Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1920/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1920/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1920/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1920

Ședința publică de la 17 octombrie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - C. C.

JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul MAGADAȘ G. împotriva sentinței penale nr. 159 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat – personal și asistat de apărător ales, avocat G. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;

Apărătorul desemnat din oficiu – avocat Ț. G. - solicită a se lua act că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.

Curtea ia act de încetarea împuternicirii avocațiale a apărătorului din oficiu al inculpatului, ca urmare a prezentării apărătorului ales, urmând să se pronunțe pe onorariul parțial cuvenit.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat consideră nelegală și netemeinică sentința instanței de fond și arată că in ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă. In ceea ce privește cele două infracțiuni prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, susține că acestea nu există.

Consideră că in mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins cererea de achitare pentru infracțiunile prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în raport de faptul că din probele administrate in cauză, respectiv declarațiile martorilor a rezultat că autoturismul nu a fost condus de inculpat, ci de nepotul său – Magadaș M.. Singura infracțiune pe care recurentul a comis-o și a recunoscut-o este aceea de conducere fără permis la momentul la care, rugat fiind de un tractorist să-și mute mașina pentru a putea trece cu remorca cu lemne, inculpatul, fără a cunoaște și a stăpâni tehnica de conducere auto, a scăpat cu autoturismul la vale, intrând in gardul și în peretele locuinței familiei G., creând un prejudiciu pe care l-a acoperit ulterior comiterii faptei, motiv pentru care familia G. și-a retras plângerea pentru infracțiunea prev. de art. 217 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, susține că în mod netemeinic instanța a dispus condamnarea inculpatului, atâta timp cât, după comiterea faptei, a rămas la acel loc, însă organele de poliție au venit după 3-4 ore. Nu se justifică intenția recurentului de a părăsi locul accidentului pentru că se cunoștea cine este autorul distrugerii și nu a negat nici un moment că a comis fapta.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, desființarea in parte a sentinței recurate și rejudecând, a se dispune achitarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni, astfel cum a precizat mai sus.

In ceea ce privește infracțiunea recunoscută de recurent, apreciază că pedeapsa este mult prea mare in raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inițiale ale inculpatului, declarațiile martorilor și consideră că recurentul a condus autoturismul în trei rânduri in baza a trei rezoluții infracționale distincte. Mai susține că acesta nu a așteptat sosirea organelor de poliție atâta timp cât a precizat apărarea și, chiar dacă ar fi fost așa, nu avea dreptul să părăsească locul accidentului. Inculpatul a plecat de la locul faptei după ce a avariat gardul și imobilul respectiv. In raport de aceste elemente, de gravitatea faptei, urmările acesteia și urmările ce s-ar fi putut produce și starea de recidivă postexecutorie în care se afla recurentul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a așteptat 8 ore până la venirea organelor de poliție, nu a comis faptele și solicită achitarea sa.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 159 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ s-a dispus:

În baza art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 R. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. condamnă pe inculpatul MAGADAȘ G., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 R. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. condamnă pe același inculpat ,la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 89 alin 1 din OUG 195/2002 R. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. condamnă pe același inculpat ,la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art 33 lit.a – 34 lit. b Cod penal inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului,pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit . a teza a II-a și lit. b C.p.

În baza art.191 al.1 C.pr.p. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Călărași nr.3533/P/2011 din 24.09.2012 a fost trimis în judecată inculpatul Magadaș pentru săvârșirea a trei infracțiunii, prev de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 R cu aplic. art. 37 lit. b C.p și a unei infracțiuni prev. de art 89 alin 1 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplic. art. 37 lit. b C.p., reținându-se în esență că în data de 21.10.2011, fără a fi posesorul unui permis de conducere, în baza a trei rezoluții infracționale diferite, a condus autoturismul marca Nissan Europe cu nr. de înmatriculare CL-_, prima dată pe străzile Prof. I. I., I., M. Keller, Cpt. P. P., din . se duce la domiciliul martorului F. D.), a doua oară pe . B. ( pentru a muta autoturismul și a-i face loc să treacă tractorului cu remorcă) și a treia oară,pe . fugi de la locul accidentului ) și după ce a avariat gardul și imobilul numitului G. A., în urma manevrării autovehiculului în marșalier, a părăsit locul accidentului fără a avea încuviințarea organelor de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului.

