Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 421/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 421/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 421/A
Ședința publică din data de:09.03.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. B.
JUDECATOR: C. S.
GREFIER: O. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect soluționarea apelurilor formulate de inculpatul B. A. M. și asigurătorul S.C. G. R. A.-R. S.A. împotriva sentinței penale nr. 26/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, dispunând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.26/30.01.2015 JUDECĂTORIA CORNETU, în baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Rep. a condamnat inculpatul B. A. M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969 a condamnat inculpatul B. A. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) Cod penal de la 1969 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal de la 1969 a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul B. A. M. având de executat în final pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 57 C.pen. de la 1969 a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal de la 1969 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În baza art. 65 C.pr.pen. a aplicat inculpatului B. A. M. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai conduce autovehicule, în conformitate cu disp. art. 64 alin.1 lit. c) C.pen. de la 1969 pentru o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. Cod civil:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și obligă inculpatul B. A. M. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumelor de 30.000 lei cu titlu de daune materiale și 400.000 lei cu titlu de daune morale.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență “B. A.” București și a obligat inculpatul B. A. M. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 8.797,00 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a obligat asigurătorul S.C. G. ROMÂNIA A.-R. S.A. la plata acestor sume datorate de către asiguratul său, inculpatul B. A. M. către părțile civile C. V. și S. de Urgență “B. A.” București, în limita plafonului legal.
În baza art. 273 Cod procedură penală a dispus avansarea onorariului expertului judiciar C. M. în cuantum de 4.000 lei din fondurile Ministerului Județului.
In baza art. 272 alin. 1 C.pr.pen. a dispus avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu M. A. conform delegatiei nr._/12.12.2013 din fondurile Ministerului Justitiei în favoarea Baroului I..
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul B. A. M. la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu nr. 567/P/2011 din data de 22.10.2013 înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 25.10.2013 sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. A. M. sub aspectul săvârșirii în concurs real a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penale de la 1969, reținându-se, în fapt, că la data de 28.12.2011, în jurul orelor 08,00, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, pe Șoseaua Olteniței din orașul Popești-Leordeni, județul I., având în sînge o îmbibație alcoolică peste limita legală, inculpatul B. A. M. nu a respectat distanța de siguranță față de autobasculanta care se deplasa în fața sa pe aceeași direcție de mers și a intrat în coliziune cu aceasta cauzând vătămarea corporală a numitului C. V. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale, însă nu i-au pus în primejdie viața.
În susținerea actului de inculpare au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 28.12.2011 însoțit de planșa fotografică (f. 6-22); plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. V. (f. 23, 25); raport de expertiză medico-legală nr.A1/J/309/13.09.2012 (f. 28-30); declarațiile martorului P. I. (f. 31-32); Drager alcooltest printer al inculpatului B. A. M., rezultatul fiind “0,95” (f. 33); declarația inculpatului (f. 34); fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 35) – din care a reieșit că a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 prin ordonanța nr. 4689/P/27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3708/29.12.2011 (f. 36) din care a rezultat că inculpatul B. A. M. avea o alcoolemie de 2,05 g la 1.000 ml. sânge la prima probă recoltată la ora 09,50, respectiv de 1,85 g. la 1.000 ml. sânge la a doua probă recoltată la interval de o oră; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare (f. 37) din care rezultă că inculpatului i-au fost recoltate probele de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; buletin de examinare clinică (f. 38) din care a reieșit că la momentul prelevării inculpatul B. A. M. era sub influența băuturilor alcoolice declarând că a consumat trei beri între orele 06,00 – 07,00 și nu a mâncat; raport de expertiză medico-legală nr. 1425/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f. 39, 40) ale cărui concluzii au stabilit că în data de 28.12.2011 la ora 08,00 numitul B. A. M. ar fi putut avea: varianta I - o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,40g%o; varianta II – o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 2,15 – 2,25 g%o în funcție de ritmul individual de metabolizare al alcoolului în organism; acte de căutare a inculpatului (f. 47-61); certificatul de înmatriculare al autoturismului, polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie, copia cărții de identitate și a permisului de conducere (f. 62-64).
