Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 791/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 791/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.791/R
Ședința publică de la 23.04.2013
Curtea constituită din:
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
JUDECATOR - A. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul A. F. împotriva sentinței penale nr.87/20.02.2013 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul inculpat A. F., pentru care se prezintă apărător din oficiu Balacciu M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat A. F. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Arată că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o bună conduită în societate, o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de cercetare penală. Apreciază că se poate aplica inculpatului pedeapsa amenzii penale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și sancțiunile administrative aplicate inculpatului de către P.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.87 din data de 20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în temeiul art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplic art. 320¹ alin 7 c.p.p., a condamnat pe inculpatul A. F., la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere.
În temeiul art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și b cod penal.
În temeiul art. 81 c.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni, stabilit în condițiile art. 82 c.p.
În baza art. 359 c.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 c.p., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 521/P/2012 din data de 15.11.2012 a fost trimis în judecată inculpatul A. F., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 .
În fapt s-a reținut că la data de 19 ianuarie 2012, ora 16:30, organele de poliție din cadrul IPJ I. - Poliția Orașului Chitila au oprit în trafic pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, care circula pe ., oras Chitila, jud. I..
Cu ocazia controlului efectuat s-a stabilit că acest autoturism era condus de către inculpatul A. F.. Efectuându-se verificări în baza de date a conducătorilor auto s-a stabilit că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt menționată mai sus a fost confirmată și de declarația martorului M. G..
Inculpatul, fiind audiat, în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că regretă aceasta.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare, declarații martor, declarații învinuit, adresa SPCRPCIV - Teleorman.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 19.12.2012, a fost audiat inculpatul, care a arătat că înțelege să se judece în baza probelor administrate la dosarul de urmărire penală, recunoscând fapta așa cum a fost reținută în rechizitoriu și solicitând aplicarea prevederilor art.320 ind.1 Cpp.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
În drept, fapta inculpatului A. F. care data de 19 ianuarie 2012, ora 16:30 a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul Chitila, judet I., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere disp. art. 72 C.P., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta, precum și persoana inculpatului – care nu este cunoscut cu antecedente penale, având aplicate doar sancțiuni cu caracter administrativ, conform fișei de cazier existente la dosar.
De asemenea, având în vedere atitudinea inculpatului în cursul judecății, acesta prezentându-se în fața instanței și recunoscând fapta așa cum a fost ea reținuta în actul de sesizare, instanța a mai reținut și aplicarea art 320¹ alin 7 c.p.p.
Față de cele reținute, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep, minim redus ca urmare a aplicării art.320 ind.1 alin.7 Cpp, apreciind astfel ca prin executarea unei pedepse de 8 luni închisoare, va fi atins scopul preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei prevăzute in art. 52 Cp.
În temeiul art. 71 Cp s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitiva a sentinței penale nr.87/20.02.2013 și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului, regretul sincer manifestat de aceasta, instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv si represiv ale pedepsei pot fi atinse si fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, suspendând condiționat executarea acesteia, constatând ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C.P., pe durata unui termen de încercare stabilit potriv. art. 82 Cp.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inc. A. F., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de recurs expuse oral că a formulat recursul vizând reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul aplicării pedepsei amnezii penale, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c C.p., arătând că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, a depus toată stăruința pentru a înlătura rezultatul infracțiunii și a avut o atitudine sinceră.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul A. F. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că din actele de urmărire penală efectuate, rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 19 ianuarie 2012, ora 16:30 a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul Chitila, județul I., fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt rezultă din procesul-verbal de constatare, declarațiile martorului M. G., declarații inculpatului, adresa SPCRPCIV - Teleorman.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptei – prin punere în pericol a siguranței circulației rutiere, dar și persoana recurentului – inculpat, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 8 luni închisoare, care reprezintă minimul special legal, în urma reținerii art. 3201 C.p.p.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către inculpat, prin Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei, arătăm că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei atât potrivit art.3201 al.7 C.p.p., prin solicitarea ca judecata să se facă prin recunoașterea vinovăției,
Instanța nu putea reduce și mai mult pedeapsa aplicată, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptelor, de faptul că inculpatul a fost prins în flagrant, de circumstanțele sale personale, inculpatului A. F. aplicându-i-se două sancțiuni administrative, pentru fapte de același gen (conducerea unui autovehicul fără a poseda permis), astfel încât instanța nu poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.p., inculpatul nedovedind că a avut anterior o conduită bună.
De asemenea, nu poate reține nici circumstanțele prev. de art. 74 al. 1 lit. b C.p., întrucât infracțiunea reținută în sarcina sa este una de pericol, inculpatul neputând, după săvârșirea acesteia, deci după generarea pericolului potențial pentru circulația rutieră, să „înlăture rezultatul infracțiunii” și nici cea prev. de art. 74 al. 1 lit. c C.p., întrucât recunoașterea vinovăției s-a făcut de către inculpat prin solicitarea aplicării prevederilor art. 3201 C.p.p. iar această împrejurarea nu poate avea dublă valență juridică.
Așa fiind, instanța nu poate, potrivit art. 76 lit. e C.p. să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege și să aplice inculpatului A. F. pedeapsa amenzii penale.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A. F. față de sentința penală nr. 87/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., iar în temeiul art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat A. F. împotriva sentinței penale nr. 87, pronunțată la data de 20.02.2013, de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex
J.B. – jud.E.D.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 105/2013.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 796/2013. Curtea... → |
|---|
