Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 491/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 491/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.491/C/LPF
Ședința publică din data de 09 iulie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. - N. L.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror V. Alestar.
Pe rol soluționarea contestației declarată de inculpat OL TEAN A., împotriva sentinței penale nr.1747/16.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat O. A., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat P. D., în baza delegației nr._/25.06.2014 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind, contestatorul inculpat O. A. arată că nu familia nu a avut posibilitate financiară să angajeze un avocat, motiv pentru care este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat O. A. soli cită admiterea contestației și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, considerând că a intervenit o lege penală mai favorabilă, fiind îndeplinite cerințele art.598 al.l lit.d C.p.p. potrivit căruia se poate dispune reducerea cuantumului pedepsei principale.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că este inadmisibilă aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că, anterior, s-a soluționat o cerere similară la Tribunalul A., rămasă definitivă la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind astfel incidente dispozițiile art.599 al.5 C.p.p.
Contestatorul inculpat O. A., având ultimul cuvânt, arată că cererea sa este admisibilă în conformitate cu prevederile art.598 C.p.p. și 595 C.p.p.
Depune la dosar o . înscrisuri și concluzii scrise, solicitând admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile. Solicită încadrarea faptei sale ca tâlhărie urmată de moartea victimei.
Mai arată că a executat 15 ani închisoare fără a avea o abatere, în detenție s-a îmbolnăvit grav, iar situația sa familiară este deosebit de gravă.
Curtea pune în discuție probele depuse în circumstanțiere de contestatorul inculpat O. A..
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune administrării probelor în circumstanțiere. Cu privire la solicitarea inculpatului de încadrare a faptei sale ca tâlhărie urmată de moartea victimei, arată că, din analiza actelor dosarului rezultă clar intenția inculpatului de a suprima viața victimei.
Ca atare, apreciază că nu se impune reanalizarea și reîncadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina contestatorului inculpat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1747F/16.06.2014 a Tribunalului București-secția I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul O. A., privind aplicarea legii penale mai favorabile . În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală 87/2002 a Tribunalului A. a fost condamnat O. A. la o pedeapsă rezultantă de 30 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art ,174 ,175 literele a, e și i C.p., art. 176 litera d VCP, art. 211 alin. 2 literele b și e VCP și art. 279 alin. 3 litera a VCP.
Anterior, a existat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și sesizarea Comisiei constituite la nivelul Penitenciarului Aiud, înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ .
Prin sentința penală nr. 49/10.02.2014 a Tribunalului A., s-a admis sesizarea comisiei numai în ceea ce privește pedeapsa complementară, fiind menținută pedeapsa principală de 30 de ani închisoare.
Prin decizia penală 101/2014, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis contestația formulată și a redus pedeapsa aplicată condamnatului de la 30 de ani închisoare la 28 de ani și 6 luni închisoare.
Ca atare, prima instanță a reținut că o nouă contestație având același obiect –aplicarea legii mai favorabile în temeiul art. 6 NCP este inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 595 C.p.p. și art. 23 din Legea 255/2013.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat contestație condamnatul O. A., criticând sentința pentru aceea că, în mod greșit i-a fost respinsă contestația la executare, deoarece potrivit art. 599 alin. 5 C.p.p, cererile ulterioare de contestație sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și de apărări. În cazul de față nu există o asemenea situație.
În temeiul HG 836/2013, Comisia constituită la nivelul Penitenciarului a înaintat o propunere care nu este în conformitate cu legea, nu are aceleași motive, temeiuri și apărări cu cele invocate de petent. În cauza de față petentul nu are deschisă o altă acțiune astfel încât, contestația formulată este perfect admisibilă.
În ceea ce privește contestația pe care a formulat-o, a arătat că este întemeiată, deoarece la data de 1 februarie 2014 a intreat în vigoare Noul Cod penal, care a abrogat Legea 15/1968,vechiul Cod penal.
A mai arătat că, între 1 iulie 2004 și 1 februarie 2014, România nu a avut niciun Cod penal legal în vigoare .
La data de 29 iulie 2004 s-a promulgat și s-a publicat în MO Legea 301/2004, lege căreia prin ordonanțe de urgență ale guvernului i s-a prorogat termenul de intrare în vigoare până în anul 2008.
Codul penal este lege organică iar potrivit art. 115 alin. 1 din Constituție, Guvernul nu poate emite ordonanțe în domeniul legilor organice .În conformitate cu art. 115 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele emise de Guvern vor fi înaintate spre aprobare Parlamentului până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2008 iar nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.
La data de 17 februarie 2009 a apărut Legea 10 de aprobare a OUG 73/2008, însă, este tardivă și fără efect deoarece efectele OUG 73/2008 au încetat de drept la 1 septembrie 2008.
Ca urmare, forma cea mai favorabilă a codului penal, este Legea 15/1968, care, la emitere nu avea o pedeapsă mai mare de 20 de ani, solicitând aplicarea prevederilor art. 10 din Legea 187/2012, adică contopirea fără spor.
Fapta pentru care este condamnat, adică omor deosebit de grav cu tâlhărie sau piraterie nu se regăsește în prevederile art. 188 sau 189, astfel încât, a solicitat aplicarea prevederilor art. 4 NCP, de dezincriminare și incriminarea faptei conform prevederilor art. 236 NCP coroborat cu art. 36 alin. 2 și 3 NCP.
A mai arătat că în cei peste 15 ani de pușcărie a avut un comportament exemplar iar în acest timp s-a îmbolnăvit grav. Soția sa a decedat iar fiul său este în vârstă de 16 ani, neavând niciun părinte cu el.
La termenul de judecată din 9 iulie 2014, când au avut loc dezbaterile, petentul a arătat faptul că, încadrarea corectă a faptei sale este tâlhărie urmată de moartea victimei, motiv pentru care a solicitat aplicarea legii mai favorabile conform acestei încadrări.
Examinând contestația formulată de condamnatul O. A., Curtea apreciază că este nefondată.
Prin sentința penală nr. 187/2002 a Tribunalului A. a fost condamnat petentul O. A. la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. 1, 175 litera a ,e și i C.p.și art. 176 litera d C.p.; 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 litera b și e C.p..; 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin . 3 litera a C.p. În baza art. 33 litera a -34 litera b C.p., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 5 ani închisoare, urmând ca O. A. să execute o pedeapsă totală de 30 de ani.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia 5141/2003 a Curții Supreme de Justiție.
Prin sentința penală 49/2014, a Tribunalului A., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală 101/2014 a Curții de Apel A. I., a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile, constituite în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitnciarului Aiud, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 30 de ani închisoare în pedepsele componente de 25 de ani închisoare, 20 de ani închisoare și 6 ani închisoare . În baza art. 6 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 187 NCP, a fost redusă pedeapsa de 20 de ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 literele b și e C.p., la maximul special prevăzut de Noul cod penal, respectiv la art. 234 C.p., adică la 10 ani închisoare. În baza art. 6 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 187 NCP, a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. 3 litera a C.p. de la 1968, la maximul special prevăzut de Noul Cod penal, respectiv de art. 342 alin. 1 NCP, la 5 ani închisoare.
A fost aplicat tratamentul sancționator mai favorabil în ceea ce privește concursul de infracțiuni și în baza art. 33 litera a -34 litera b C.p. anterior, au fost contopite pedepsele de 25 ani închisoare, 10 ani închisoare și 5 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute 28 ani și 6 luni. A fost anulat vechiul mandat de executare și s-a emis un nou mandat pentru pedeapsa astfel cum a fost redusă.
Ca urmare, Curtea constată că în ceea ce-l privește pe condamnatul O. A., s-a decis definitiv cu privire la incidența legii mai favorabile în cazul condamnării sale.
Susținerea condamnatului potrivit căreia nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 599 alin. 5 C.p.p., este neîntemeiată.
Potrivit art. 599 alin. 5 C.p.p. cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
În cauză, chiar dacă în primul dosar a fost vorba despre sesizarea Comisiei din cadrul Penitenciarului Aiud, constituită în temeiul HG 836/2013, iar în prezenta cauză este contestația condamnatului, există identitatea de persoană la care se referă art. 599 C.p.p., întrucât ambele cauze au avut în vedere persoana condamnatului O. A.. Există identitate de temei legal și anume verificarea incidenței art. 6 din Noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, pentru infracțiuni definitiv judecate. Există identitate de motive și apărări, deoarece și în cadrul primului dosar, condamnatul s-a apărat, solicitând să se aibă în vedere o nouă încadrare juridică a faptei sale și anume tâlhăria urmată de moartea victimei.
Neîntemeiată este și apărarea condamnatului O. A., prin care a solicitat să fie avută în vedere încadrarea faptei sale în dispozițiile art. 236 Cod penal nou, respectiv tâlhărie urmată de moartea victimei, deoarece pe calea contestației la executare nu se mai poate pune problema schimbării încadrării juridice care este un aspect al soluționării cauzei pe fond.
O. A. a fost condamnat pentru infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 174,175 alin. 1 literele a,e și i C.p., art. 176 litera d C.p., tîlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. 2 literele b și e C.p. de la 1968 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. 3 litera a C.p. de la 1968.
Așa cum în mod corect a reținut Tribunalul A., aceste infracțiuni au corespondent în actualul Cod penal, în dispozițiile art. 189 literele a și d C.p., pedepsită cu detenția pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, art. 234 litera a C.p., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și art. 342 alin. 1 C.p. pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
Potrivit art. 598 alin. 1 C.p.p., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Prin urmare, calificarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat prin hotărâre definitivă, sub nicio formă nu poate face obiectul unei contestații la executare.
În ceea ce privește critica condamnatului referitoare la faptul că, prin încălcarea Constituției, a fost prorogat termenul de intrare în vigoare a Legii 301/2004, aceasta este neîntemeiată, deoarece, în procedura contestației la executare, instanța penală nu poate stabili că o anumită dispoziție din Codul penal este neconstituțională, atâta vreme cât nu a fost declarată astfel de singurul organ judiciar administrativ competent-Curtea Constituțională .
Prin urmare, contestația formulată de condamnat este apreciată ca fiind neîntemeiată și potrivit art. 597 alin. 8 C.p.p. rap. la art. 599 alin. 5 C.p.p., va fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată contestația formulată de condamnat.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul cuvenit avocatului din oficiu, de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2014.
PREȘEDINTE,
L. N.-C. GREFIER,
C. B.
Red./Thred.C.N.L/5 ex.21.07.2014
T.B.S.1 – jud.G.R.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 857/2014. Curtea de Apel... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
