Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2112/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2112/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 2112/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.2112/R

Ședința publică de la 08.11.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - L. C. - N.

JUDECĂTOR - S. M.

JUDECĂTOR - A. P. M.

GREFIER - VICTORIȚA S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarate de inculpatul M. Ș. C., împotriva încheierii din data de 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a penală, în dosarul nr. _ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. Ș. C., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București, depusă la fila 9 din dosar și de apărător din oficiu, avocat B. L., în baza delegației nr._/07.11.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la fila 10 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat M. Ș. C., avocat B. L., solicită instanței să ia act de încetarea delegației din oficiu, având în vedere că s-a prezentat apărător ales.

Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu B. L., urmând a se pronunța cu privire la plata onorariului parțial.

Apărătorul ales al recurentului inculpat M. Ș. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv certificate și diplome privind competențele profesionale ale inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Curtea admite proba cu înscrisuri și circumstanțiere solicitată de apărătorului recurentului inculpat, constatând-o administrată prin depunerea înscrisurilor încuviințate și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorulales al recurentului inculpat M. Ș. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii din data de 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a penală și să nu mai fie menținută starea de arest preventiv a inculpatului, în condițiile art.300¹ Cod procedură penală.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Arată că, în cauză se pornește de la prezumția de vinovăție, și că nu se ține cont de scopul general al măsurilor preventive, respectiv acela de a asigura un proces penal desfășurat în bune condiții.

Or, în speță, având în vedere că urmărirea penală a fost terminată, iar dosarul se află pe rolul instanței, pentru soluționarea în fond, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate afecta buna desfășurare a procesului penal.

Mai mult, arată că în motivarea instanței de fond, s-a făcut referire la dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv la rezonanța socială negativă pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului și, totodată, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului față de gravitatea faptelor prezumat a fi săvârșite de inculpat.

Față de acestea, solicită să fie avut în vedere, în primul rând, că inculpatul este acuzat de complicitate la săvârșirea unor infracțiuni a căror existență este discutabilă, fiind vorba de o complicitate mai mult morală, în sensul că, în opinia parchetului, asigura suportul psihic pentru ceilalți inculpați din cauză pentru a avea libertatea de mișcare și de săvârși faptele.

Astfel, având în vedere că inculpatul nu a avut o implicare efectivă în săvârșirea faptelor, nu se justifică un pericol pentru ordinea publică care să impună menținerea stării de arest a inculpatului, în continuare.

Mai mult, chiar dacă în faza de urmărire penală au existat elemente și indicii care trebuiau să fie consolidate prin probe și care ar fi putut justifica luarea unei măsuri privative de libertate, consideră în situația de față, prin raportare la conduita și rezoluția infracțională reținută în sarcina inculpatului, cât și prin raportare la actele și faptele cuprinse în rechizitoriu nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, aceasta nemaiavând niciun scop.

Arată că toate probele și toate actele și faptele reținute în rechizitoriu sunt reprobabile și contradictorii, învederând că astfel cum rezultă din analiza acestora, nu a existat niciodată intenția de a ucide, dovedită, condiție necesară pentru infracțiunea de tentativă la omor. Mai mult, arată că inculpatul M. G. a făcut recomandări ca toată lumea să plece acasă, după care au plecat și inculpații, fiind opriți de către părțile vătămată în fața casei lor, unde a pornit un conflict spontan, nefiind vorba de vreo premeditare sau vreo activitate uzuală, astfel că, apreciază că nu ne aflăm în prezența săvârșirii unor infracțiuni care să prezinte un pericol pentru ordinea publică.

Totodată, arată că rapoartele INML și avizările de la comisiile superioare de supraveghere atestă faptul că rănile părții vătămate nu i-au pus niciodată viața în pericol, precum și faptul că există o individualizare a persoanei care l-a lovit pe partea vătămată.