S-a procedat la audierea inculpatului, în faza de cercetare judecătorească, dar și a martorilor G. Dumitrița, G. A. și F. D., declarațiile acestora fiind în consens cu situația de fapt reținută în rechizitoriu.

Prin S.P. nr. 386 din 21.11.2012 a Judecătoriei Călărași inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile mai sus menționate la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare,cu executare în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat recurs ,iar prin D.P. nr. 296 din 12.02.2013 a C.A.B. acesta a fost admis,iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut că în mod greșit instanța de fond a procedat la audierea formală a inculpatului și a martorilor, și cu toate că cel de-al patrulea martor din acte a lipsit și nu s-a renunțat la audierea lui, s-a trecut la judecată.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Călărași, sub nr._, la data de 1.03.2013,iar la data de 11.04.2013 s-a procedat la audierea inculpatului .

În declarația dată acesta a învederat că nu recunoaște săvârșirea nici unei infracțiuni, din cele reținute în sarcina sa ,că nu a condus autovehiculul nici un moment,acesta fiind condus de nepotul său Magadaș M., iar apoi de martorul F. D..A mai menționat că după ce martorul F. a oprit mașina și a plecat acasă, a fost nevoit să se urce la volan, întrucât bloca calea de acces a unui tractor,iar în acel moment mașina a luat-o la vale și s-a oprit în gardul locuinței fam. G. . A mai adăugat că nu a fugit de la locul accidentului, ci a așteptat organele de poliție 6-7 ore, împreună cu martorul A. I.,în fața magazinului, pînă când acesta s-a închis, mașina fiind tractată a doua zi, întrucât nu mai pornea.

Inculpatul a solicitat audierea martorului Magadaș M.,în dovedirea situației de fapt ,expusă de el, cerere pe care instanța a admis-o,procedând la audierea acestuia, dar și a celorlalți martori din acte.

Martorul F. D. a învederat că în ziua incidentului inculpatul a venit cu mașina sa la locuința lui, însoțit de două persoane,pentru a merge împreună la Fetești,însă nu el se afla la volan. A mai menționat că la întoarcere a parcat mașina în dreptul porții lui, într-o pantă, iar la scurt timp a auzit o bubuitură, moment în care a ieșit să vadă ce se întâmplă și a constatat că inculpatul aflat la volanul mașinii intrase cu aceasta în gardul locuinței fam. G.. A mai adăugat că a scos mașina din gard și a deplasat-o câțiva metri,iar apoi a intrat în locuința sa.

Martorul A. I. a precizat că s-a deplasat cu inculpatul și cu nepotul acestuia, Magadaș M., care a condus mașina, până la locuința martorului F.,iar apoi au plecat cu acesta din urmă la Fetești. A mai menționat că la întoarcere martorul F. a descărcat marfa adusă în locuința sa, iar apoi a intrat în casă, lăsând mașina în fața porții,însă întrucât aceasta bloca drumul unui tractor, inculpatul s-a urcat la volan pentru a o deplasa,moment în care mașina a intrat în gardul fam. G..A mai învederat că a fost scoasă de acolo de martorul F. și trasă la aprox. 100 m. de magazin,iar apoi a așteptat împreună cu inculpatul aprox. 2 ore sosirea poliției, după care a plecat și l-a lăsat acolo.

Martorul Magadaș M. a menționat că în ziua în care a avut loc incidentul inculpatul a venit la el acasă însoțit de martorul A. și l-a rugat să-i ducă cu mașina până la locuința martorului F.,după care el a plecat. A mai arătat că a doua zi a tractat mașina care era avariată la aprox. 100 m de barul din comună.

Martorul G. A. a precizat că inculpatul se afla la volanul mașinii, atunci când aceasta a intrat în gardul locuiței sale. A mai menționat că organele de poliție au ajuns la locul incidentului la cca.3 ore, întrucât avuseseră alte evenimente rutiere, însă nu l-au mai găsit nici pe inculpat și nici mașina .

Martora G. Dumitrița a declarat că inculpatul se afla la volanul mașinii atunci când aceasta a intrat în gardul locuinței sale și apoi în zidul acesteia. A mai adăugat că atât inculpatul, cât și martorul A. ,aflați în mașină, erau în stare avansată de ebrietate și a fost nevoie să vină martorul F. pentru a o scoate în afara curții.Ea a mai menționat că inculpatul s-a urcat apoi la volanul mașinii și a plecat cu ea către deal, iar la momentul când au venit organele de poliție, trei ore mai târziu, la fața locului nu l-au mai găsit nici pe acesta, dar nici mașina. A mai adăugat că la 10 min. după accident în zonă nu mai era nimeni,întrucât se închisese și barul din comună .A mai precizat că martorul F. a deplasat mașina doar 5-6 m., în afara curții sale.

