Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 145/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 145/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (2342/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 145/CO

Ședința publică din 06.03.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – C. S.

GREFIER – D. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. C..

Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de inculpații R. C., R. E. R. A., și S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii inculpați:

R. C. aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales T. C.,

R. E., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales P. G.,

R. A. aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales T. C. în substituirea d-lui avocat T. C.,

S. G., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales M. Vasii, cu împuternicire avocațială nr._/2015 și avocat desemnat din oficiu C. C. în substituirea d-nei avocat N. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Se prezintă avocat din oficiu C. C. în substituirea d-nei avocat N. A. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru contestatorul inculpat S. G., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.

Curtea constată încetată delegația avocatului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat S. G. și acordă onorariu parțial în cuantum de 25 lei.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestaților.

Apărătorul ales al contestatorilor inculpați R. E. și R. A., solicită admiterea contestațiilor formulate, desființarea încheierii și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, apreciind că durata rezonabilă a arestului preventiva fost de mult depășită.

Termenul rezonabil al duratei arestului preventiv în sensul art.5 din CEDO este de 15 luni respectiv 1 an și 3 luni.

Precizează că la 1 an și 8 luni de zile, de la luarea măsurii arestării preventive se administrează încă probatoriul în fața instanței de fond, mai mult dosarul a fost trimis în judecată sub imperiului vechiului cod de procedură penală, ulterior judecătorul fondului a constatat că urmărirea penală a avut și are numeroase vicii.

În ceea ce privește probatoriile acestea au fost administrate în faza de urmărire penală și în prezent se află în custodia organelor judiciare astfel încât clienții săi nu au nicio posibilitate de a le influența.

În opinia apărării se poate lua față de inculpați o măsură preventivă mai blândă, instanța având posibilitatea de a impune acele obligații ce pot fi suplimentate pentru a asigura certitudinea că măsura preventivă își va atinge scopul.

Arata că inculpații au tot interesul de a administra probatorii cu scopul de a-și dovedi nevinovăția deși, acest aspect, nu cade în sarcina lor.

Mai arată că incriminarea cămătăriei nu se află sub imperiul legii penale, raportat la pretinsa dată a comiterii infracțiunii.

Privind numitul P. D. acesta a susținut și în faza de urmărire penală cât și aceea de cercetare judecătorească, faptul că nu este o persoană cămătărită, de asemenea toate acele persoane cetățeni de naționalitate arabă cu declarat că nu au fost cămătărite, astfel că aidoma unui joc de domino, la fiecare termen, se demontează acuzațiile parchetului.

Apreciază că în acest moment procesual se poate dispune admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlul judiciar sau în subsidiar aceea a arestul la domiciliu.

Menționează că inculpatul va locui în localitatea C. împreună cu soția și copilul său minor, așa încât va fi izolat de restul persoanelor și nu poate crea un pericol în raport de alte persoane.

Solicită a se avea în vedere că în raport de practica C.E.D.O s-a depășit durata termenului rezonabil al arestării preventive.

În ceea ce privește pe inculpatul R. A. formulează aceleași apărări.

Precizează că în cazul acestuia se reține comiterea 2 infracțiuni de șantaj pentru care au fost administrate toate probele și mijloacele de probă, mai mult din declarațiile martorilor rezultă că nu s-a pus problema amenințării persoanelor vătămate în contextul comiterii infracțiunii de șantaj.

Solicită a se avea în vedere cadrul general în care a plasat acuzarea infracțiune de cămătărie, astfel este posibil ca unele acte materiale să fi fost comise înainte de anul 2011, an din care datează incriminarea infracțiunii de cămătărie.

Mai mult arata că prezenta cauză nu a parcurs faza Camerei preliminare pe aspectul legalității administrării probatoriilor.

În ceea ce privește declarațiile de martor, acestea sunt foarte generale, toate încep cu mențiunea „am auzit”.

În raport de perioada de timp petrecută în arest preventiv, de probatoriul administrat pentru pretinsa comitere a infracțiunii de șantaj și în privința acestui inculpat se poate lua măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, acesta urmând să locuiască cu soția și copilul în București pe ..

De asemenea și în ceea ce-l privește pe inculpatul R. A. instanța poate impune obligații suplimentare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În concluzie, solicită instanței admiterea contestațiilor, în urma evaluării materialului probator, a se dispune plasarea inculpaților în arest la domiciliu.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat R. E. solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și, rejudecând, instituirea măsurii controlului judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Consideră că temeiurile ce au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv nu mai impun menținerea arestării, arătând că probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală cât și în aceea de cercetare judecătorească nu dovedesc în niciun fel vinovăția inculpatului.

De asemenea, nu se poate reține posibilitatea ca inculpatul R. E. ar putea influența în vreun fel martorii care au declarat deja că nu-l cunosc, niciunul dintre ei nu a arătat că inculpații au oferit sume de bani cu titlu de camătă.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj presupusa parte vătămată a declarat în fața judecătorului de la fond că nu numai că nu s-a pus problema vreunui act de amenințare, de creare a unei stări de îngrijorare, ci că este rudă câtă vreme este cumătrul inculpatului.

Precizează că trebuie a se avea în vedere că părțile vătămate, martorii conceptați cât și cei cu identitate protejată nu-l cunosc pe inculpat, astfel că nu se poate reține că ar putea fi influențați în vreun fel de acesta.

Solicită a se avea în vedere și perioada de timp scursă de la încarcerare, care a depășit un termen rezonabil, numărul mare de martori ce urmează a fi audiați, situație față de care apreciază că luarea măsurii controlului judiciar asigură bunul mers al procesului penal.

În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie nu există decât două persoane pretins cămătărite, inițial au fost trei dar aceasta era una din cele două, pretins, părți vătămate.

De asemenea, nu se poate reține că, lăsat în libertate, inculpatul și-ar putea relua activitatea infracțională, având în vedere că acesta a realizat exact gravitatea situației în care se află.

În situația în care inculpatul ar fi plasat în stare de arest la domiciliu acesta ar sta cu soția, are mijloace de trai deoarece deține o afacere care anul trecut a realizat un profit de_ lei așa încât nu se poate pune în discuție reluarea activității infracționale.

Concluzionând solicită admiterea prezentei contestații și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin intruzivă, care poate asigura buna desfășurare a procesului penal.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat S. G., solicită instanței, în temeiul dispozițiilor art. 206 alin. 7 C.p.p., admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință pronunțată în data de 20.02.2015 de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *, și în consecință a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură dintre cele prevăzute de art. 202 alin.4 lit. b sau d. C.p.p.

Apreciază că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii preventive, măsura fiind luată în mai 2013, de asemenea că nu există vreo probă că inculpatul a încercat, sau pe viitor ar încerca să ia legătura cu părțile vătămate.

Precizează că situația clientului său este descrisă în două paragrafe în paginile 17,18 ale încheierii de ședință, mai mult respingerea cererilor formulate de apărarea inculpatului este motivată prin două fraze „șablon”.

În motivarea hotărârii judecătorul fondului susține că nu se poate înlocui măsura arestului preventiv deoarece nu au intervenit schimbări asupra temeiurilor inițiale ale arestării, precum și din perspectiva impactului asupra opiniei publice pe care l-ar avea o atare dispoziție.

În ceea ce privește martorii arată că toți au fost audiați, partea vătămată Ageani a detaliat, a explicat de ce a înstrăinat acel imobil.

Apărarea apreciază că după doi ani de cercetare judecătorească nu există acele probe care trebuiau să fie oferite de declarațiile persoanelor cămătărite, mai mult acestea au declarat că judecătorii se împrumutau cu sume de bani, chiar în sala de jos aflându-se.

De asemenea, arată că inculpatul a avut un comportament exemplar, nu există riscul de a săvârși alte infracțiuni, pentru că nu are antecedente penale.

