Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1956/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1956/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1956/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1956/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.10. 2013
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- A. A.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr.182 din 13.08.2013 pronunțată de Judecătoria Olteniței, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimații inculpați: P. M., personal în stare de arest, asistat de avocat din oficiu C. L. cu împuternicire avocațială nr._/2013, I. N.-C. personal, asistat de avocat din oficiu Grăniceru Geogeta cu împuternicire avocațială nr._/2013, intimata parte responsabilă civilmente M. G. personal, intimata parte civilă VIȘINOAIE D. A. reprezentată de avocat ales M. A. cu împuternicire avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită o corectă aplicare a prev.art. 36 C.pen și în acest sens a se dispune descontopirea sentinței penale nr.160 pronunțată de Judecătoria Oltenița și repunerea în individualitate a pedeapsa de 2 ani și de pedeapsa de 2 ani și 10 luni aplicată prin sentința penală 196/2011 urmând a se constata că pentru condamnările din cele 2 sentințe există un concurs de infracțiuni cu infracțiunea din prezenta cauză, motiv pentru care ar trebui să se procedeze la recontopirea tuturor pedepselor dând spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare.
Apreciază că lipsește deducerea arestării preventive dintr-o altă cauză respectiv de la 30.05._10 și de la 28.11.2011 la zi.
Consideră că în raport de perseverența infracțională nu este suficient a se aplica o pedeapsă de 2 luni pentru infracțiunea de tăinuire inculpatului P. M., consideră că ar fi necesară o majorare a pedepsei și aplicarea unui spor de pedeapsă urmare a efectuării contopirilor și a aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.
De asemenea solicită anularea M.E.P.I emis ca urmare a sentinței penale nr.306/2012 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă prin nerecurare, pentru că ar exista două M.E.P.I, în urma aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.
Mai arata că s-au aplicat în mod greșit prev.art.191 al.1 și 2 C.pr.pen, trebuiau a fi precizate clar despăgubirile la care urmează a fi obligați inculpați.
Extinde motivele de recurs formulate de parchet și consideră că în mod greșit partea responsabilă civilmente M. G. nu a fost obligată în solidar cu inculpata minora I. N.-C. la repararea prejudiciului care este unul însemnat în raport de datele cauzei.
Apărătorul intimatului inculpat P. M., având cuvântul, arată că este de acord cu contopirea pedepselor, consideră că nu se impune majorarea pedepsei.
Apărătorul intimatei inculpat I. N.-C., având cuvântul, solicită admiterea recursului cu privire la modalitatea la care au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare.
Intimata parte responsabilă civilmente M. G. este de acord cu obligarea în solidar.
Apărătorul intimatului parte civilă VIȘINOAIE D. A. solicită admiterea recursului în parte, consideră că în raport de prejudiciul creat sentința penală este legală și temeinică nu se impune reducerea cuantumului despăgubirilor.
Intimata inculpată I. N.-C. având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptelor.
Intimatul inculpat P. M., având ultimul cuvânt, nu are nimic de declarat, arată că lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții .
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.182 din data de 13.08.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de achitare, în baza art. 10 lit. „b/1” Cod procedură penală, solicitată de inculpata I. N. C. și s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în minorat, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 1 an.
S-a atras atenția inculpatei cu privire la respectarea disp. art. 83 și 84 C.p.
A fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pedepse a căror executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea aplicată.
Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului P. M. la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, dispunându-se contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 306/20.12.2012 și cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 160/02.07.2013, toate pronunțate de Judecătoria Mun. Oltenița, inculpatul executând pedeapsă cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.
S-a dispus interzicerea pe timpul executării pedepsei inculpatului a exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. „a” teza a II-a și lit. „b” Cod penal.
Au fost obligați în solidar inculpații la despăgubirea părții civile Vișinoaie D. A. cu suma de 1500 RON.
Au fost obligați inculpați la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cursul lunii octombrie și noiembrie 2011, inculpata I. N. C. în timp ce se afla în vizită la domiciliul părții vătămate Vișinoaie D. A., profitând de momentele în care aceasta nu se afla în aceeași încăpere cu ea, a sustras o pereche de cercei din aur din sertarul unui birou aflat în camera părții vătămate, un aparat MP 4 de culoare gri, tot de pe același birou si suma de 50 de euro dintr-un sertar al unei oglinzi.
Aceste bunuri au fost remise de către inculpata I. N., prietenului ei de la acea vreme, inculpatul P. M., spunându-i acestuia despre proveniența bunurilor.
