Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 99/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 99/A
Ședința publică din data de 17.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul V. D. A. împotriva sentinței penale nr.2536/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat V. D. A. personal și asistat de avocat ales, G. D. cu împuternicire avocațială nr._/16.02.2014 și de apărător desemnat din oficiu, avocat Caizer C., cu împuternicire avocațială nr.656/2014, aflată la fila 8 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Curteaconstată, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, că prezenta cauză se soluționează potrivit legii noi referitoare la apel în compunerea specifică acestei căi de atac, rectificându-se astfel calitatea inculpatului, din recurent – inculpat în aceea de apelant– inculpat.
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul – inculpat, avocat Caizer C. prin prezentarea apărătorului ales al acestuia. Fixează onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei.
Curtea aduce la cunoștință inculpatului faptul că are dreptul de a nu face nicio declarație, iar în situația în care acesta înțelege să dea declarație, îl încunoștințează că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul – inculpat precizează că își rezervă dreptul la tăcere în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Avocatul apelantului – inculpat depune motive de apel, formulate în scris și solicită admiterea apelului, precizând că pedeapsa de un an și patru luni aplicată inculpatului de instanța de fond este prea aspră, în raport de atitudinea inculpatului față de faptă, de modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și, având în vedere că inculpatul este integrat în societate, are un copil minor în întreținere. Prin urmare, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, conform art. 91 Noul cod penal.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei de 1 an și 4 luni, pentru a-i da posibilitatea de a se reintegra mai repede în circuitul firesc al vieții.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că legea penală veche este mai favorabilă apelantului – inculpat, cu mențiunea că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată de instanța de fond. De asemenea, apreciază că în mod corect instanța de fond a orientat pedeapsa către minimul prevăzut de lege. Față de aceste considerente, solicită respingerea apelului, să se constate că hotărârea instanței de fond este corectă, cu obligarea apelantului – inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apelantul – inculpat, având ultimul cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei, are un copil în întreținere și este încadrat în muncă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2536 din 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sect 5 București, s-a dispus, în baza art. 89 al. 1 din O.U.G nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp, condamnarea inculpatului V. D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 83 cp s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 63/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2009 definitivă prin decizia penală nr. 821/15.06.2011 a Tribunalului București secția a II a Penală și s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
S-a dispus respingerea cererii de despăgubire formulată de partea civilă RATB, ca inadmisibilă.
În baza art.191 Cpp a fost obligat inculpatul la 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus totodată ca onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._ /P/2011, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, înregistrat pe rolul instanței la data de 04.09.2013, sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. D. – A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, la data de 10.11.2011, după ce a fost implicat într-un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a 12 persoane, inculpatul a părăsit locului accidentului.
S-a reținut că situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului și ale persoanelor vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, rapoarte de expertiză medico - legale.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatului, declarația fiind consemnată și atașată la dosar, cauza fiind soluționată în procedura simplificată prev. de art. 320 ind.1 C.proc.pen. În favoarea inculpatului s-a încuviințat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.11.2011, inculpatul V. D. – A. a condus autoturismul Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare_ pe . în direcția . dreptul imobilului cu nr. 69, inculpatul, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu microbuzul cu număr de înmatriculare_, care circula regulamentar, condus de către numitul M. I..
Din impact a rezultat vătămarea corporală a 12 persoane, după cum urmează:
- Ghioldus M., pasager în microbuz, care a suferit leziuni ce au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; nu a formulat plângere penală;
- M. M., pasager în autoturismul cu nr. înmatriculare_, care a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală Nr. A_ ; nu a formulat plângere penală.
- F. C., pasager în microbuz, care a suferit leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă ;din raportul de expertiză medico-legală nr. A_, nu a formulat plângere penală:
- R. M., pasager în microbuz, nu a necesitat zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legal Nr. A_ ;
- P. V., pasager în microbuz, nu a necesitat zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ ;
- D. G. B., pasager în microbuz, nu a necesitat zile de îngrijiri medicale- conform raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ;
- S. D., pasager în microbuz, nu a necesitat zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico- legală nr. A_ ;
- M. I., conducătorul microbuzului, nu a necesitat zile de îngrijiri medicale (raportul de expertiză medico-legală nr.A_ );
- T. V. - pasager în microbuz, a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale (raportul de expertiză medico-legalăNr. A_
- G. R. C., pasager în microbuz, a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale (raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ;
- A. S., pasager în microbuz, a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale (raportul de expertiză medico-legală A_ ;
- P. L., pasager în microbuz, a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale (raportul de expertiză medico-legală Nr. A_ .
Imediat după impact, inculpatul a părăsit locul producerii accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.
La data de 12.11.2011, în jurul orei 12:00, inculpatul s-a prezentat la D.G.P.M.B- Biroul Accidente Rutiere, unde a informat organele de poliție în legătură cu accidentul produs la data de 10.11.2011.
S-a arătat că situația de fapt astfel reținută rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile persoanelor vătămate, rapoartele de expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul a declarat că, după producerea accidentului, întrucât mai multe persoane l-au amenințat cu acte cu acte de violență, i s-a făcut teamă și a părăsit locul faptei.