Referitor la inculpatul M. Ș. C., arată că acesta este acuzat de o complicitate morală, solicitând a fi avute în vedere vârsta acestuia, precum și documentele depuse la acest termen din care rezultă că a urmat și urmează cursurile unor școli postliceale, a obținut diplome de competențe profesionale, considerând că lăsarea inculpatului în stare de libertate i-ar da acestuia posibilitate să se dezvolte în condiții normale.

Apreciază că există mai multe aspecte în cauză ce urmează a fi clarificate, arătând că există contradicții între declarații și că singurul martor din cauză este tot o parte vătămată care a fost transformat în martor pentru a-i putea acuza pe inculpați.

În consecință, solicită cercetarea inculpatului în continuare în stare de libertate, pentru a-și putea formula apărările, arătând că acesta se va prezenta de fiecare dată în fața instanței.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de drepturi, care să asigure și scopul procesului penal, dar și drepturile și libertățile inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apărarea nu a invocat nici un element care să conducă la ideea că s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind făcut afirmații doar la probele administrate în cauză.

Mai mult, în ceea ce privește susținerile apărării referitoare la faptul că este vorba de o complicitate și nu de coautorat, arată că acestea sunt puse pe același plan.

Pe de altă parte, arată că în acest cadru procesual nu se poate discuta nici despre eventualele schimbări de încadrări juridică, nici despre rechizitoriu.

Solicită să se constate că menținerea în stare de arest este oportună, având în vedere faptul că inculpatul nu recunoaște infracțiunile săvârșite, raportat la faptul că probatoriile administrate în cauză nu au fost răsturnate prin contraprobe administrate la cererea inculpatului.

În consecință, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul M. Ș. C., ca nefondat.

Apărătorulales al recurentului inculpat M. Ș. C., având cuvântul în replică, solicită să se observe că s-a făcut referire la faptul că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Recurentul inculpat M. Ș. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită acordarea unei șanse pentru a fi alături de familia sa și a-și continua studiile.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, În baza art. 300¹ alin.1 C.p.p. s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M. G., M. D. G. Și M. Ș. C..

În baza art. 300¹ alin.3 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților M. G., arestat în baza MAP nr. 145/UP/31.05.2013, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013), M. D. G. arestat în baza MAP nr. 144/UP/31.05.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013) și M. Ș. C. arestat în baza MAP nr. 146/UP/31.05.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013).

În fapt, s-a reținut că în data de 30.05.2013, în jurul orelor 02.34, Secția 16 Poliție a fost sesizată de M. A. cu privire la faptul că pe . . se află grupate mai multe persoane care l-au amenințat că o să vină la el împreună cu membrii ,,clanului sportivilor”, sens în care organele de poliție s-au deplasat la fața locului unde i-au legitimat și identificat pe D. A. T. zis ,,T.”, G. E., B. G. și Buboia M. F.. În timpul efectuării acestei activități, la fața locului s-a prezentat M. G., M. D. G. și M. Ș. C. cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ . Acesta s-a adresat grupului de persoane, sfătuindu-le să meargă acasă și să pună capăt stării conflictuale. De la acesta locație, M. G., M. D. G. și M. Ș. C. s-au îndreptat cu același autoturism către locuința familiei Mecic din București, .. 135, sector 4. Concomitent, la adresa mai sus menționată și-au făcut apariția aproximativ 20 de persoane, printre care C. M. D., D. A. T. zis ,,T.”, B. G., B. A. și Buboia M. F., care au pătruns în curtea imobilului fiind înarmați cu bâte, cuțite și bastoane telescopice.

În aceste condiții, Mecic I. a fost lovit în dreptul porții de acces în imobil, inițial de către D. A. T., cu pumnul la nivelul feței, apoi, în timp ce se afla căzut la pământ, a fost lovit și de alți participanți, printre care l-a recunoscut pe Buboia M. F., iar la un moment dat C. M. D. a încercat să-l lovească cu un cuțit la nivelul capului, însă Mecic I. a parat lovitura, fapt ce a cauzat o tăietură la nivelul mâinii drepte între degetele mijlociu și inelar. Încercând să-l protejeze, Mecic V. s-a aruncat asupra lui Mecic I., primind mai multe lovituri din partea agresorilor, preponderent la nivelul capului.

