Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1183/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1183/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1183/A
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: A. M.-R.
GREFIER: I. C. M.
.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr.200/03.06.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat G. M., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că este primul termen de judecată în apel, după care:
Curtea procedează la identificarea intimatului-inculpat G. M., copia cărții sale de identificare fiind la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că apelul a fost declarat de către parchet pentru acuratețe juridică, respectiv inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 Cod penal, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.5, fapt pentru care solicită aplicarea art.386 Cod penal privind schimbarea de încadrare juridică sau specificarea în mod expres în decizie că se recalifică fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în baza art.5 Cod penal.
Intimatul-inculpat G. M., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apelul declarat de parchet.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.200 din 03.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu l-a condamnat pe inculpatul G. M. (fiul lui C. și F., născut la data de 17.10.1964 în ., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, fără forme legale în București, ., sector 5; CNP_, cetățean român, fără antecedente penale), în baza art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002, rep., cu aplic. art.5 alin.1 din noul Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr.penală, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală.
În baza art. 71 din vechiul Cod penal cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, i s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b din același cod, pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 din vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit potrivit art. 82 din același cod.
I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând materialul probator administrat în cauză a reținut următoarele:
Inculpatul G. M. a condus la data de 13.07.2013, în jurul orei 23:05, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 6 din B., având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare, bon testare, cerere de analiză, examen clinic și proces-verbal de recoltare probe biologice; buletin de analiză toxicologică nr.1611 din 15.07.2013, înaintat de I.N.M.L. M. Minovici cu adresa nr.A12/7519/22.07.2013; raport de expertiză medico-legală nr.60/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei; raport de expertiză medico-legală nr.960/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei; declarație D. G.; declarațiile inculpatului G. M., acesta din urmă recunoscând faptul că a condus la data de 13.07.2013, în jurul orei 23:05, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 6 din B., după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice.
Astfel, din procesul verbal de depistare a rezultat că la data de 13.07.2013, ora 23:05, organele de poliție din cadrul I.P.J. I. - Serviciul Rutier, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe teritoriul de competență, au oprit în trafic autoturismul cu nr.de înmatriculare_, care circula pe DN 6 din B., ocazie cu care au constatat că acesta este condus de inculpatul G. M.. În aceste împrejurări, întrucât conducătorul auto G. M. emana halenă alcoolică, i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat. D. urmare, organele de poliție au procedat la conducerea inculpatului la Spitalul Sfântul I., unde i-au fost recoltate 2 (două) probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Pe baza acestor probe biologice a fost calculat gradul de îmbibație alcoolică în sânge, rezultatul consemnat în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1611 din 15.07.2013, înaintat de I.N.M.L. M. Minovici cu adresa nr.A12/7519/22.07.2013 relevând că inculpatul avea la ora 00:15 o alcoolemie de 1,60 g‰, iar la ora 01:15 o alcoolemie de 1,40 g‰.
Fiind audiat la momentul depistării sale în trafic de către organele de poliție, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe pe DN 6 din B. după ce, în prealabil, a consumat băuturi alcoolice, menționând atât organelor de poliție, precum și cadrelor medicale ce i-au recoltat probele biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, că a consumat bere.
Ulterior, pe parcursul procesului penal, după ce i s-a adus la cunoștință rezultatul alcoolemiei, inculpatul și-a schimbat declarația de consum, menționând că a consumat 300 ml. votcă de 40 grade în intervalul orar 22:30-23:00.
Pe baza declarației de consum dată ulterior s-a dispus și efectuat expertiza medico-legală nr.60/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, raportul de expertiză concluzionând în sensul că la 13.07.2013 la ora 23:05, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca.0,55 g ‰, însă instanța nu a avut în vedere această expertiză medico-legală, întrucât o expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei nu reprezintă o probă certă științific.
Instanța de fond a considerat că în cauză declarația de consum pe baza căreia s-a realizat expertiza medico-legală nr.60/i/2014 nu este veridică, dând astfel relevanță primelor declarații date de inculpat, după momentul surprinderii în trafic, știut fiind că aceste prime declarații sunt cele mai sincere, iar probele biologice recoltate prezintă un caracter cert.
În acest sens, instanța a ținut cont de faptul că nu stă în ordinea firii ca o persoană să consume într-un interval de 25-30 minute, 300 ml. vodcă cu o tărie de 40 grade (în contextul în care inculpatul nu a dovedit că este o persoană consumatoare de alcool de obicei, ceea ce ar fi putut explica dorința de a ingera substanța cu repeziciune în scopul de a obține de îndată efectul euforic), pe de o parte, iar pe de altă parte de faptul că inculpatul nu a prezentat o justificare rezonabilă cu privire la schimbarea declarației de consum. În acest context, instanța a reținut că retractarea datelor de consum nu a fost făcută cu scopul de a oferi informații conforme adevărului ci pentru a sprijini realizarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei care să aibă un rezultat care să fundamenteze înlăturarea răspunderii penale.
Pentru aceste motive, instanța a înlăturat - ca nesincere - susținerile făcute de inculpat cu privire la faptul că a consumat 300 ml. votcă cu o tărie de 40 grade.
În raport de cele ce preced, instanța a reținut că proba științifică și certă, respectiv cea rezultată din analiza chimică a sângelui recoltat de la inculpat (la ora 00:15 inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 g‰), coroborată cu rezultatul testării cu aparatul etilotest, respectiv 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat a demonstrat, fără tăgadă, că la momentul depistării inculpatului în trafic (ora 23:08) acesta prezenta o alcoolemie peste limita legală.
Prin urmare, avându-se în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că acesta dovedește existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și antrenează răspunderea penală a pentru inculpat.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului G. M.
Cu referire la succesiunea de legi penale, instanța a constatat că inculpatul a comis fapta la 13.07.2013, când era în vigoare Codul penal din 1969, fapta fiind încadrată ca fiind infracțiune, prev. de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, rep., iar după . noului Cod penal, aceeași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 336 alin.1 din Codul penal.
În această împrejurare, instanța a reținut că în cauză a operat o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art.5 alin.1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.
Analizând comparativ cele două legi penale ce intră în această succesiune, instanța a constatat că potrivit noii reglementări, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății, în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, au rămas neschimbate, cu singurul amendament că noua reglementare prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi.
S-a apreciat că acest aspect, privit singular, nu poate conduce la stabilirea noului Cod penal ca fiind legea mai favorabilă inculpatului câtă vreme instanța nu s-a orientat către o pedeapsă cu amenda penală, dat fiind valoarea mare a alcoolemiei inculpatului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpatului, aceasta permițând instanței să aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a pedepsei, instituție apreciată ca fiind mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei astfel cum este aceasta reglementată de Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, având în vedere condițiile în care aceasta poate fi dispusă și obligațiile impuse pe durata termenului de încercare.
În raport de aceste precizări, instanța a conchis că legea aplicabilă în cauză, mai favorabilă inculpatului în mod global, este legea în vigoare la data săvârșirii faptei.
Instanța de fond a apreciat că nu este necesară o schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, ci o calificare juridică corespunzătoare în raport de constatarea incidenței disp. art.5 alin.1 Cod penal.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. M. care a condus la data de 13.07.2013, în jurul orei 23:05, autoturismul cu nr.de înmatriculare_ pe DN 6 din B., având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală prevăzută de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, rep., cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.
Prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal din 1969, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969.
Sub acest aspect, a fost reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reduse cu o treime potrivit disp. art.396 al.10 Cod pr.penală, precum și atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul judecății, constând în recunoașterea fără nicio obiecțiune a faptei săvârșite. S-a apreciat că nu se impune a fi reținute în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, ținându-se seama că atitudinea de recunoaștere a faptei a fost una pur formală, inculpatul fiind pus în fața unor probe mai presus de orice îndoială.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta acestuia – 50 ani, de faptul că este căsătorit, are un copil minor în întreținere, un loc de muncă, fiind astfel integrat social, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Astfel, instanța de fond a constatat faptul că nu se impune executarea de către inculpat a pedepsei de 10 luni închisoare în regim de detenție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.81 alin.1 Cod penal din 1969, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, în sensul pronunțării pe cererea de schimbare a încadrării juridice.
În motivarea scrisă a apelului (filele 4-5) P. a susținut că la termenul de judecată din 03.06.2015 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art.336 alin.1 din noul Cod penal în art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, aspect asupra căruia instanța nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii.
Analizând sentința apelată prin prisma criticii formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 Cod pr.penală, apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpat în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală, situație de fapt ce nu a fost contestată în prezenta cale de atac.
Critica Parchetului privind acuratețea juridică a sentinței, în sensul că trebuia specificat expres art.5 Cod penal referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, este nefondată. Reținând prevederile art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, în loc de art.336 alin.1 Cod penal, implicit prima instanță a arătat care lege penală este mai favorabilă în privința inculpatului, chiar dacă nu a menționat expres temeiul art.5 Cod penal. Așadar, nu există temei pentru a reforma hotărârea primei instanțe, în speță nefiind vorba de nepronunțarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, ci de aplicarea legii penale mai favorabile.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr.200/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, soluție în raport de care cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr.200/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. _ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. A. M.-R.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M. - ex.4/10.11.2015
Judecătoria Cornetu – judecător D. Livișor
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 1265/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