Mai arată că inculpatul nu se va sustrage pentru că are domiciliul stabil în București și este cel mai interesat de lămurirea cauzei, iar dacă instanța are vreun dubiu îi poate impune măsuri suplimentare.

În acest moment procesual apreciază că măsura arestului la domiciliu este cea mai eficientă, în raport de faptul că termenul rezonabil a fost de mult depășit.

De asemenea, apreciază că o măsură mai ușoară este suficientă după o perioadă lungă de arest preventiv, iar cu privire la proporționalitate, arată că arestul preventiv și-a satisfăcut scopul prevăzut de art. 202 C.p.p. însă nu mai este util în lipsa unor probe că ar încălca o altă măsură sau s-ar sustrage.

În concluzie, apreciază că în contestație se poate analiza dincolo de conceptele repetate anterior, iar judecătorul fondului trebuia să arate în concret de ce nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv.

Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a contestațiilor formulate de inculpați ca fiind nefondate, apreciind legală soluția instanței de fond.

În ceea ce privește susținerile apărării în legătură cu depășirea termenului rezonabil în raport de dispozițiile C.E.D.O, învederează că acestea, în aprecierea termenului rezonabil, au în vedere toate circumstanțele cauzei, complexitatea, numărul de inculpați și de martori care trebuie audiați or cauza de față implică o complexitate deosebită și un număr de inculpați și martori de asemenea numeroși.

Consideră că prin hotărâre judecătorul fondului a constatat faptul că față de probele și indiciile de la dosarul cauzei subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii restului preventiv.

Menționează că până în prezent nu au apărut elemente esențiale care să determine înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă respectiv aceea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Apreciază că nici una din măsurile preventive alternative nu apar ca fiind suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în raport de natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați, respectiv aceea de cămătărie.

În ceea ce privește martorii aceștia se tem să dea declarații, dat fiind că prin amenințări și acte de violență inculpații au obținut sume mari de bani, fiind cunoscuți membri ai unor clanuri periculoase.

Referitor la posibilitatea impunerii de instanță a unor obligații suplimentare acestea nu sunt eficiente dat fiind posibilitatea unor interpuși din partea inculpaților care să încalce măsurile dispuse de instanța de judecată.

Concluzionând, apreciază că arestul preventiv este singurul în măsură să ducă la îndeplinire scopul prevăzut de art. 202 C.p.p., iar prezentele contestații sunt nefondate, astfel că solicită a fi respinse ca atare.

Contestatorul inculpat R. C., având ultimul cuvânt, arată că și în prezent pretinsele părți vătămate îi întrețin familia, de asemenea martorii nu-l cunosc, mai mult aceștia au dat alte declarații în fața instanței și și-au retras ceea ce au declarat în faza de urmărire penală. Precizează că stă de 2 ani în arest preventiv și lasă soluționarea prezentei contestații la aprecierea instanței.

Contestatorul inculpat R. E., având ultimul cuvânt, arată că de 1 an și 10 luni este în arest, precizează că martorii nu-l cunosc nici pe el și nici pe frații săi. Solicită judecarea sa în libertate și lasă soluționarea prezentei contestații la aprecierea instanței.

Contestatorul inculpat R. A., având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit fapte de violență, nu are pe cine amenința, mai mult acele pretinse părți vătămate sunt în realitate prieteni de ai săi.

Contestatorul inculpat S. G., având ultimul cuvânt, arată că era un simplu jucător la casino, dacă va fi plasat în arest la domiciliu va respecta toate obligațiile ce i se vor impune și solicită judecarea în libertate.

CURTEA

Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:

Prin încheierea din data de 24.02.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 242 alin. 2) C.p.p., a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura controlului judiciar, formulate de inculpații R. E., zis “E. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, domiciliat în mun. București, ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr.109/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013), și R. A., zis “A. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în București, domiciliat în comuna Găneasa, ., CNP_, arestat în baza MAP nr.116/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013) și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpații R. C., zis “C. al lui C.” (fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr.105/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013, și S. G., zis “B.” (fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. I., domiciliat în mun. București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 106/UP/16.05.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 4799/P/2012 în data de 06.09.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpaților:

-R. C., zis “C. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 18.03.1978 în mun. București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român,

pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-S. G., zis “B.”, fiul lui V. și V., născut la data de 06.02.1974 în Brănești, jud. I., CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;

-R. E. zis “E. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 07.08.1980 în București, CNP_, domiciliat în mun. București, ., ., ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

-R. A., zis “A. al lui C.”, fiul lui M. și L., născut la data de 31.05.1976 în oraș București, CNP_, domiciliat în ., aflat în prezent în Arestul D.G.P.M.B., cetățean român, recidivist,

pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen..

În fapt, s-au reținut următoarele:

-în cazul inculpatului R. C. s-a reținut că în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.1.i.), în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. E. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.1.ii.), și că, într-o perioadă apropiată săvârșirii infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, a folosit aproximativ 1.600.000 de euro (peste 6.800.000 lei), bani proveniți din săvârșirea acestei infracțiuni, pentru a-și construi o vilă în orașul P., ., pe care o folosește împreună cu familia sa (fapte expuse la secțiunea I.1.iii.);

-în cazul inculpatului S. G. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012,a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul I. (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul I., la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie (fapte expuse la secțiunea I.2.iii.);

-în cazul inculpatului R. E. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.);

-în cazul inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” s-a reținut că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 06.09.2013, sub nr. _ .

În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.149¹ alin.1 C.pr.pen. și ale art.143 alin.1 Cod procedură penală, apreciind că la acel moment procesual, prin prisma acestor norme de procedură penală, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., respectiv inculpații, care nu și-au rezervat dreptul la tăcere au fost ascultați în prezența apărătorilor și există probe (elementele de fapt cerute de art. 63 alin. 1 C.pr.pen.) din care rezultă indicii temeinice, conform art art.68¹ C.pr.pen., în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

Instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpaților rezultă din coroborarea întregului material probator administrat până în prezent de organele de anchetă și de tribunal, respectiv: declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.

În ceea ce privește notele de redare a convorbirilor telefonice, instanța a reținut că la dosarul cauzei există autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice eliberate în condiții de legalitate procesuală, întrucât în cauză sunt investigate și infracțiuni de șantaj și spălare de bani, infracțiuni grave conform art.91¹ C.pr.pen. și art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003.

Tribunalul a considerat neîntemeiată susținerea apărătorului inculpaților V. S. și C. N. că toate interceptările telefonice sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la momentul săvârșirii faptei de cămătărie de către C. N. aceasta nu era incriminată. Tribunalul a constatat că se face o referire vagă la convorbiri telefonice efectuate înainte de data de 25.11.2011, când a intrat în vigoare a Legea nr. 216/2011, fără a se indica în concret măcar o convorbire înregistrată înainte de această dată. În condițiile în care din verificarea dosarului de urmărire penală nu au fost găsite astfel de înregistrări, tribunalul a înlătura această apărare.

Astfel, Tribunalul a apreciat că, din coroborarea notele de redare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor și ale părților vătămate, cu procesele verbale de investigații, cu actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și cu procesele verbale de percheziție, se deduc cu ușurință indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

De asemenea, tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiate susținerile inculpaților cercetați pentru infracțiunea de cămătărie că au acordat împrumuturi doar la rude și persoane apropiate și doar fără dobândă. Această susținere a inculpaților s-a reținut că ar contrasta flagrant cu convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental, cât și cu declarațiile martorilor, martorilor cu identitate protejată, părților vătămate și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie reținută în sarcina inculpaților R. C., S. G., S. T., R. E., C. N., R. A., S. O., D. D. și G. M., tribunalul a reținut că datele existente la dosarul cauzei sunt în sensul că aceștia se ocupau cu titlu de îndeletnicire de acordarea de împrumuturi cu dobândă cămătărească.

Astfel, s-a apreciat că din declarațiile martorului cu identitate protejată N. I. și a martorului B. V. N. rezulta că inculpații R. C., R. A. și R. E., dar și alte persoane din anturajul acestora sunt cunoscuți că se ocupă cu activitatea de cămătărie de foarte multă vreme.

Fiind audiat, martorul cu identitate protejată N. I. a declarat, printre altele, următoarele:

„Pe numiții R. A., R. E., R. C. și R. Ș. îi cunosc de aproximativ 13 ani și știu că de-a lungul timpului aceștia au săvârșit și comit și în prezent infracțiuni de șantaj, cămătărie și infracțiuni cu violență.

(…) În urmă cu aproximativ 3 ani, numitul R. C. zis „C. al lui C.” a devenit nașul de cununie al numitului U. F. zis „F. al lui Vancică”. Atât membrii familiei „Vancică”, respectiv U. L. zis „L. Vancică”, U. F. zis „F. al lui Vancică”, U. N. zis „M.”, cât și membrii familiei „C.”, respectiv R. A., R. E. zis „E. al lui C.” și R. C. zis „C. al lui C.” oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.

Este de notorietate faptul că membrii familiei „Vancică” dispun de sume foarte mari de bani, de ordinul a câteva milioane de euro, din acest disponibil monetar oferind împrumuturi cu dobândă fie direct, prin intermediul membrilor familiei „C.”, legătura cu aceștia din urmă și faptul că sunt niște persoane extrem de violente, constituind garanția că împrumuturile și dobânzile impuse vor fi restituite la timp.

Cunosc faptul că o parte din profitul obținut de către membrii familiei „Vancică” precizați anterior este luată de către frații R. (A., E. și C.) în contul protecției pe care ultimii le-o oferă.

Am cunoștință de existența unei convenții între patronii cazinourilor precizate anterior și membrii celor două familii constând în aceea că, în cazul în care clienții au împrumutat sume de bani cu dobândă și au pierdut la jocurile de noroc, cămătarii încasează pe lângă dobânda de 10% pe zi și o sumă în cuantum de 20% din valoarea împrumutului (suma pierdută) de la casieria cazinoului.

De la R. A. am aflat că numitul „M. Vlasov”, angajat la Camera de Comerț și Industrii este un împătimit al jocurilor de noroc și întrucât a pierdut sume foarte mari, a împrumutat de la membrii celor două familii, dobânda impusă de către aceștia, respectiv R. C. și U. F., fiind de 10% pe zi. ”

De asemenea, s-a reținut că martorul B. V. N. a învederat următoarele:

„(…)Pe numiții R. M. zis “M. lui C.”, R. Ș. zis “ F. al lui C.”, R. A. zis “A. al lui C.”, R. C. zis “C. al lui C.” și R. E. zis “E. al lui C.” îi conosc de aproximativ 25 ani, întrucât satul din care provin (Piteasca, . apropiere de ..

Cunosc faptul că în perioada în care i-am cunoscut erau o familie săracă de rromi care își câștigau existența din săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie în zonele de agrement Pustnicu, C. și P.. Cu puțin timp înainte de revoluția din 1989, în urma unui conflict violent dintre cei menționați anterior și un alt clan de rromi din satul Piteasca (familia Zăicăreanu), aceștia au fost alungați și s-au mutat la periferia cartierului P., într-o garsonieră.

După revoluție au început să se ocupe cu proxenetismul, șantaj sub forma colectării unor taxe de protecție de la comercianții din zonă, cămătărie, recuperarea unor sume de bani. Faptul că era foarte violenți le-au creat un renume atât în zona cartierului P. cât și în capitală motiv pentru care erau căutați și “angajați” de persoane cu posibilități financiare în vederea recuperării unor sume de bani, reglări de conturi, furturi și tâlhării la pont, recuperări de autoturisme, etc.

(…) De-a lungul timpului, prin săvârșirea infracțiunilor pe care le-am precizat anterior au acumulat sume importante de bani pe care le-au investit în imobile, terenuri, autoturisme de lux și cluburi de noapte (cluburile Balkan din București și Mamaia).

Membrii familiei “C.” au legături infracționale cu membrii familiei “D.” (C., Seif, Caleea, Denom, Estronom, etc) și cu membrii familiei “Vancică” (U. D., U. L., U. F., “M. al lui Vancică”, “M.” al lui Vancică). În urmă cu aproximtiv 1-2 ani s-au înrudit prin alianță, “C. al lui C.” cununând pe “F. al lui Vancică”.

Cunosc faptul că numiții R. A., R. C., R. E., U. D., “B.” (nu cunosc numele real), frecventează cazinourile Platinum, Metropolis, Queen și cel situat în incinta Mall V., unde oferă împrumuturi persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc, profitând de starea psihică a acestora în momentul în care au pierdut sume importante de bani și împrumutându-le dobânzi cuprinse între 20-50 % pe lună, în funcție de puterea financiară a jucătorului. Mai știu faptul că au câștigat importante sume de bani și prin plasarea de valută în urma unei înțelegeri prealabile cu șefii de sală din cazinouri, în jetoane, pentru a-și înmulți banii din jocurile de noroc ce nu pot fi monitorizate electronic. (…)”

Martorul B. V. N. a mai arătat că știe că inculpatul R. A. are investită suma de aproximativ 500.000 euro în activitatea de cămătărie.

Astfel, instanța a reținut că aceste declarații sunt în totalitate susținute de convorbirile telefonice, redate pe larg în referatul procurorului, de declarația martorei I. C. A., dar și de celelalte probe administrate în cauză, precum și că din procesele-verbale de verificare a intrărilor în cazinouri, rezultă că în perioada 01 ianuarie 2012 - 01 februarie 2013, inculpatul R. E. a frecventat cazinourile Metropolis și Platinum de 67 și respectiv 242 de ori, iar în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 a frecventat cazinoul Queen de 120 de ori.

Instanța a mai constatat că în perioada 01.01._13, și inculpatul R. A. figurează cu 65 de intrări în cazinoul Platinum, 50 de intrări în cazinoul Queen și 13 intrări în cazinoul Metropolis.

Din evidențele cu intrările în cazinouri depuse la dosar s-a constatat că, în perioada 1 ianuarie 2012 – 1 februarie 2013, și inculpatul S. G. figurează cu 290 de intrări în cazinoul Metropolis și 318 intrări în cazinoul Platinum.

Din declarația martorului cu identitate protejată D. C., precum și a martorului B. V. N., mai sus redată, a rezultat că și inculpatul S. G. oferă împrumuturi bănești cu o dobândă de 10% pe zi, la cazinourile din București (Platinum, Queen, Metropolis) persoanelor împătimite ale jocurilor de noroc care au rămas fără disponibil monetar.

Martorul cu identitate protejată D. C. a declarat că are cunoștință despre faptul că în Casino Platinum sunt multe persoane care oferă bani cu camătă jucătorilor rămași fără disponibil bănesc, printre care și B. (S. G.). A mai arătat că, de obicei, B., C. precum și alți cămătari împrumută bani doar celor de la care știu că îi pot recupera sau care vin cu giranți. În cazinou, la masa de poker, se joacă sume mari de bani, putându-se ajunge chiar la 400.000 de euro. În cazul în care jucătorul a luat bani de la cămătar și câștigă, pe loc, acesta, trebuie să dea banii luați cu împrumut la care trebuie să adauge și „șpaga” pe care i-o lasă cămătarului întrucât a câștigat cu banii lui. „Șpaga” este cam 10% din suma împrumutată. Cunoaște că, de exemplu, în cazinoul Queen este o echipă de jucători care frecventează această locație și care obișuiește să împrumute bani de la cămătari. Când jucătorii rămân fără bani obișnuiesc să ia bani cu dobândă de la cămătari în special de la S. G. zis „B. ”, dar și de la „C.”.

În ceea ce privește pe inculpatul C. N., tribunalul a reținut că din conținutul convorbirilor telefonice rezultă foarte clar dimensiunea și frecvența cu care acesta împreună cu soția sa C. E. împrumută sume de bani cu dobânzi cămătărești, în acest sens fiind și declarația martorului N. M.. Martorul a arătat că știe că C. N. zis A. dă bani cu împrumut, nu cunoaște ce dobânzi percepe Aramis la împrumuturile pe care le acordă, dar este cunoscut în comunitatea din Afumați că oferă bani cu dobândă.

S-a mai apreciat că faptul că inculpatul C. N. împrumută diverse sume de bani ar rezulta și din declarația martorului U. A., care a arătat că s-a împrumutat de la Aramis de foarte multe ori, iar în prezent s-a ajuns la suma împrumutată de 8.000 de euro. Deși martorul a susținut că sumele de bani au fost împrumutate fără dobândă, convorbirile telefonice exclud cu desăvârșire o asemenea împrejurare.

În ceea ce privește pe inculpatul D. V., tribunalul a reținut că din declarația numitului R. T. Ș., audiat în calitate de martor, rezultă că inculpatul D. D. obișnuiește să împrumute bani cu dobândă. De la inculpat, R. Ș. T. a împrumutat de mai multe ori diverse sume de bani, cuprinse între 500 - 1.000 euro, de la ”Edison” pentru a participa la jocurile de poker. Pentru aceste sume, R. T. Ș. a convenit D. D. să-i ofere pe lângă împrumut un procent din câștigurile la poker, respectiv 100 euro pe lună la suma de 500 euro împrumutată.

În același sens a fost și declarația numitului Hagivreta C., care a arătat că, în urmă cu aproximativ un an i-a făcut lui R. T. Ș. cu D. D., după care aceștia au rămas prieteni. Atunci când s-au întâlnit, R. T. Ș. l-a întrebat pe Edison dacă poate să apeleze la el pentru a fi împrumutat cu bani, acesta spunându-i că poate apela oricând la el. După câteva luni de zile a aflat de la R. T. Ș. că s-a împrumutat cu suma de 2000 de lei de la Edison, urmând ca de fiecare dată când R. T. Ș. câștiga la jocurile de poker să-i dea și lui Edison o parte din câștig, în jur de 100 de euro în funcție de câștigul pe care îl avea, chiar dacă acești bani cumulați depășeau suma inițială împrumutată.

Tribunalul a constatat că și în privința inculpatului G. M. există date concludente în sensul că acesta oferă în mod regulat bani cu camătă către jucătorii din cazinouri și către alte persoane.

Pe lângă convorbirile dintre inculpat și alte persoane, cu privire la situația împrumuturilor acordate, tribunalul a reținut convorbirea telefonică din data de 18.12.2012, orele 11:57:48, dintre inculpatul G. M. și o persoană neidentificată pe nume „I.”, redată pe larg în referatul procurorului, din care a rezultat că inculpatul G. M. este cunoscut ca fiind o persoană care dispune de importante sume de bani pe care le acordă cu titlu de împrumut, percepând camete. ”I.” l-a contactat telefonic pe inculpat pentru a-i propune să-i împrumute o sumă de bani unei persoane care deține o casă în orașul Voluntari, imobil cu care să garanteze restituirea viitoarei datorii, propunerea fiind refuzată de către inculpatul G. M., deoarece satisfacerea garanției în cazul neachitării datoriei presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil necesită întocmirea unor documente autentificate de notarul public, procedura fiind greoaie și cu o durată mai lungă, în comparație cu transmiterea dreptului de proprietate asupra unei mașini, care ar putea fi luat în posesie imediat și fără îndeplinirea în mod necesar a unor formalități.

Tribunalul a reținut în privința infracțiunilor de cămătărie că veniturile, cu care inculpați figurează în evidențele fiscale, nu sunt de natură a le permite un nivel de trai foarte ridicat și nici să împrumute către diverse persoane sume mari de bani fără dobândă, de multe ori simple cunoștințe.

Dimpotrivă, a apreciat că situația financiară legală a inculpaților este de natură a sublinia acuratețea referatului cu propunerea de arestare preventivă, respectiv că inculpații au ajuns să dețină și să împrumute sume mari de bani obținute din îndeletnicirea de cămătărie.

Tribunalul a mai reținut ca vădit nesincere și neprobate susținerile inculpaților R. C. și S. G., în sensul că aceștia ar fi câștigat la jocurile de noroc sume mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro. Dimpotrivă, tribunalul a reținut că, în privința ambilor inculpați, probele administrate în cauză impun presupunerea rezonabilă că sumele mari de bani, la care se face referire, sunt menite a crea impresia falsă că inculpații dețin sume mari de bani, bunuri importante și au un nivel de trai foarte ridicat, în urma unor activități comerciale sau tranzacții imobiliare licite. Or, în condițiile în care inculpații au desfășurat activități lucrative sau au derulat tranzacții imobiliare, este surprinzător cum aceștia figurează în evidențele fiscale cu sume derizorii, care nu le-ar permite în niciun fel modul de viață pe care îl au și nici să frecventeze cazinourile sau să împrumute sume mari de bani către diverse persoane, unele cu care nu au nicio legătură de rudenie sau prietenie.

În condițiile în care R. A., manager al clubului, a declarat că are un salariu lunar de 2000 lei, tribunalul a apreciat ca lipsită de consistență declarația inculpatului R. C., care a arătat că ajută familia în activitatea de la clubul Balkan, fără contract de muncă, primind un venit lunar de circa 6-7000 lei.

De asemenea, în contextul în care inculpatul S. G. figurează cu un venit lunar în anii 2010-2012 de circa 375 lei lunar, tribunalul a reținut ca neadevărată afirmația acestuia că, printre alte surse aducătoare de venit, a fost și activitatea de covrigărie și patiserie a societății, pe care o patronează, activitate din care obținea un câștig brut de 4.000-5000 lei pe zi și un câștig net de 60-70% din venitul zilnic.

Tribunalul a apreciat ca fiind evident, rezultând din chiar declarațiile inculpaților S. G. și R. C., că aceștia nu pot susține cu probe concludente afirmațiile, pe care le-au avansat și nu a putut să accepte simpla explicație că ei sunt norocoșii câștigători la jocurile de noroc ai unor sume imense de bani, spre deosebire de cei împrumutați, care, așa cum a rezultat din convorbirile telefonice, au acumulat datorii foarte mari, tocmai prin creditarea loc pentru a continua jocurilor de noroc.

Cu privire la inculpatul S. G., tribunalul a mai reținut că acesta a declarat că nu a mers la notar să încheie contractul de achiziționare a terenului de 3.400 m.p. din localitatea Snagov, deoarece era obosit și nu s-a putut trezi. Or, în condițiile în care în data de 24.01.2013 a avut loc încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană terenul), tribunalul a apreciat ca justificată concluzia parchetului că scopul a fost acela de disimulare a adevăratei naturi a provenienței și proprietății terenului mai sus menționat, dobândit de fiul inculpatului în contul unor datorii acumulate prin luarea de către AL JAHNI NABIL a unor împrumuturi cu dobândă cămătărească.

Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat că în privința inculpaților S. G. și R. C. există indicii temeinice că aceștia au folosit sumele mari de bani obținute din activitățile de cămătărie derulate după . Legii nr. 216/2011. Aceste sume au fost folosite fie la cumpărarea unor terenuri – cazul inculpatului S. G. -, fie la construirea unei vile – cazul inculpatului R. C..

Tribunalul nu a putut avea în vedere actele de cămătărie desfășurate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 216/2011, ci doar pe acelea de după . legii mai sus menționate, fiind cert că sumele obținute din această îndeletnicire au fost investite în imobilul pentru care inculpatul S. G. a obținut autorizație de construcție la data de 24.10.2011, adică cu doar o lună înainte de . legii.

Deși inculpatul S. G., prin apărător, a încercat să susțină că valoarea casei construite în localitatea P., județul I., este de circa 669.430 lei, tribunalul a reținut că aceea este valoarea lucrării „la roșu”, care nu cuprinde toate acele finisaje, amenajări, utilități și bunuri gospodărești, ce o fac aptă de a fi locuită.

Din convorbirea telefonică purtată, în ziua de 27.09.2012, de către R. A. cu o persoană neidentificată s-a constatat că în mod cert investiția făcută de R. C. a fost în valoare de 1.600.000 de euro (aproximativ 75 de miliarde lei vechi), valoare care este mai apropiată de adevăr decât cea propusă de apărătorul celui din urmă inculpat.

Prin urmare, tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea prin care s-a încercat reducerea valorii construcției pentru a nu fi o discordanță așa de mare între veniturile realizate legal de inculpat și valoarea reală a construcției cu toate facilitățile și bunurile ce o deservesc.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților D. N., R. E., D. V., V. S., D. D., G. M. și R. A. și infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS constituie probe ce singure pot servi la aflarea adevărului, conform art.64 C.pr.pen., și din care se pot deduce indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de șantaj, respectiv tâlhărie.

Tribunalul nu a putut primi susținerile că nu ar fi fost vorba de amenințări veritabile sau de exercitarea de acte de violență, ci eventual de folosirea unui limbaj ceva mai apăsat caracteristic etniei rrome, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS redate pe larg și coroborat în referatul procurorului fiind de natură a înlătura cel mai mic dubiu.

Tribunalul a reținut că amenințările exercitate de inculpați au fost în măsură să creeze o temere deosebită persoanelor vătămate, în condițiile în care inculpații, familiile și persoanele din anturajul acestora sunt cunoscute ca fiind deosebit de violente și în vizorul continuu al autoritățile judiciare.

În acest context, a apreciat că neaudierea unora dintre părțile vătămate nu este de natură a lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele administrate până la acest moment procesual, în special din notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicările de tip SMS.

De asemenea, tribunalul a considerat că menținerea de bune relații cu persoane șantajate și după săvârșirea infracțiunii nu constituie un motiv care să ducă la aprecierea că nu există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de șantaj.

Tribunalul a constatat că inculpații și multe din părțile vătămate fac parte din același mediu, frecventează aceleași locuri și au aceleași obiceiuri. Potrivit susținerilor inculpaților și înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală între inculpați și unele din părțile vătămate există relații de rudenie mai apropiate sau mai îndepărtate, directe sau prin alianță.

În aceste condiții, tribunalul a reținut că ar fi pe deplin justificată concluzia că și după comiterea infracțiunilor de șantaj inculpații continuau să aibă relații cu părțile vătămate date fiind relațiile familiale ce îi leagă sau interesul inculpaților ori al părților vătămate de a da, respectiv lua împrumuturi cu dobândă în caz de nevoie.

A apreciat că aceste considerații sunt aplicabile și în ceea ce privește fapta de șantaj săvârșită de inculpatul V. S. împotriva părții vătămate C. C.. A mai apreciat că, chiar dacă ar fi adevărat că fotografie depusă la dosar este făcută în urmă cu o lună, o lună jumătate, notele de redare a convorbirilor telefonice sunt în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, inducând părții vătămate un sentiment profund de teamă, nesiguranță, fapt care îl determină să apeleze la toate căile pentru a-l convinge pe inculpat că nu se face vinovat de ceea ce i se impută.

Relativ la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că inculpatul face abstracție de notele de redare a convorbirilor telefonice, făcând apel la faptul că avea obligația de a nu părăsi localitatea și nu avea cum să ajungă la Pitești să îl șantajeze pe partea vătămată P. I.. Tribunalul a mai reținut că deplasarea la Pitești este în mod cert stabilită, iar măsura obligația de a nu părăsi localitatea nu a fost suficientă pentru a-l împiedica pe inculpat să îl amenințe cu acte de violență pe P. I. pentru a-l determina să restituie suma de 15.000 euro lui S. O..

Referitor la infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpatul D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice purtate atât de inculpat, cât și de partea vătămată I. P. sunt în măsură să permită deducerea de indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit această infracțiune, orice altă analiză fiind de prisos.

În raport de aceste probe certe, tribunalul a înlăturat, ca vădit neîntemeiate, susținerile privind inexistența indiciilor temeinice în ceea ce privește săvârșirea faptelor de către inculpați.

Tribunalul a mai constatat că în cauză există și unul din cazurile stipulate de art. 148 C.pr.pen., și anume cel de la alin. 1 lit. f, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 216/2011 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani; infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.1 lit.b, c din Legea nr.656/2002 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.2¹ lit.b C.pen. se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 ani), și, în plus, reținându-se și că există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, Tribunalul a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică”, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte - care constituie, totodată, criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C.pr.pen., printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, rezonanța socială a faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, etc.

La aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări care rezultă din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a celor 12 inculpați, care sunt cercetați împreună cu alți învinuiți și inculpați; curajul și dezinvoltura cu care aceștia au acționat în vederea obținerii unor venituri importante, cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari; caracterul acțiunilor inculpaților, ce se prefigurează a fi conjugate; recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pe părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse acestora; continuarea de către inculpați a activității de cămătărie chiar și după incriminarea ca infracțiune a acestei fapte; înmulțirea îngrijorătoare a faptelor de acest fel cu consecințe deosebite asupra încrederii în capacitatea instituțiilor statului de a eradica faptele de cămătărie, șantaj, spălare de bani și tâlhărie; răsunetul deosebit de negativ al faptelor de acest gen în rândul cetățenilor, care în fiecare zi iau cunoștință de efectele de multe ori tragice ale luării de bani cu dobândă cămătărească de la clanurile interlope; scopul profund imoral urmărit de inculpați de a se îmbogății prin exploatarea nevoilor, slăbiciunilor sau disperării diverselor persoane. Tribunalul a apreciat că toate aceste aspecte impun cu necesitate intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de infracțiuni, nu doar pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de încredere în instituțiile statului, ci și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte, mai ales în contextul actual, când situația financiară a multor persoane le poate îndemna să ia împrumuturi cu dobânzi uriașe cu consecința imposibilității de achitare și a deposedării victimelor de bunurile personale sau cu consecința vătămării fizice și psihice a acestora în încercarea inculpaților de a le forța să își onoreze datoriile.

Tribunalul a mai reținut că indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună și cu alte ocazii, în vederea obținerii de venituri ilicite însemnate, cu consecința prejudicierii grave a patrimoniului părților vătămate, deprinderea inculpaților cu activități interzise de lege, tocmai din cauza consecințelor grave constatate în timp, toate acestea justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales la acest moment procesual, când ancheta penală este în plină desfășurare, părțile vătămate ezită să dea declarații ori susțin, în contra probelor obiective administrate în cauză, că inculpații nu au dat bani cu dobândă și că aceștia nu le-au amenințat pentru a-i determina să onoreze datoriile, în care sunt incluse și dobânzile.

Tribunalul a considerat că, deși aparent pentru marea majoritate a inculpaților ar fi vorba de infracțiuni mai puțin grave – șantaj și cămătărie, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani - tribunalul a reținut că prin nodul cum au fost acestea comise, prin sentimentul profund de temere și insecuritate indus persoanelor vătămate și chiar opiniei publice, este vorba de infracțiuni grave ce afectează patrimoniul persoanei, libertatea fizică și psihică a acesteia.

Prin urmare, spre deosebire de situația unei persoane care cu titlu de îndeletnicire acordă împrumuturi cu o dobândă apropiată de cea legală, care nu ar fi de natură a justifica arestarea preventivă, s-a reținut că situația inculpaților este cu totul deosebită și alarmantă, întrucât aceștia și-au făcut un mod de viață din exploatarea persoanelor aflate în nevoie sau a jucătorilor împătimiți din cazinouri, cărora, fără nicio jenă, le împrumută și chiar îi urmăresc pentru a le împrumuta sume mari de bani cu dobânzi exorbitante, uneori de peste 100% pe zi, fără ca această activitate a inculpaților să fie declarată autorităților fiscale și impozitată conform legii. În această situație, tribunalul a considerat că reacția societății trebuie să fie pe măsura faptelor reținute în sarcina inculpaților, inclusiv prin extinderea cercetărilor pentru nedeclararea și neplata impozitelor datorate statului pentru veniturile rezultate din activitatea practicată cu titlu de îndeletnicire.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, tribunalul a reținut că însuși legiuitorul o definește ca infracțiune gravă prin art.2 lit.b pct.4 din Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Că este vorba de o infracțiune gravă rezultă din probele cauzei și fapte de largă notorietate, inculpații fiind cunoscuți ca membrii ai unor clanuri periculoase, gata oricând să își facă dreptate și să își atingă scopurile prin folosirea forței și prin intimidări. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că în mod just se face referire în referatul parchetului de atitudinea de supușenie și renunțare a multora din părțile vătămate care datorează sau i se impune abuziv plata de datorii pentru pretinse injurii.

În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale celor 12 inculpați, constând în lipsa antecedentelor penale, în cazul unora dintre inculpați, situația personală și familială, starea de sănătate, existența unui loc de muncă sau a unei ocupații pentru unii dintre inculpați, etc., tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la momentul procesual respectiv, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune arestarea lor preventivă, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lor în libertate, aceștia să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalți inculpați, a învinuiților, martorilor, părților vătămate, prin alterarea mijloacelor de probă, prin punerea de acord asupra declarațiilor viitoare sau prin alte asemenea activități. Tribunalul a apreciat că arestarea preventivă este impusă și de faptul că probe importante nu au fost încă administrate, activitatea infracțională a inculpaților fiind în unele cazuri mai amplă decât cea redată în referatul parchetului.

De asemenea, tribunalul a apreciat că arestarea preventivă este impusă și de persoana unora dintre inculpați, cunoscuți cu multiple antecedente penale, cu sancțiuni administrative sau condamnări reabilitate, însă neradiate din cazierul judiciar.

Astfel, în privința inculpaților din prezenta cauză, s-a reținut că din fișele de cazier judiciar rezultă că: inculpatul R. E. a fost condamnat în 16.04.2011 la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.321 C.pen., fiind cercetat în alte două dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.321 C.pen., art.192, art.181 C.pen. și art.7 din Legea nr.39/2003 (fila 19 vol.5 d.u.p.); inculpatul R. C. este cercetat și a fost arestat mai multe dosare pentru infracțiunile prevăzută de de art.7 din Legea nr.39/2003, art.180 alin.2, art.211, art.192 C.pen. și art.321 C.pen., art.181, art.180 C.pen. (fila 13 vol.13 d.u.p.); inculpatul S. G. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2010 pentru infracțiunile prevăzute de art.182, art.321C.pen., fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 34 vol.2 d.u.p.); inculpatul R. A. a fost condamnat definitiv la 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere în anul 2011 pentru infracțiunea prevăzută de de art.321 C.pen., fiind cercetat și arestat în alte dosare pentru infracțiunile prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.211 C.pen., art.321, art.181, art._ C.pen. și sancționat administrativ pentru art. art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 18 vol.8 d.u.p.).

Tribunalul a mai reținut că, deși este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumția de nevinovăție, legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște sau nu săvârșirea faptelor pentru care este judecat, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, deși stare de arest reprezinte o situație de excepție, stare de libertate fiind starea obișnuită în care se impune a fi cercetată o persoană, în cauza de față gravitatea și multitudinea faptelor deduse judecății, împrejurările comiterii lor, pluralitatea de făptuitori, prejudiciile însemnate cauzate, dezinvoltura și virulența, de care inculpații au dat dovadă, toate aceste împrejurări impun concluzia că există o situație de excepție ce reclamă o măsură de excepție, cum este cea a arestului preventiv, soluțiile alternative fiind vădit insuficiente.

Tribunalul a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice, fiind contrar acestuia ca inculpații să comită fapte așa de grave, atât de multe și cu toate acestea să fie cercetate în stare de libertate.

Prin urmare, deși nu anticipează pronunțarea unei hotărâri de condamnare, totuși starea de arest este impusă de imperative de natură procesuală și de ordine publică, cercetarea în stare de libertate fiind vădit contrară acestor nevoi.

În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților neanalizate prin considerentele mai sus expuse, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la lipsa unor înscrisuri ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare și nedepuse la dosar, tribunalul a reținut că apărarea inculpaților este lipsită de consistență nefiind de natură să infirme probele mai sus enunțate, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Sub acest aspect, tribunalul a constatat că apărarea nu a indicat nici măcar un înscris concludent, care să fie de natură a submina temeinicia indiciilor deduse din probele cauzei – tribunalul a avut în vedere și referirea la notificarea din dosarul de executare nr. 1641/2012 făcută de apărătorul inculpatului R. A.. Dimpotrivă, notele de redare a convorbirilor telefonice permit deducerea de indicii temeinice în sensul că multe dintre contractele sunt încheiate cu eludarea dispozițiilor legale privind cauza unei convenții și frauda la lege.

Tribunalul a apreciat ca vădit neîntemeiată susținerea apărătorului inculpatului R. A. că nedepunerea la dosar a înscrisurilor originale ridicate de organele de urmărire penală atrage, conform dispozițiilor art. 300 C.pr.pen., neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea dosarului la parchet în vederea atașării tuturor documentelor ce vizează obiectul cauzei, întrucât lipsa unora dintre probele cauzei nu sunt în măsură să atragă asemenea sancțiune, cu atât mai mult cu cât nu există niciun motiv să se aprecieze că respectivele înscrisuri ar lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele și datele existente la dosar.

Sub acest aspect tribunalul a reținut că la acest moment procesual ar fi fost chiar imposibil ca la dosarul cauzei să se depună toate înscrisurile, mijloacele materiale de probă și corpurile delicte ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

În logica propusă de apărare, o propunere de arestare nu poate examinată pe fond decât după redarea rezultatelor unei percheziții informatice, când, de exemplu, la o percheziție domiciliară este ridicat și un mijloc de stocare a datelor informatice, pe care un inculpat susține întemeiat sau nu că se află date relevante ce ar justifica respingerea arestării. O asemenea, condiționare nu doar că nu este prevăzută de lege, dar este și contrară principiilor și regulilor fundamentale după care se soluționează o propunere de arestare.

În condițiile în care este evident că nu se poate vorbi de o rea-credință a parchetului în atașarea tuturor documentelor ridicate de la inculpați, tribunalul a considerat că nu se poate pune problema unei nelegale sesizări, cu atât mai mult cu cât atașarea acestor înscrisuri nu constituie o condiție de validitate a propunerii de arestare preventivă.

Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului R. C. că nu a acordat cu titlu de împrumut vreo sumă de bani, în perioada noiembrie 2011 – aprilie 2012, numitului P. D., convorbirile telefonice înregistrate în cauză, inclusiv cea purtată cu postul telefonic_, abonament A.-C. P., infirmând aceste afirmații.

Totodată, tribunalul a apreciat că, faptul că partea vătămată a avut rețineri în a declara adevărul se explică prin temerea pe care inculpatul și persoanele din anturajul acestora o induc tuturor celor cu care au legătură, îndeosebi celor cărora le împrumută bani cu dobândă.

Cu privire la toți inculpații cercetați pentru infracțiunea de cămătărie, tribunalul a reținut că la acest moment nu se poate analiza întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, dispozițiile procedurale fiind în sensul existenței indiciilor temeinice, ceea ce s-a stabilit în cauză.

Tribunalul nu a reținut apărarea unora dintre inculpați că din convorbirile telefonice nu se pot deduce indicii temeinice decât dacă se coroborează cu alte probe. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice nu trebuie să se coroboreze cu alte probe pentru a servi la aflarea adevărului, implicit la deducerea de indicii temeinice, dispozițiile legale necerând la acest moment să existe probe de aceeași greutate ca cele ce întemeiază o hotărâre de condamnare.