Instanța a constatat că inculpatul M. Ș. C. arestat în baza MAP nr. 146/UP/31.05.2013 emis de Tribunalul București - Secția I Penală pe o perioada de 29 de zile.

Potrivit dispozițiilor art.300¹ Cod proc.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 160^b Cod procedură penală, respectiv dacă măsura arestării preventive este legală, dacă se mențin temeiurile inițiale sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive, o va menține, iar în caz contrar, o va revoca.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate, s-a constat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate, fiind avute în vedere dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 C.p.p., art. 149¹ C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p.

Astfel, în cauză s-a avut în vedere că există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 68¹ rap. la art. 143 alin. 1 C.p.p., că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal întocmit în data de 30.05.2013, de către poliția Secția 16, procese-verbale întocmite în cauză (care consemnează și faptul că M. G., M. D. și M. Ș. când au părăsit locul faptei aveau fiecare câte un baston metalic model telescopic în poziția deschis), rapoartele întocmite de ofițerii de poliție antrenați în operațiune și care au fost nevoiți să execute focul de armă pentru a determina încetarea conflictului, planșe foto, acte medicale, declarațiile inculpaților care și-au păstrat aceeași versiune procesuală neconformă cu mijloacele probatorii administrate în cauză, declarații de părți vătămate, declarațiile martorilor, respectiv declarația martorei D. A. C., care a declarat că a auzit la un moment dat țipete de pe . uitându-se pe balcon a constatat la puțin timp că pe această stradă a apărut o mașină de culoare închisă din care au coborât cel puțin patru indivizi care aveau asupra lor obiecte tip bâte, autoturism care a oprit la aproximativ 10 metri de . care au ieșit femeile ce țipau, indivizii coborând din autoturism și îndreptându-se spre curtea imobilului, martora precizând însă că nu avea vizibilitate pentru a observa dacă au intrat sau nu în acea curte; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto, planșe fotografice privind aspectele fixate, urmele și mijloacele de probă cu ocazia cercetării la fața locului, procese-verbale de vizionare a imaginilor video surprinse pe camerele video din zona .>

S-a reține că părțile vătămate-civile au fost audiate la un termen de judecată anterior și acestea nu aduc modificări față de cele din faza de urmărire penală, așa încât, nici din această perspectivă nu se poate vorbi de o modificare de natură a înclina balanța considerabil sub aspectul presupuselor temeiurilor de vinovăție reținute pentru inculpat.

Nici declarațiile martorilor audiați până la acest moment nu pot determina o modificare esențială a situației de fapt cu care instanța a fost investită, de natură a justifica o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, eventualele inadvertențe la care face referire apărarea urmând a fi analizate, cenzurate, elucidate în această fază a cercetării judecătorești.

Critica formulată de apărare vis-a-vis de modul de administrare a probelor și de valoarea acestora în cadrul procesului pendinte instanța o are în vedere pe parcursul cercetării judecătorești, cu ocazia reevaluării probelor, la acest moment al procedurilor judecătorul statuând în raport de indiciile rezonabile de vinovăție așa cum au fost ele analizate mai sus.

Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este închisoarea peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Raportat la noțiunea de “probe”, care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f Cod procedură penală, aceasta nu se confundă, dar nici nu exclude probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpaților.

Astfel, instanța a ținut seama de natura și gravitatea infracțiunii (în speță, o infracțiune contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, prin punerea în primejdie a vieții și libertății altor persoane, viața omului fiind, de altfel, valoarea supremă ocrotită de lege. Totodată, s-a avut în vedere și rezonanța socială actuală a faptelor de care este acuzat inculpatul, reținându-se amploarea altercației produsă și faptul că a fost necesar ca organele de poliție sosite la fața locului să folosească armamentul din dotare pentru ca lucrurile să nu degenereze), împrejurările în care a fost bănuit inculpatul că ar fi acționat, importanța valorii sociale pretins lezate, urmările produse și puternicul sentiment de insecuritate pe care l-ar putea resimți cetățenii prin prezența în mediul social a unor persoane despre care se presupune că a săvârșit asemenea fapte.

Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, în sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din CEDO, Tribunalul a constatat că inculpatul se află în stare de arest preventiv de cinci luni, iar, după momentul luării măsurii arestării preventive, organele de urmărire penală au procedat la completarea probatoriului, la întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, astfel că se poate lesne constata că perioada detenției preventive nu a depășit un termen rezonabil.

Raportat la elementele expuse mai sus, apreciind că măsura arestării preventive este necesară pentru a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică și a asigura buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal, fiind proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, alte măsuri preventive, mai puțin restrictive, nefiind suficiente, instanța va respinge cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu alte măsuri preventive mai puțin restrictive.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de o . circumstanțe atenuante însă acestea nu pot fi avute în vedere în mod singular, ci conjugate cu celelalte criterii de evaluare, urmând ca acestea să fie evaluate în contextul total al cercetării judecătorești.

Necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenție în procesul penal își găsește temeiul în interferența manifestată între limitele fixate de lege și posibilitățile de exercitare a drepturilor și executare a obligațiilor în cadrul ordinii juridice, determinate atât de cerințele generale ale dezvoltării societății, cât și de trăsăturile specifice ale domeniului de relații sociale la care se referă.

Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanța de fond a avut în vedere că dintre toate măsurile preventive trebuie aleasă măsura preventivă care răspunde cel mai eficient așteptării opiniei publice, deoarece oprobriul public și starea de insecuritate socială, pe care asemenea gen de infracțiuni le generează, sunt întotdeauna de un grad ridicat, cu atât mai mult atunci când pericolul concret al faptelor rezidă și din natura valorii ocrotite prin această încriminare, respectiv sănătatea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. Ș. C. solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii recurate .

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Arată că, în cauză s-a pornit de la prezumția de vinovăție, și că nu se ține cont de scopul general al măsurilor preventive, respectiv acela de a asigura un proces penal desfășurat în bune condiții.

Or, în speță, având în vedere că urmărirea penală a fost terminată, iar dosarul se află pe rolul instanței, pentru soluționarea în fond, a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate afecta buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul M. Ș. C., este acuzat de o complicitate morală, solicitând a fi avute în vedere vârsta acestuia, precum și documentele depuse la dosar din care rezultă că a urmat și urmează cursurile unor școli postliceale, a obținut diplome de competențe profesionale, considerând că lăsarea inculpatului în stare de libertate i-ar da acestuia posibilitate să se dezvolte în condiții normale.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat, conform art. 3856 alin.3 C. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor și violare de domiciliu prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 din C.pen., art. 192 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Curtea ca și instanța de fond constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru menținerea stării de arest a inculpatului și anume art.68¹ raportat la art.143 alin.1 C. pr. pen., în sensul că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, relevante fiind probele administrate de organele de urmărire penală.

Sunt îndeplinite în cauză și condițiile prevăzute de art.148 lit.f C. pr. pen., pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul lăsat în libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului.

Față de cele reținute, Curtea apreciază că, în speță, pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului este, actual, real, precis și demonstrat, iar menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară atât pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru liniștea și ordinea publică.

D. urmare, Curtea în baza dispozițiilor art.385¹⁵ pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat inculpatul M. Ș. C. la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariul apărătorului din oficiu de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat M. Ș. C. împotriva încheierii din data de 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a penală, în dosarul nr._ 13.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă pe recurentul inculpat M. Ș. C. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se avansează din fondurile MJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. C.-N. S. M. A. P. M.

GREFIER,

Victorița S.

Red.S.M.

Dact.EA-2ex/03.12.2013

T.B.S.I.P.-jud.G.R.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 99/2014....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2112/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2112/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI