Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 109/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 109/2016
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.109/C
Ședința publică din data de 22 februarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror D. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații C. L. și C. S.-Ș. împotriva încheierii din data de 10 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr._/3/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea inculpată C. L., personal (legitimată cu carte de identitate . nr._, eliberată la data de 21.11.2009, atașată în copie la fila 22 din dosar), aflată în stare de libertate sub control judiciar și asistată juridic de apărătorul ales, doamna avocat S. D., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2016 (fila 21) și contestatorul inculpat C. S.-Ș., personal (legitimat cu carte de identitate . nr._, eliberată la data de 06.04.2015, atașată în copie la fila 22 din dosar), aflat în stare de libertate sub control judiciar și asistat juridic de apărătorul ales, doamna avocat S. D., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2016 (fila 21) .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea dosarului de fond nr._/3/2015 al Tribunalului București-Secția I Penală, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor cu judecarea cărora a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorilor inculpați solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar sub puterea căreia se află inculpații. În acest sens, solicită să se constate că inculpații se află sub efectul măsurii preventive a controlului judiciar de un an de zile, că măsura respectivă a dobândit un caracter rezonabil în raport de scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat de dispozițiile art.202 alin.1 din Codul de procedură penală și că existența unor indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor, nu reprezintă un element suficient pentru a fi menținută în continuare această măsură preventivă. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpații au avut o poziție procesuală pozitivă, au dat declarații ample, ajutând organul de urmărire penală să stabilească situația de fapt în cauză. Învederează și circumstanțele personale ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală iar că inculpata C. L. suferă de afecțiuni grave cardiace. Așa fiind, față de perioada de timp pentru care s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar, consideră că nu se mai justifică
menținerea, pe mai departe, a acestei măsuri, întrucât, pe de o parte, inculpații sunt cei mai interesați în buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că de modul de rezolvare a acestei cauze depinde viața lor, iar pe de altă parte, se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea contestată este legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar. În acest sens, solicită să se constate că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.242 alin.1 din Codul de procedură penală, întrucât nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar sub puterea căreia se află inculpații. În ceea ce privește temeiurile inițiale care au stat la baza luării acestei măsuri, arată că, chiar dacă s-au avut în vedere alte infracțiuni mai ușoare la momentul formulării primelor acuzații, solicită ca, la acest moment, să se aibă în vedere infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, care sunt deosebit de grave, raportat la modalitatea în care au fost săvârșite, dar și la modalitatea în care a fost ajutat inculpatul V. M. să beneficieze de sume de bani, perioada de timp în care a fost desfășurată activitatea infracțională precum și stadiul procesual al cauzei, în care nu a fost începută cercetarea judecătorească. Față de toate argumentele expuse, consideră că și la acest moment procesual se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați, pentru a se împiedica posibilitatea reală ca aceștia să ia legătura cu ceilalți coinculpați, martori sau experți, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal. În consecință, solicită respingerea, ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpați.
Contestatoarea inculpată C. L., personal, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor apărătorului său ales. Precizează că nu a ajutat în niciun fel pe inculpatul V. M.. În ceea ce privește contactul cu ceilalți martori sau experți din dosar, solicită a se reține că a beneficiat de ordonanța Parchetului din data de 21 aprilie 2015 (pe care o depune la dosar) prin care i s-a încuviințat comunicarea cu unii dintre martori din dosar, aceștia fiind angajați ai Consiliului Local Sector 5, întrucât și în prezent îndeplinește funcția de director general al S.C.Economat Sector 5 S.R.L.
Contestatorul inculpat C. S.-Ș., personal, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor apărătorului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 10 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr._/3/2015 3 s-a dispus printre altele în baza 208 alin.5) C.p.p., menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpații C. L. și C. S.-Ș..
În motivarea hotărârii s-a reținut mai întâi că prin rechizitoriul nr.381/P/2014 din data de 07.07.2015 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului V. M.-D.– cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 289 alin. 1 din Codul penal actual, cu aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din Codul penal actual; opt infracțiuni de abuz în serviciu, în modalitatea normativă prevăzută de dispozițiile art. 297 din Codul penal actual, cu aplicarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispozițiilor art. 309 din Codul penal actual, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual; o infracțiune de abuz în serviciu, în modalitatea normativă prevăzută de dispozițiile art. 297 din Codul penal actual, cu aplicarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual și șapte infracțiuni de spălare de bani, în modalitatea normativă prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. a
și b din Legea nr. 656/2002, în forma modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 din Codul penal actual, și sub control judiciar a inculpaților N. M.-S., trimis în judecată pentru comitere a șapte infracțiuni de complicitate la luare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 48 alin. 1 din Codul penal actual, raportat la art. 289 alin. 1 din Codul penal actual, cu aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din Codul penal actual; șapte infracțiuni de spălare de bani, în modalitatea normativă prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, în forma modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual; toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 din Codul penal actual; C. S.-Ș. trimis în judecată pentru comitere a infracțiunii de spălare de bani, în modalitățile normative prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, în forma modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual; C. L. (fostă C.) trimisă în judecată pentru comitere a câte unei infracțiuni de complicitate la luare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 48 alin. 1 din Codul penal actual, raportat la art. 289 alin. 1 din Codul penal actual, cu aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din Codul penal actual; spălare de bani, în modalitatea normativă prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, în forma modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal actual cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 din Codul penal actual.
În fapt, în esență, în sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
În ceea ce o privește pe inculpata C. L. se reține că în calitate de director al Economat Sector 5 S.R.L., încheiase un contract cu societatea Calex Business G. S.R.L., contract având ca obiect punerea la dispoziție de spațiu publicitar pe panouri stradale, acesta fiind în valoare de peste 6.000.000 de lei (la care se adaugă taxa pe valoare adăugată).
Din dispoziția inculpatului V. M.-D., inculpata C. L. a încheiat contracte similare și cu alte societăți comerciale dintre cele care obținuseră contracte de achiziții publice cu Primăria Sectorului 5 și instituțiile din subordinea acesteia, între care Antrepriza Construcții și Montaj nr. 4 București S.A. (controlată de omul de afaceri Walter F.) și cu societatea comercială V. Construct S.R.L. (în condițiile în care această societatea comercială subcontracte anumite lucrări dintre cele care făcuseră obiectul unor contracte încheiate între Administrația Domeniului Public Sector 5 și societatea comercială DIOMA INTERNAȚIONAL EXIM S.R.L.)
În ceea cel privește pe inculpatul C. S. Ș. s-a reținut că în calitate de apropiat al inculpatului V. M.-D.; cum rezultă din cercetările efectuate în prezenta cauză, C. S.-Ș. a acționat ca persoană interpusă a inculpatului V. M.-D., care i-a pus la dispoziție fondurile bănești necesare participării la licitație, și achitării prețului de achiziție.
La data de 3 septembrie 2002 C. S.-Ș. a achitat garanția de participare la licitație, în cuantum de 2,73 de miliarde de lei vechi, prin cinci ordine de plată; din extrasul contului deschis de C. S.-Ș. al Banca Comercială Română (cont deschis chiar la data e 3 septembrie 2002), rezultă că, în aceeași zi, acesta a depus în numerar suma de 2,73 de miliarde de lei, după care – prin cele cinci ordine de plată – a virat-o către în contul societății PREDEAL S.A., achitând astfel garanția de participare la licitație.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că această sumă de bani, în numerar, i-a fost pusă la dispoziție lui C. S.-Ș. de către inculpatul V. M.-D..
La data de 4 septembrie s-a ținut licitația publică cu strigare, licitație la care a participat doar C. S.-Ș., acesta fiind declarat adjudecatar, la prețul de pornire, iar la data de 9 septembrie s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între societatea comercială PREDEAL S.A. și C. S.-Ș..
La această licitație a participat și C. S.-Ș., apropiat al inculpatului V. M.-D.; cum rezultă din cercetările efectuate în prezenta cauză, C. S.-Ș. a acționat ca persoană interpusă a inculpatului V. M.-D., care i-a pus la dispoziție fondurile bănești necesare participării la licitație, și achitării prețului de achiziție.
La data de 23 aprilie 2009, din dispoziția și în interesul inculpatului V. M.-D., inculpatul C. S.-Ș. a transferat dreptul de proprietate asupra hotelului Bulevard din Predeal firmei Calex Business G. S.R.L. (controlată de către inculpatul V. M.-D.).
În vederea realizării acestui transfer de proprietate, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, cu prețul de 2.700.000 de euro, sumă care nu a fost plătită în realitate (pentru a simula plata prețului au fost întocmite chitanțe de primire a prețului, după cum urmează: la data de 22 aprilie 2009 pentru suma de 500.000 de euro; la data de 3 decembrie 2009 pentru suma de 711.000 de euro; la data de 26 ianuarie 2010 pentru suma de 242.000 de euro).
