pen.
În temeiul art. 71 C.pen., instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și b) C.pen., cu excepția dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, (instanța face aplicarea art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative și a jurisprudenței CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituția României), pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. 1 C.pen., a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 359 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit de natură materială și morală, acesta este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicite si prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
În temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. și art. 14 C. pr. pen. raportat la art.998 și următoarele cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. și a obligat inculpatul M. G. C. la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 200.000 lei –reprezentând daune morale – asigurătorul . Reasigurare S.A. răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995, în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și asigurătorul .-reasigurare SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că acest cuantum este neîndestulător, criticând și modalitatea de executare, în sensul că s-ar fi impus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului față de gravitatea faptei și având în vedere că în urma producerii accidentului rutier a rezultat vătămarea mai multor persoane.
În susținerea recursului declarat, asigurătorul a arătat că instanța de fond în mod greșit l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale cât și materiale, deoarece autoturismul implicat în accident nu beneficia de o poliță de asigurare valabilă încheiată pe numele inculpatului în calitate de proprietar al autoturismului, având în vedere dispozițiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 15 alin. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, iar cuantumul daunelor acordate este mult prea mare față de prejudiciul suferit de partea civilă.
S-a mai susținut de către asigurător că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea civilă formulată de P. M., aceasta nu a depus nicio dovadă cu privire la daunele materiale suferite, iar referitor la prejudiciul moral, în cursul urmăririi penale a arătat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpatului, întrucât acesta este logodit cu fiica sa.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 indice 6 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. este nefondat, iar recursul formulat de asigurător este fondat, pentru următoarele considerente:
În examenul propriu asupra cauzei Curtea constată că probatoriul administrat demonstrează, fără echivoc, că la data de 27.08.2010 inculpatul M. G. C. a ucis din culpă pe numitul P. C., ca urmare a nerespectării revederilor legale privind activitatea de conducere a autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare_, pe care 1-a condus pe . . către Ștefăneștii de Jos, fără a respecta semnificația indicatorului „Oprire".
De altfel, inculpatul nu a contestat această situație de fapt, care a reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața primei instanțe, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod proc.pen.
Prima instanță a reținut, în mod corect, că faptele comise de inculpat întrunesc atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.
Referitor la criticile formulate în cauză, Curtea constată că acestea privesc individualizarea pedepsei aplicate, în cazul recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., respectiv nelegalitatea și netemeinicia soluționării laturii civile a cauzei, în cazul recursului formulat de asigurătorul . Reasigurare SA.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră în faza cercetării judecătorești și a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 320 1 alin. 7 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infracțiunile deduse judecății.
Raportat la aceste limite de pedeapsă, la perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptei (27.08.2010) și data aplicării pedepsei, la gradul de pericol social concret, la persoana inculpatului, dar și rezultatul socialmente periculos produs, instanța de recurs apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantumul minim de 1 an și 4 luni închisoare este suficientă pentru a-și atinge scopul preventiv educativ al pedepsei.
Susținerile Ministerului Public în sensul că s-ar impune majorarea pedepsei și suspendarea executării acesteia sub supraveghere datorită faptului că în urma accidentului rutier a rezultat vătămarea mai multor persoane sunt nefondate, atâta timp cât prin rechizitoriul nr. 5085/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. (persoane vătămate S. G., O. I., V. I. C. și G. L. I.) deoarece lipsește plângerea prealabilă, trimiterea în judecată în prezenta cauză făcându-se doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen.
Totodată, Curtea constată îndeplinirea condițiilor impuse de art. 81 C.pen., astfel încât va menține modalitatea de executare a pedepsei la care s-a orientat instanțe de fond, având în vedere că pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale făptuitorului, analizate mai sus, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se impune, inculpatul având o atitudine sinceră, cooperantă și de regret al faptei săvârșite încă din faza de urmărire penală, conștientizând consecințele pe care le-a produs fapta sa, inculpatul fiind la acel moment în relații apropiate cu victima și familia acesteia, așa încât Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un suficient avertisment, fără a fi necesară impunerea unor măsuri de supraveghere cărora să li se supună inculpatul în vederea adoptării unei conduite conforme cu prescripțiile impuse de legea penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată, în primul rând, că susținerile recurentului asigurător în sensul că nu ar fi existat o poliță de asigurare valabil încheiată la data producerii accidentului de către inculpat și că, pe cale de consecință, nu ar putea fi angajată răspunderea asigurătorului, sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
Însă potrivit art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 5/2010 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.
În același, timp, art. 51 din Legea nr. 136/1995 stipulează că despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, respectiv că în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
Prin urmare, faptul că inculpatul era, în fapt, proprietar al autoturismului înainte de data de producerii accidentului, dar că polița de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ pentru autoturismul respectiv era încheiată de o altă persoană decât inculpatul ( respectiv fostul proprietar) nu prezintă relevanță în ceea ce privește angajarea răspunderii asigurătorului, acesta având obligația de a acorda despăgubiri atâta timp cât vehiculul care a produs accidentul era asigurat la data producerii accidentului, ceea ce este și situația din speța de față.
În al doilea rând, se constată că instanța de fond a făcut o apreciere greșită atât cu privire la acordarea daunelor materiale, cât și cu privire la cuantumul daunelor morale care trebuie acordate în cauză.
Astfel, partea civilă P. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei reprezentând daune materiale și 200.000 lei reprezentând daune morale (fila 58 dosar fond), instanța de fond admițând în parte acțiunea civilă și acordând părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, respectiv 200.000 lei daune morale, fără a motiva în niciun fel acordarea acestora.
Susținerile recurentului asigurător în sensul că nu ar exista un prejudiciu moral în cauză, datorită faptului că partea civilă a declarat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă, întrucât inculpatul urma să se căsătorească cu fiica sa sunt nefondate, având în vedere că existența unui prejudiciu moral produs de decesul soțului părții civile P. M. este independentă de o astfel de împrejurare, iar conform dispozițiilor art. 15 alin. 2 C.proc.pen., constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În speță nu se impune acoperirea vreunui prejudiciu material în cauză, având în vedere împrejurarea că martora S. M. audiată cu privire la cheltuielile efectuate în cauză ( fila 82 dosar fond) nu a putut preciza nici măcar cu aproximație ce sumă ar fi cheltuit partea civilă cu efectuarea pomenilor cerute de tradiția ortodoxă în urma decesului soțului părții civile, precizând doar că partea civilă a suportat aceste cheltuieli.
Prin urmare, nefiind dovedit de către partea civilă P. M. cuantumul daunelor materiale reprezentând cheltuieli cu pomenile ulterioare decesului, ce ar fi fost făcute în anul de după decesul victimei, instanța de fond nu a pronunțat o soluție temeinică cu privire la daunele materiale solicitate, întrucât cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, conform dispozițiilor art. 1169 C.civil, aplicabil cauzei în raport de data săvârșirii faptei.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța constată că sunt întrunite în acest caz condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului, dar cuatumul acordat de insttanța de fond nu este unul rezonabil.
Într-adevăr, fapta ilicită a inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, având ca urmare uciderea lui P. C., a creat și un prejudiciu moral, Curtea apreciind întemeiată solicitarea unor daune morale care să compenseze suferința produsă, însă cuantumul stabilit de către instanța de fond - de 200.000 de lei - nu este justificat.
În primul rând, daunele morale reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contrast cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei ca urmare a producerii faptei păgubitoare (respectiv distrugeri de bunuri, cheltuieli pentru tratamente medicale, pentru decesul victimei etc.).
Daunele morale, deci, nu reprezintă o micșorare a patrimoniului victimei, ci reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al victimei, ce poate cuprinde mai multe componente. Astfel, în speță daunele morale le reprezintă suferințele subiective ale apropiaților unei victime decedate, provocate de decesul persoanei.
