Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1781/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.781/R
Ședința publică din data de 30.IX.2013
Curtea compusă din:
Președinte: C.-V. G.
Judecător: D. P.
Judecător: V. B.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, București împotriva Sentinței penale nr.1.245/22.IV.2013 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde intimatul-inculpat B. F.-D., personal, aflat în stare de libertate, legitimat cu C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP București, la data de 8.XI.2011, și asistat juridic de apărător ales Z. M.-Reginald, în baza împuternicirii ., nr._/2013, aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că sentința penală este nelegală, întrucât instanța de fond, în mod greșit, a constatat că pedeapsa rezultantă a închisorii a fost executată, din moment ce nu a avut loc o executare efectivă a acesteia, inculpatul fiind liberat condiționat, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, înlăturarea mențiunii cu privire la constatarea executării pedepsei rezultante, cu deducerea prevenției de la data de 5.VI.2010 la data de 30.VIII.2011, precizând că nu susține celelalte motive scrise de recurs.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, deoarece instanța de fond, în mod corect, a stabilit că pedeapsa rezultantă a închisorii a fost executată. Depune la dosar note scrise.
Intimatul-inculpat, personal, învederează că s-a reabilitat, are o familie și nu va mai comite alte fapte penale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.245/22.IV.2013, din Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului IV, București – Secția penală:
în temeiul art.86, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37, lit.a, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul B. F.-D. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere (faptă penală din data de 18.III.2008);
a constatat că infracțiunea din aceasta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr.557/6.XI.2009 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._, definitivă, prin neapelare, la data de 18.XI.2009, și nr.1.363/4.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare;
a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni, aplicată prin Sentința penală nr.1.363/4.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare, repunând, în individualitatea lor, pedeapsa unică și indivizibilă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.557/6.XI.2009 a Judecătoriei Sectorului III, București - Secția penală, din Dosarul nr._, definitivă, prin neapelare, la data de 18.XI.2009, pedeapsa de 10 luni închisoare și pedeapsa de 10 luni închisoare,
în temeiul art.36 alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, raporta la art.34, lit.b, Cod penal, a contopit pedepsele închisorii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
a făcut aplicarea art.71, alin.1-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal;
în temeiul art.36, alin.3, Cod penal, a dedus perioada deja executată de la data de 25.VI.2010 la data de 30.VIII.2011;
a menținut beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, dispus prin Sentința penală nr.1.676/2011 a Judecătoriei Medgidia, privitor la restul de 96 zile închisoare rămas neexecutat, și a constatat că pedeapsa închisorii rezultantă aplicată în cauză este executată;
în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Prin Încheierea de ședință din data de 25.IV.2013, a dispus, din oficiu, în temeiul art.195, Cod procedură penală, raportat la art.196, Cod procedură penală, îndreptarea erorii materiale, în sensul de a se menționa că perioada executată este 5.VI.2010-30.VIII.2011, în loc de 25.VI.2010-30.VIII.2011, după cum, în mod greșit, s-a menționat.
Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 1.III.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, București, din Dosarul nr.2790/P/2008, s-a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 18.III.2008, în jurul orei 1,20, inculpatul a condus, pe Calea Ș. V. din Sectorul IV, București, autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.
În motivare, a arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 18.III.2008, declarațiile martorului M. G.-C., procesul-verbal de verificare din data de 18.III.2008, conform căruia inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor al permisului de conducere, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, care a arătat că se deplasa către o farmacie să cumpere medicamente pentru prietena sa, care se simțea rău.
La termenul de judecată din data de 15.IV.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală, cerere admisă de judecător.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepsei închisori prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare, gradul de pericol social concret al faptei penale, prin împrejurările concrete de comitere, locul și timpul în care fapta penală a fost săvârșită, circumstanțele personale ale inculpatului, în vârstă de 26 de ani, are 4 clase, lucrează la o spălătorie auto, nu este căsătorit, având un minor, este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat prin Sentința penală nr.330/5.XII.2007 a Judecătoriei Oltenița, din Dosarul nr._, definitivă, prin neapelare, pe data de 27.XII.2007, pentru săvârșirea, pe data de 16.IV.2007, a infracțiunii de conducere fără permis, prin Sentința penală nr.557/6.XI.2009 a Judecătoriei Sectorului III, București - Secția penală, din Dosarul nr._, definitivă, prin neapelare, la data de 18.XI.2009, pentru săvârșirea, pe datele de 8.X.2007 și 18.III.2008, a infracțiunii de conducere fără permis, și prin Sentința penală nr.1.363/4.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului III, București - Secția penală, din Dosarul nr._/301/2012, definitivă, prin nerecurare, pentru săvârșirea, pe datele de 29.IV.2008 și 10.V.2008, a infracțiunii de conducere fără permis, a avut o atitudine procesuală sinceră, fără a reține circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, atâta timp cât infracțiunea este flagrantă.
În termen legal, Ministerul Public a declarat recurs, pentru nelegalitate.
În motivarea în scris a recursului, astfel cum a fost susținut oral, s-a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a constatat că pedeapsa rezultantă a închisorii a fost executată, din moment ce nu a avut loc o executare efectivă a acesteia, inculpatul fiind liberat condiționat, fără a mai fi susținute celelalte motive scrise.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, înlăturarea mențiunii cu privire la constatarea executării pedepsei rezultante, cu deducerea prevenției de la data de 5.VI.2010 la data de 30.VIII.2011.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, mai întâi, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală.
Cât privește motivul de nelegalitate invocat, Curtea constată că pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond în această cauză este în același cuantum cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.1.363/4.XII.2012 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._/301/2012, executată în perioada 5.VI.2010-30.VIII.2011, inclusiv, când a fost liberat condiționat, prin Sentința penală nr.1.676/26.VIII.2011 a Judecătoriei Medgidia, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 96 zile închisoare. În aceste condiții, în care pedeapsa rezultantă a închisorii stabilită din nou este identică cu pedeapsa rezultantă a închisorii anterioară, beneficiul liberării condiționate, dispus, în mod definitiv de o instanță de judecată, rămâne câștigat inculpatului. De aceea, în mod corect, instanța de fond nu a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis anterior, atât timp cât și-a produs efectul, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în această cauză. Întrucât nu există un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, inculpatul nu poate fi rearestat, în vederea executării până la termen a acestei pedepse rezultante noi, dar în același cuantum, de 1 an și 6 luni închisoare. Ca atare, constatările instanței de fond, privind menținerea beneficiului liberării condiționate și executarea pedepsei rezultante închisorii, sunt legale.
În consecință, în temeiul art.38%/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, București împotriva Sentinței penale nr.1.245/22.IV.2013 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38%/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, București împotriva Sentinței penale nr.1.245/22.IV.2013 a Judecătoriei Sectorului IV, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.IX.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Jud. Sectorului IV, B..: A. I..
2 ex./17.X.2013
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 261/2012. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 346/2014. Curtea... → |
|---|