Inculpatul P. M. a vândut aparatul MP4 martorului B. I., o colegă de-a inculpatei I. N. C., fără a-i spune de proveniența bunului, pentru suma de 40 de lei, iar cerceii de aur au fost vânduți de inculpatul P. M. la două case de amanet ( conform susținerii inculpatei I. N.), iar în varianta susținută de inculpatul Pătrascu la prezentarea materialului de urmărire penală, unei persoane rămasă neidentificată, pentru suma de 50 de lei. Din banii obținuți inculpata I. N. C. a primit suma de 50 de lei.
În luna octombrie 2011, inculpatul P. M., din cei 50 de euro primiți de la inculpata I. N. a cumpărat cele necesare pentru pregătirea unui grătar, la care au fost invitați si martorii N. A. si D. A. M. N., cărora cei doi inculpați le-au povestit despre fapta săvârșită de I. N. si modul în care au fost dobândiți banii cu care au fost cumpărate produsele pentru grătar.
În ziua de 05.12.2011, în timp ce se afla din nou în vizită la partea vătămată, inculpata, profitând de neatenția prietenei sale, a sustras din bucătărie un telefon mobil Nokia N85, negru.
Ulterior, inculpata a dat acest telefon unei alte persoane rămasă neidentificată, primind în schimb un telefon mobil marca LG si suma de 50 lei.
Martorul B. I. a predat organelor de politie aparatul MP4 care a fost restituit martorului T. M., mama părții vătămate si nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanța de fond a statuat în drept în sensul că fapta inculpatei minore I. N. C. care în perioada octombrie-05.12.2011, în mai multe rânduri a sustras din locuința prietenei sale Visinoaie D. A. bunuri în valoare de 1.500 lei, profitând de neatenția acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 208 al.1 c.p, cu apl. art. 41 alin.2 C.p. si art. 99 C.p, iar fapta inculpatului P. M. care în luna octombrie 2011 a primit de la inculpata I. N. C. mai multe bunuri, cunoscând proveniența ilicită a acestora si pe care le-a vândut ulterior întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 c.p.
Instanța luând act de poziția inculpaților, a constatat aplicabile dispozițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Instanța având în vedere poziția inculpaților de recunoaștere a faptelor, criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p. circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale ale inculpaților, a constatat că faptele există, prezintă pericol social, au fost săvârșite cu vinovăție, sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârșite și recunoscute de inculpați, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 208 alin. 1 din codul penal, cu apl. art. 41 alin.2 C.p. si art. 99 C.p., în ceea ce o privește pe inculpata I. N. C. și art. 221 din codul penal, în privința inculpatului P. M..
Cu privire la cererea de achitare formulată de inculpata I. N. C. prin avocat din oficiu, în baza art. 10 lit. „b/1” Cod procedură penală, instanța a respins-o, având în vedere că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, criticile vizând atât legalitatea cât și temeinicia soluției, învederându-se instanței de recurs că instanța fondului a omis să mențină starea de arest a inculpatului, să dispună anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 160/02.07.2013 a Judecătoriei Oltenița și să dispună emiterea unui nou mandat de executare.
De asemenea, s-a precizat nelegalitatea modalității în care inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare și netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului P. M., solicitându-se majorarea acesteia.
În completarea motivelor de recurs scrise, s-a susținut oral necesitatea reformării soluției sub aspectul modalității în care s-a realizat contopirea pedepselor și greșita soluționare a acțiunii civile.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de P., cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că prin rechizitoriul nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei I. N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 99 Cod penal, constând în aceea că în perioada octombrie-05.12.2011, în mai multe rânduri a sustras din locuința prietenei sale Vișinoaie D. A. bunuri în valoare de 1.500 lei, profitând de neatenția acesteia și a inculpatului P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal dat fiind că deși a cunoscut proveniența bunurilor sustrase de inculpată în octombrie 2011, le-a primit și le-a valorificat.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, procedând la soluționarea laturii penale a cauzei potrivit art. 320 indice 1 Cod procedură penală, având în vedere că înainte de citirea actului de sesizare aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărire penală.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P. M., Curtea constată că acesta a fost în mod just individualizat prin raportare la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală, având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, respectiv circumstanțele faptei, gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete de comitere, dar și urmarea produsă și de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia la data săvârșirii faptelor, și faptul că la data faptei nu era cunoscut cu antecedente penale, astfel încât nu se impune majorarea pedepsei aplicate.
Motivul de recurs privind omisiunea primei instanțe de a menține starea de arest a inculpatului nu este întemeiat în condițiile în care inculpatul se află în executarea unei pedepse, iar nu în stare de arest preventiv în cauza dedusă judecății, motivul nemaifiind,de altfel, susținut de procuror.
În ceea ce privește modalitatea în care prima instanță a soluționat situația pluralității de infracțiuni în cazul inculpatului P. M., Curtea constată că recursul este fondat.
Deoarece din sentința penală nr. 160 pronunțată la data de 02.07.2013 de Judecătoria Oltenița, definitivă prin nerecurare, reiese că pedeapsa aplicată prin aceasta reprezintă o pedeapsă rezultantă, stabilită ca urmare a constatării existenței pluralității în forma concursului de infracțiuni între infracțiunea judecată în cauza respectivă (săvârșită la data de 16.05.2011) și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.196/07.06.2011 și nr.306/20.12.2012, ambele pronunțate de Judecătoria Oltenița. Astfel, este evident că în mod eronat a procedat prima instanță la contopirea pedepselor aplicate prin cele trei sentințe fără a dispune în prealabil descontopirea și repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente.
De asemenea, urmare a aplicării tratamentului sancționatoriu prevăzut de art. 36 al. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal se constată că prima instanță a omis să dispună și deducerea perioadei de prevenție a inculpatului în cauza_, respectiv de la 28.11.2011 la 17.01.2012, data revocării măsurii astfel cum rezultă din fișa ecris a dosarului, durată ce de altfel a fost avută în vedere de Judecătoria Oltenița, fiind dispusă prin încheierea de ședință din data de 08.07.2013, pronunțată în dosarul menționat, îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința penală nr. 160/2013, în sensul deducerii și a perioadei respective.
Urmare a aplicării tratamentului sancționator adecvat, instanța de fond trebuia să dispună și anularea mandatelor emise în vederea executării pedepselor contopite și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, critica parchetului vizând această omisiune fiind de asemenea pertinentă.
În conformitate cu disp. art. 191 al. 2 Cod procedură penală, în cazul în care sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea de cheltuieli datorate de fiecare, ținând seama de măsura în care le-a provocat, astfel încât obligarea inculpaților la plata de cheltuieli judiciare fără stabilirea în concret a sumei datorate de fiecare este nelegală, critica parchetului fiind fondată și sub acest aspect.
Cu privire la latura civilă, Curtea constată că prima instanță a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 1500 către parte civilă Vișinoaie D. A., fără a motiva în concret de ce a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în raport de ambii inculpați, precum și de ce a considerat că inculpații sunt ținuți solidar la plata prejudiciului în totalitatea sa în condițiile în care sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni diferite, inculpatul P. fiind tăinuitor și nu participant la infracțiunea de furt calificat comisă de inculpata I. și fără a stabili în concret valoarea bunurilor sustrase ce au fost valorificate de inculpatul P.. Mai mult, Curtea constată că instanța de fond nu a introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente pe numita M. G., mama inculpatei, în considerarea faptului că aceasta era minoră la data faptei.
Aceste încălcări echivalează cu nesoluționarea de către instanța de fond a laturii civile, motiv pentru care se impune sub acest aspect trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
Față de cele reținute, urmează a admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, a casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, în ceea ce privește latura penală:
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P. M. și va repune în individualitatea lor pedepsele, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală nr.160 din data de 02.07.2013 a Judecătoriei Oltenița în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor și va contopi pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată cu pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.196 din data de 07.06.2011 a Judecătoriei Oltenița, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.306 din data de 20.12.2012 a Judecătoriei Oltenița și cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.160 din data de 02.07.2013 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă la 22.07.2013, urmând că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă rezultantă din care va deduce prevenția de la 30.05.2010 la 14.10.2010 și de la 28.11.2011 la zi.
Va anula MEPÎ nr.264/22.07.2013 emis de Judecătoria Oltenița și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
În baza art.191 alin.1 și 2 C.pr.pen., va obliga pe inculpata I. N. C. la 450 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției și pe inculpatul P. M. la 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale cu privire la latura penală.
Va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecarea laturii civile a cauzei la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Oltenița.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr.182 din data de 13.08.2013 a Judecătoriei Oltenița.
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond, în ceea ce privește latura penală:
Descontopește pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului P. M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor..
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală nr.160 din data de 02.07.2013 a Judecătoriei Oltenița în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Contopește pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată cu pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.196 din data de 07.06.2011 a Judecătoriei Oltenița, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.306 din data de 20.12.2012 a Judecătoriei Oltenița și cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.160 din data de 02.07.2013 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă la 22.07.2013, urmând că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare.
Face aplicarea art.71,64 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.
Deduce prevenția inculpatului de la 30.05.2010 la 14.10.2010 și de la 28.11.2011 la zi.
Anulează MEPÎ nr.264/22.07.2013 emis de Judecătoria Oltenița și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispozițiilor prezentei hotărâri.
În baza art.191 alin.1 și 2 C.pr.pen., obligă inculpata I. N. C. la 450 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției și pe inculpatul P. M. la 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale cu privire la latura penală.
Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea laturii civile a cauzei la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Oltenița.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/27.11.2013
J.Oltenița – jud.C.V.
| ← Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
