Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 436/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-08-2015 în dosarul nr. 436/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.436/Co
Ședința publică de la 07 august 2015
Completul compus din:
Președinte - I. R. B.
Grefier - C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul G. B. A. împotriva sentinței penale nr.518/03.04.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul G. B. A. personal, în stare de arest și asistat de apărător ales C. I., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București SAJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a atașat dosarul nr._/3/2014 al tribunalului București-secția I penală.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului G. B. A. solicită admiterea contestației, iar pe fond reținerea incidenței disp.art.19 din Legea 682/2009, având în vedere relațiile transmise de DIICOT.
Solicită a fi avută în vedere decizia pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr._/3/2008 în care s-a considerat că invocarea disp.art.19 din Legea 682/2009 este un incident ivit în cursul executării, iar contestația la executare este admisibilă într-o astfel de situație, sens în care depune la dosar un înscris.
Cu privire la situația petentului G. B. A., arată că acesta a formulat denunț în luna noiembrie 2014, după care activitatea DIICOT a fost paralizată, fiind sărbătorile legale de iarnă dar și chestiuni administrative în legătură cu mutarea sediului instituției, astfel că nu-i poate fi imputabil petentului faptul că denunțul s-a materializat imediat după rămânerea definitivă a cauzei.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acestei cereri.
Curtea încuviințează pentru contestatorul G. B. A. proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, pe care o constată administrată prin depunerea actului la dosar.
Apărătorul ales al contestatorului G. B. A., în finalul pledoariei sale, solicită admiterea contestației, iar pe fond aplicarea prevederilor art.19 din Legea 682/2009, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art.598 al.1 lit.d C.p.p. pot fi aplicabile, în sensul că ar exista o cauză de micșorare a pedepsei, precum și cu susținerea că ar putea viza individualizarea pedepsei, cu condiția ca această individualizare a pedepsei să se refere la faptul că, în urma aplicării disp.art.19 ca și cauză de micșorare a pedepsei, pedeapsa aplicată efectiv inculpatului să depășească limita maximă la care am putea ajunge, inclusiv prin aplicarea art.396 C.p.p.
Pe cale de consecință, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că pe calea contestației la executare pedeapsa nu poate fi modificată.
Apărătorul ales al contestatorului G. B. A., în replică, arată că art.19 din Legea 682 prevede reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, sens în care a apreciat și instanța care a pronunțat decizia penală invocată anterior.
Contestatorul G. B. A., având ultimul cuvânt, solicită instanței să beneficieze de avantajele pe care le oferă denunțul pe care l-a formulat.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.518/F din 03.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de către petentul condamnat G. B. A. și a fost obligat plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că la data de 20.03.2015 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestația la executare formulată de către petentul condamnat G. B. A..
Petentul a criticat faptul că a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare fără a beneficia de dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002, deși în timpul judecății a încunoștințat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea de către alte persoane a unor infracțiuni de trafic de droguri.
Potrivit adresei nr.846/II/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București, contestatorul G. B. A. a formulat un denunț în urma căruia a fost identificată o persoană, în prezent cercetată sub aspectul infracțiunilor prev. de art.2 alin.1,2, și art.4 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 NCP.
Examinând contestația formulată, Tribunalul a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În primul rând, dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile situației contestatorului întrucât persoana denunțată nu a fost trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni legate de droguri.
Așa cum a rezultat din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București, dosarul nr.2180D/P/2014 privind persoana denunțată se află în prezent în curs de urmărire penală.
Pe de altă parte, reindividualizarea pedepsei urmare a reținerii dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 nu s-ar putea realiza pe calea contestației la executare; aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate în privința situației petentului ar fi trebuit apreciată la momentul condamnării și individualizării pedepsei, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de la art.74 NCP.
Astfel, incidența art.19 din Legea nr.682/2002 nu echivalează cu intervenția amnistiei, prescripției, grațierii sau a unei alte cauze de stingere sau micșorare a pedepsei în sensul art.598 lit.d NCPP.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul G. B. A..
Contestatorul a solicitat admiterea contestației și aplicarea prevederilor art.19 din Legea nr.682/2009 și a art.598 lit.d C. pr. pen. și reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală.
Condamnatul contestator a depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondată contestația, urmând a fi respinsă pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit art.598 alin.1 Cod procedura penala, contestația împotriva executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri:
a) când s-a pus in executare o hotarare care nu este definitiva;
b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare;
c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare;
d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei.
Astfel, fiind un mijloc procesual prin care se rezolva incidentele privind executarea, art.598 C.pr.pen. a prevazut expres cazurile in care poate fi folosita contestatia la executare. Prin limitarea acestora, legiuitorul a urmarit sa nu transforme acest mijloc procesual . care sa se impiedice procedura normala de punere in executare a hotararilor definitive, putand fi vizate exclusiv aspecte ce se refera la executarea hotararii intrate in puterea lucrului judecat, fara a se putea aduce modificari in ceea ce priveste solutia.
Desi la litera „d” teza finala a art.598 C.pr.pen. se prevede ca motiv de contestatie la executare, printre altele, orice alta cauza de stingere sau micsorare a pedepsei, totusi cererea petentului de reindividualizare a pedepsei aplicate printr-o hotărâre ramasa definitiva, in sensul reducerii cuantumului acesteia ca urmare a reținerii prevederilor art.19 din Legea nr.682/2002, nu poate constitui un motiv din cele prevazute si enumerate mai sus si care sa poată fi luat in considerare in prezenta cale de atac, avand in vedere ca o astfel de solicitare presupune modificarea soluției de condamnare pronunțate de instanța de fond din moment ce implica o reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate (cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de la art.74 NCP), ceea ce ar fi inadmisibil pe calea prezentei proceduri.
Altfel spus, pentru ca petentul sa fi putut beneficia de disp.art.19 din Legea nr.682/2002, era necesar ca denunțul formulat de acesta sa se fi materializat înainte de rămânerea definitiva a hotararii de condamnare, situație care nu este aplicabila in speța de fata din moment ce persoana denunțată nu a fost trimisă în judecată sau condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni legate de droguri in perioada in care s-a desfășurat judecarea in fond a dosarului in care a fost condamnat contestatorul.
Față de considerentele expuse, văzând ca sentința contestata este legala si temeinica sub toate aspectele, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b raportat la art.598 și urm. din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. B. A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. B. A. împotriva sentinței penale nr.518/03.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.08.2015.
PREȘEDINTE,
I. R. B.
GREFIER,
C. B.
Red. I.R.B.: 09.02.2016
Dact. A.L. 2 ex./11.08.2015
| ← Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 61/2016. Curtea... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1718/2015.... → |
|---|