La termenul din data de 25.04.2013 inculpatul ,prin apărător, a solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 al.1 lit.a Cod procedură penală, în ceea ce privește săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, față de faptul că nu el a condus mașina pînă la locuința martorului F. și nici după producerea accidentului.

Pentru a treia infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere a solicitat achitarea în baza disp. art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 lit. b ¹ Cod procedură penală, având în vedere atitudinea inculpatului, faptul că a reparat prejudiciul, că fapta are un grad de pericol social scăzut,intenția acestuia nefiind aceea de a conduce efectiv mașina, ci doar de a o deplasa câțiva metrii,pentru a debloca drumul din calea unui tractor.

Pentru a patra infracțiune, respectiv aceea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni,fără încuviințarea poliției care face cercetarea la fața locului a solicitat achitarea în baza art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 al.1 lit.d Cod procedură penală, față de faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind îndeplinită latura subiectivă, anume intenția de a părăsi locul accidentului, față de faptul că organele de poliție nu s-au prezentat în timp util, inculpatul așteptând timp de 3 ore sosirea acestora.

Instanța a respins cererile de achitare a inculpatului, după punerea lor în discuția părților, apreciind că acestea sunt neîntemeiate și urmăresc doar exonerarea lui de răspunderea pentru faptele penale comise.

Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere că din procesul verbal de constatare, din declarațiile martorilor G., din procesul verbal de cercetare la fața locului, din procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare,din adresa Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor,din procesul verbal de conducere în teren, din schița și planșa fotografică, din CD-ul cu fotografiile distrugerii peretelui locuinței și gardului numitului G. A. a reieșit următoarea situație de fapt:în data de 21.10.2011, în jurul orelor 18,00, inculpatul Magadaș G., fără a fi posesorul unui permis de conducere,de la domiciliul bunicilor săi,s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Nissan Europe,cu numărul de înmatriculare CL-_,împreună cu martorul A. I. și s-au deplasat la barul martorului F. D., pe străzile Prof. I. I., I., M. Keller și Cpt. P. P., în . ,conform adresei nr. 1887/7.05.2012 emisă de primărie), pentru a merge cu acesta din urmă în municipiul Fetesti și a face unele cumpărături. Martorul F. D. a condus până în municipiul Fetești și înapoi în . parcat autoturismul pe . terasei barului său,unde cei trei au intrat și au consumat băuturi alccolice. Uterior, deoarece un tractor cu remorcă, încărcat cu lemne, nu avea loc să treacă pe stradă,inculpatul a ieșit afară,însoțit de martorul A., s-a urcat din nou la volan,pe . ) și manevrând autovehiculul în marșarier, a intrat în gardul și imobilul numitului G. A., pe care le-a avariat. Acesta împreună cu sotia sa, martora G. Dumitrița, au ieșit afară să vadă ce s-a întâmplat si au făcut poze(CD-ul conținând fotografiile și o planșă fotografică cu acestea) . Deoarece inculpatul nu mai reușea să scoată autoturismul din curtea vecinului, martorul F. D. s-a urcat la volan și a scos autoturismul și l-a parcat în fata locuinței sale. Ulterior, înainte ca organele de poliție să vină să efectueze cercetarea la fața locului, inculpatul Magadas G., s-a urcat din nou la volanul autoturismului, împreună cu martorul A. I. și l-a condus pe . conform adresei nr. 1887/7.05.2012).Deoarece se înnoptase și nu știa să aprindă farurile, a oprit, l-a sunat pe nepotul său Magadaș M., care a venit și l-a luat din locul unde oprise autovehiculul. După câteva zile, inculpatul s-a dus la locuința martorului G. A. și i-a reparat gardul și zidul imobilului, motiv pentru care acesta din urmă a declarat că își retrage plângerea penală depusă împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și că nu mai are pretenții materiale, morale sau de altă natură.

În urma verificărilor efectuate, respectiv adresa Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a rezultat că inculpatul nu este posesorul unui permis de conducere .

