Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 857/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 857/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 857
Ședința publică din data de 03 iulie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: G. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul P. C. C. împotriva Sentinței penale nr.37/F din data de 17 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din 23.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 03.07.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.37/F din data de 17 ianuarie 2014, Tribunalul București – Secția I-a Penală, a respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice în infr. prev. de art. 180 alin.2 C.p. și de înlăturare a disp. art. 41 al.2 C.p. pe lângă infr. prev. de art. 194 alin.1 C.p.
În baza art.20 C.p. rap. la art.174-175 lit.a, i C.p., a fost condamnat inculpatul P. C. C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71,64 lit.a teza a II-a și b C.p.
În baza art.65 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 alin.2 lit.a cu aplic. art.10 lit.d C.p.p., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 al.1, cu aplicarea 41 al.2 C.p.
În baza art. 350 C.p.p., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă perioada de la 05.07.2013 la zi.
În baza art. 118 al. 4 C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpat a valorii cutterului folosit la săvârșirea infracțiunii (20 lei).
În baza art. 7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare.
În baza art. 14 rap. la 346 C.p.p., a fost admisă în tot acțiunea civilă a Spitalului C. de Urgență „B. A.” și în parte acțiunea civilă a părții civile Bouros C. I..
A fost obligat inculpatul la 524,00 lei daune materiale (cheltuieli de spitalizare) și la 15.000 lei daune morale către partea civilă Bouros C. I. (cincisprezece mii de lei).
În baza art. 191 al.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 18.09.2012, în jurul orei 22,00, în fața căminului studențesc M3, situat pe bulevardul Energeticienilor nr. 11, sector 3, inculpatul P. C. C. cu premeditare, a lovit-o de mai multe ori cu un obiect tăietor-înțepător (un cutter pentru tăiat cabluri electrice) în zona cervicală, a umărului drept și a gambei drepte pe victima Bouros C. I., cu intenția de a-i suprima viața.
Situația de fapt a fost temeinic dovedită, pe baza probelor administrate la urmărirea penală (respectiv, plângerea penală și declarațiile părții vătămate Bouros C. I.; declarațiile inculpatului P. C. C.; declarațiile martorilor Bouros C., C. M. L., M. L., P. Matilica si G. M.; înscrisuri - foaia de observație clinică a S. C. de Urgență B. A. București privind victima, fotocopii de pe actele de urmărire penală efectuate în dosarul 427/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., precum și de pe actele întocmite cu ocazia verificărilor efectuate de organele de poliție din . privind sesizările formulate împotriva inculpatului; planșă fotografică cu fotografiile leziunilor prezentate de partea vătămată, puse la dispoziție de aceasta; planșă fotografică cu mesajele telefonice primite de Bouros C.; proces-verbal de control corporal și planșă fotografică cu portofelul găsit asupra inculpatului; certificatul medico-legal nr. A2/6420/21.09.2012; raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; procese-verbale de transcriere a convorbirilor purtate cu serviciul 112 și suport optic; procese-verbale de investigații), dar și cu declarațiile martorilor din acte, reaudiați de către instanță.
Apărarea inculpatului s-a structurat pe patru paliere: legitimă apărare, provocare, lipsa intenției de a ucide și lipsa premeditării.
Judecătorul fondului, însă, a înlăturat toate aceste apărări, pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorului G. M., coroborate cu certificatul medico-legal nr.A2/6420/21.09.2013 (fila 26 d.u.p.), a rezultat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate Bouros C. I. 3 lovituri cu cutter-ul (la gât, la umărul drept și la gambă), după ce anterior lovise victima cu pumnii și picioarele.
Reiese astfel, clar, că departe de a fi în legitimă apărare, inculpatul a fost inițiatorul atacului.
Nicio probă nu a confirmat vreo acțiune de provocare din partea victimei, dimpotrivă comportamentul agresiv (confirmat de declarațiile martorilor) i-a aparținut inculpatului.
Intenția (indirectă) a inculpatului de a ucide a rezultat din următoarele aspecte:
- regiunea anatomică vizată, respectiv gâtul victimei, zonă bogat vascularizată, în care inculpatul a încercat sa lovească victima de doua ori, dar una dintre lovituri a fost deviată în umăr datorită mișcării părții vătămate; amplasarea leziunilor și faptul că acestea vizau o zonă vitală reiese cu evidență din fotografiile făcute de victimă imediat după săvârșirea faptei și puse la dispoziția organelor de urmărire penală;
- multitudinea loviturilor aplicate, inculpatul provocând trei plăgi;
- obiectul folosit, un cutter de tăiat cabluri electrice;
- întreruperea acțiunilor de lovire s-a datorat unor factori exteriori voinței inculpatului, și anume intervenția martorului G. M.;
- rezultatul letal nu s-a produs datorită unor cauze independente de voința inculpatului.
Cât despre premeditare, este de reținut că inculpatul și-a așteptat victima în fața căminului studențesc cel puțin 30 de minute, după ce anterior stabilise telefonic o întâlnire cu aceasta, întâlnire la care inculpatul a venit înarmat.
Au fost constatate, astfel, ca fiind întrunite cele două elemente necesare pentru a exista provocarea: chibzuirea activității infracționale și actele de pregătire efectuate pentru săvârșirea infracțiunii.
Acționând, așa cum s-a demonstrat mai sus, cu intenția de a ucide, fapta inculpatului este tentativă de omor, iar nu infracțiunea prev. de art.180 alin.2 C.p., astfel că a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în această infracțiune, formulată de inculpat prin apărător.
D. urmare, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. C. C. - care la data de 18.09.2012, în jurul orei 22:00, în fața căminului studențesc M3, situat pe bulevardul Energeticienilor nr. 11, sector 3, cu premeditare, a lovit-o de mai multe ori cu un obiect tăietor-înțepător (un cutter pentru tăiat cabluri electrice) în zona cervicală, a umărului drept și a gambei drepte pe victima Bouros C. I., cu intenția de a-i suprima viata - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 rap. art.174-175 lit.a, i C.p.
A arătat judecătorul fondului că, în ceea ce privește infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p., probele administrate la urmărirea penală și în instanță nu au făcut dovada pretinderii în mod injust a unui folos material de la partea vătămată Bouros C..
Astfel, inculpatul nu recunoaște această infracțiune, iar partea vătămată Bouros C., audiată în instanță ca martor, arată că sumele de bani date inculpatului nu au fost obținute de acesta prin amenințare, ci reprezintă contravaloarea efectuării unor lucrări de amenajare a locuinței (faianțare și zugrăvit).
Martora C. A. L. nu știe despre pretinsul șantaj decât din relatările mamei sale, Bouros C. (de la urmărirea penală), relatări asupra cărora aceasta a revenit.
Pretinsele mesaje telefonice de șantaj (filele 107-112 d.u.p.) fac dovada unei relații tensionate între inculpat și Bouros C. (tensiune confirmată de toată lumea, inclusiv de martorul propus de inculpat, A. G.), dar în nici un caz nu dovedesc injustețea folosului material pretins de către inculpat, iar alte probe nu există.
Prin urmare, s-a apreciat că în cauză lipsește un element constitutiv al infracțiunii de șantaj, și anume ca folosul material pretins să fie „injust”, drept pentru care tribunalul, în baza art.11 alin.2 lit.a cu aplic. art.10 lit.d C.p.p., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.1 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p.
S-a menționat că inculpatul este acuzat de două acte materiale ale infracțiunii de șantaj (în perioada august-septembrie 2012 și în perioada 29.06. – 01.07.2013) numai că, în cauză, nu a fost dovedit niciunul.
Așa fiind, nu există niciun motiv pentru a desface unitatea infracțională, reținând doar un act material și înlăturând astfel dispozițiile art.41 alin.2 C.p.
De aceea, a fost respinsă ca neîntemeiată și această cerere de schimbarea a încadrării juridice (înlăturarea disp. art.41 alin.2 C.p.).
La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art.20 C.p. rap. la art.174-175 lit.a, i C.p., au fost avute în vedere dispozițiile art.72 C.p.
Astfel, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă din Codul penal (de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare), pericolul social concret ridicat al faptei inculpatului, reliefat de modalitatea de săvârșire (în public și cu premeditare), urmarea care s-ar fi putut produce, atitudinea nesinceră a inculpatului, multiplele antecedente penale ale acestuia (fișă cazier filele 40-41 dosar instanță), inculpatul făcându-și, se pare, un obicei în a adopta un comportament agresiv și de încălcare a normelor de conviețuire socială (aspecte dovedite cu fișa de cazier și cu declarația martorei P. Matilica).
Aceste aspecte au justificat aplicarea unei pedepse superioare minimului special, și anume 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea disp. art.71, 64 lit.a teza a II-a și b C.p., ca pedeapsă accesorie.
Întrucât în cauză este obligatorie pedeapsa complimentară, s-a făcut aplicarea disp. art.65 C.p. și i-au fost interzise inculpatului aceleași drepturi ce i-au fost interzise ca pedeapsă accesorie, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, perioadă apreciată de instanța de fond ca suficientă pentru atingerea scopului pentru care au fost edictate pedepsele complimentare.
În baza art. 350 C.p.p., Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, întrucât în cauză, subzistă starea de pericol concret pentru ordinea publică, iar în baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă de la 05.07.2013 la zi.
În cauză, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.118 alin.4 C.p., întrucât cutterul folosit de inculpat la săvârșirea faptei nu a fost găsit, astfel că s-a dispus confiscarea de la inculpat a contravalorii acestuia, apreciată de instanță la 20 de lei.
Aprecierea instanței s-a bazat pe faptul că un cutter este mai scump decât un cuțit de bucătărie obișnuit, care are notoriu, un preț de circa 10 lei.
De asemenea, față de natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, s-a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art.7 din Legea nr.76/2008, astfel că instanța de fond a făcut aplicarea și acestor prevederi.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în speță, s-au constituit părți civile unitatea spitalicească și victima Bouros C. I..
Cheltuielile de spitalizare efectuate în îngrijirea victimei Bouros C. I. (524 de lei) au fost dovedite cu decontul depus la dosar (filele 33-35 dosar instanță), astfel că, în baza art.14 rap. la art.346 C.p.p., a fost admisă - în tot - acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență „B. A.” și a fost obligat inculpatul la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.
Partea civilă Bouros C. I. a solicitat suma de 100.000 lei daune morale.
Tribunalul, aplicând disp. art.14 rap. la art.346 C.p.p., a admis doar în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 15.000 lei daune morale.
La alegerea acestei sume, tribunalul a reținut prejudiciul moral, indiscutabil cauzat acestei părți civile, dar a ținut seama și de împrejurarea că partea civilă nu a necesitat spitalizare îndelungată, nu a rămas cu infirmitate sau vreo altă suferință în urma faptei inculpatului.
S-a avut în vedere și faptul că inculpatul și partea civilă nu sunt persoane publice, iar partea civilă nu a suferit vreo deteriorare a reputației sau vreo astfel de consecință care s-o împiedice să-și urmeze studiile.
A concluzionat judecătorul fondului că, în aceste condiții, suma acordată de către instanță este rezonabil de presupus că acoperă prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P. C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul parchetului se critică sentința pentru greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de șantaj, contrar probelor administrate (declarațiile martorilor C. M. L., B. C., declarațiile părții vătămate B. C. I.). Inculpatul, prin modul de acțiune și mesajele transmise părții vătămate a insuflat victimei o stare de temere, ceea ce se și urmărește prin comiterea acestei fapte penale.
Mai critică sentința, ca urmare a considerării existenței infracțiunii de șantaj, pentru neconfiscarea sumei de 2.100 lei de la inculpat, obținută de acesta de la victimă.
Totodată, se impune stabilirea corectă a cuantumului daunelor morale, întrucât, în minută se menționează suma de 10.000 lei, iar în dispozitivul sentinței, suma de 15.000 lei.
În apelul inculpatului, se critică sentința, pentru greșita condamnare, contrar probelor administrate. Inculpatul nu a urmărit să ucidă victima, inculpatul fiind în relații de concubinaj cu mama victimei, iar susținerile victimei au fost determinate doar de faptul că nu a fost de acord cu relația de concubinaj.
Inculpatul nici nu a acționat cu intenția de a ucide, el lovind victima cu un șpaclu, pe care îl folosea în activitatea sa, iar nu cu un cutter.
Se impune astfel schimbarea încadrării juridice, considerând că este mai favorabilă legea penală veche, fiind regăsită infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 V.C.p.
În măsura în care se va reține vinovăția pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, apărarea inculpatului solicită reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prevăzută de art.73 lit.b V.C.p., cu consecința reindividualizării pedepsei.
La termenul de judecată din data de 12 mai 2014, instanța de apel a consemnat, prin prisma art.420 alin.4 Cod procedură penală, poziția procesuală a inculpatului, care nu a dorit să facă declarații (fila 59).
Instanța de apel, la termenul de judecată din data de 14 aprilie 2014, în aplicarea art.420 alin.5 Cod procedură penală, a dispus administrarea de probe, constând în audierea martorilor B. C. (fila 36), C. M. L. (fila 58), cum și a părții vătămate/constituită parte civilă - B. C. I. (fila 57).
Curtea, examinând potrivit art.420 Cod procedură penală apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate (inclusiv în faza apelului), cum și din oficiu, constată că doar apelul parchetului este întemeiat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.a, i V.C.p. (victimă B. C. I.) și a infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.1 V.C.p. (victimă B. C.), fapte care rezultă din toate probele administrate, cum corect a reținut instanța de fond cu privire la infracțiunea de tentativă la omor calificat, făcând însă o apreciere greșită a probelor cu privire la infracțiunea de șantaj – cu consecința greșitei achitări.
În privința infracțiunii de tentativă la omor calificat, este de observat că însăși inculpatul recunoaște exercitarea de violențe asupra victimei B. C. I. (motiv pentru care a și solicitat și în apel, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 V.C.p.), fără însă a avea intenția de a o ucide, deși probele dovedesc că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, cum a reținut și prima instanță.
Inculpatul se afla în relații de concubinaj cu numita B. C. (mama victimei B. C. I.), relație neagreată de familia victimei, în special de victimă, ceea ce a condus la o stare de tensiune, ce s-a amplificat, iar inculpatul „pentru rezolvarea acestei probleme”, a stabilit să se întâlnească cu victima la căminul unde aceasta locuia, s-a înarmat cu un corp tăietor înțepător (cutter), a așteptat victima și la întâlnirea cu aceasta, a aplicat mai mult lovituri cu cutter-ul, în zona gâtului, a umărului drept și a gambei drepte, victima necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale (fila 17, d.u.p.).
Martorul G. M. (filele 85-90, d.u.p.; fila 46, d.i.f.) care a văzut în mod nemijlocit momentul atacului inculpatului, a arătat cum inculpatul a așteptat victima în fața căminului (dând detalii cu privire la îmbrăcăminte, înălțime, cum a ieșit din cămin victima, cum inculpatul a început să o lovească, atât cu pumnii și picioarele, dar și cu un obiect ascuțit avut în mână (fără a observa momentul efectiv al tăierii victimei cu cutter-ul), cum inculpatul a băgat în buzunar obiectul tăietor când l-a văzut pe martor și cum a fugit de la locul faptei, martorul fiind cel care a chemat salvarea, iar victima i-a spus personal că inculpatul este agresorul.
Victima B. C. I. a declarat că, pe fondului unui conflict mai vechi cu inculpatul (generat de relația cu mama sa), s-a întâlnit cu inculpatul, arătând în apel că ea a lovit victima prima dată cu piciorul, după care inculpatul a lovit cu obiectul ascuțit.
Audiată în apel, victima face declarații nuanțate față de urmărirea penală, în sensul că încearcă să susțină că și ea a lovit pe inculpat, ceea ce nu a arătat anterior (la urmărirea penală, fila 12, a arătat că a ridicat umărul drept pentru a se apăra) și nici martorul ocular G. M. nu a arătat acest aspect, victima încercând, astfel, după mai mult timp – din motive personale – să diminueze gravitatea acțiunii inculpatului, ceea ce nu poate să conducă la o altă constatare decât a instanței de fond sub aspectul existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului.
Inculpatul a acționat cu premeditare – așteptând victima –, era înarmat, a lovit într-o zonă vitală și de mai multe ori, a fugit când a fost văzut, crezând că va scăpa nepedepsit, așa încât sunt suficiente elemente ce conturează acțiunea intenției indirecte de a suprima viața.
Că viața victimei nu a fost pusă în primejdie nu constituie un element care să înlăture vinovăția inculpatului, aceasta deducându-se din împrejurările arătate.
Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici infracțiunea de lovire sau alte violențe, după cum nu rezultă că inculpatul a acționat sub imperiul unei tulburări provocate de victimă, în condițiile în care inculpatul a inițiat întâlnirea, a mers la căminul unde locuia victima, a așteptat-o și a lovit-o, victima nu l-a lovit și nici nu a avut timp să reacționeze pentru a scăpa, inculpatul a fugit imediat ce și-a dat seama că a fost observat, astfel că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării.
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, prev.de art.194 V.C.p., se constată că greșit s-a dispus achitarea.
În conținutul normativ al infracțiunii este reglementată urmarea avută în vedere de autor, în sensul că victima (în speță, B. C.), „să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva”, ceea ce se circumscrie creerii unei temeri pentru victimă, după cum este reglementat și scopul dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că, în perioada august – septembrie 2012, a cerut victimei B. C. (cu care se afla în relații de concubinaj) sume de bani, sub amenințarea că, în caz de refuz, îi va omorî fiul (B. C. I.), ceea ce a determinat-o pe victimă să-i dea inculpatului suma de 2.100 lei, în luna august 2012.
Deasemenea, inculpatul a condiționat, în perioada 29.06.2013 – 01.07.2013, plecarea din locuința victimei, solicitată de victimă, de primirea unei sume de bani, amenințând-o că dacă nu va primi banii o va desfigura punând pe cineva să-i arunce acid pe față.
Aceste amenințări au fost de natură să creeze victimei o serioasă temere, dar arată și o atitudine a inculpatului greu de explicat decât prin înclinarea spre acte infracționale, pentru o persoană aflată în relații apropiate cu victima, cum era inculpatul în relații de concubinaj cu B. C..
Poziția victimei a fost contradictorie, astfel, la urmărirea penală arată în detaliu modul de exercitare a șantajului de către inculpat (filele 95-104), pentru ca în fața instanței de fond să arate că nu a fost amenințată de inculpat, iar banii pe care i-a dat acestuia au fost pentru lucrări gospodărești făcute de către inculpat.
Martora C. A. (fiica victimei B. C.) a arătat la instanța de fond (fila 69) că știa de la mama sa că inculpatul o amenință și că victima i-a dat bani o singură dată, pentru că altfel, îl va agresa pe fratele său (B. C. I.), dar chiar soțul martorei a primit un SMS, prin care inculpatul o amenința pe martoră că o va agresa sexual.
Aceeași poziție o are martora și în apel (fila 58), arătând că știe de la mama sa că inculpatul o amenința că-i „face rău” fiului său dacă nu-i dă bani.
În schimb, martora B. C. (fila 36) și în apel nuanțează împrejurările reținute a fi cele în care inculpatul o șantaja, că a dat bani inculpatului pentru că o ajuta în gospodărie, dar totodată că inculpatul a condiționat plecarea din locuința victimei, doar de primirea unei sume de bani, iar în caz contrar o va stropi cu acid pe față.
Atitudinea agresivă a inculpatului este evidențiată și dovedită în cauză, dar ea a fost încurajată și de atitudinea victimei B. C. care a acceptat inexplicabil acest comportament, victima arătând că și după agresarea fiului său, a continuat să trimită bani inculpatului (fiind „o bună creștină”), după cum fiica victimei a arătat că a aflat – fără a fi sigură – că mama sa (B. C.) a continuat relația de concubinaj cu inculpatul și după agresarea fratelui său.
Dovezile administrate conduc la constatarea că inculpatul, prin amenințarea victimei, a creat o serioasă temere pentru aceasta, ceea ce poate justifica comportamentul ambiguu al victimei, dar, chiar și așa, nu se poate reține că fapta nu există ori că ea nu a fost comisă cu intenție, forma de vinovăție fiind cea a intenției directe, inculpatul prevăzând și urmărind cu prisosință, realizarea urmărilor faptei.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, se constată că aceasta este cea veche, așa încât, prin prisma criteriilor prevăzute de art.72 V.C.p., se va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum aproape de nivelul mediu, apt să contribuie la sancționarea inculpatului și la îndreptarea acestuia, pedeapsă ce se va contopi cu pedeapsa deja aplicată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, inculpatul având de executat 8 ani închisoare.
Se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b din V.C.p., cum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi, această din urmă pedeapsă fiind obligatorie a se aplica pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.
Cum din infracțiunea de șantaj, inculpatul a obținut suma de 2.100 lei, aceasta va fi confiscată în folosul statului, conform art.118 alin., lit.e V.C.p.
Cu privire la suma menționată în dispozitivul sentinței drept daune morale, se constată că este o eroare materială și nu poate constitui în sine, un motiv de nelegalitate.
Potrivit art.424 alin.3 Cod procedură penală, se va deduce prevenția inculpatului de la 05.07.2013, la zi.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, se va admite apelul Parchetului și se va desființa sentința în limitele ce preced, iar potrivit art.421, pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Urmează a face aplicarea art.275 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.37/F din data de 17 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal în ref. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, condamnă pe inculpatul P. C. C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată.
În temeiul art.71 alin.1, 2 din vechiul Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării acestei pedepse principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal în ref. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, contopește pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită prin sentința penală apelată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.a, i din vechiul Cod penal și aplică inculpatului, în vederea executării în regim de detenție, pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare.
În temeiul art.35 alin.1 din vechiul Cod penal, aplică, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe o perioadă de 5 ani, stabilită prin sentința penală apelată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.a, i din vechiul Cod penal.
În temeiul art.71 alin.1, 2 din vechiul Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale rezultante, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
În temeiul art.118 alin.1 lit.e din vechiul Cod penal, confiscă de la inculpat suma de 2.100 lei, dobândită din săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05 iulie 2013 până la zi.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. C. C. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iulie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. S. C. V. G.
GREFIER,
G. C.
red.N.S./12.08.2014
dact.L.G./13.08.2014
ex.5
red.A.M.M.-T.B.-S.I.P.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