Pe parcursul cercetării judecătorești:
- au fost depuse fișele de cazier judiciar și rutier ale inculpatului (f. 20, 23);
- s-au efectuat acte de căutare față de inculpatul B. A. M. (f. 43-60);
- S. de Urgență “B. A.” București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8797,00 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei C. V. în perioada 30.12._12 conform decontului nr. 24.291/2011 (f. 61-65, 72-76);
- prin cererea depusă în ședința publică din data de 13.12.2013, persoana vătămată C. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu intervențiile chirurgicale, tratamente, medicamente, consultații de specialitate, transport etc. și 600.000 lei cu titlu de daune morale (f. 26), depunându-se un deviz de tratamente stomatologice (f. 128);
- a fost audiată partea civilă C. V. (f. 129-131) ;
- a fost întocmit și depus raportul de expertiză tehnică (f. 154-222).
Coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal instanța a reținut următoarea situație de fapt: la data de 28.12.2011, în jurul orei 08,00 inculpatul B. A. M. circula pe Șoseaua Olteniței din loc. Popești Leordeni, județul I. la volanul autoturismului marca VW, model Golf cu numărul de înmatriculare_, fiind în mașină cu persoana vătămată C. V.. Circulația se desfășura pe un carosabil din asflat, în stare uscată, la lumina zilei, prevăzut cu marcaj median cu linie simplă discontinuă pentru separarea sensurilor de mers. În fața sa, circula autobasculanta cu număr de înmatriculare_ condusă de martorul P. I. care a semnalizat stânga pentru a intra la o vulcanizare. În timp ce acorda prioritate vehiculelor care veneau din față, datorită vitezei necorespunzătoare cu care circula inculpatul, precum și datorită faptului că se afla în stare de ebrietate, acesta a intrat frontal în basculantă, în zona cauciucurilor.
Ca urmare a vătămărilor cauzate prin accident, persoana vătămată a fost internată la S. de Urgență “B. A.” București; prin raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/309/2012 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală I. s-a concluzionat că aceasta a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, cât și prin mecanism de hiperflexie/hiperextensie a coloanei vertebrale toraco-lombare posibil în condițiile unui accident rutier și care necesită pentru vindecare circa 120 zile de îngrijiri medicale (f. 28-30, d.u.p).
Fiind testat cu aparatul marca Drager, a rezultat o valoare de 0,95 mg./l. alcool în aerul expirat, iar cu ocazia recoltării probelor de sânge s-a stabilit că inculpatul B. A. M. avea o alcoolemie de 2,05 g la 1.000 ml. sânge la prima probă recoltată la ora 09,50, respectiv de 1,85 g. la 1.000 ml. sânge la a doua probă recoltată la interval de o oră (buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3708/29.12.2011, f. 37, d.u.p).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale (raport nr. 1425/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, f. 39, 40, d.u.p) ale cărei concluzii au stabilit că în data de 28.12.2011 la ora 08,00 numitul B. A. M. ar fi putut avea: varianta I - o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,40g%o; varianta II – o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 2,15 – 2,25 g%o în funcție de ritmul individual de metabolizare al alcoolului în organism.
Raportat la probele administrate, s-a constatat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, datorată încălcării de către B. A. M. a prevederilor art. 48, art. 49 alin. 1 și art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, aflându-se sub incidența art. 87 alin. 1 din actul normativ menționat, precum și a art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 – „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și art. 123 lit. b) din același act normativ – “Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:
b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m”
Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces- verbal de cercetare la fața locului (f. 6-22) din care a rezultat că persoana vătămată se afla pe locul din dreapta a autoturismului marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ condus de inculpatul B. A. M. pe Șoseaua Olteniței din orașul Popești-Leordeni, jud. I.. În zona producerii accidentului exista un indicator rutier „curbă periculoasă la stânga”, iar la un moment dat, inculpatul nu a păstrat distanța de siguranță față de autobasculanta cu numărul de înmatriculare_ condusă de martorul P. I. care circula în fața sa, intrând în coliziune cu aceasta. Fiind testat etilotest cu aparatul marca Drager ARZF – 0589, test nr._, acesta a indicat 0,95 mg/l. alcool în aerul expirat (f. 33, d.u.p); declarațiile persoanei vătămate C. V. (f. 23, 25, d.u.p, f. 130, dosar fond), potrivit cărora, în seara zilei de 28.12.2011, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la magazinul persoanei vătămate situat în București, . 