De asemenea, Tribunalul nu a primit nici apărarea că pentru a se formula propunerea de arestare trebuiau audiate toate persoanele șantajate sau cămătărie. S-a reținut că din dosarul cauzei rezultă că audierea unora dintre aceste persoane nu s-a putut face, iar altele au manifestat maximă reținere, dată fiind faima de care se bucură inculpații în societate. Or, a apreciat că tocmai această faimă este de natură a justifica convingerea rezonabilă, fapt confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice, că părțile vătămate șantajate au încercat un sentiment de teamă profundă.

Pentru aceleași considerente care au fundamentat soluția de luare a măsurii arestării preventive, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpați de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceste măsuri nefiind în măsură a asigura nici buna desfășurare a procesului penal, nici reala conservare a ordinii publice.

În faza urmăririi penale s-a dispus succesiv prelungirea măsurii arestării preventive, ultima prelungire fiind dispusă pentru 30 de zile ( de la 13.08.2013 la 11.09.2013) în data de 06.08.2013, prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată în dosarul Tribunalului București-Secția I Penală nr._/3/2013.

După sesizarea instanței prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 10.09.2013, în baza art. 300¹ alin. 1) și 3) C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei opt inculpați, și a menținut această măsură, iar prin încheierile din data de 16.10.2013, 05.12.2013, și 27.01.2014, în baza art. 300² rap. la art. 160^b alin. 1) și 3) C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei opt inculpați, și a menținut această măsură. La termenele din 24.03.2014 și 12.05.2014, 03.07.2014, 27.08.2014, 21.10.2014 și 08.12.2014, în baza art. 208 alin. 4) C.p.p., instanța a menținut măsura arestării preventive față de inculpații S. G., R. E., R. C. și R. A..

În privința cererilor formulate de inculpații S. G., R. C., R. E. și R. A. la termenul din 20.02.2015, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu (în cazul primilor doi inculpați), respectiv controlul judiciar, instanța le-a respins, ca neîntemeiate, apreciind că există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații a săvârșit activitatea infracțională pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, cel puțin într-o măsură suficient de importantă.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că în privința tuturor celor patru inculpați, măsura arestării preventive este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, fiind întrunite și condițiile art. 223 alin. 2) C.p.p., având în vedere că nu a intervenit o diminuare a ecoului profund negativ în rândul membrilor societății al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia au desfășurat-o, iar eliberarea lor din penitenciar, chiar cu restrângerea libertății lor în condițiile arestului la domiciliu, sau controlului judiciar, ar putea avea un efect intimidant asupra celor care urmează să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești. De altfel, s-a apreciat că faptul că acest efect nu este unul ipotetic este probat de faptul că 8 dintre persoanele care au fost audiate, nu au acceptat să furnizeze informații despre persoanele cercetate în cauză, decât la adăpostul protejării datelor lor reale de identitate. În cazul inculpaților R. A. și R. E., instanța a avut în vedere și faptul executării unei perioade de arest preventiv în alte cauze, care demonstrează determinarea cu care cei în cauză, potrivit indiciilor temeinice, au acționat, aceștia cunoscând și acceptând riscurile la care se expuneau în ipoteza depistării activității lor pretins infracționale.

Împotriva încheierii din data de 24.02.2015 au formulat contestație, în termen legal, contestatorii inculpați R. C., R. E., R. A. și S. G..

Astfel, contestatorii inculpați R. E. și R. A., prin apărătorul lor, au solicitat admiterea contestațiilor formulate, desființarea încheierii și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, apreciind că durata rezonabilă a arestului preventiv a fost de mult depășită, termenul rezonabil al duratei arestului preventiv în sensul art.5 din CEDO fiind de 15 luni respectiv 1 an și 3 luni.

De asemenea, inculpații au precizat că la 1 an și 8 luni de zile, de la luarea măsurii arestării preventive se administrează încă probatoriul în fața instanței de fond, mai mult dosarul a fost trimis în judecată sub imperiului vechiului cod de procedură penală, ulterior judecătorul fondului constatând că urmărirea penală a avut și are numeroase vicii.

În ceea ce privește probatoriile, inculpații au precizat că acestea au fost administrate în faza de urmărire penală și în prezent se află în custodia organelor judiciare, astfel încât ei nu au nicio posibilitate de a le influența, precum și faptul că au tot interesul de a administra probatorii cu scopul de a-și dovedi nevinovăția deși, acest aspect, nu cade în sarcina lor, astfel că se poate lua față de ei o măsură preventivă mai blândă, instanța având posibilitatea de a impune acele obligații ce pot fi suplimentate pentru a asigura certitudinea că măsura preventivă își va atinge scopul.

De asemenea, aceștia au arătat că incriminarea cămătăriei nu se află sub imperiul legii penale, raportat la pretinsa dată a comiterii infracțiunii.

Cu privire la numitul P. D., inculpații au arătat că acesta a susținut atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, faptul că nu este o persoană cămătărită, de asemenea, la fel declarând și toate acele persoane cetățeni de naționalitate arabă, astfel că acuzațiile parchetului nu mai au susținere.

Au mai apreciat că în acest moment procesual se poate dispune admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlul judiciar sau în subsidiar aceea a arestul la domiciliu.

Inculpatul R. E. a menționat că, în cazul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, el va locui în localitatea C. împreună cu soția și copilul său minor, așa încât va fi izolat de restul persoanelor și nu va putea crea un pericol în raport de alte persoane.

De asemenea, inculpatul a arătat că în raport de practica C.E.D.O s-a depășit durata termenului rezonabil al arestării preventive.

Inculpatul R. A., a precizat că în cazul acestuia s-a reținut comiterea a 2 infracțiuni de șantaj pentru care au fost administrate toate probele și mijloacele de probă, mai mult din declarațiile martorilor rezultă că nu s-a pus problema amenințării persoanelor vătămate în contextul comiterii infracțiunii de șantaj.

De asemenea, inculpații au solicitat a se avea în vedere cadrul general în care a fost plasată acuzarea de infracțiune de cămătărie, având în vedere că există posibilitatea ca unele acte materiale să fi fost comise înainte de anul 2011, an din care datează incriminarea infracțiunii de cămătărie.

În ceea ce privește declarațiile de martor, inculpații au arătat că acestea sunt foarte generale, toate începând cu mențiunea „am auzit”.

În raport de perioada de timp petrecută în arest preventiv, de probatoriul administrat pentru pretinsa comitere a infracțiunii de șantaj, inculpatul R. A. a apreciat că și în privința lui se poate lua măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, el urmând să locuiască cu soția și copilul în București pe ., precizând, totodată, că instanța poate impune obligații suplimentare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În concluzie, inculpații au solicitat instanței admiterea contestațiilor, în urma evaluării materialului probator și a se dispune plasarea lor în arest la domiciliu.

Contestatorul inculpat R. E., prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și, rejudecând, instituirea măsurii controlului judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, apreciind că temeiurile ce au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv nu mai impun menținerea arestării, arătând că probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, cât și în aceea de cercetare judecătorească nu dovedesc în niciun fel vinovăția sa.

De asemenea, inculpatul a apreciat că nu se poate reține posibilitatea că el ar putea influența în vreun fel martorii, în condițiile în care aceștia au declarat deja că nu-l cunosc și niciunul dintre ei nu a arătat că inculpații au oferit sume de bani cu titlu de camătă.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, inculpatul a arătat că presupusa parte vătămată a declarat în fața judecătorului de la fond că nu numai că nu s-a pus problema vreunui act de amenințare, de creare a unei stări de îngrijorare, dar, atâta vreme cât este cumătrul lui, ei sunt rude.

De asemenea, inculpatul a precizat că trebuie a se avea în vedere că părțile vătămate, martorii conceptați, cât și cei cu identitate protejată nu-l cunosc pe inculpat, astfel că nu se poate reține că ar putea fi influențați în vreun fel de acesta.

Inculpatul a mai solicitat să fie avute în vedere și perioada de timp scursă de la încarcerare, care a depășit un termen rezonabil, numărul mare de martori ce urmează a fi audiați, situație față de care a apreciat că luarea măsurii controlului judiciar asigură bunul mers al procesului penal.

În ceea ce privește infracțiunea de cămătărie, inculpatul a apreciat că nu există decât două persoane pretins cămătărite și că inițial au fost trei, dar aceasta era una din cele două, pretins, părți vătămate.

De asemenea, inculpatul a precizat că, având în vedere că a realizat exact gravitatea situației în care se află, nu se poate reține că, lăsat în libertate, și-ar putea relua activitatea infracțională.

În subsidiar, inculpatul a arătat că, în situația în care ar fi plasat în stare de arest la domiciliu, ar sta cu soția, are mijloace de trai deoarece deține o afacere care anul trecut a realizat un profit de_ lei, așa încât nu se poate pune în discuție reluarea activității infracționale.

Concluzionând, inculpatul a solicitat admiterea prezentei contestații și pe fond a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin intruzivă, care poate asigura buna desfășurare a procesului penal.

Contestatorul inculpat S. G., prin apărătorul său, a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 206 alin. 7 C.p.p., admiterea contestației formulată și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură dintre cele prevăzute de art. 202 alin.4 lit. b sau d. C.p.p., apreciind că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii preventive, măsura fiind luată în mai 2013 și că nu există vreo probă că a încercat, sau pe viitor ar încerca să ia legătura cu părțile vătămate.

Astfel, inculpatul a criticat faptul că respingerea cererilor formulate este motivată prin două fraze „șablon”, judecătorul fondului susținând că nu se poate înlocui măsura arestului preventiv deoarece nu au intervenit schimbări asupra temeiurilor inițiale ale arestării, precum și din perspectiva impactului asupra opiniei publice pe care l-ar avea o atare dispoziție.

În ceea ce privește martorii, inculpatul a arătat că toți au fost audiați, iar partea vătămată Ageani a detaliat, a explicat de ce a înstrăinat acel imobil.

Inculpatul a mai apreciat că după doi ani de cercetare judecătorească nu există acele probe care trebuiau să fie oferite de declarațiile persoanelor cămătărite.

De asemenea, inculpatul a arătat că a avut un comportament exemplar, că nu există riscul de a săvârși alte infracțiuni, pentru că nu are antecedente penale și nu se va sustrage, pentru că are domiciliul stabil în București și este cel mai interesat de lămurirea cauzei, iar dacă instanța are vreun dubiu, îi poate impune măsuri suplimentare.

Inculpatul a mai apreciat că, în raport de faptul că termenul rezonabil a fost de mult depășit, în acest moment procesual măsura arestului la domiciliu este cea mai eficientă.

De asemenea, inculpatul a apreciat că o măsură mai ușoară este suficientă după o perioadă lungă de arest preventiv, iar cu privire la proporționalitate, a arătat că arestul preventiv și-a satisfăcut scopul prevăzut de art. 202 C.p.p. însă nu mai este util în lipsa unor probe că ar încălca o altă măsură sau s-ar sustrage.

În concluzie, inculpatul a apreciat că în contestație se poate realiza o analiză dincolo de conceptele repetate anterior, iar judecătorul fondului trebuia să arate în concret de ce nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestațiile formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform art. 242 alin. 2 din Noul C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din C.pr.pen.

În acest context, instanța reține că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea și prelungirea duratei măsurii arestării preventive față de inculpații R. C., R. E., R. A. și S. G. subzistă în continuare și că acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, argumentele inculpaților în sensul inexistenței acestora fiind nefondate.

Instanța nu va reținute nici aspectele invocate de inculpați, prin apărător ales, cu privire la declarațiile martorilor cu identitate protejată audiați întrucât valoarea lor probantă va fi apreciată de instanță cu ocazia soluționării pe fond a cauzei prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel, în mod temeinic judecătorul de fond a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a inculpaților rezultă din chiar aptitudinea faptelor pentru care este cercetat de a genera o stare de neliniște în rândul societății civile, timpul scurs de la data arestării preventive nefiind apt să epuizeze ecoul negativ al faptelor dată fiind gravitatea acestora.

În continuare este indiscutabil că cercetarea în libertate a inculpaților, dată fiind natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de aceștia, în principal datorită modului deosebit de organizat de comitere a acestora, a numărului de persoane implicate, a sumelor extrem de mari acordate cu dobândă fără a se cunoaște proveniența acestora, recuperarea acestora fiind garantată de reputația negativă a inculpaților și a grupării din care face parte, sens în care instanța reține că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de camătă și spălare de bani, tâlhărie și șantaj, astfel: R. C. pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen., S. G. pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen., R. E. pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. și șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen., și respectiv R. A., pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen..

Mai mult decât atât actele de urmărire penală efectuate și mijloacele de probă administrate până în acest moment nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 218 alin. 1 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlul judiciar ar fi necesară și suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească nu este finalizată în cauză.

De asemenea, instanța apreciază că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor, gravitatea sporită a faptelor pe care inculpatul le-a săvârșit, potrivit indiciilor temeinice anterior prezentate, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.

În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței stării de pericol pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.

Singurele aspecte ce se impun a fi reevaluate la acest moment sunt reprezentate de caracterul proporțional și necesar al măsurii prin luarea în considerare a duratei de timp ce s-a scurs de la momentul luării acesteia.

În aprecierea caracterului proporțional, dar și necesar al măsurii arestării preventive, instanța are în vedere în principal jurisprudența CEDO în materie. Or, conform jurisprudenței Curții, evaluarea aspectului rezonabil al unei perioade de arestare nu se poate face in abstracto. Măsura în care este rezonabil ca un acuzat să rămână în arest se evaluează în fiecare caz, potrivit caracteristicilor speciale ale acestuia. Or, în condițiile în care arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă de aproximativ 1 an și 8 luni, nu se poate considera că motivarea inițială și-a pierdut relevanța în acest interval și nici că durata arestului preventiv a depășit un caracter rezonabil, având în vedere și diligența autorităților în desfășurarea procedurilor (a se vedea cauza G. E. împotriva României).

Astfel, temeiurile inițiale legate de necesitatea prezervării ordinii publice dată fiind gravitatea acuzației aduse, dar și necesitatea de a asigura bună desfășurare a procesului penal, apar în continuare ca justificând o necesitate reală de interes public în menținerea stării de arest în pofida prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpații.

În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate de fiecare dintre inculpați – cu privire la antecedentele penale, vârsta acestora, situația familială, starea de sănătate, respectiv faptul că au fost deja administrate marea majoritate a probelor din dosar, nu sunt de natură a determina estomparea stării de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea lor în libertate, cu atât mai mult cu cât lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate, iar nu un beneficiu de care ar putea să se prevaleze un inculpat în situații precum cea din prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea constată, în acord cu instanța de fond că, pe de o parte, în cauză nu se impune înlocuirea arestării preventive dispuse față de inculpați cu arestul la domiciliu, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei din urmă măsuri procesuale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului - aspecte de fapt prezentate pe parcursul prezentelor considerente - apreciază că arestul la domiciliu nu este suficient pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

În consecință pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea, constatând că încheierea contestată este temeinică și legală, în baza art. 425 alin.7 pct.1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 242 C.pr.pen. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații R. C., R. E., R. A. și S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *, și, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata a câte 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații R. C., R. E., R. A. și S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ *.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorii – inculpați la plata a câte 100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, azi, 06 martie 2015.

Președinte,

C. S.

Grefier,

D. P.

Red. C.S./ 06.04.2015

Tehnored. V.D./ 8 ex./24.03.2015

T.B.S1 –jud.A.S.

← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel...		Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 145/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 145/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI