Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 350/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 350/2016
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.350/A
Ședința publică din data de 25 februarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul M. A. R. împotriva sentinței penale nr.234 din data de 11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 18.02.2016 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 25.02.2016, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.234 din data de 11.11.2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în baza art. 335, alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. A. R. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 67, alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin.1, lit. a și b și i C. penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule, în sensul prevăzut de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată) pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe potrivit art. 68, ali.1, lit. c Cod penal de la data executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65, alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1, lit. a, b și i Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule, în sensul art. prevăzut de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată) de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului – verbal de depistare, la data de 01.04.2015, în jurul orei 15:40, organele de poliție din cadrul Secției nr. 4 Coșereni, județul Ialomița, au oprit în trafic, pe . din ., autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare PGN 527 EV.
Conducătorului auto i-a fost solicitat actul de identitate, ocazie cu care s-a constatat că acesta se numește M. A. R., fiul lui R. și I., născut la data de 26.08.1995 în Urziceni, județul Ialomița, având CNP:_.
În autoturism, a mai fost identificat și numitul V. I. din ..
Cu aceeași ocazie, inculpatul a declarat verbal că nu posedă permis de conducere, iar mașina condusă îi aparține, însă nu are asupra sa documentele.
Martorul V. I. (declarație filele 23-24 dup), a declarat că în data de 01.04.2015, în jurul orelor 15:35 a fost sunat de inculpat care i-a spus că vine să-l ia cu mașina. Martorul a mai declarat că a urcat în mașina condusă de inculpat, acesta fiind oprit de către organele de poliție, iar la solicitarea acestora de a prezenta permisul de conducere, inculpatul a refuzat, spunând că nu deține permis de conducere.
Martorul G. A. S. (declarație fila 22 d.u.p.) a declarat că inculpatul, la solicitarea organelor de poliție, a refuzat să prezinte permisul de conducere, declarând verbal că nu deține permis de conducere.
Potrivit adresei nr._ din 02.04.2015 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița – Serviciul Rutier (fila 26 d.u.p.), a rezultat că inculpatul M. A. R. nu figurează în baza electronică de date cu permis de conducere.
Potrivit adresei nr. 572/08.04.2015 emisă de Primăria Comunei Movilița, străzile A. I. C. și Pajiștei din . din categoria drumurilor publice și sunt deschise traficului rutier.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii doar în cursul urmăririi penale, acesta neprezentându-se în fața instanței, deși s-a dispus aducerea sa cu mandat de aducere.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului M. A. R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335, alin.1 C.p.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită pentru această infracțiune, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art. 74 alin.1 C.p., criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și mijloacele folosite – inculpatul a condus pe drumurile publice fără a deține permis de conducere.
În ceea ce privește împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul, deși știa că nu posedă permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Passat, cu număr de înmatriculare PGN 527 EV și a condus pe drumurile publice, fiind însoțit de un prieten, pe nume V. I..
În ceea ce privește starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanța de fond a avut în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol abstract, pericolul pentru valoarea ocrotită fiind prevăzut chiar în cuprinsul normei de incriminare.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta are vârsta de 20 ani, a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală, iar potrivit fișei de cazier judiciar (fila 56), s-a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
A mai arătat instanța de fond că, întrucât inculpatul nu s-a prezentat personal în fața instanței pentru a declara dacă înțelege să recunoască infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, acesta nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, potrivit art. 396, alin. 10 C. proc. penală.
Față de atitudinea inculpatului în faza de judecată, s-a apreciat că acestuia nu-i pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare potrivit art. 75, alin.2 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M. A. R., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335, alin.1 C.p., în regim de detenție.
Instanța de fond a arătat că nu poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece inculpatul nu și-a dat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, cerință impusă, după caz, de art. 83, lit. c Cod Penal sau art. 91, lit. c Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal (la 2.XII.2015), a declarat apel inculpatul M. A. R., criticând-o pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei alegeri a modalității de executare.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului este fondat, în limitele și în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși, soluția Judecătoriei fiind criticabilă doar sub aspectul temeiniciei individualizării judiciare a modalității de executare.
Astfel, instanța de control judiciar va reține, la rândul său, în esență, că la data de 01.04.2015, ora 15:40, organele de cercetare penală din cadrul Secției nr. 4 Poliție Rurală Coșereni, județul Ialomița au oprit autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare PGN 527 EV care circula pe . din . și era condus de inculpatul M. A. R., care nu poseda permis de conducere.
Curtea apreciază hotărârea pronunțată drept netemeinică, deoarece instanța de judecată, în mod greșit, a stabilit modalitatea de executare, însă a fost obligată să ia această măsură, față de faptul că inculpatul, deși legal citat, a lipsit de la judecarea cauzei, iar pentru a se dispune o altă modalitate de executare, se impunea audierea acestuia și implicit acordul său.
Astfel, procedând la propriul demers analitic din perspectiva analizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului M. A. R., prin raportare la ansamblul criteriilor prevăzute de art. 74 C.pen., Curtea constată următoarele:
Inculpatul, deși știa că nu posedă permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Passat, cu număr de înmatriculare PGN 527 EV și a condus pe drumurile publice, fiind însoțit de un prieten pe nume V. I..
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea reține că, potrivit dovezilor de la dosar, nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta are un părinte cu probleme de sănătate, dar și trei frați minori, de care se îngrijește, iar potrivit caracterizării edilului comunei de domiciliu, este cunoscut ca o persoană liniștită, respectuoasă, solidară cu semenii și are relații bune cu vecinii și ceilalți locuitori ai localității.
În același context, Curtea reține că, încă de la momentul constatării faptei și ulterior pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei, atitudine menținută și în fața Curții, iar întrebat fiind, apelantul-inculpat M. A. R., personal, precizează că își menține declarațiile date și este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Având în vedere ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, Curtea apreciază că funcțiile, deopotrivă de reeducare și represive, ale pedepsei pot fi îndeplinite și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Așadar, fără a tăgădui în vreun fel gravitatea faptei comise și amploarea fenomenului de gen în societate, Curtea constată că nu poate face abstracție de profilul socio-moral al inculpatului, astfel că, judecând în echitate, apreciază că acesta deține toate premisele pentru a permite instanței să concluzioneze în sensul că, pe de o parte, chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, aceasta a înțeles gravitatea faptelor comise, iar pe de altă parte, că executarea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. 1 și 3 C.pen. va constitui o garanție în sensul că nu numai pe durata termenului de încercare, dar și ulterior, pe parcursul vieții, inculpatul va conștientiza importanța deosebită a valorilor sociale cărora le-a adus atingere prin săvârșirea faptei.
În acest context, Curtea apreciază că o dovadă în sensul conștientizării, în mod real și efectiv, iar nu doar pur teoretic și formal, de către inculpat nu numai a gravității faptei comise, dar și a corijării în viitor a comportamentului în societate îl constituie faptul că a, într-un final, a înțeles să se preocupe de situația sa juridică.
Curtea constată ca fiind juste aprecierile făcute de instanța de fond în sensul că, prin fapta comisă, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și a creat o stare de pericol pentru circulația pe drumurile publice, însă, aceste aspecte de ordin faptic sunt reflectate în cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, la nivelul minim prevăzut de leg, fără însă a putea determina, ut siguli, independent de ansamblul celorlalte criterii de individualizare a pedepsei, concluzia necesității executării pedepsei în regim de detenție.
Potrivit art.92 alin.1 din Codul penal, „Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că fapta săvârșită este suficient de gravă, iar modul în care a fost comisă impune a termenul de supraveghere să fie situația la nivelul maxim, de 4 ani, stabilit în de art. 92 alin. 1 C.pen., pentru a reflecta circumstanțele reale ale comiterii faptelor de către inculpat, conform criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b și c C.pen.
În baza art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri și obligații:
-Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița la datele fixate de această instituție;
-Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile;
-Să comunice schimbarea locului de muncă;
-Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
-Să frecventeze trei programe de reintegrare socială;
-Să nu părăsească teritoriul țării fără acordul instanței.
Totodată, conform art.93 alin.3 Cod penal, „Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.”
Așadar, pe de o parte, consultând lista cu unitățile unde inculpatul ar putea presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar pe de altă parte, pentru a se disciplina și a înțelege valoarea muncii oneste, va executa o muncă neremunerată în folosul comunității, pentru o perioadă de 120 de zile, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare București.
Curtea se orientează că această instituție, deoarece are garanția că munca va fi executată efectiv și sub o atentă supraveghere.
Nu prezintă relevantă că această instituție nu își are sediul în localitatea de domiciliu a inculpatului, deoarece, acesta nu a avut, la rândul său, nicio problemă de a se deplasa în diferite locuri pentru a munci.
Curtea va dispune ca obligația prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen. să fie executată în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, pentru o perioadă maximă.
În aceste limite, Curtea constată că apelul formulat de inculpatul M. A. R. este întemeiat, procedând la reformarea sentinței potrivit celor mai sus arătate.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul M. A. R. împotriva sentinței penale nr.234 din data de 11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală nr.234 din data de 11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni și, pe fond, rejudecând:
În baza art.335 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. A. R. la 1 an închisoare.
În baza art.91 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare pe 4 ani.
În baza art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri și obligații:
-Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița la datele fixate de această instituție;
-Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile;
-Să comunice schimbarea locului de muncă;
-Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
-Să frecventeze trei programe de reintegrare socială;
-Să nu părăsească teritoriul țării fără acordul instanței.
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare București.
Pune în vedere condamnatului art.96 Cp.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art.66 lit.a, b, h Cp, precum și dreptul de a mai conduce orice categorie de autovehicul pentru o perioadă de 5 ani.
Face aplicarea art.68 alin.1 lit.a, b Cp.
Obligă inculpatul la plata a 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.A.C.O. Judecătoria Urziceni
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 369/2016.... → |
|---|