5, între orele 08,30-02,00. După aproximativ două ore, acesta a revenit la magazin și i-a propus persoanei vătămate să meargă împreună pentru a-i arăta unde a lucrat, deoarece pretindea că lucrase la S.P.P. Partea civilă C. V. a precizat că nu părea a fi sub influența băuturilor alcoolice și, „oricum avea încredere în el deoarece pretindea că a lucrat la SPP”. Când au ajuns în Popești-Leordeni în fața autoturismului în care se aflau cei doi era oprită o basculantă, iar inculpatul nu a avut cum să o evite, așa încât a intrat frontal în zona cauciucurilor; cererea de constituire ca parte civilă (f. 129, dosar fond) – prin care victima s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu intervențiile chirurgicale, tratamente, medicamente, consultații de specialitate, transport etc. – « În urma accidentului, o perioadă de timp, mi-au fost diminuate veniturile deoarece nu m-am putut ocupa de magazin. În plus mi-a fost afectată serios sănătatea, în sensul că nu pot să mă îmbrac, să mă încalț singur și nici să mă deplasez mai mult de 20-30 metri, nu pot să stau în picioare. Ca urmare a accidentului am rămas cu dureri la mâna stângă, de asemenea mă dor oasele, motiv pentru care iau câte un ketonal pe zi » și 600.000 lei cu titlu de daune morale; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/309/2012 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală I. s-a concluzionat că aceasta a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, cât și prin mecanism de hiperflexie/hiperextensie a coloanei vertebrale toraco-lombare posibil în condițiile unui accident rutier și care necesită pentru vindecare circa 120 zile de îngrijiri medicale (f. 28-30, d.u.p); declarații martor P. I. (f. 31, 32, d.u.p) – martor care nu a putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești, fiind grav bolnav (f. 149-151, dosar fond) potrivit cărora în ziua accidentului, conducea autobasculanta cu număr de înmatriculare_ pe Șoseaua Olteniței, din direcția București către Popești-Leordeni, iar în dreptul unei vulcanizări – „Ț.” - a oprit și a semnalizat stânga pentru a intra la vulcanizare. În timp ce acorda prioritate autovehiculelor care veneau din față a auzit o bubuitură în spatele mașinii, constatând că a fost lovit din spate de un autoturism marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ condus de B. A. M.. Cei doi conducători auto au fost testați etilotest și, întrucât la conducătorul autoturismului aparatul Drager a indicat o valoare de 0,95 mg./l. alcool în aerul expirat au fost conduși la spital în vederea recoltării probelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei; declarația inculpatului B. A. M. dată la data săvârșirii accidentului rutier (f. 34) – în care a arătat că în dimineața zilei de 28.11.2011, în jurul orei 08,00 se deplasa pe Șoseaua Olteniței din loc. Popești-Leordeni, din direcția București spre Oltenița la volanul autoturismului său marca VW Golf, iar la un moment dat, datorită faptului că era foarte aproape de autovehiculul din fața sa nu a putut evita producerea accidentului și a lovit în partea din spate autobasculanta cu nr._ care a redus viteza pentru a efectua un viraj stânga. În legătură cu consumul de alcool, inculpatul a declarat că între orele 07,00-07,50 a băut două sticle de bere fără să mănânce ceva; raport de expertiză tehnică judiciară (f. 152-222) – ale cărui concluzii au stabilit că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, datorată încălcării de către acesta a prevederilor art. 48, art. 49 alin. 1 și art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, aflându-se sub incidența art. 87 alin. 1 din actul normativ menționat, precum și a art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 – „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și art. 123 lit. b) din același act normativ – “Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:
b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m”. Starea de pericol pentru conducătorul autobasculantei a fost creată de către conducătorul auto B. A. M. care a pătruns pe sectorul de drum în curbă deosebit de periculoasă la stânga cu viteză excesivă. Accidentul rutier ar fi putut fi evitat de inculpatul B. dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică de 83 km/h. și dacă nu ar fi condus autoturismul având o concentrație de alcool în sânge mai mare de 0,50 g/l. știut fiind faptul că un conducător aflat în stare de ebrietate are o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în prima și singura declarație dată chiar în ziua accidentului, la data de 28.11.2011 (f. 34, d.u.p) inculpatul B. A. M. a relatat o modalitate de producere a accidentului care este susținută întru totul de procesul verbal de cercetare la fața locului și concluziile raportului de expertiză tehnică menționat, prezentând totuși un consum mai mic de băuturi alcoolice. Ulterior, atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății inculpatul nu s-a prezentat în vederea audierii, cu toate că a fost citat cu mandat de aducere în mod repetat și s-au efectuat acte de căutare față de acesta. Mai mult, judecătorul fondului a considerat că acesta a manifestat o atitudine disprețuitoare și de nepăsare nu numai față de normele legale încălcate, de procesul penal desfășurat împotriva sa, dar și față de suferința victimei, care era prietenul său și pe care nu a înțeles să o ajute cu nimic. Aceasta în condițiile în care inculpatul avea cunoștință de existența dosarului penal a cărui desfășurare a urmărit-o, deoarece în procedura camerei preliminare a înțeles să formuleze cereri și excepții, solicitând “refacerea urmăririi penale” (f. 90-92, dosar fond) și să exercite calea de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății (f. 95-97, 104, dosar fond).
În concluzie, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de inculpatul B. A. M..
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că fapta inculpatului B. A. M. care la data de 28.12.2011, în jurul orei 08,00 circula pe Șoseaua Olteniței din loc. Popești Leordeni, județul I. la volanul autoturismului marca VW, model Golf cu numărul de înmatriculare_, pe locul din dreapta față aflându-se persoana vătămată C. V., nerespectând dispozițiile art. 48, art. 49 alin. 1 și art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, aflându-se sub incidența art. 87 alin. 1 din actul normativ menționat, precum și ale art. 121 alin. 1 și art. 123 lit. b) din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, a intrat în coliziune cu o autobasculantă care circula regulamentar în fața sa, cauzând vătămarea corporală a numitului C. V. ce a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale, însă nu i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969.
Sub același aspect, s-a apreciat că fapta inculpatului B. A. M. care la data de 28.12.2011, în jurul orei 08,00 circula pe Șoseaua Olteniței din loc. Popești Leordeni, județul I. la volanul autoturismului marca VW, model Golf cu numărul de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (2,05 g la 1.000 ml. sânge la prima probă recoltată la ora 09,50, respectiv de 1,85 g. la 1.000 ml. sânge la a doua probă recoltată la interval de o oră), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 Republicată ambele cu aplicarea art. 72 lit. a) C.pen.
Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969 din culpă, iar pe cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată cu intenție directă.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, deși pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe legiuitorul, chiar dacă nu a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor, a introdus alternativ amenda penală, aspect care ar putea atrage, în mod obligatoriu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen, luând în calcul tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni potrivit legii penale noi, Judecătoria a apreciat că este mai favorabilă legea veche.
În concluzie, văzând și dispozițiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, instanța a procedat la aplicarea globală a dispozițiilor legale din vechea reglementare penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 C.pen: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială referitoare la regimul circulației rutiere, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța în apreciază ca fiind deosebit de ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite faptele, împrejurările în care acestea au fost comise și urmările produse - (inculpatul a condus pe drumurile publice un mijloc de transport și nu a respectat regulile de circulați, având în sânge o alcoolemie ridicată), la relațiile sociale încălcate și care ocrotesc integritatea corporală a persoanei și relațiile referitoare la siguranța circulației rutiere, de persoana și conduita inculpatului: care deși nu are antecedente penale, nu se află la primul contact cu legea penală fiind sancționat adminsitrativ pentru comiterea unei alte infracțiuni la regimul rutier, respectiv cea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată, având permisul suspendat ca urmare a săvârșirii contravenției prev. de art. 102 alin. 3 din O.U.G.nr. 195/2002 – conducerea sub influența alcoolului (f. 23, dosar fond), nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunilor săvârșite, s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu a depus diligențe în vederea reparării prejudiciului produs prin infracțiune, nu a dat dovadă de regret, din contră, prin atitudinea sa a confirmat lipsa de respect și nepăsare față de autoritățile statului. Nu trebuie pierdut în vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier de natura celei săvârșite de inculpat, în ultima perioadă de timp au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește dozarea pedepselor, s-au aplicat inculpatului câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății care au fost contopite potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și atitudinea procesuală a acestuia, instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța i-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestora.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că în termen legal persoana vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 40.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu intervențiile chirurgicale, tratamente, medicamente, consultații de specialitate, transport etc. și 600.000 lei cu titlu de daune morale (f. 26), depunând un deviz de tratamente stomatologice (f. 128).
S. de Urgență “B. A.” București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8797,00 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei C. V. în perioada 30.12._12 conform decontului nr. 24.291/2011 (f. 61-65, 72-76).
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părții civile i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depus în cursul judecății un deviz de tratamente stomatologice (f. 128, dosar fond).
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil: fapta ilicită a inculpatului (vătămarea corporală gravă a numitului B. A. M. prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de partea civilă (constând în efectuarea de cheltuieli cu ocazia spitalizării și perioadei de recuperare) și moral (suferința fizică și psihică îndurată), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de leziunile suferite de persoana vătămată), vinovăția dovedită a inculpatului (după cum a fost analizată mai sus) care a acționat din culpă.
În ceea ce o privește pe persoana vătămată C. V. s-a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă cu sumele de 40.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu intervențiile chirurgicale, tratamente, medicamente, consultații de specialitate, transport etc. și 600.000 lei cu titlu de daune morale.
Astfel, în ceea ce privește suma pretinsă cu titlu de daune materiale, din devizul stomatologic depus la dosarul cauzei, precum și din declarația părții civile în care a arătat că « În urma accidentului, o perioadă de timp, mi-au fost diminuate veniturile deoarece nu m-am putut ocupa de magazin. În plus mi-a fost afectată serios sănătatea, în sensul că nu pot să mă îmbrac, să mă încalț singur și nici să mă deplasez mai mult de 20-30 metri, nu pot să stau în picioare. Ca urmare a accidentului am rămas cu dureri la mâna stângă, de asemenea mă dor oasele, motiv pentru care iau câte un ketonal pe zi » s-a constatat că o perioadă importantă de timp partea civilă a făcut eforturi sporite pentru a duce o viață normală, acesteia i-a fost afectată activitatea zilnică desfășurată înainte de accident. Raportat și la intensitatea durerilor suferite precum și la gravitatea leziunilor, coroborat și cu vârsta persoanei vătămate, instanța a apreciat, chiar dacă nu s-au depus înscrisuri doveditoare, că partea civilă a efectuat cheltuieli pe perioada spitalizării și pentru recuperare, alimentația specifică, cheltuieli făcute în spital cu medici, asistenți, infirmieri, cheltuieli ale membrilor familiei sale, astfel încât se vor acorda despăgubiri materiale acesteia în cuantum de 30.000 lei, suma pe care o apreciază ca fiind rezonabilă.
Sub aspectul daunelor morale în cuantum de 600.000 lei, Judecătoria a admis în parte cererea p.civ. C. V. și a fost obligat incBalaci A. M. la plata sumei de 400.000 lei. Instanța a reținut că prin natura lor, leziunile suferite de partea civilă cauzează nu doar suferințe fizice, ci și suferințe psihice, inerente traumatismelor produse prin accidentul rutier și determinate și de imposibilitatea părții civile de a-și desfășura în mod obișnuit activitățile cotidiene, trauma psihică provocată de loviturile indurate, care o va afecta pe aceasta pe tot parcursul vieții sale de posibilitatea de a duce un trai normal, daunele acordate fiind și o alinare a suferințelor îndurate.
În temeiul contractului de răspundere civilă obligatorie ./05/M3/NP nr._ valabilă pentru perioada 29.06._11 încheiată cu S.C. G. ROMÎNIA A. R. S.A. (fostă A. R. ARDAF S.A) și a art. 50 alin. 1 și a art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din O.U.G. nr. 61/2005, asigurătorul a fost și el obligat la plata acelorași sume, reprezentând despăgubiri civile, ca și inculpatul B. A. M., în limita plafonului de asigurare stabilit prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru părțile civile S. de Urgență “B. A.” București și C. V..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul B. A. M. și asiguratorul S.C. G. R. A. - R. S.A.
Apelantul inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se pronunța o hotărâre legală și temeinică în sensul criticilor formulate.
În acest sens, a arătat că înțelege să critice sentința penală atacată atât sub aspectul laturii penale a cauzei, cât și sub aspectul despăgubirilor civile stabilite.
Sub aspectul laturii penale, a solicitat modificarea modalității de executare a pedepsei aplicate de instanța de fond, în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A susținut că a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, că nu este cunoscut cu antecedente penale și este pensionar.
Cu privire la dispoziția instanței de fond, în sensul aplicării unei pedepse cu executare ca urmare a faptului că el ar fi ignorat organele de urmărire penală, întrucât nu s-a prezentat decât o singură dată în fața acestora, iar în fața instanței nu s-a prezentat niciodată, inculpatul a precizat că s-au depus la dosarul cauzei documente medicale, din cuprinsul cărora rezultă că soția sa este grav bolnavă, precum și înscrisuri din care rezultă că tatăl său a decedat în perioada desfășurării procesului, precum și faptul că în acea perioadă el a fost plecat cu soția sa în străinătate pentru ca aceasta să-și trateze afecțiunile medicale de care suferea, astfel că neprezentarea sa în fața organelor judiciare nu a fost de rea-credință.
Cu privire la despăgubirile materiale stabilite de către instanța de fond, inculpatul a considerat că acestea se circumscriu pretențiilor civile ale părții vătămate C. V. și sunt justificate având în vedere cheltuielile efectuate cu spitalizarea.
A considerat că valoarea despăgubirilor morale acordate de către instanța de fond este mult prea mare, având în vedere că el și partea civilă au fost prieteni o perioadă îndelungată înainte de producerea evenimentului.
De asemenea, inculpatul a arătat că el și partea vătămată au consumat alcool împreună la barul părții vătămate, iar după acest moment partea vătămată l-a rugat pe să o conducă până Mihăilești.
A mai arătat că din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel a rezultat el, după producerea evenimentului, a dorit să ajute partea vătămată dar aceasta a refuzat și s-a împotrivit, amenințându-l pe el.
Apelantul asigurător S.C. G. R. A. - R. S.A., prin consilier juridic, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat înlăturarea în totalitate a obligației de plată a despăgubirilor acordate de către instanța de fond, considerând că partea vătămată C. V. și-a asumat riscul producerii accidentului în momentul în care a acceptat să călătorească într-un autovehicul condus de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, a arătat că partea vătămată cunoștea faptul că inculpatul consumase băuturi alcoolice și și-a asumat riscul producerii accidentului în momentul în care a acceptat să călătorească în aceste condiții.
În susținerea apelului a invocat, cu titlu de jurisprudență, decizia nr. 28/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel București într-o cauză similară, hotărâre prin care instanța de judecată, pe baza acestor considerente, a respins în totalitate pretențiile părții civile cu titlu de daune morale.
A arătat că, în cazul în care se va aprecia că partea vătămată este îndreptățită să primească despăgubiri, solicită admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale atacate, urmând a se dispune reducerea în limite rezonabile a despăgubirilor acordate de către instanța de fond.
Cu privire la apelul declarat de apelantul inculpat B. A. M., a solicitat admiterea acestuia, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este mult prea mare față de pedepsele aplicate de instanțe în situații similare.
Reprezentatul Ministerului Public a solicitat solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat în ceea ce privește latura penală a cauzei. Prin raportare la natura infracțiunilor comise și la circumstanțele în care au fost săvârșite, a considerat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului întrucât accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului și din cauza consumului excesiv de alcool, inculpatul având o alcoolemie de 2,40 g la mie.
Cu privire la latura civilă a cauzei, a solicitat admiterea în parte a acestuia în sensul menținerii obligării inculpatului la plata daunelor materiale întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate în mod cert de către partea vătămată.
Sub aspectul daunelor morale, a considerat că acestea au fost stabilite într-un cuantum exagerat și reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. Un maxim de 10.000 euro ar fi fost suficient, având în vedere că inculpatul și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice împreună.
În momentul în care partea vătămată s-a urcat în autoturismul condus de către inculpat cunoștea foarte bine la ce riscuri se supune.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că partea vătămată a refuzat internarea în ziua în care a fost transportat la spital, prezentându-se la unitatea medicală abia la două zile după producerea evenimentului, nerespectând astfel interdicțiile medicale ce îi fuseseră impuse.
Totodată, a susținut că inculpatul are o culpă clară în producerea accidentului, dar și partea vătămată are o culpă în ceea ce privește producerea rezultatului.
În concluzie, a considerat că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
Tot sub aspectul reducerii cuantumului daunelor morale, a considerat că se impune și admiterea apelului formulat de asigurătorul S.C. G. R. A. - R. S.A.
În cursul judecării apelului a fost administrată proba cu audierea martorilor: D. S. C., I. G., J. M. V., P. I., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei, precum și proba cu un nou raport de expertiză medico – legală privind-o pe partea civilă C. V..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelurile formulate de către inculpatul B. A. M. și de asigurătorul . – R. SA ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Prin urmare, observând limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, obligativitatea aplicării unui spor obligatoriu conform dispozițiilor noului Cod Penal precum și existența unor mijloace mai variate de individualizare a executării pedepsei, care per ansamblu creează o situație mai favorabilă inculpatului și care nu se mai regăsesc în dispozițiile noului Cod penal, Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul Penal de la 1969 care urmează a fi aplicat global.
În al doilea rând se constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, atât la instanța de fond cât și în apel (proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 28.12.2011 însoțit de planșa fotografică (f. 6-22); plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. V. (f. 23, 25); raport de expertiză medico-legală nr.A1/J/309/13.09.2012 (f. 28-30); declarațiile martorului P. I. (f. 31-32); Drager alcooltest printer al inculpatului B. A. M., rezultatul fiind “0,95” (f. 33); declarația inculpatului (f. 34); fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 35) – din care a reieșit că a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 prin ordonanța nr. 4689/P/27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3708/29.12.2011 (f. 36) din care a rezultat că inculpatul B. A. M. avea o alcoolemie de 2,05 g la 1.000 ml. sânge la prima probă recoltată la ora 09,50, respectiv de 1,85 g. la 1.000 ml. sânge la a doua probă recoltată la interval de o oră; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare (f. 37) din care rezultă că inculpatului i-au fost recoltate probele de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; buletin de examinare clinică (f. 38) din care a reieșit că la momentul prelevării inculpatul B. A. M. era sub influența băuturilor alcoolice declarând că a consumat trei beri între orele 06,00 – 07,00 și nu a mâncat; raport de expertiză medico-legală nr. 1425/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f. 39, 40) ale cărui concluzii au stabilit că în data de 28.12.2011 la ora 08,00 numitul B. A. M. ar fi putut avea: varianta I - o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,40g%o; varianta II – o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 2,15 – 2,25 g%o în funcție de ritmul individual de metabolizare al alcoolului în organism; acte de căutare a inculpatului (f. 47-61); certificatul de înmatriculare al autoturismului, polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie, copia cărții de identitate și a permisului de conducere (f. 62-64), fișele de cazier judiciar și rutier ale inculpatului (f. 20, 23 dos inst.); constituiri de părți civile (f. 61-65, 72-76, f. 26, 128 dos inst.); declarații părți civile C. V. (f. 129-131 dos inst.), raport de expertiză tehnică (f. 154-222 dos inst.), declarații martori D. S. C., I. G., J. M. V., P. I., precum și proba cu un nou raport de expertiză medico – legală privind-o pe partea civilă C. V.), constând în aceea că la data de 28.12.2011, în jurul orelor 08,00, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, pe Șoseaua Olteniței din orașul Popești-Leordeni, județul I., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, inculpatul B. A. M. nu a respectat distanța de siguranță față de autobasculanta care se deplasa în fața sa pe aceeași direcție de mers și a intrat în coliziune cu aceasta cauzând vătămarea corporală a numitului C. V. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale, însă nu i-au pus în primejdie viața.
Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută în actul de sesizare și a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, contestând totodată numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții civile precum și cuantumul daunelor materiale și morale acordate acesteia.
Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul B. A. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal de la 1969 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal de la 1969.
Art. 72 C.pen. de la 1969 stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C.pen. de la 1969: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep și respectiv de 2 ani închisoare pentru cea prev. de art. 184 al. 2 și 4 C.pen.1969, pedepse pe care Curtea le apreciază ca fiind necesare și suficiente pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, nefiind temeiuri pentru reducerea acestora.
În același sens, Curtea reține că la stabilirea cuantumului pedepsei nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, prin raportare la circumstanțele reale în care a avut loc comiterea acestora așa cum au fost reținute anterior, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, reținând faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică foarte ridicată (2,05 gr la mie) punând astfel în pericol integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, pericol care s-a concretizat în producerea unui eveniment rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală gravă a părții civile C. V..
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că în cauză există suficiente elemente care impun concluzia că scopul preventiv-educativ și sancționator, prevăzut de art. 52 din Codul penal de la 1969, poate fi atins, în condiții optime și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa aplicată și că ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. În acest sens se reține că inculpatul a lipsit justificat de la judecarea cauzei având în vedere actele medicale depuse la dosar din care rezultă că soția acestuia suferă de diverse afecțiuni grave, nu are antecedente penale, este pensionar și a avut o atitudine de recunoaștere și regret, aspecte care deși nu justifică reținerea vreunor circumstanțe atenuante, creează convingerea instanței că inculpatul poate fi reeducat și fără a executa pedeapsa în regim de detenție, astfel încât va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, cu impunerea obligațiilor prev. de art. 86 ind. 3 C.pen. 1969. Însă, raportat la circumstanțele reținute anterior, Curtea apreciază că se impune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte obligația de a nu conduce niciun vehicul, conform art. 86 ind. 3 al. 2 lit. e C.pen.1969 .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea consideră că suma stabilită de instanța de fond este disproporționată cu prejudiciu suferit de partea civilă, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a compensa suferințele psihice cauzate persoanei vătămate de fapta inculpatului, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio - economice de la momentul acordării dar și faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituția răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogățirii fără just temei.
D. urmare, raportat la numărul de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecarea părții civile (120 zile) precum și circumstanțele în care s-au produs leziunile acesteia, reținând existența unei culpe concurente a părții civile care rezultă din faptul că a cunoscut, în momentul în care s-a urcat în mașina condusă de inculpat, că acesta se află sub influența băuturilor alcoolice (au consumat împreună anterior alcool) și astfel a acceptat, într-o oarecare măsură, posibilitatea producerii unui eveniment rutier, cât și din comportamentul adoptat de aceasta după producerea accidentului rutier, când, cunoscând faptul că suferă de spondilită anchilozantă, tratată din 1993, a refuzat îngrijirile medicale și nu a respectat indicațiile medicale primite cu ocazia prezentării la data de 28.12.2011 la S. Clinic de Urgență ”Prtof dr. Bragdasar A.” București, ceea ce a condus la leziunea decelată la data de 30.12.2011, conform concluziilor raportului de nouă expertiză medico – legală nr. A._, Curtea apreciază că se impune reducerea daunelor materiale acordate părții civile de la 30.000 lei la 10.000 lei și respectiv a celor morale de la 400.000 lei la 25.000 lei.
În același sens, se rețin și declarațiile martorilor I. G. și J. M. V. (f. 104, 105 dos. apel) care au declarat faptul că partea civilă, după câteva luni de la producerea accidentului, și-a reluat activitatea și muncește la fel cum muncea și înainte, la magazinul pe care îl are în proprietate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelurile formulate de inculpatul B. A. M. și de asigurătorul . – R. SA, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 86 ind. 1 al. 1, 2 C.pen.1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. M., iar în baza art. 86 ind. 2 alin. 1 C.pen.1969, stabilește un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen.1969, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.?ti la datele fixate de această instituție; b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) Să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; d) Să comunice informații de natură a permite controlarea mijloacelor lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 al. 2 lit. e C.pen.1969 pe durata termenului de încercare inculpatul nu va conduce niciun vehicul. În baza art. 71 alin. 5 C.pen.1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.pen.1969 privind cazurile în care se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Va reduce cuantumul daunelor materiale acordate părții civile C. V. de la 30.000 lei la 10.000 lei precum și cel al daunelor morale de la 400.000 lei la 25.000 lei.
Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelurile formulate de inculpatul B. A. M. și de asigurătorul . – R. SA împotriva sentinței penale nr. 26/30.01.2015 a Judecătoriei Cornetu.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 86 ind. 1 al. 1, 2 C.pen.1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. A. M., iar în baza art. 86 ind. 2 alin. 1 C.pen.1969, stabilește un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen.1969, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de această instituție;
b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) Să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informații de natură a permite controlarea mijloacelor lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 al. 2 lit. e C.pen.1969 pe durata termenului de încercare inculpatul nu va conduce niciun vehicul.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen.1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.pen.1969 privind cazurile în care se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Reduce cuantumul daunelor materiale acordate părții civile C. V. de la 30.000 lei la 10.000 lei precum și cel al daunelor morale de la 400.000 lei la 25.000 lei.
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 martie 2016.
Președinte, Judecător,
I. R. B. C. S.
Grefier,
O. P.
Red. S.C./24.03.2016
Tehnored.V.D./5 ex./18.03.2016
Jud.Cornetu – jud.N.C.
| ← Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 381/2016. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 121/2016.... → |
|---|