Din acest motiv, nu există nici un criteriu (nici măcar jurisprudențial) pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței, de la caz la caz.
În speță, Curtea constată că partea civilă P. M. a suferit un astfel de prejudiciu în urma decesului soțului său, având în vedere strânsele legături afective dintre soți și durata căsniciei ( respectiv, 19 ani). Curtea reține că suferințele persoanelor apropiate victimei au un caracter definitiv, în sensul că se produc și se manifestă în întregime la data morții celui în cauză, oricât de puternice ar fi acestea, iar ulterior, în mod obișnuit, se produce un proces de atenuare treptată a acestor suferințe. Prin contrast, suferințele morale în caz de vătămări corporale se prelungesc în timp, dincolo de momentul producerii lor, pe perioadă nedefinită (uneori, pentru tot restul vieții victimei), fiecare zi reprezentând o nouă încercare psihică și fizică pentru victimă, ceea ce justifică în anumite cazuri acordarea unor daune morale mai mari în caz de vătămări corporale față de cele acordate în caz de deces.
Având în vedere toate aceste aspecte, dar mai ales principiul reparației echitabile și proporționale, Curtea apreciază că suma de 70.000 lei poate acoperi prejudiciul moral încercat de partea civilă P. M., cea solicitată de aceasta în cunatum de 200.000 lei apărând excesivă prin raportare la criteriile menționate, iar acordarea de daune morale nu trebuie să se transforme într-o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Împrejurarea că suma solicitată nu depășește plafonul stabilit prin art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul 5/2010 5 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv plafonul de 2.500.000 Euro stabilit pentru accidente produse în anul 2010, nu înseamnă că în mod automat trebuie acordată o astfel de sumă cu titlu de despăgubiri morale, ci în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte se face o apreciere prin raportare la calitatea și natura relației dintre victimă și partea civilă, la prejudiciul moral produs, dar și la principiul că daunele morale nu trebuie să se transforme într-o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, faptul că relația apropiată dintre inculpat și fiica victimei a încetat ca urmare a evenimentului nefericit reprezentat de accidentul rutier produs din culpa inculpatului nu prezintă relevanță în ceea ce privește prejudiciul moral produs soției victimei, iar fiica victimei - deși majoră - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În plus, împrejurarea că partea civilă P. M. a rămas singura întreținătoare a familiei, iar fiica sa, în vârstă de 21 de ani, este studentă, nu prezintă relevanță din perspectiva existenței unui prejudiciu moral, ci repararea unui astfel de prejudiciu s-ar fi putut cere cu titlu de daune materiale, respectiv ca prestație periodică pentru întreținerea fiicei victimei, ceea ce nu s-a solicitat în cauză, deși partea civilă a fost asistată de apărător ales.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b Cod proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., iar în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. va fi admis recursul formulat de recurentul asigurător . Reasigurare SA.
Se va casa, în parte, sentința penală nr. 63/07.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. și, în fond, rejudecând:
Va fi înlăturată obligația de plată a sumei de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, stabilită în sarcina inculpatului și asigurătorului.
Se va reduce cuantumul daunelor morale de la 200.000 lei la 70.000 lei, stabilite în sarcina inculpatului și asigurătorului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art.192 alin.2 și 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 50 de lei, urmând a fi avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B..
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul formulat de recurentul asigurător . Reasigurare SA.
Casează, în parte, sentința penală nr. 63/07.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. și, în fond, rejudecând:
Înlătură obligația de plată a sumei de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, stabilită în sarcina inculpatului și asigurătorului.
Reduce cuantumul daunelor morale de la 200.000 lei la 70.000 lei, stabilite în sarcina inculpatului și asigurătorului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 50 de lei, urmând a fi avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. P. MoșneaguDan L.
GREFIER,
S. N.
Red. A.PM/10.05.2013
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. B. – jud.: I. R.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 791/2013.... | Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii.... → |
|---|