Această situație de fapt, a fost recunoscută de inculpat în toate declarațiile date în faza de urmărire penală, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la parchet, dar și în fața instanței,în primul ciclu procesual. Ea a fost coroborată cu declarațiile martorilor G. A. și Dumitrița, precum și ale martorilor F. și A..

Ulterior,inculpatul a negat săvârșirea a trei dintre infracțiuni și a încercat să o minimalizeze pe cea de-a patra, susținut fiind de declarațiile martorilor F. și A., dar și de cea a nepotului său Magadaș M.. Astfel, cei patru au încercat să acrediteze ideea că nu inculpatul a fost cel care a condus mașina până la locuința martorului F., ci nepotul său, Magadaș M., tot acesta fiind și cel care a condus-o și după accident. Totodată au mai încercat să susțină că inculpatul a așteptat sosirea organelor de poliție câteva ore și abia apoi a plecat.

Instanța a înlăturat declarațiile celor trei martori mai sus menționați, apreciind că acestea sunt total nesincere și că au fost date cu unicul scop de a susține ultima declarație dată de inculpat în cauză.

S-a ajuns la această concluzie, avându-se în vedere declarațiile inițiale ale tuturor celor mai sus menționați,care nici un moment nu au susținut pe parcursul urmăririi penale sau în cursul primei cercetări judecătorești efectuate că mașina ar fi fost condusă de Magadaș M., ci din contră au afirmat cu lux de amănunte că inculpatul a fost cel care a condus-o până la locuința martorului F. și apoi după accident,aspecte pe care le-a recunoscut de altfel și inculpatul inițial. În plus,martora G. Dumitrița,care nu este nici prietenă și nici rudă cu inculpatul,cum este cazul celorlalți martori, a afirmat că acesta era la volan și în momentul avarierii locuinței sale și tot el a fost cel care a condus mașina,deplasând-o de la locul accidentului,după ce fusese scoasă din curte de martorul F..

Ca atare, susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a săvârșit două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, față de faptul că nu el a condus mașina pînă la locuința martorului F. și nici după producerea accidentului,nu sunt reale,motiv pentru care urmează a fi înlăturate și respinsă și cererea acestuia de achitare, în temeiul art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 al.1 lit.a Cod procedură penală.

În ceea ce privește cererea de achitare a inculpatului pentru a treia infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, formulată în baza disp. art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 lit. b ¹ Cod procedură penală, având în vedere atitudinea lui, faptul că a reparat prejudiciul, că fapta are un grad de pericol social scăzut, că intenția acestuia nu a fost aceea de a conduce efectiv mașina, ci doar de a o deplasa câțiva metrii,pentru a debloca drumul din calea unui tractor, instanța urmează de asemenea a o respinge ca neîntemeiată. S-a apreciat că fapta inculpatului are pericol social întrucât nu era singura dată când inculpatul se urca la volanul mașinii în ziua respectivă, deși nu deținea permis de conducere și în plus, se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce s-a reținut atât din declarația martorei G.,dar și din declarațiile celorlalți martori care au afirmat că atât acesta, cât și martorul A., au ieșit din bar, înaintea accidentului, unde consumaseră alcool. Faptul că inculpatul s-a urcat la volan deși nu avea cunoștințe în domeniul conducerii mașinii și în plus, mai și consumase alcool denotă că fapta sa, ce a produs și prejudicii materiale,prin avarierea gardului și casei martorilor G. ,nu este de loc lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.

Pentru a patra infracțiune,respectiv aceea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni,fără încuviințarea poliției care face cercetarea la fața locului ,inculpatul a solicitat de asemenea achitarea în baza art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 al.1 lit.d Cod procedură penală, față de faptul că îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind îndeplinită latura subiectivă, anume intenția de a părăsi locul accidentului, întrucât organele de poliție nu s-au prezentat în timp util, el așteptând timp de 3 ore sosirea acestora și abia după aceea plecând.

Instanța nu a reținut nici această susținere a inculpatului ,motiv pentru care a respins și această cerere de achitare, față de faptul că martora G. a declarat că la aprox. 10 min. după incident la fața locului nu mai era nici o persoană și nici mașina inculpatului, ce fusese deplasată de acesta

Instanța a apreciat declarația martorului A. ca fiind subiectivă și a înlăturat-o ca atare,în condițiile în care acesta a afirmat că a așteptat alături de inculpat timp de 2 ore, sosirea organelor de poliție și abia apoi a plecat acasă. Și dacă aceste afirmații ar fi reale oricum inculpatul avea obligația legală de a aștepta sosirea organelor de poliție la locul accidentului, până la venirea acestora, întârziată în speță de un alt incident rutier,întrucât în lege nu se prevede un termen limită după care să fie permisă plecarea fără încuviințarea acestora.

