Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1782/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1782/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1782/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1782/R
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, asigurătorul . SA și părțile civile M. M., S. V. și S. G. împotriva sentinței penale nr.1073/05.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București din dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-asigurător . SA prin consilierul juridic T. S., în baza împuternicirii (atașate la fila 28 din dosar), recurentele-părți civile M. M., personal (legitimată cu CI . nr._), S. V., personal (legitimată cu CI . nr._), ambele asistate juridic de apărătorul ales C. A., în baza împuternicirii . nr._/27.09.2013 (atașată la fila 48 din dosar) și intimatul-inculpat T. A., personal (legitimat cu CI . nr._), aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales N. R. C., în baza împuternicirii AG/_/13.09.2013 (atașată la fila 29 din dosar) și de apărătorul din oficiu C. V., în baza delegației nr._/29-08.2013 (atașată la fila 30 din dosar), lipsind recurentul-parte civilă S. G., care este reprezentat juridic de apărătorul ales C. A., în baza împuternicirii . nr._/27.09.2013 (atașată la fila 48 din dosar) și intimatul-parte civilă S. C. de Urgență „B. A.”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-părți civile, prin apărătorul ales, depun la dosar motivele scrise de recurs.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat solicită, ca urmare a prezentării apărătorului ales al acestuia, să se ia act de încetarea delegației sale și să se dispună acordarea onorariului parțial cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public critică hotărârea atacată pentru aplicarea unei pedepse principale nelegale și pentru greșita individualizare a modului de executare a pedepsei. În ceea ce privește primul motiv de recurs, arată că limitele de pedeapsă stabilite de către legiuitor prin art.178 alin.3 din Codul penal sunt de la 5 la 15 ani închisoare, iar prin aplicarea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă în situația recunoașterii vinovăției potrivit art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, pedeapsa minimă pe care o putea aplica instanța era de 3 ani și 4 luni, iar pedeapsa maximă de 10 ani închisoare, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță, situându-se în afara limitelor stabilite de către legiuitor, este o pedeapsă nelegală. În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs, arată că se impune majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, considerând că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare în regim de detenție, având în vedere activitatea de conducere în stare de înaintată ebrietate, cu o viteză excesivă, care a avut ca rezultat decesul unei persoane. În temeiul art.71 din Codul penal, solicită să i se interzică inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții în sensul celor anterior menționate.
Apărătorul ales al recurenților-părți civile solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București așa cum a fost formulat.
În susținerea recursurilor declarate de părțile civile, critică hotărârea atacată atât cu privire la latura penală a cauzei, cât și cu privire la latura civilă a acesteia. În ceea ce privește latura penală, achiesează la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public în susținerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Pe latură civilă, arată că a fost stabilit în mod greșit cuantumul daunelor materiale. Arată că a dovedit prin înscrisuri, defalcat pe ani, sumele de bani cheltuite pentru înhumarea părții vătămate și pentru pomenile și parastasele organizate conform tradițiilor și obiceiurilor bisericești. Sub aspectul daunelor morale, arată că instanța de fond a acordat o sumă cu mult sub valoarea solicitată sau acordată de alte instanțe în cazuri asemănătoare. Supune atenției instanței că în situația unei daune totale în cazul pierderii unui autoturism de lux evaluat la_.000 euro, asigurătorul ar acorda fără nici un fel de discuție suma, însă în cazul unui deces, care presupune tot o daună totală, acesta oferă 7.000 lei.
În raport cu gravitatea accidentului din prezenta cauză, consideră că despăgubirile solicitate sunt justificate, astfel încât solicită admiterea recursurilor declarate de părțile civile, casarea, în parte, a sentinței penale atacate și, pe fond, pronunțarea unei hotărârii legale și temeinice, în sensul celor anterior menționate.
Consilierul juridic al recurentului-asigurător . SA lasă la aprecierea instanței recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Referitor la recursurile părților civile, solicită respingerea acestora, ca nefondate, pentru motivele expuse în scris în recursul asigurătorului.
În ceea ce privește recursul declarat de asigurător, solicită admitere acestuia, casarea, în parte, a sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, pentru motivele expuse în scris în recursul asigurătorului, diminuarea daunelor morale acordate părților civile, pe care le apreciază mult prea mari, apreciind că acestea ar trebui să asigure o compensare echitabilă, iar nu o îmbogățire fără justă cauză. La solicitarea Curții, precizează că nu solicită și diminuarea daunelor materiale.
Apărătorul ales al recurenților-părți civile solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de asigurător, învederând că nu se urmărește o îmbogățire fără justă cauză. Apreciază să sunt justificate daunele morale în cuantumul solicitat, având în vedere suferința și consecințele dezastruoase produse familiei defunctului. Arată că asigurătorul are posibilitatea acțiunii în regres împotriva inculpatului, având în vedere că acesta a avut o culpă exclusivă, pe care, de altfel, a și recunoscut-o.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat arată că dacă ar fi cunoscut că instanța de fond nu a reținut acestuia circumstanțe atenuante, în mod sigur ar fi formulat recurs și inculpatul, însă în situația de față, consideră că prin motiv de recurs al Parchetului referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate este întemeiat. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs al Parchetului, arată că nu se impune majorarea pedepsei închisorii și nici executarea acesteia în regim de detenție, având în vedere că inculpatul a recunoscut încă de la început comiterea faptei, a încercat să ajute familia victimei, angajând-o pe fata defunctului la firma lui, a achitat toate cheltuielile de judecată, are depuse la dosar 15 caracterizări favorabile și desfășoară o activitate licită.
Lasă la aprecierea Curții recursurile declarate de asigurător și părțile civile. Opinează că valoarea daunelor materiale a fost calculată corect, lăsând la apreciere instanței cuantumul daunelor morale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursurilor declarate de părțile civile pe latură penală, pentru motivele arătate anterior în susținerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București. În ceea ce privește latura civilă, arată că daunele materiale au fost corect stabilite. Referitor la cuantumul daunelor morale, arată că se impune diminuarea acestuia, considerând că suma acordată cu acest titlu de prima instanță este mult prea mare. Arată că părțile civile trebuie să primească o reparație pentru suferința pricinuită de decesul victimei, însă aceasta nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, astfel că solicită admiterea recursului declarat de asigurător sub acest aspect.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult ceea ce s-a întâmplat și va face tot ce îi stă în putere pentru a ajuta familia victimei. Arată că executarea pedepsei în regim de detenție ar însemna pentru familia sa o nenorocire.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința penala 1073/05.04.2013 a judecătoriei Sectorului 4 București, în baza art. 178 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Țogan A., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă – faptă săvârșită la data de 18.07.2010, parte vătămată S. G. Ș..
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal și care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare astfel stabilit, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele stabilite de această instituție;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. e Cod penal, pe durata termenului de încercare, a impus inculpatului obligația de a nu mai conduce nici un vehicul.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal raportat la art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 Cod de procedură penală corob. cu art. 998-999 Vechiul cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. M., S. G. și S. V. și a fost obligat inculpatul Țogan A. să plătească părților civile anterior menționate următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:
- 70.000 euro (în echivalentul în lei la data plății efective) daune morale;
-_.02 lei daune materiale .
În baza art. art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 Cod de procedură penală corob. cu art. 998-999 Vechiul Cod Civil, admite acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgența “B. A.” și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 29 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor acordate victimei S. G. Ș..
S-a constatat că asiguratorul . SA, va suporta pentru inculpat sumele de 70.000 euro (în echivalentul în lei la data plății efective) daune morale și_.02 lei daune materiale.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, următoarea situație de fapt:
În data de 18.07.2010, in jurul orei 15:00, inculpatul T. A. conducea autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare AG-_ pe . . . marca Chevrolet Spark cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul S. G. se deplasa în aceeași direcție de mers, în fața autoturismului condus de către inculpat. În aceeași direcție, în fața autoturismului Chevrolet Spark, circula autoturismul marca Renault Laguna înmatriculat sub nr._ .
Pe sensul opus, dinspre șos. Giurgiului către . autoutilitara marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_, conducă de O. I. V..
În apropiere de intersecția cu . marca Mercedes Benz a intrat în coliziune frontal-dezaxată cu autoturismul marca Chevrolet Spark condus de numitul S. G., care tocmai fusese pus în mișcare, după ce anterior oprise la semafor.
Datorită impactului violent și a poziției dezaxate sub care s-a produs impactul, raportat la axa mediană a caroseriei, autoturismul marca Chevrolet Spark s-a răsturnat pe partea laterală dreaptă, fiind proiectat pe sensul opus, pe o traiectorie de intersectare cu autoutilitara marca F. Ducato, condusă de O. I. V., producându-se coliziunea cu acesta.
După coliziunea cu auto Chevrolet Spark, auto marca Mercedes Benz a continuat să se deplaseze pe sensul inițial unde a intrat în coliziune și cu autoturismul marca Renault Laguna care se deplasa în fața sa.
În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului auto marca Chevrolet Spark, numitul S. G..
Inculpatul T. A. a fost testat cu aparatul etilotest și i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. A_ că, în momentul producerii accidentului, acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice iar după efectuarea recalculării alcoolemiei a rezultat, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2318/i/2010 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, că la data producerii accidentului, inculpatul T. A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,60 g%o.
Potrivit buletinului de examinare clinică a inculpatului, acesta se afla, la data producerii accidentului, sub influența băuturilor alcoolice, prezenta halenă alcoolică, vorbire dizartrică, era confuz, incoerent.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A_, moartea numitului S. G. Ș. a fost violentă. Leziunile traumatice constatate cu ocazia efectuării necropsiei s-au putut produce prin lovirea cu și de corpuri dure, în condițiile unui accident rutier, în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul.
Pentru stabilirea dinamicii și posibilității tehnice de evitare a accidentului, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto. Raportul de expertiză astfel întocmit a relevat următoarele: în data de 18.07.2010, în jurul orelor 15.00, autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare AG-_, condus de inculpatul T. A. se deplasa pe . . . viteză de 98 km/h iar autoturismul marca Chevrolet Spark cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul S. G. se deplasa în aceeași direcție de mers, în fața auto Mercedes Benz. În aceeași direcție, în fața auto Chevrolet Spark, circula auto marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul D. E.. Din sens opus, dinspre șos. Giurgiului către . autoutilitara marca F. Ducato cu nr._, condusă de numitul O. I. V..
Când s-a apropiat de intersecția cu . vitezei excesive de deplasare, pe fondul consumului de alcool și a neatenției în conducere, autoturismul Mercedes Benz a intrat în coliziune frontal-dezaxată cu auto Chevrolet Spark înmatriculat cu nr._, condus de numitul S. G. care tocmai fusese pus în mișcare deplasându-se cu o viteză de cca. 5 km/h, după ce anterior fusese oprit la semafor.
Datorită impactului violent și a poziției dezaxate sub care s-a produs impactul, raportat la axa mediana a caroseriei, auto marca Chevrolet Spark, s-a răsturnat pe partea lateral dreaptă, fiind proiectat pe sensul opus, pe o traiectorie de intersectare cu autoutilitara F. Ducato, producându-se coliziunea cu aceasta.
După coliziunea cu auto Chevrolet Spark, auto Mercedes Benz a continuat să se deplaseze pe sensul inițial, unde a intrat în coliziune și cu autoturismul marca Renault Laguna care se deplasa în fața sa.
S-a reținut că starea de pericol a fost creată de inculpatul T. A., prin deplasarea cu viteză cu mult superioară limitei maxim admise în interiorul localității și prin faptul că nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul din fața sa, în așa fel încât să poată efectua, în condiții de siguranță, manevra de evitare a coliziunii.
Analizând condițiile în care s-a produs, s-a reținut că accidentul putea fi evitat de către inculpatul T. A., dacă era atent la situația din trafic, dacă ar fi adaptat viteza la condițiile de trafic din localitate și dacă ar fi păstrat o distanță de siguranță corespunzătoare (mai mare de 36 de metri) față de auto marca B’Chevrolet Spark care circula în fața sa, dispunând în felul acesta de condiții tempo-spațiale necesare opririi auto marca Mercedes Benz în siguranță, pentru evitarea coliziunii.
S-a mai reținut că comportamentul inculpatului în trafic a fost influențat cu maximă probabilitate de starea în care se afla, respectiv sub influența băuturilor alcoolice.
Pentru conducătorii autoturismelor Chevrolet Spark și Renault Laaguna, respectiv S. G. și D. E., nu a existat posibilitatea evitării producerii accidentului, întrucât nu puteau să prevadă că autoturismele lor vor fi lovite în partea din spate de autoturismul marca Mercedes Benz, condus de T. A.. De asemenea, s-a reținut că nici pentru conducătorul autovehiculului F. Ducato, O. I. V., nu a existat posibilitatea evitării producerii coliziunii deoarece nu putea să prevadă că auto marca Chevrolet Spark va fi proiectat pe direcția sa de deplasare.
Situația de fapt prezentata este confirmata de coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: raport de expertiza tehnica, procesul-verbal de cercetare la fata locului, planșe foto, raport medico-legal de necropsie, raport de expertiză medico-legală, declarații martori O. I. V. și D. E..
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va face în ceea ce îl privește pe acesta aplicabilitatea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 178 alin. 1 și 3 cod penal.
Instanța de fond a reținut faptul că, inculpatul a fost anterior sancționat administrativ cu suma de 1000 lei, amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. prin ordonanța nr. 3007/20.01.2012 a Parchetului Pitești. Pentru aceste motive, deși a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a infracțiunii săvârșite, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
Prima instanță a mai avut în vedere că producerea accidentului rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este corespunzătoare pentru fapta dedusă judecații și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv reglementat de art.52 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, și lit.b Cod penal, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 Cod penal.
Instanța de fond a consideră că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, acesta manifestând o atitudine de regret asupra celor întâmplate, precum și o atitudine de recunoaștere, manifestată încă din cursul urmăririi penale, iar având în vedere aspectele reținute mai sus, respectiv personalitatea și conduita acestuia, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că în prezenta cauză i s-a stabilit o pedeapsa cu închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an, și față de situația că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, astfel încât nu va mai săvârși alte infracțiuni, instanța a apreciat că se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pe latura civilă, cu privire la danele morale solicitate de către părțile civile instanța a considerat că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele psihice ale părților civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, iar suferința psihică, se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. În speța de față nu există elemente de natură a contrazice această prezumție.
Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei”.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și instanța supremă într-o . decizii de speță. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.
Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de părțile civile, soția și copiii victimei, cuantumul despăgubirilor solicitate de acesta este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu are nici o importanță starea materială a victimei, a inculpatului sau a părților civile.
Instanța a apreciat că nu se poate stabili un preț pe viața persoanei decedate, prețul durerii pentru pierderea tatălui, respectiv soțului părților civile neputând fi cuantificat, orice sumă de bani neputând realiza dezideratul aducerii înapoi la viață a victimei. Mai mult, cuantumul daunelor morale nu poate constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru părțile vătămate în dauna inculpatului. În stabilirea cuantumului daunelor morale, nu se pot folosi mijloace de probă pentru dovedirea existenței și întinderii acestora.
În aprecierea daunelor morale instanța a reținut însă vârsta persoanei decedate, 51 de ani la data săvârșirii faptei, gradul de rudenie și atașamentul părților civile față de acesta, durere despre care nu se poate aprecia că s-ar fi diminuat o dată cu trecerea timpului, părțile civile fiind supuse la suferințe psihice, fiind obligați să suplinească afectiv, dar și material, lipsa victimei din sânul familiei, membrii familiei, soția și cei 2 copii ai acestuia fiind lipsiți în mod definitiv de dreptul a se bucura de prezența acestora și de sprijinul moral și material pe care acesta îl acorda. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere suferința permanentă la care au fost supuse părțile civile pe durata relativ îndelungată a procesului penal.
Pe cale de consecință, instanța a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de 70.000 de euro, în echivalent lei la data plății efective, reprezentând daune morale, reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de părțile civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sector 4, asiguratorul S.C. Asigurarea R. Astra SA, și părțile civile M. M., S. V. și S. G..
P. a criticat sentința pentru nelegalitatea pedepsei aplicate, care nu ase încadrează între limitele legale de 3 ani și 4 luni și 10 ani închisoare și pentru greșita modalitate de executare aleasă de instanța de fond, întrucât în cauza se impune executarea pedepsei în regim de detenție.
Pe latura penală, recursul părților civile vizează nelegalitatea pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Pe latura civilă, solicită acordarea daunelor morale în cuantumul cerut inițial, care sunt justificate, făcând o comparație între o daună totală a unui autoturism și decesul unei persoane.
Mai arată că instanța de fond a stabilit în mod greșit daunele materiale, față de înscrisurile de la dosar.
În recursul declarat, asiguratorul a solicitat diminuarea daunelor morale acordate, care reprezintă o îmbogățire fără justă cauză și nu asigură o compensare echitabilă.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pachet este fondat.
Față de limitele de pedepsă prevăzute la art. 178 alin. 3 Cod penal și de aplicarea dispozițiilor art. 3201 al.7 Cod procedură penală, acesta se situează între 3 ani și 4 luni și 10 ani închisoare, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond este nelegală.
