Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 163/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 163/2015
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.163/A
Ședința publică de la 03.02.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - D. DONȚETE
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuentul D. G. împotriva sentinței penale nr.516/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul revizuent D. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu B. V., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de revizuent.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent D. G. arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că acesta nu a indicat temeiurile legale ale cererii, nefiind astfel îndeplinite cerințele art.459 alin.3 lit.c Cod de procedură penală. Apreciază că sunt îndeplinite cerințele art.453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală în sensul că acesta a indicat fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Solicită admiterea apelului declarat de revizuent și să se constate că cererea de revizuire este admisibilă. Mai arată că în considerentele hotărârii se face vorbire de suma de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar în dispozitiv se face vorbire de suma de 200 de lei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de revizuent, ca nefondat, cele indicate de acesta în cerere vizând aspecte ce sunt inadmisibile, tinzându-se la o prelungire a probatoriului sau la reindividualizarea pedepsei. Cu privire la mențiunile făcute referitor la cheltuielile judiciare, arată că acestea sunt o simplă eroare materială.
Apelantul revizuent D. G., în ultimul cuvânt, arată că are 10 copii și că are probleme de sănătate. Solicită rejudecarea dosarului în care a fost condamnat, apreciind că nu este corect ca numai el să plătească și nu și coinculpații care au dat bani procurorului pentru a scăpa de condamnare.
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.516 din 10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, a fost respinsă, în temeiul art.459 alin.5 C. pr. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D. G. (fiul lui G. și T., născut la 21.02.1961) împotriva sentinței penale nr.179/21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2011.
A fost obligat revizuentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că petentul D. G. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 179/21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1348/28.06.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, cu motivarea că a solicitat reaprecierea materialului probator aflat la dosarul cauzei, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 1071/31.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 07.05.2014, sub nr._ .
La data de 15.07.2014, revizuentul a formulat o precizare a cererii de revizuire, care, din eroare, a fost înregistrată ca și cerere de revizuire, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr._ .
Prin încheierea din data de 18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ s-a dispus reunirea dosarului cu nr._ cu dosarul nr._ .
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, revizuentul a arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 179/21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1348/28.06.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Revizuentul nu a arătat în mod expres ce anume solicită prin cererea de revizuire formulată, limitându-se la a arăta că solicită revizuirea sentinței de condamnare conform noilor reglementări, ceea ce poate fi interpretat ca și o solicitare de reducere a pedepsei aplicate; totodată, revizuentul a menționat că solicită audierea anumitor martori, fără însă a preciza ce anume dorește să dovedească prin administrarea acestor mijloace de probă, precum și faptul că aceleași persoane la care face referire, i-au solicitat să-și asume întreaga responsabilitate cu privire la fapta pentru care a fost condamnat, dar și faptul că acestea ar fi autorii altor fapte prevăzute de legea penală, ceea ce reprezintă, în realitate, formularea unui denunț.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 179/21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1348/28.06.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală a fost condamnat inculpatul D. G. la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.1969 și a infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.pen.1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.1969, reținându-se în sarcina inculpatului că la data de 19.04.2011, prezentând notarului public C. S. un înscris fals denumit „certificat medico-legal psihiatric”, a obținut procura autentificată sub nr. 711/19.04.2011 ce îi conferea în mod fals calitatea de mandatar al părții civile D. P., iar la data de 28.04.2011, și-a declinat această calitate nereală și l-a determinat pe S. C. să cumpere apartamentul situat în București, . – proprietatea părții civile, în scopul obținerii pentru sine a prețului vânzării.
Instanța, procedând la examinarea cererii de revizuire, a apreciat în prealabil că judecarea acesteia se realizează în două etape: admiterea în principiu și judecarea cauzei în fond.
Având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, stabilind anumite condiții pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Astfel, potrivit art. 452 alin. 1 C.proc.pen.: "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".
Articolul 453 alin. 1 C.proc.pen. reglementează cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzând că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Totodată, așa cum a rezultat din prevederile art. 455 și art. 456 C.proc.pen., legiuitorul a stabilit instanța competentă să soluționeze această cale extraordinară de atac, persoanele care au calitatea să formuleze o astfel de cerere, precum și anumite condiții de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de revizuire și, în mod corelativ, sancțiunile ce intervin în cazul neîndeplinirii acestor condiții.
S-a constatat că, cererea de revizuire a fost formulată de persoana condamnată D. G., inculpat în dosarul penal nr._/303/2011, prin urmare acesta îndeplinește condiția de parte în procesul penal.
Cu privire la termenul de introducere a cererii, se arată că potrivit art. 457 C.proc.pen, cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, astfel că instanța are în vedere faptul că motivele ce rezultă din interpretarea cererii de revizuire sunt acelea potrivit cărora pedeapsa aplicată este prea mare și nu a săvârșit singur infracțiunile pentru care a fost condamnat, motive favorabile revizuentului.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 456 alin. 2 și 3 C.proc.pen., cererea de revizuire se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, și trebuie să se atașeze înscrisurile de care revizuentul înțelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv în traducere efectuată de un traducător autorizat, atunci când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină.
Pe cale de consecință, raportat la motivul de revizuire ce rezultă, pe cale de interpretare, din cuprinsul cererii formulate, potrivit căruia pedeapsa aplicată prin respectiva hotărâre este prea mare, instanța constată că revizentul nu a arătat cazul de revizuire pe care se întemeiază și mijloacele de probă în dovedirea acestuia, motivul invocat neîncadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. 1 C.proc.pen..
Pe de altă parte, susținerea revizuentului în sensul că pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 179/21.03.2012 este prea mare, nu constituie un motiv de revizuire, pe această cale extraordinară de atac neputându-se proceda la reinterpretarea probatoriului administrat în cauza penală și la o reindividualizare a pedepselor aplicate.
Instanța de fond a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută la art.459 alin. 3 lit.c) C.proc.pen., revizuentul nu a invocat temeiuri legale pentru redeschiderea procedurii penale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, faptul că persoana condamnată D. G. nu a săvârșit singur infracțiunile de înșelăciune și uz de fals, fiind și alte persoane vinovate de săvârșirea acestor fapte, instanța constată că revizentul nu a arătat cazul de revizuire pe care se întemeiază și mijloacele de probă în dovedirea acestuia, motivul invocat neîncadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. 1 C.proc.pen..
Astfel, potrivit art. 453 alin. 4 C.proc.pen., cazul de revizuire prevăzut la lit. a) a aceluiași articol, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Or, împrejurările invocate nu sunt de natură a dovedi netemeinicia sentinței penale nr. 179/21.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr._/303/2011, ci reprezintă în realitate un denunț, ce va fi înaintat organului judiciar competent.
În consecință, instanța a apreciat că revizuirea solicitată de către condamnatul D. G., în raport motivele analizate, este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul D. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Revizuentul a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu a indicat temeiurile legale ale cererii, nefiind astfel îndeplinite cerințele art.459 alin.3 lit.c Cod de procedură penală, că au fost indicate fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța de fond și care au dovedit netemeinicia hotărârii. A mai arătat că în considerentele hotărârii se face vorbire de suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar în dispozitiv este trecută suma de 200 lei.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Fiind îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, revizuirea este o cale extraordinară de atac supusă unor cerințe reglementate strict de dispozițiile Codului de procedură penală.
Printre acestea, art.456 alin.2 C. pr. pen. impune condiția indicării „cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia”.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată că revizuentul nu s-a conformat acestor dispoziții, exprimându-și nemulțumirea față de cuantumul pedepsei aplicate și împrejurarea că alte persoane nu au fost trase la răspundere penală.
Pe de altă parte, cazurile de revizuire sunt strict și limitativ prevăzute de art.453 alin.1 C. pr. pen., niciunul dintre acestea nefiind incident în cauza dedusă judecății.
Cu referire specială la art.453 alin.1 lit.a C. pr. pen., textul de lege citat prevede descoperirea de „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”, cerință care, de asemenea, nu este realizată în speță.
Pe calea revizuirii nu se poate obține reanalizarea probatoriului administrat și reindividualizarea pedepsei aplicate, astfel după cum în mod just a menționat și instanța de fond.
Cu privire la pretinsa comitere de infracțiuni de către alte persoane, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus trimiterea denunțului către P..
Nu constituie un motiv de desființare a sentinței primei instanțe nici neconcordanța semnalată între minută și dispozitiv (pe de o parte) și considerentele hotărârii (pe de altă parte) privitor la cuantumul cheltuielilor judiciare, aceasta reprezentând, în mod evident, o eroare materială, urmând a fi avută în vedere suma de 200 lei stabilită cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D. G., soluție în raport de care apelantul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 275 alin.2 C. pr. pen.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr.516/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuDaniel Donțete
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./23.02.2015
Jud. Sect. 6 București – jud.: V. S.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 241/2015.... → |
|---|