Față de această situație de fapt instanța a apreciat ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, motiv pentru care a pronunțat condamnarea.

In drept,faptele inculpatului Magadaș G. care, în data de 21.10.2011, fără a fi posesorul unui permis de conducere,în baza a trei rezoluții infracționale diferite, a condus autoturismul marca Nissan Europe cu nr, de înmatriculare CL-_, prima dată pe străzile Prof. I. I., I., M. Keller, Cpt. P. P., din . se duce la domiciliul martorului F. D.), a doua oară pe . B. ( pentru a muta autoturismul și a-i face loc să treacă unui tractor cu remorcă) și a treia oară, pe . B. ( pentru a fugi de la locul accidentului ),iar după ce a avariat gardul si imobilul numitului G. A., în urma manevrării autovehiculului în marșarier,a părăsit locul accidentului, fără a avea încuviințarea organelor de poliție care au efectuat cercetarea la fata locului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art 86 alin 1 din OUG 195/2002 Rep. și de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea la locul faptei, prev. de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002 R.

La individualizarea pedepselor pronunțate împotriva inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art 72 C.p ,respectiv gravitatea faptelor comise de acesta, modul de săvârșire a lor,respectiv pe timp de zi,în zone aglomerate din comună,cu trafic intens,prejudiciul cauzat, care a fost acoperit integral prin repararea gardului și locuinței martorilor G. ,dar și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal și nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind sancționat pentru fapte similare, cu amendă administrativă,ceea ce dovedește perseverența sa infracțională .

În plus, din fișa de cazier judiciar a inculpatului Magadaș G. reiese că prin sentința penală nr._/18.06.2003 a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiunii de viol ,fiind arestat la 26.10.2002 și eliberat la 10.02.2006, cu un rest de 591 de zile, rămas neexecutat .

Întrucât după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni ,a săvârșit din nou infracțiuni intenționate ,pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, s-a reținut comiterea acestora în stare de recidivă post executorie, prev. de art. 37 lit. b C.p.

Față de această situație instanța a considerat că scopul pedepsei nu poate fi atins decît prin executarea în regim de detenție, a pedepselor ce urmează a fi aplicate,respectiv de câte 1 an închisoare,pentru fiecare din cele 3 infracțiuni prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 R. și de 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 R.

Întrucât faptele au fost comise mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele,în cauză sunt aplicabile condițiile de la concursul real de infracțiuni ,astfel că în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.p. a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare .

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, persistența infracțională, ansamblu circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și b C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora urmează a fi interzis pe perioada executării pedepse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând in ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 achitarea deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă, în ceea ce privește cele două infracțiuni prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, achitarea deoarece acestea nu există, din declarațiile martorilor rezultând că autoturismul nu a fost condus de inculpat, ci de nepotul său – Magadaș M., iar în ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis a solicitat reducerea pedepsei care este mult prea mare in raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei.

Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.385⁶ alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din coroborarea probelor administrate, respectiv procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor G., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, adresa Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, procesul verbal de conducere în teren, schița și planșa fotografică, CD-ul cu fotografiile distrugerii peretelui locuintei și gardului numitului G. A. rezultând că la data de 21.10.2011, în jurul orelor 18,00, inculpatul Magadaș G., fără a fi posesorul unui permis de conducere, ,s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Nissan Europe,cu numărul de înmatriculare CL-_,împreună cu martorul A. I. și s-au deplasat de la domiciliul bunicilor săi la barul martorului F. D., pe străzile Prof. I. I., I., M. Keller și Cpt. P. P., în ., conform adresei nr. 1887/7.05.2012 emisă de primărie), pentru a merge cu acesta din urmă în municipiul Fetesti și a face unele cumpărături. Martorul F. D. a condus până în muncipiul Fetești și înapoi în . parcat autoturismul pe . terasei barului său, unde cei trei au intrat și au consumat băuturi alccolice, iar la un moment dat, inculpatul a ieșit afară, însoțit de martorul A., s-a urcat din nou la volan, pe . ) și manevrând autovehiculul în marșarier, a intrat în gardul și imobilul numitului G. A., pe care le-a avariat. martorul F. D. fiind cel acre a reușit să deplaseze autoturismul și să îl parcheze în fata locuinței sale. Înainte ca organele de poliție să vină să efectueze cercetarea la fața locului, inculpatul Magadas G., s-a urcat din nou la volanul autoturismului, împreună cu martorul A. I. și l-a condus pe . nepotul său, Magadaș M. l-a luat,.