Analizând actele si lucrările dosarului în ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar luată fată de inculpații C. L. si C. S. S. judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a constatat următoarele:
Măsura controlului judiciar este, cu excepția măsurii reținerii, cea mai puțin intruzivă în drepturile persoanei, dintre măsurile preventive. Ea presupune restricții în dreptul la liberă circulație al persoanei vizate, atrăgând astfel incidența în cauză a dispozițiilor art.2 din Protocolul adițional nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților .
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului orice ingerință în exercitarea dreptului la liberă circulație încalcă art. 2 din Protocolul nr. 4, cu excepția cazului în care este „în conformitate cu legea“, urmărește unul dintre scopurile legitime prevăzute de art. 2 par. 3 și 4 din Protocolul nr. 4 și este, în plus, necesară într-o societate democratică pentru a atinge scopul sau scopurile în discuție (vezi Fedorov și Fedorova împotriva Rusiei, nr. 31.008/02, § 36, 13 octombrie 2005 și I. împotriva Ucrainei, nr. 15.007/02, § 86, 7 decembrie 2006). Curtea reiterează că nu este o chestiune discutabilă în sine faptul că statul poate aplica diferite măsuri preventive ce limitează libertatea unui acuzat pentru a asigura realizarea eficientă a unei cercetări penale, în măsura în care o astfel de măsură - și în special durata sa - este proporțională cu scopurile urmărite [vezi, mutatis mutandis, N. împotriva Ungariei (dec.), nr. 6.437/02, 6 iulie 2004, Fedorov și Fedorova, menționată mai sus, § 41 și P. împotriva României, nr. 71.649/01, § 47, 27 iunie 2006].
Examinând temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar a inculpaților C. S.-Ș. și C. L. (fostă C.) în cursul urmăririi penale, prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză și având în vedere materialul probator administrat de la data începerii urmăririi penale până la data sesizării instanței, judecătorul fondului a reținut că în cauză există în continuare mijloace de probă care justifică existența suspiciunii rezonabile că cei trei inculpați ar fi participat la comiterea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a reținut că în acest moment procesual există indicii de natură să convingă un observator obiectiv cu privire la suspiciunea rezonabilă că inculpații N. M.-S., C. S.-Ș. și C. L. (fostă C.) au comis infracțiunile imputate, indiciile decurgând din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul situației de fapt, mijloacele de probă administrate de la data dispunerii în cauză a măsurilor preventive și până în prezent nu s-a modificat în nicio măsură presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați ar fi participat la comiterea actelor ilicite.
Mijloacele de probă analizabile în actualul stadiu al procedurii, în condițiile verificării legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar sunt același mijloace de probă avute în vedere la momentul dispunerii măsurii controlului judiciar și respectiv înlocuirii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar prin încheierile de ședință anterior menționate, în cursul procedurii de cameră preliminară neputând fi administrate alte mijloace de probă.
S-a mai apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii controlului judiciar nu au suferit modificări, iar în absența incidenței condițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, în cauză nu poate fi justificată măsura revocării controlului judiciar. Din analiza actelor de urmărire penală nu rezultă că temeiurile care au stat la baza măsurii controlului judiciar ar fi încetat și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar.
Judecătorul de cameră preliminară a apreciat totodată că pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală se impune luarea unei măsuri preventive, anume măsura cea mai puțin restrictivă de drepturi, aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpaților de la derularea procesului penal sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară al primei instanțe a constatat faptul că de la momentul ultimei mențineri a măsurilor preventive la data de 12.11.2015 nu au intervenit împrejurări noi de natură a atrage necesitatea revocării măsurilor preventive, iar modalitatea în care se reține că faptele imputate celor doi inculpați ar fi fost comise, natura acestora și consecințele potențiale demonstrează necesitatea și proporționalitatea controlului judiciar și în actualul stadiu al procedurii. În plus, argumentele invocat în apărare de către inculpații C. L. și C. S.-Ș. nu sunt suficiente pentru admiterea solicitării inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat contestație inculpații C. L. și C. S.-Ș..
Analizând încheierea atacată, Curtea apreciază ca fondate contestațiile celor doi inculpați pentru următoarele considerente:
Potrivit art.II pct.1, 2 din OUG nr.82/2014 (publicată în Monitorul Oficial nr.911 din data de 15 decembrie 2014), măsura preventivă a controlului judiciar, aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a ordonanței respective, precum în speță, se menține, fiind necesară însă verificarea ei de către instanța de judecată, în termen de cel mult 60 de zile, începând cu acea dată, urmând a se dispune, după caz, menținerea sau revocarea acesteia.
De asemenea, conform art.208 alin.2 din Codul de procedură penală, instanța de judecată este obligată să verifice, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpaților.
Totodată, potrivit art.208 alin.5 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în tot cursul judecății, instanța este datoare să verifice, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acesteia, dispozițiile art.207 alin.3-5 din același cod aplicându-se în mod corespunzător. Conform art.207 alin.4 din Codul de procedură penală, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care o justifică, aceasta este menținută, iar, potrivit art.207 alin.5 din același cod, când se constată că, dimpotrivă, au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori când au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea acesteia, se dispune revocarea ei.
Potrivit art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Curtea apreciază că se impun a fi analizate și dispozițiile art.202 alin.1 din codul de procedură penală, privind scopul măsurilor preventive respectiv trebuie analizate dacă există probe
sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile procedurale anterior citate, Curtea constată, pe de o parte, că, în speță, nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpaților sub puterea acestei măsuri.
Astfel, în cauză sunt cel puțin probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă - ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorilor, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, - că inculpații ar fi săvârșit faptele care fac obiectul dosarului.
Curtea are în vedere sub acest aspect mijloacele de probă avute în vedere atunci când față de acest inculpat s-a dispus luarea și ulterior menținerea pe mai departe a acestei măsuri preventive.
Curtea reține de asemenea că în cazul celor doi inculpați contestatori este îndeplinită și cea de-a doua condiția impusă de art.202 alin.1 cod proc.pen. la care art.211 cod proc.pen. face trimitere, pentru a se putea dispune menținerea pe mai departe a măsurii preventive a controlului judiciar luate față de acesta, în condițiile în care este în interesul cercetării judecătorești, respectiv în vederea bunei administrări a procesului penal, existența unei forme de control materializat în obligarea acestora să nu intre în legătură cu ceilalți participanți în cadrul procesului penal, să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare, să nu părăsească teritoriul țării și să respecte programul de supraveghere impus în cauză.
Această concluzie rezultă în primul rând din gravitatea presupuselor infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din presupusa modalitate de săvârșire a acestora, în mod premeditat și organizat, întinsă pe o perioadă îndelungată de timp.
Este adevărat că acești inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă acest aspect este unul de normalitate pentru fiecare cetățean, unul care trebuie privit ca atare și nu trebuie să constituie un motiv de a fi recompensat, sau o performanță civică deosebită și trebuie pus în balanță cu gravitatea concretă a faptelor pentru care aceștia sunt trimiși în judecată.
În condițiile arătate anterior, luând în calcul în mod evident gravitatea infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, dar și împrejurarea că aceștia ar fi manifestat perseverență infracțională, au acționat premeditat și organizat, complexitatea dosarului, instanța de control judiciar consideră că durata controlului judiciar executată deja nu este contrară principiului proporționalității expus în jurisprudența CEDO, iar prelungirea acestei stări nu ar duce la o durată nerezonabilă a acestei măsuri preventive neprivative de libertate.
Punând în balanță interesele personale ale inculpaților cu necesitatea ocrotirii interesului general – buna desfășurare a procesului penal -, Curtea consideră că măsura preventivă dispusă în cauză este aptă să asigure la acest moment procesual scopul prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Curtea constată că dosarul nu a intrat în faza de judecată, fiind încă în faza de cameră preliminară, astfel încât susținerile acestor inculpați privind conduita procesuală corespunzătoarea nu poate fi avută în vedere momentan, cât timp aceștia nu au fost audiați de prima instanță și, chiar dacă au dat declarații amănunțite în cauză, în cursul urmăririi penale, poziția lor procesuală s-a putea totuși schimba, existând în continuarea un risc real de influențare a procesului penal sau de înțelegere frauduloasă cu ceilalți inculpați, dacă nu ar există vreo formă de control în prezenta cauză.
Î
Față de cele sus-expuse, Curtea:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod proc.pen. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații C. L. și C. S.-Ș. împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2016 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2015.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., va obliga pe fiecare inculpat contestator la plata a câte 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații C. L. și C. S.-Ș. împotriva încheierii de ședință din data de 10 februarie 2016 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2015.
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. obligă pe fiecare inculpat contestator la plata a câte 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
O. R.-N. D. S.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./08.03.2016/2 ex.
Jud.TB/ Jud. B. A. O.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 326/2016. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 350/2016.... → |
|---|