În consecință, constatând că sunt întemeiate elementele constitutive ale infracțiunii provăzute la art. 178 al. 1 și 3 Cod penal și aplicând dispozițiile art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, se va stabili o pedeapsă corespunzătoare art. 72 Cod penal, care va tine seama de împrejurările și modalitatea concretă de comitere, de pericolul social indicat al faptei, consecințele acesteia și datele personale ale inculpatului, care a mai fost sancționat administrativ pentru art. 86 al.2 din OUG nr.195/2002 în anul 2012.
În motivarea modalității de executare, instanța de fond a reținut recunoașterea și regretul inculpatului precum și lipsa antecedentelor penale, pe baza cărora a tras concluzia că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului.
Mai arată instanța că pedeapsa de 2 ani închisoare este suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut la art. 52 Cod pena, arătând în continuare că pedeapsa accesorie se va executa pe perioada executivă pedepsei principale.
Simplificând se arată că prin executarea pedepsei principale si accesorii, se atinge scopul prevăzut la art. 52 Cod penal, dar se dispune suspendarea executării acesteia, cu consecința evidentă a neatingerii scopului, reținând că pronunțarea condamnării constituie un avertisment.
Concluzia că mediul carceral nu ar avea o influentă benefică asupra inculpatului nu are nicio legătură cu aplicarea unei pedepse pentru comiterea unei infracțiuni, deoarece, în toate cazurile, regimul de detenție reprezintă o pedeapsă, în care condamnatul este lipsit de libertate și alte drepturi, iar influența benefică a acestui regim este greu de pus în discuție, fiind în afara cadrului legal, care stabilește scopul educativ, care poate fi realizat, alături de cel coercitiv, dar și preventiv pe care instanța nu le-a analizat.
Curtea constată că, față de toate circumstanțele reale, dar și cele personale, inculpatul fiind sancționat administrativ tot pentru fapte referitoare la regimul circulației pe drumurile publice, scopul pedepsei poate fi adus prin executarea acesteia în regim de detenție.
Așa fiind se impune admiterea recursului declarat de parchet.
Recursurile părților civile și cel al asiguratorului sunt, de asemenea, fondate, cu următoarele precizări:
Motivele, pe latura penală, ale recursurilor părților civile sunt aceleași cu motivele de recurs ale parchetului, astfel că, pe acest aspect, acestea vor fi admise cu motivarea deja arătă.
Pe latura civilă, instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea inculpatului la plata unei sume totale către părțile civile fără a stabili, pentru fiecare dintre acestea, cuantumul care acoperă prejudiciul material suportat de fiecare parte civilă și cel al daunelor morale, care trebuie să compenseze, pentru fiecare suferință morală.
Instanța de fiind a stabilit corect suma totală ce reprezintă daune materiale, urmând ca, în lipsa dovezilor privind suma cheltuită de fiecare parte civilă, această sumă totală să fie acordat în părți egale, respectiv câte 5.865,67 lei.
În privința daunelor morale, se reține că acestea nu au ca scop acoperirea prejudiciului moral, care nu poate fi acoperit, ci au rol compensatoriu, iar stabilirea cuantumului nu se face pe bază de probe, ci prin aplicarea, în funcție de criterii, care sunt în totalitate de ordin moral, menționate corect de instanța de fond, alături de cel al îmbogățirii fără just temei.
Toate aceste criterii, determină stabilirea unor daune morale diferențiate pentru părțile civile, apreciind că sumele de câte 10.000 euro pentru părțile civile S. G. și M. M. și 15.000 euro pentru partea civilă S. V. reprezintă compensări juste și decente față de suferințele psihice, care, așa cum s-a mai menționat, nu pot fi acoperite.
Acesta este și motivul pentru care recursul declarat de asigurator urmează a fi admis.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, părțile civile S. V., S. G. și M. M. și asigurătorul . SA împotriva Sentinței penale nr.1073/F din data de 05 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 178 alin. 1 și 3 din Codul penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul T. A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
Înlătură aplicarea art. 861 și urm. și art. 71 alin. 5 din Codul penal.
Obligă pe inculpat la plata de despăgubiri civile, care vor fi suportate de asigurător, astfel:
- câte 5.865,67 lei, către fiecare dintre părțile civile S. V., S. G. și M. M., cu titlu de daune materiale;
- 15.000 euro (în echivalent în lei la data plății), către partea civilă S. V. și câte 10.000 euro (în echivalent în lei la data plății), către fiecare dintre părțile civile S. G. și M. M., cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
Grefier
I. P.
Red.VB
Dact E.C.
2 ex
Red. A.I./ Judecătoria Sectorului 4 București
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 346/2014. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 245/2013.... → |
|---|