Deși situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, Curtea apreciază că încadrarea juridică nu este legal reținută, faptele inculpatului întrunind atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, faptă săvârșită în formă continuată, prev. de art.86 alin.1 O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. șio infracțiune de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea la locul faptei, prev. de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, fiecare dintre acestea cu apolic.art. 37 șlit. b) Cod penal față de condamnarea inculpatului prin sentința penală nr._/18.06.2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiunii de viol, acesta fiind arestat la data de 26.10.2002 și eliberat la data de 10.02.2006, cu un rest de 591 de zile, rămas neexecutat, prezentele fapte fiind săvârșite după considerarea ca executată a acestei pedepse.

Aprecierea instanței de fond în sensul că inculpatul a condus autoturismul în baza a trei rezoluții infracționale diferite, prima dată pe străzile Prof. I. I., I., M. Keller, Cpt. P. P., din . se duce la domiciliul martorului F. D.), a doua oară pe . B. ( pentru a muta autoturismul și a-i face loc să treacă unui tractor cu remorcă) și a treia oară pe . B. ( pentru a fugi de la locul accidentului) nu poate fi reținută pe de o parte pentru că nu rezultă din nici o probă administrată în cauză că rezoluția inculpatului a fost una diferită în acțiunea sa de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, acesta având o unică rezoluție infracțională sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni. La momentul inițial inculpatul a a condus auto având, evident, reprezentarea că pe parcursul deplasării pot interveni mai multe opriri inerente de altfel în orice situații de acest fel. Orice conducător auto are reprezentarea la momentul urcării la volan că pe parcursul drumului poate opri din motive diverse, ceea ce nu înseamnă că după fiecare astfel de oprire și reluare a condusului, se schimbă rezoluția inițială de continuare a traseului. Chiar dacă traseul nu este unul predeterminat, stabilit în cele mai mici detalii, ci este unul spontan nu se schimbă situația . Ceea ce s-a schimbat în cauza de față au fost motivele concrete care au determinat opririle, respectiv oprirea la domiciliul martorului F., oprirea la bar pentru a consuma băuturi alcoolice, scoaterea autoturismului din gardul martorilor G., deplasarea înapoi către domiciliu, ceea ce însă nu echivalează cu schimbarea rezoluției inițiale de a conduce autoturismul în general pe parcursul unei zile pe un traseu nedeterminat neapărat anterior, unele opriri fiind spontane, altele anterior stabilite. Inculpatul a decis încă de la momentul urcării la volan că va conduce acel autoturism pe parcursul zilei, decizie care a asumat și diversele opriri și reluări ale condusului, neputându-i-se aprecia față de conduita sa că ar fi luat rezoluții distincte după fiecare asemenea oprire, rezoluții care să presupună infracțiuni distincte.

Pentru acest motiv, Curtea, reținând unicitatea rezoluției infracționale față de tot contextul în care în cursul aceleiași zile, inculpatul a condus autoturismul, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din 3 infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1într-o singură infracțiune prev, de art. 86 alin, 1 din OUG 195/2002 săvârșită în formă continuată, menținând infracțiunea prev. de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate de inculpat în sensul achitării, Curtea constată că acestea sunt nefondate, din probele administrate rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa.