La termenul de judecată din data de 22.10.2013, R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a faptului că la data de 10.11.2011, pe . orar 6.27-6.45, circulația a două autobuze din linia 139, proprietatea regiei a fost întreruptă din cauza accidentului de circulație produs de inculpatul V. D. A..
În drept s-a arătat că fapta inculpatului care la data de 10.11.2011, după ce a fost implicat într-un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a 12 persoane, a părăsit locului accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei, rezultat din modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dispozițiile art. 320 ind.1 alin.7 cpp., inculpatul recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte,
În baza art.89 al.1 din O.U.G nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cpp, inculpatul V. D. – A., va fi condamnat la 1 an și 4 luni închisoare.
Întrucât fapta dedusă judecății în cauza de față a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 63/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 83 Cp.
În consecință, în baza art. 83 cp instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 63/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2009 definitivă prin decizia penală nr. 821/15.06.2011 a Tribunalului București secția a II a Penală și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare.
Conform disp. art. 71 cp., pe durata executării pedepsei se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a respins cererea de despăgubire formulată de partea civilă RATB, ca inadmisibilă, constatând că infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și s-a reținut vinovăția inculpatului este o infracțiune de pericol, care nu este producătoare de prejudicii materiale, neexistând prin urmare legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de partea civilă.
În baza art. 191 Cpp a obligat inculpatul la 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, s-a dispus ca onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat apel, inculpatul V. D. A. solicitând în principal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 Cpen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate pentru a i se da posibilitatea de a se reintegra cât mai repede în societate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată apelul ca fiind nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În primul rând, Curtea constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală, așa cum rezultă din interpretarea art. 5 C.pen. invocat mai sus și al art. 15 al. 2 din Constituția României conform cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, apreciind că fiecare lege penală reprezintă o formulă omogenă, coerentă și unitară de organizare a apărării sociale, iar judecătorul nu își poate atribui și competențe de legiferare. În interpretarea prevederilor legale menționate se rețin și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011 în care se arată că în ceea ce „privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.
Prin urmare, observând că limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergerea urmelor acestora, prev. de art. 338 C.pen. sunt aceleași, respectiv de la 2 la 7 ani, îar potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal de la 1969, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1969 care urmează a fi aplicat global.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (declarațiile persoanelor vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, rapoarte de expertiză medico- legale, care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date de inculpat), constând în aceea că la data de 10.11.2011, după ce inculpatul V. D. – A. a fost implicat într-un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a 12 persoane, a părăsit locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută în actul de sesizare, atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.pr.pen.
Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul V. D. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002
De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, sens în care Curtea reține numărul persoanelor vătămate (12 persoane dintre care unele au necesitat chiar și 80 – 90 de zile de îngrijiri medicale), faptul că mai multe persoane vătămate au declarat că acesta se afla într-o vădită stare de ebrietate și că a condus mașina cu viteză, pe un drum public din sectorul 5 București, că în mașina condusă de acesta se mai afla încă o persoană și astfel și viața și integritatea acestuia a fost pusă în pericol, iar susținerile sale cu privire la faptul că a fugit întrucât i-a fost teamă nu sunt confirmate de niciun mijloc de probă administrat în cauză, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia (37 ani), recidivist postcondamnatoriu, fără ocupație, studii medii, precum și atitudinea procesuală de recunoaștere și regret.
Curtea apreciază însă că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a („conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”) întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și nici cele prevăzute de art. 74 lit. b („stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”) în condițiile în care este vorba de o infracțiune de pericol.
Cu privire la atitudinea procesuală de recunoaștere a inculpatului, Curtea apreciază că aceasta nu poate duce la o reducere succesivă a pedepsei, dându-i-se dublă relevanță juridică. Instituția recunoașterii vinovăției, reglementată de art. 3201 Cpp este o instituție cu natură juridică mixtă, producând efecte atât pe plan procesual (prin desfășurarea simplificată a procesului), cât și pe plan substanțial, producându-se o micșorare a limitelor de pedeapsă. În raport de efectele produse pe plan substanțial recunoașterea inculpatului poate fi apreciată ca fiind o cauză legală de atenuare a pedepsei care nu împiedică aplicarea altor circumstanțe atenuante, sub condiția de a nu avea același conținut. Astfel, cauza legală de atenuare prev. de art. 3201 cpp constând în atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, constituie o dispoziție specială în raport de circumstanța legală de atenuare prev. de art. 74 lit. c Cp, „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului” și nu pot fi aplicate concomitent, având același conținut. Or, în cauza de față, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal întrucât a recunoscut săvârșirea infracțiunii în prima sa declarație olografă, după care, audiat fiind în prezența apărătorului ales a negat comiterea faptei, revenind asupra atitudinii sale după ce i-au fost prezentate probele de la dosarului cauzei.
Raportat la cele expuse, în mod corect, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 1 an și 4 luni, situată la minimul special prevăzut de lege, nefiind temeiuri de reducere a acestora sub minim.
Față de cele reținute, având în vedere și faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 71 C.pen. rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen. în ceea ce privește pedeapsa accesorie, Curtea va respinge apelul declarat de inculpatul V. D. A..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. D. A. și îl obligă la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. C. A. A.
Proces – verbal
Pentru jud.A.A. aflată în C.O.
semnează președinte complet
Red./Thred.St.C/4 ex./07.04.2014
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