Curtea are în vedere astfel declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății în primă instanță în primul ciclu procesual, F. D., A. I., G. D. și G. A., ale căror declarații sunt concordante sub toate aspectele, din depozițiile acestora rezultând că în ziua incidentului inculpatul a venit cu mașina sa la locuința lui F. D., pentru a merge împreună la Fetești, inculpatul fiind cel care a condus de la domiciliul său pe străzile Prof. I. I., I., M. Keller și Cpt. P. P., în . locuința lui F. acesta a fost cel care a condus la Fetești și la întoarcere, inculpatul s-a urcat din nou la volan pentru a deplasa mașina din fața porții martorului F. pentru a facilita trecerea unui alt autovehicul, a intrat în gardul martorilor G., fiind văzut de aceștia conducând la momentul imediat următor impactului, mașina fiind deplasată de acolo de martorul F. din cauza incapacității inculpatului, acesta continuând apoi deplasarea spre domiciliul său o parte din drum, după care martorul Magadș M. a fost cel care a deplasat mașina până la locuința inculpatului. Toate declarațiile acestor martori sunt concordante cu cele ale inculpatului date în aceleași momente procesuale, ulterior aceștia, cu excepția martorilor G., schimbându-și declarațiile și arătând că inculpatul nu a condus auto, acesta fiind condus de martorul F..Curtea apreciază că toate aceste declarații ulterioare sunt date pro causa și nu le poate reține față de declarațiile date de aceiași martori în momentele imediate săvârșirii faptelor, când impresiile sunt mult mai fidele realității, fiind date imediat după consumarea faptelor, trecerea timpului estompând în mod inevitabil amintirile tuturor persoanelor și pe de altă parte, martorii nu au putut oferi nicio explicație referitoare la motivele schimbării depozițiilor. C. reține de altfel că inculpatul însuși a recunoscut toate infracțiunile săvârșite la aceleași momente, iar schimbarea ulterioară nu poate fi reținută din aceleași considerente, nici o explicație plauzibilă neputând fi oferită de inculpat.

Referitor la motivul de recurs vizând reducerea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea recunoscută, Curtea apreciază că acesta este nefondat, inculpatul nefăcând nici o dovadă că poate beneficia nici de circumstanțe atenuante, nici de reducerea mai mult decât a făcut-o instanța de fond, a cuantumului pedepsei aplicate.

D. recunoașterea săvârșirii infracțiunilor nu se poate constitui în sine într-o împrejurare care să impună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor. Persoana și conduita inculpatului reprezintă doar unul dintre criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, iar în cauza de față, Curtea apreciază că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă recunoscută în contextul observării inculpatului de către mai mulți martori și distrugerii gardului părților vătămate G., este suficient de gravă, această infracțiune fiind de altfel recunoscută doar din cauza circumstanțelor nefavorabile inculpatului în care s-a produs, nu din vreo conduită de căință activă sau de recunoaștere fără echivoc a faptei. Curtea reamintește că infracțiunea este una de pericol, nefiind necesar ca urmare a conducerii autoturismului în aceste condiții să se producă și vreo urmare concretizată într-un accident sau vătămare a vreunei persoane dar în cauza de față s-au produs și urmări și în orice caz, în contextul reținerii de către Curte că acesta este doar un act material al infracțiunii continuate, nici nu poate ține seama de vreun fel de recunoaștere.

Referitor la conduita generală a inculpatului, Curtea constată că acesta nu a recunoscut în esență faptele, deși a fost surprins de către martori, iar recunoașterea unui act material în raport de conduita ulterioară a inculpatului nu poate fi reținută decât ca o recunoaștere pur formală a faptei, în scopul de a beneficia de clemență. Curtea apreciază în raport de cele arătate, ținând seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita inculpatului în procesul penal, că scopul pedepselor pe care le va aplica pentru infracțiunile reținute, așa cum s-a arătat anterior, nu poate fi atins decât prin aplicarea în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, a unei pedepse de 1 an închisoare și în baza art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, a unei pedepse de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Curtea apreciază că aceste pedepse, orientate spre minimul special în contextul reținerii stării de recidivă, este în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepsei.

În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că recursul inculpatului este fondat dar în limitele și pentru motivele arătate și în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de către inculpatul MAGADAȘ G. împotriva sentinței penale nr.159 din 25.IV.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .

Va casa, în parte, sentința penală recurată și, în fond rejudecând:

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate.

În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, din 3 infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și o infracțiune prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, într-o infracțiune prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și o infracțiune prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Menține dispozițiile celelalte din sentința penală recurată.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de către inculpatul MAGADAȘ G. împotriva sentinței penale nr.159 din 25.IV.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .

Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond rejudecând:

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate.

Menține dispozițiile celelalte din sentința penală recurată.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 75 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. C. C. C. C.-B. I.-T.

GREFIER

G. A. I.

Red..jud.M.C.

2 ex./06.11.2013

Judecătoria Călărași – jud.D.E.E.

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 266/2016. Curtea de Apel...		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1920/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1920/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI