Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1498/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1498/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 1498/2015

Dosar nr._

RO M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1498/A

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D. G.

JUDECĂTOR: L. S.

GREFIER: E. V.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror L. O..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și către inculpatul P. D. A. împotriva sentinței penale nr.591 din data de 15.04.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 28.10.2015 și amânând pronunțarea la data de 06.11.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.591 din data de 15.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția I Penală a hotărât următoarele:

I. Cu reținerea disp. art.19 din O.U.G. nr.43/2002, art.30 din Legea nr.656/2002 și alin.5 al art.367 din Codul penal, art.5 Cod penal precum și a art.374 alin.4 Cod pr.penală, art.396 alin.10 Cod pr.penală a fost condamnată inculpata M. I. (fiica lui G. și G., născută la data de 27 august 1978 în mun.C., cu domiciliul în mun. București, ., ., studii superioare, inginer, CNP:_), după cum urmează:

- în baza art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (45 de acte materiale),

- în baza art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (45 de acte materiale),

- în baza art.29 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002 (modificată prin art.111 din Legea 187/2012) cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată (5 acte materiale).

- în baza art.367 al.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 al.2 Cod penal combinat cu art.367 al.1 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 al.1 lit.a, b, k și n Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art.38 Cod penal, art.39 al.1 lit.b Cod penal, art.45 al.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatei M. I. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare [2 ani și 2 luni + 1/3 din (1 an+ 1 an+ 6 luni] și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.66 al.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), k (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) și n (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunile, respectiv: B. M., M. F. D., Sadagorschi A. M., N. A., A. I., Ș. A., P. D.-A., C. C. V., P. V. și A. I. L.) ca pedeapsă complementară.

În baza art.404 al.5 Cod pr.penală, art.65 Cod penal i s-a interzis inculpatei M. I. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, k și n Cod penal (a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsa complementară).

În baza art.91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani, stabilită conform art.92 Cod penal și care constituie termen de supraveghere pentru inculpată, termenul ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art.93 Cod penal comb. cu art.92 al.3 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București căruia i se încredințează supravegherea inculpatei, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; f) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art.93 al.3 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 60 de zile, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 4 sau Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare.

Conform art.93 al.5 Cod penal s-a dispus ca inculpata va trebui să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Instanța de fond a atras atenția inculpatei M. I. asupra prevederilor art.96 al.1 și 2 Cod penal, potrivit cu care, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege, instanța revocă supravegherea și dispune executarea pedepsei precum și dacă, până la expirarea aceluiași termen persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre sancțiunea este similară (revocarea suspendării și dispunerea executării în întregime a pedepsei), excepție făcând cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Conform art.68 lit.b Cod penal executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

II. Cu reținerea disp. art.5 al.1 Cod penal, precum și art.374 al.4 Cod pr.penală, art.396 alin.10 Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul Ș. A. (fiul lui P. și N., născut la data de 29 august 1977 în mun. București, sector 6, cu domiciliul în mun. București, ..5, ..A, ., sector 6, studii medii, CNP:_), după cum urmează:

- în baza art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale).

- în baza art.367 al.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 al.2 Cod penal combinat cu art.367 al.1 Cod penal și văzând prevederile art.12 din Legea nr.187/2012 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a, b, k și n Cod penal pe o durata de 2 ani.

În baza art.38 Cod penal, art.39 al.1 lit.b Cod penal, art.45 al.1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului Ș. A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 luni închisoare (2 ani + 1/3 din 2 ani) și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), k (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) și n (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunile, respectiv: B. M., M. F. D., Sadagorschi A. M., N. A., A. I., M. I., P. D. A., C. C. V., P. V. și A. I. L.) ca pedeapsă complementară.

În baza art.404 al.5 Cod pr.penală, art.65 Cod penal i s-a interzis inculpatului Ș. A. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, k și n Cod penal (a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsa complementară).

În baza art.91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, stabilită conform art.92 Cod penal și care constituie termen de supraveghere pentru inculpat, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art.93 Cod penal combinat cu art.92 al.3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul va trebui sa respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București căruia i se încredințează supravegherea inculpatului, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 al.3 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 6 sau Fundației pentru promovarea sancțiunilor comunitare.

Conform art.93 al.5 Cod penal inculpatul va trebui să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Instanța a atras atenția inculpatului Ș. A. asupra prevederilor art.96 al.1 și 2 Cod penal.

Conform art.68 lit.b Cod penal executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi va începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

III. Cu reținerea dispozițiunilor art.5 al.1 Cod penal, precum și art.374 al.4 Cod pr.penală, art.396 alin.10 Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul P. D.-A. (fiul lui D. și M.-D., născut la data de 06 aprilie 1967 în mun. București, sector1, cu domiciliul în mun. Râmnicu V., . nr.27, jud.V., studii superioare, inginer, CNP:_), după cum urmează:

- în baza art.322 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (3 acte materiale).

- în baza art.367 al.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

S-a constatat că faptele deduse judecății în cauză sunt concurente cu fapta pentru care același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza II, b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară, prin sentința penală nr.394/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin decizia penală nr.16A/2012 a Curții de Apel Pitești; cu faptele pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară, prin sentința penală nr.360/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr.2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și cu fapta pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 15.000 de lei prin sentința penală nr.527/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 03.12.2013.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b și c Cod penal, la care s-a adăugat în tot amenda de 15.000 de lei, aplicate prin sentința penala nr.527/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 03.12.2013, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la care a fost condamnat prin sentința penală nr.360/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, pronunțată de Tribunalul V. prin sentința penală nr.360/17.10.2012, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.272 al.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, pronunțată de Tribunalul V. prin sentința penală nr.360/17.10.2012, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

- pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pronunțată de Tribunalul V. prin sentința penală nr.394/28.11.2012, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.16A/2012 a Curții de Apel Pitești,

- pedeapsa amenzii în cuantum de 15.000 de lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 alin. 1 Cod penal.

În baza art.38 Cod penal, art.40 Cod penal, art.39 al.1 lit.e Cod penal au fost contopite pedepsele principale astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în cauză, inculpatului P. D.-A. dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 7 (șapte) ani și 2 luni închisoare [4 ani+1/3 din (2 ani+2 ani+6 luni+3 ani +1 an+1 an] la care s-a adăugat în întregime amenda de 15.000 de lei.

În baza art.45 al.2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), g (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), k (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) și n (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunile, respectiv: B. M., M. F. D., Sadagorschi A. M., N. A., A. I., M. I., Ș. A., C. C. V., P. V. și A. I. L.) ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani, a cărei executare începe conform art.68 lit.c Cod penal (după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate).

În baza art.404 al.5 Cod pr.penală, art.65 Cod penal i s-a interzis inculpatului P. D.-A. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, g, k și n Cod penal (a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsa complementară).

În baza art.404 Cod pr.penală combinat cu art.72 Cod penal s-a computat din durata pedepsei stabilită prin hotărâre, perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.657/03.12.2013 emis de Judecătoria V., de la data de 10.03.2014 la zi (15.04.2015).

A fost anulat M.E.P.Î. nr.657/03.12.2013 emis de Judecătoria V. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei corespunzător noilor dispoziții.

În baza art.19 Cod pr.penală raport la art.397 Cod pr.penală cu referire la art.1349 cod civil și art.1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. Ț. L. IFN S.A. (cu privire la inculpații M. I., P. D.-A. și Ș. A.) și în consecința au fost obligați cei trei inculpați la plata către partea civilă a următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: M. I. suma de 3.203.697,47 euro (echivalentul în lei la data efectuării plății) și 119.640,25 lei; Ș. A. suma de 100.316,88 euro (echivalentul în lei la data efectuării plății) și P. D.-A. suma de 366.493,54 euro (echivalentul în lei la data efectuării plății).

În baza art.397 Cod pr.penală combinat cu art.25 al.3 Cod pr.penală s-a dispus, urmare condamnării inculpaților M. I. și P. D.-A. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, anularea mai multor înscrisuri, ce au fost enumerate și individualizate în minuta și dispozitivul hotărârii.

Având în vedere poziția procesuală a inculpaților M. I., Ș. A. și P. D.-A., dar și fundamentul instituirii prevederilor art.374 al.4, art.396 al.10 Cod pr.penală respectiv celeritatea soluționării cauzei în cazul recunoașterii de către inculpați a vinovăției și văzând disp.art.46 Cod pr.penală privitoare la disjungere, instanța în interesul unei bunei judecăți a dispus disjungerea cauzei față de inculpații N. A., Sadagorschi A.-M., A. I., P. V., B. M., C. C.-V., M. F. D. și A. I.-L. urmând ca judecarea acestora să se realizeze separat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, urmare solicitării inculpaților M. I., Ș. A. și P. D.-A. de a fi judecați în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii - dispunând disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar pentru ceilalți inculpați - a reținut următoarele:

În perioada 2005 – 2008, s-a constituit și manifestat un grup infracțional organizat pentru inducerea în eroare (și prejudicierea) a S.C. Ț. L. IFN S.A., cu ocazia achiziționării și plasării fictive în leasing a unor utilaje industriale inexistente, obținându-se în mod ilegal importante sume de bani.

Coordonatorul grupului a fost identificat în persoana lui M. F. – D., administrator la societățile comerciale L. Finance Assistent S.R.L. București și Universal Utility S.R.L., secondat de B. M., administrator la societățile comerciale Global House Company S.R.L. București, Aris Invest S.R.L., Metal Partner S.R.L. București și Metal Concept Company S.R.L. București. Aceștia au fost ajutați de inculpata M. I., angajată la S.C. L. Finance Assistent S.R.L. pe funcția de director comercial, care a executat toate dispozițiile date de coinculpații M. F. – D. și B. M..

Grupul infracțional a fost sprijinit în derularea activității infracționale de reprezentanții mai multor societăți comerciale, printre care și inculpații: Ș. A., administrator al S.C. Radical Construct S.R.L., P. D. – A., administrator al .. Râmnicu V..

Activitatea infracțională a grupului s-a desfășurat după un anumit tipar, respectiv în urma dispozițiilor date de M. F. – D. și/sau B. M., inculpata M. I. căuta pe internet un anume tip de utilaj industrial și, după ce era identificat utilajul căutat, îi scotea la imprimantă poza/fotografia.

În unele cazuri, atunci când utilajul industrial găsit pe internet avea și ., se schimba ceva înlăuntrul acesteia, după care demarau activitățile frauduloase de vânzare către societatea de leasing și, în același timp, de plasare în leasing a acelui utilaj.

În principal, obiectul contractelor de vânzare – cumpărare și, respectiv, de leasing, l-au constituit următoarele tipuri de utilaje: încărcătoare frontale, buldozere și excavatoare marca CATERPILLAR și încărcătoare VOLVO și KOMATSU.

Pentru plasarea în leasing a utilajelor M. F. – D. și B. M. recrutau persoane care administrau societăți „curate” (adică fără datorii la stat) și cu activități comerciale derulate pe o perioadă mai mare de timp, pentru a îndeplini anumite criterii de solvabilitate impuse de societatea finanțatoare (de leasing). Cei doi inculpați îi asigurau pe administratorii societăților respective, că toate cheltuielile legate de obținerea finanțării, cât și avansul și ratele de leasing vor fi suportate de ei, iar în schimbul punerii la dispoziția lor a societății, administratorii de drept vor primi diferite sume de bani. Unora dintre acești administratori M. F. – D. și B. M. le-au promis că le va „cumpăra” societatea contra sumei de 10.000 de euro.

După recrutare și perfectarea înțelegerii, administratorii aduceau documentele societății, inclusiv ștampila și le înmânau lui B. M., care, uneori, le-a cerut să fie împuternicit pe contul societății.

Din dispoziția lui B. M. și M. F. D., inculpata M. I., după ce i se puneau la dispoziție documentele societății ce urma a solicita finanțarea, întocmea dosarul cu toate documentele aferente, conform normelor interne ale S.C. Ț. L. IFN S.A., și îl înainta societății de leasing menționate.

După ce dosarul de finanțare era aprobat, administratorul societății utilizatoare era chemat, de regulă, la biroul lui B. M., pentru a semna contractul de leasing.

Inducerea în eroare s-a realizat prin întocmirea și depunerea de documente fictive (cereri de finanțare, contracte de închiriere, facturi proforme, facturi fiscale etc., care atestau fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului), în baza cărora S.C. Ț. L. IFN S.A. a achiziționat utilaje (prin încheierea de contracte de vânzare – cumpărare) care nu au fost fabricate, ori au fost livrate în alte țări sau către alți utilizatori.

În scopul încheierii contractului de leasing, societatea furnizoare (administrată de inculpații B. M. sau M. F. – D.) emitea factură proformă către societatea de leasing privind utilajul, caracteristicile acestuia (tip, . fabricație etc.), valoarea totală și utilizatorul final (care era tot o societate administrată/controlată de inculpații B. M. sau M. F. – D. sau recrutată de aceștia în acest scop).

Apoi, în mod formal, utilajele erau plasate în leasing de către S.C. Ț. L. IFN S.A. (prin încheierea de contracte de leasing financiar) către utilizatorii care au solicitat finanțarea.

Contractele de vânzare – cumpărare și contractele de leasing financiar se semnau în același timp (la aceeași dată), semnarea contractelor de vânzare – cumpărare fiind condiționată de furnizor de semnarea contractelor de leasing către utilizator.

Întrucât utilajele industriale ce au făcut obiectul acestui dosar penal nu existau în realitate (majoritatea nefiind fabricate de producător, iar alte utilaje au fost vândute de producător în alte țări), B. M. și M. F. D. au găsit soluția ca aceeași societate care vindea utilajul (furnizorul) către S.C. Ț. L. IFN S.A., să o și preia în leasing financiar, deci să fie și utilizatorul utilajului industrial.

Încheierea contractului de leasing justifica achiziționarea utilajului și crea aparența că acesta se afla în posesia utilizatorului.

În același scop al justificării achiziționării utilajului și creării aparenței existenței utilajului în posesia utilizatorului, s-au întocmit în fals procese-verbale de predare-primire prin care se atesta, în mod nereal, faptul că utilajele se aflau deja (fizic) în posesia utilizatorului, la momentul încheierii contractelor de vânzare – cumpărare și, respectiv, de leasing.

Mai mult decât atât, s-au întocmit în mod fictiv și contracte de închiriere a acestor utilaje prin care se atesta, tot în mod nereal, că utilajele respective lucrau deja în beneficiul utilizatorului.

După încheierea contractelor de leasing, pentru aceste societăți se plătea doar avansul și uneori prima rată, după care la somațiile băncii pentru neplata ratelor de leasing, se solicita reeșalonarea, rescadențarea, reducerea penalităților etc. de către M. F. D. pentru toate firmele din componența grupului.

Atunci când se ajungea la activarea clauzei de buy-back existentă în contractul de vânzare – cumpărare cu furnizorul, acesta din urmă aducea o altă societate (tot din grupul de firme) cu care S.C. Ț. L. IFN S.A. încheia un nou contract de leasing pentru utilajul respectiv sau chiar furnizorul îl prelua în leasing, pentru a nu se descoperi că de fapt acel utilaj nu există.

Unele utilaje au fost preluate în leasing de mai multe societăți comerciale în mod succesiv, creându-se aparența unor raporturi comerciale licite (spre exemplificare (1.) S.C. Roval Forest S.R.L. – S.C. Liv Construct S.R.L. – S.C. Global House Company S.R.L.; (2.) S.C. Prodis Distribuție S.R.L. – .. – S.C. Global House Company S.R.L.; (3.) S.C. Selta G. S.R.L. – S.C. Liv Construct Impex S.R.L. – S.C. Global House Company S.R.L.;(4.) S.C. Prodis Banat S.R.L. – .. – S.C. Global House Company S.R.L., etc.).

Utilajele care au făcut obiectul mai multor contracte succesive de leasing, datorită faptului că nici una dintre societățile subsecvente nu a plătit ratele de leasing, ajungeau în cele din urmă să fie preluate în leasing de societatea furnizoare, prin acest artificiu întărindu-se convingerea că utilajul există în realitate și obținându-se timp de către inculpați prin tergiversarea/amânarea plății ratelor în cadrul fiecărui contract succesiv de leasing.

Prin urmare, societatea furnizoare primea prin vânzarea utilajului către S.C. Ț. L. IFN S.A., prețul întreg stipulat în contractul de vânzare, după care, în calitate de utilizator, urma să plătească rate lunare.

Principalii beneficiari ai importantelor sume de bani plătite de S.C. Ț. L. IFN S.A. în această modalitate au fost reprezentanții societăților furnizoare, respectiv liderii grupului infracțional organizat, inculpații B. M. și M. F. – D..

În contul societăților furnizoare au fost încasate sume mari de bani, care au făcut obiectul unor operațiuni bancare efectuate în principal de inculpatul B. M., respectiv retrageri în numerar, „diverse plăți”, operațiuni de debitare către societăți din cadrul grupului. Aceste din urmă societăți, care au beneficiat la rândul lor de sumele de bani încasate de societățile furnizoare, prezintă în structura lor, drept asociați și/sau administratori, aceleași persoane care s-au succedat în timp între ele: M. F. – D., B. M., M. I., P. D. A., Ș. A..

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale cu privire la utilajele ce au făcut obiectul acestor contracte de leasing, a rezultat că acestea, în marea lor majoritate, nu au fost fabricate ori au fost livrate în alte țări.

În aceste condiții, facturile proforme (întocmite de furnizori) și procesele-verbale de predare-primire a utilajelor erau false întrucât, în realitate, utilajele nu s-au aflat niciodată în posesia inculpaților și, deci, nu au putut face obiectul predării între aceștia.

În concret, în cauză este vorba de 68 de utilaje industriale, ce au format obiectul a 57 de contracte de leasing, situația fiecărui utilaj fiind descrisă pe larg în considerentele hotărârii dată în primă instanță.

Din întregul material probator administrat în cauză, a rezultat indubitabil existența grupului infracțional organizat, alcătuit din reprezentanții societăților comerciale care au furnizat utilaje (L. Finance Assistent S.R.L., Universal Utility S.R.L., Aris Invest S.R.L., Global House Company, Metal Partenr S.R.L., Metal Concept Company S.R.L., Radical Construct S.R.L. etc.), dar și din reprezentanții societăților comerciale utilizatoare (care au încheiat contracte de leasing financiar cu Ț. L. IFN) care au sprijinit cointeresat acest grup.

De asemenea, probatoriul a relevat și faptul că liderul incontestabil al grupului infracțional organizat a fost inculpatul M. F. D., secondat de inculpatul B. M., iar angajatul de încredere care a pus în executare dispozițiile liderului a fost inculpata M. I..

Astfel, din dispoziția inculpatului M. F. D., angajata acestuia, inculpata M. I. întocmea adrese către S.C. Ț. L. IFN S.A., prin care solicita reeșalonarea capitalului aferent ratelor scadente, schimbarea scadențelor unor facturi, reducerea de penalități etc., pentru toate firmele din cadrul grupului.

Actele adiționale de reeșalonare a capitalului aferent ratelor scadente, a protocoalelor de schimbare a scadențelor unor facturi, acordarea de reduceri de penalități etc., erau negociate de reprezentanții S.C. Ț. L. IFN S.A. cu inculpatul M. F. D. pentru toate societățile din grupul de firme (deși semnatar al acestor documente figura B. M.).

În cele mai multe cazuri, la aceste negocieri participa alături de inculpatul M. F. D. și inculpata M. I..

În majoritatea actelor adiționale la contractele de leasing financiar încheiate de societățile din grup cu S.C. Ț. L. IFN S.A., apărea ca persoană de legătură inculpata M. I. (deși aceasta nu avea nicio calitate în firmele respective), fiind trecută la rubrica „Utilizator” adresa de e-mail a acesteia:_ și / sau numărul de telefon.

În urma neachitării ratelor de leasing de către societățile din grup, S.C. Ț. L. IFN S.A. negocia tot cu inculpatul M. F. D. în vederea activării clauzei de buy-back prevăzută în contractul de vânzare – cumpărare cu furnizorul.

Existența grupului infracțional organizat și conivența între membrii grupului au fost relevate și de faptul că unele rate de leasing, la care erau obligați utilizatorii finali, au fost achitate către societatea de leasing de alte societăți comerciale care făceau parte din grupul de firme asupra cărora dețineau controlul inculpații M. F. – D. și B. M..

O altă probă veritabilă în dovedirea existenței grupului infracțional organizat și a înțelegerii între membrii grupului de a acționa în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni pentru a obține beneficii financiare și materiale, a constituit-o analiza nr.C/XIII/3310 din data de 12.12.2013 a O.N.P.C.S.B. cu privire la modul în care au fost folosite sumele de bani plătite de S.C. Ț. L. IFN S.A. cu titlu de preț al utilajelor industriale obiect al prezentei cauze penale.

Inculpata M. I. a conturat întregul tablou infracțional și rolul fiecăruia în cadrul grupului infracțional organizat. Astfel, inculpata a declarat la data de 14.06.2010: „Grupul infracțional organizat, la a cărui descoperire și tragere la răspundere penală doresc să colaborez cu organele judiciare, este format din: F. M., B. M., B. D., N. F., D. R., P. L., O. C., D. G., P. D. D., A. A. L., Ș. C. și alte persoane pe care nu le cunosc în acest moment. Acest grup s-a specializat în fraudarea societăților de leasing prin încheierea unor contracte de leasing, având ca obiect utilaje de construcții, folosindu-se documente false și având sprijinul unor funcționari din cadrul societăților de leasing. În cele de mai jos voi prezenta pe larg mecanismul de lucru al grupului (…) După ce au încheiat contracte de leasing folosind propriile firme, M. F. și ceilalți au început să folosească firme la care asociați sau administratori erau persoane apropiate, dar care erau în fapt controlate tot de ei. Întrucât ei figurau în foarte multe firme și bătea la ochi, au reușit să mă convingă și pe mine să apar ca asociat și administrator pe firmele utilizatoare în raport cu Ț. L. (…) Participarea celor 2 directori la activitățile infracționale ale grupului, mai rezultă și din rapiditatea cu care contractele erau încheiate și executate, în primul rând nu se verificau utilajele (.), nu solicitau documentele necesare, în schimb virarea banilor în conturile societăților furnizoare (societățile noastre: Metal Concept, Metal Partner, Universal Utility, Aris Invest, Radical Construct, Global House Company) se făcea rapid. Mai mult decât atât, firmele utilizatoare erau ale lor și persoanelor apropiate lor (…) În ceea ce privește firmele furnizoare de utilaje, după ce încasau banii de la societățile de leasing, le cesionau unor persoane ca să nu fie găsite (fie persoane străine, fie oameni ai străzii fără cunoștință de carte). În acest sens am auzit o discuție în birou, în care B. M. povestea cum l-a îmbrăcat și spălat pe un individ ca să pară un om normal, ca să preia o firmă. Fac precizarea că toate actele de cesiune și contabilitatea firmelor cesionate, erau păstrate de B. M. și M. F.. Toată contabilitatea era ulterior distrusă (arsă) pentru a împiedica un eventual control. În ceea ce privește firmele „utilizator”, o parte au fost cesionate conform schemei mai sus prezentată (străini, oameni ai străzii), o parte au fost cesionate către persoane apropiate, iar altele își continuă activitatea. Pentru ultimele două categorii menționate, ratele din contractele de leasing au fost plătite o anumită perioadă de timp din conturile unor firme ce le aparțineau tot lor, dar care și ele fuseseră cesionate. Ț. L. nu verifica cine erau asociații în firmele utilizator, interesul lor era să încaseze rata de leasing. În perioada 2007 – 2008, ratele erau plătite dintr-o singură firmă pentru toate celelalte societăți care aveau contracte încheiate cu utilaje. În linii generale, acesta este modul în care au acționat membrii grupului infracțional condus de M. F., prin încheierea contractelor de leasing cu Ț. L. și alte societăți de leasing.”

Legătura și ierarhia existentă între cei trei (M. F. D., B. M. și M. I.), era percepută atât de angajații societăților la care aceștia erau asociați/administratori, cât și de oamenii de afaceri cu care intrau în contact.

Și din depozițiile angajaților S.C. Ț. L. IFN S.A., respectiv martorii: Z. N., P. I. P., C. C. I. și N. I. C., a reieșit că exista un grup de firme (S.C. L. Finance Assistent S.R.L., S.C. Universal Utility S.R.L., S.C. Metal Partner S.R.L., S.C. Metal Concept S.R.L. etc.) cunoscut la nivelul conducerii societății de leasing, reprezentat de inculpatul M. F. – D., iar persoana de legătură era M. I..

Judecătorul cauzei pe fond a concluzionat că probele administrate au demonstrat existența unui grup infracțional organizat (condus de inculpatul M. F. D. și secondat de B. M.) și intenția acestuia de a dobândi sume mari de bani cash (sub forma finanțării unor contracte de leasing pentru utilaje industriale ce nu au existat în realitate) din disponibilitățile financiare ale finanțatorului S.C. Ț. L. IFN S.A.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatei M. I. care în perioada 2006–2008, împreună cu inculpații M. F. – D. și B. M., a constituit un grup infracțional organizat în scopul obținerii unor sume mari de bani prin înșelarea societății Ț. L. IFN S.A., cu ocazia încheierii fictive a unui număr de 45 de contracte de leasing financiar, în calitate de administrator la S.C. Mforest Group S.R.L. și/sau reprezentant/împuternicit la societățile administrate/ controlate de cei doi inculpați susmenționați, fictivitatea constând în lipsa utilajelor industriale ce au format obiectul respectivelor contracte de leasing, cauzând un prejudiciu în cuantum de 3.203.697,47 euro și 119.640,25 lei și care totodată, în perioada 2007–2008, în calitate de administrator/împuternicit, a rulat prin conturile societăților Mforest Group S.R.L. și Metal Partner S.R.L., sume de bani (în total 733.366 lei) plătite de S.C. Ț. L. IFN S.A. cu titlu de preț al utilajelor ce au format obiectul unor contracte de leasing fictive, în scopul ascunderii/disimulării originii ilicite a acestor sume de bani obținute de societatea furnizoare, Global House Company S.R.L., a utilajelor și a folosit sumele de bani astfel „albite” în interesul său și al grupului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- înșelăciune în formă continuată, prev. de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (45 de acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.322 alin.1 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (45 de acte materiale);

- spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art.29 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (5 acte materiale);

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de art.367 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic.art.5 alin.1 Cod penal, totul cu aplic.art.38 alin.1 Cod penal.

Raportându-se strict la limitele de pedeapsă prevăzute de vechea și actuala reglementare, în cazul infracțiunii de înșelăciune, spălare a banilor, constituire a unui grup infracțional organizat, legea nouă apare ca fiind legea mai favorabilă, însă instanța de fond a confruntat fiecare lege aplicabilă cu faptele specifice cauzei și după stabilirea pedepsei care rezulta din legile aplicabile în considerarea faptelor cauzei a aplicat legea efectiv mai favorabilă.

Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată tribunalul a constatat că potrivit prevederilor art.290 din Codul penal anterior limitele de pedeapsa erau cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare sau amendă, iar conform prevederilor art.322 din actualul Cod penal, acestea sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare sau amendă.

Avându-se în vedere conduita inculpatei M. I. care în cursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, facilitând tragerea la răspundere penală a celorlalți inculpați și totodată a formulat și un denunț cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni de către un grup infracțional organizat constituit din mai multe persoane printre care și M. F. D., B. M., în acord cu procurorul de caz instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauza, în raport de această inculpată, prevederile art.19 din O.U.G. nr.43/2002, art.30 din Legea 656/2002 și art.365 al.5 Cod penal, referitoare la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acesteia.

Astfel, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de vechea reglementare și anume art.29 lit.a și c din Legea nr.656/2002 anterior modificării survenite prin Legea nr.187/2012 (de la 3 ani la 12 ani închisoare), art.215 al.1,2,3 și 5 Cod penal (de la 10 ani la 20 ani închisoare), art.7 din Legea 39/2003 (de la 5 ani la 20 ani închisoare) și art.290 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda), art.42 Cod penal și ținând seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 din Codul penal anterior (1969) și anume gradul de pericol social al faptelor săvârșite (evaluat prin prisma modului laborios de concepere și comitere a faptelor, cuantumul sumelor supuse procesului „spălării”), de persoana inculpatei, de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, dar și în raport de prevederile art.19 din O.U.G. nr. 43/2002, art.9 al.2 din Legea 39/2003, art.30 din Legea 656/2002, referitoare la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, precum și avându-se în vedere prevederile art.396 al.10 Cod procedura penala (cu consecința reducerii limitelor de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu 1/3, iar în cazul pedepsei amenzii cu ¼) tribunalul a apreciat că s-ar impune aplicarea față de inculpată a unor pedepse orientate spre mediu, în cazul fiecărei infracțiuni, după cum urmează: 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, 5 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, 3 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani și 4 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, astfel că după aplicarea prevederilor art.33, 34 lit.b Cod penal din 1969 i s-ar da spre executare inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, apreciindu-se, raportat la conduita inculpatei pe întreg parcursul procesului penal dar și la perioada scursă de la momentul ultimului act de executare (anul 2008) până la cel al pronunțării hotărârii (anul 2015) că nu se impune aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de noua reglementare și anume: pentru infracțiunea prev. de art.29 al.1 lit.a și c din Legea 656/2002 de la 3 la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.244 al.1 și 2 Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.322 al.1 Cod penal de la 6 luni la 3 ani închisoare și pentru infracțiunea prev. de art.367 al.1 și 3 Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare, reduse cu o jumătate, urmare reținerii prevederilor art.19 din O.U.G. 43/2002, art.30 din Legea nr.656/2002 și art.365 al.5 Cod penal și cu 1/3 consecință a reținerii prevederilor art.,396 al.10 Cod pr.penală și fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.74 Cod penal și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor (amploarea activității infracționale desfășurate pe baza unui plan elaborat), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, determinata de cuantumul mare al prejudiciului cauzat persoanei vătămate constituită parte civilă în cauză, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obținerea pe căi ilicite de mijloace financiare), lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatei după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, aceasta participând la fiecare termen acordat în cauza, nesustrăgându-se de la activitatea de urmărirea penală ori judecată, având o atitudine sinceră de cooperare cu organele judiciare, vârsta inculpatei, nivelul de educație al acesteia, starea de sănătate, situația familială și socială, instanța a apreciat că s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate spre mediu, în cazul fiecărei infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea, după cum urmează: 1 an pentru infracțiunea de înșelăciune, 6 luni pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, 2 ani și 2 luni pentru infracțiunea de spălare a banilor și 1 an pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, astfel că după aplicarea prevederilor art.39 al.1 lit.b Cod penal i s-ar da spre executare inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare (2 ani și 2 luni + 1/3 (1 an +1 an +6 luni), pedeapsă evident mai mică decât cea stabilită potrivit vechii reglementări, motiv pentru care a constatat că lege penală mai favorabila în prezenta cauză, privind pe inculpata M. I. este legea nouă.

Deși instanța de fond, prin raportare la gravitatea faptelor (multitudinea actelor materiale, perioada mare de timp înlăuntrul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională și modul în care a acționat inculpata la momentul săvârșirii acesteia) a apreciat că împrejurările constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că anterior comiterii faptelor inculpata se bucura de o bună reputație, având o pregătire școlară corespunzătoare, o familie, că este mamă, nu au valența unor circumstanțe atenuante judiciare, a avut însă în vedere toate aceste circumstanțe coroborate și cu poziția procesuală a inculpatei de recunoaștere și regret a comiterii faptelor, de recunoaștere a valorii prejudiciului cauzat și acceptare a obligării sale la plata acestuia la momentul stabilirii pedepsei, atât sub aspectul cuantumului acestuia cât și al modalității de executare în vederea asigurării unei proporționalități între scopul reeducării infractorului prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

În raport de aceste considerente coroborat cu reținerea de către instanța a eforturilor depuse de inculpată pentru diminuarea consecințelor infracțiunii (atitudinea acesteia de cooperare cu organele de urmărire penală în vederea identificării și facilitării tragerii la răspundere penală a tuturor celor implicați în săvârșirea faptelor păgubitoare pentru partea civilă), a posibilităților inculpatei de îndreptare (apreciat în raport de gradul de instrucție școlară al inculpatei, de faptul că din anul 2008 până în prezent inculpata nu a mai comis alte fapte penale, neexistând la dosar argumente care să infirme această situație de fapt), judecătorul cauzei pe fond a apreciat că aplicarea pedepsei față de inculpată este suficientă și chiar fără executare în regim privativ inculpata nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată, stabilită de instanța la 4 ani (conform art.92 Cod penal).

2. Faptele inculpatului Ș. A., constând în aceea că urmare unei înțelegeri frauduloase a sprijinit grupul infracțional organizat constituit din inculpații M. F. – D., B. M. și M. I., în scopul obținerii unor sume mari de bani prin înșelarea societății Ț. L. IFN S.A., cu ocazia încheierii fictive a contractelor de leasing financiar nr._/20.12.2006 și nr._/01.02.2007 în calitate de administrator al S.C. Radical Construct S.R.L., fictivitatea constând în lipsa celor 2 utilaje industriale ce au format obiectul acestor leasing-uri, cauzând un prejudiciu în cuantum de 100.316,88 euro, realizează elementele de conținut constitutiv ale infracțiunilor de:

- înșelăciune în formă continuată, prev.de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (2 acte materiale);

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.367 alin.1 și 3 C. pen. cu aplic. art.5 alin.1 C. pen., totul cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.

Ca și în cazul inculpatei M. I., instanța a reținut și privitor la acest inculpat că de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea cauzei a avut loc o succesiune de legi penale în timp, având a stabili legea mai favorabilă și în acest caz, considerentele vizând evoluția legislativă în raport de infracțiunile de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat, precum și cele referitoare la infracțiunea continuată fiind valabile pentru identitate de situație.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de noua reglementare și anume pentru infracțiunea prev. de art.244 al.1 și 2 Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare și pentru infracțiunea prev. de art.367 al.1 și 3 Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare, reduse cu 1/3 consecință a reținerii prevederilor art.396 al.10 Cod procedura penala și fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor (numărul de acte materiale în cazul infracțiunii de înșelăciune la realizarea cărora a participat inculpatul și anume două acte materiale), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs determinata de cuantumul prejudiciului cauzat părții civile (în cuantum de 100.316,88 euro), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului în cursul procesului penal, acesta prezentându-se în fața instanței, recunoscând comiterea faptelor de care este acuzat și solicitând ca judecată să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat și a căror readministrare nu a solicitat-o, nivelul de educație al acestuia, starea sa de sănătate relevată de înscrisurile depuse la dosar, situația familială și socială a inculpatului, instanța a apreciat că se impune aplicarea față de acesta a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, astfel că, după aplicarea prevederilor art.39 al.1 lit.b Cod penal i s-ar da spre executare inculpatului pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare (2 ani + 1/3 din 2 ani), pedeapsă evident mai mică decât cea stabilită potrivit vechii reglementări, motiv pentru care s-a constatat că lege penală mai favorabilă în prezenta cauza privind pe inculpatul Ș. A. este legea nouă.

Revenind la procesul de individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, instanța în raport de atitudinea inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor, de împrejurările săvârșirii acestora și contribuția sa concretă, de poziția sa în raport de prejudiciul cauzat părții civile, acesta recunoscând valoarea prejudiciului și acceptând obligarea sa la plată, de posibilitățile inculpatului de îndreptare, apreciate în raport de gradul de instruire școlară, de faptul că din anul 2007 până în prezent inculpatul nu a mai comis alte fapte penale (la dosar neexistând mijloace de probă care să infirme această situație de fapt), dar și fata de împrejurarea nelipsită de relevanță a duratei mari de timp de la momentul comiterii faptelor de către inculpat (2007) până în prezent (2015), perioadă ce tinde să se apropie de termenul prevăzut de art.154 al.1 lit.d Cod penal, art.155 al.4 Cod penal privitoare la termenul de prescripție a răspunderii penale, a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă față de acest inculpat și chiar fără executare efectivă inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată stabilită de instanța la 3 ani (conform art.92 Cod penal).

În vederea dispunerii suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților M. I. și Ș. A., instanța a avut în vedere totodată și faptul că aceasta modalitate de executare coroborată cu împrejurarea că ambii inculpați au locuri de muncă ce le permit obținerea de venituri în mod licit, este de natură a contribui la repararea prejudiciului cauzat prin faptele lor părții civile, împrejurare deloc de neglijat în cazul infracțiunii de înșelăciune, infracțiune contra patrimoniului pentru care legiuitorul a prevăzut și posibilitatea împăcării părților.

3. Faptele inculpatului P. D. A. constând în aceea că, urmare unei înțelegeri frauduloase, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit din inculpații M. F. – D., B. M. și M. I., în scopul obținerii unor sume mari de bani prin înșelarea societății Ț. L. IFN S.A., cu ocazia încheierii fictive a contractelor de leasing financiar nr._/17.04.2007, nr._/17.04.2007 și nr._/17.04.2007 în calitate de reprezentant al .., fictivitatea constând în lipsa celor 3 utilaje industriale ce au format obiectul acestor leasing-uri, cauzând un prejudiciu în cuantum de 366.493,54 euro, constituie infracțiunile de:

- înșelăciune în formă continuată, prev.de art.244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (3 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.322 alin.1 Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal (3 acte materiale);

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.367 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal; totul cu aplic. art.38 alin. 1 Cod penal.

Ca și în cazul inculpaților M. I. și Ș. A., instanța de fond a reținut și privitor la acest inculpat că sunt valabile considerentele vizând evoluția legislativă în raport de infracțiunile de înșelăciune, constituire a unui grup infracțional organizat și fals în înscrisuri sub semnătură privata, precum și cele referitoare la infracțiunea continuată, pentru identitate de situație.

Astfel, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de vechea reglementare și anume art.215 al.1,2,3 și 5 Cod penal (de la 10 la 20 ani închisoare – pedeapsa principală), art.7 din Legea 39/2003 (de la 5 la 20 ani închisoare) și art.290 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă) și ținând seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1969 și anume gradul de pericol social al faptelor săvârșite (evaluat prin modul de implicare în săvârșirea faptelor, contribuția concretă, circumstanțele în care au fost comise, de persoana inculpatului) și avându-se în vedere prev.art.396 al.10 Cod pr.penală (cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu 1/3) tribunalul a apreciat că se impune aplicarea față de inculpat a pedepsei de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (orientate spre minim) astfel că, după aplicarea prevederilor art.33, art.34 lit.b Cod penal 1969 i s-ar da spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, apreciindu-se că este necesară și suficientă în vederea realizării scopului pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art.52 Cod penal.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai suferit alte condamnări după cum urmează:

- prin sentința penala 360/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția Penală, definitivă prin decizia penala nr.2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - 4 ani închisoare;

- prin sentința penala nr.394/28.11.2012 a Tribunalului V., definitivă prin decizia penala nr.16/21.02.2013 a Curții de Apel Pitești – 3 ani închisoare;

- prin sentința penală nr.527/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V., definitivă prin neapelare la 03.12.2013 – 15.000 lei amendă.

Având în vedere datele comiterii faptelor din prezenta cauză în raport de data comiterii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului prin susmenționatele hotărâri, precum și datele rămânerii definitive a acestor hotărâri (anul 2012 și 2013), tribunalul a constatat că faptele deduse judecății în cauză sunt concurente cu fapta pentru care același inculpat a fost condamnat la o pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza II, b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară, prin sentința penala nr.394/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.16A/2012 a Curții de Apel Pitești, cu faptele pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza II, b și c C.p., ca pedeapsă complementară, prin sentința penala nr.360/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și cu fapta pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 15.000 de lei prin sentința penală nr.527/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 03.12.2013.

Instanța de fond a avut în vedere descontopirea tuturor pedepselor aplicate prin sentințele penale anterior menționate, pe care le-a repus în individualitatea lor și procedând potrivit prev. art.36 Cod penal din 1969 comb.cu art.34, 35 același cod penal și contopind pedepsele anterior menționate cu pedepsele aplicate prin prezenta, instanța a apreciat ipotetică pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-ar fi adăugat un spor de 2 ani închisoare, motivat de multitudinea infracțiunilor comise de inculpat.

Reținând, prin urmare existența în cauză a condițiilor prev. de art.33 lit.a Cod penal din 1969 privitoare la concursul de infracțiuni, în privința tratamentului sancționator fiind incidente prevederile art.34 lit.b C.p. din 1969 (se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani) în raport de modul de individualizare a pedepsei anterior prezentat, tribunalul a constatat că pedeapsa rezultantă ce ar fi urmat să fie dată spre executare inculpatului P. D. A., pe legea veche, ar fi de 9 ani închisoare (fiind vorba evident de pedeapsa principală în privința pedepselor accesorii și complementare fiind incidente prev. art.12 din Legea 187/2012).

Avându-se in vedere limitele de pedeapsa prevăzute de art.244 al.1 și 2 Cod penal (de la 1 la 5 ani închisoare), art.367 al.1 și 3 Cod penal (de la 1 la 5 ani închisoare) și art.322 al.1 C.p. (de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda), precum și prevederilor art.396 al.10 Cod pr.penală (privitoare la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă) și ținând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 din actualul cod penal și anume gravitatea infracțiunilor comise și periculozitatea inculpatului care se evaluează avându-se în vedere împrejurările și modul de comitere al infracțiunilor (contribuția concretă a inculpatului, numărul de acte materiale în cazul infracțiunii de înșelăciune – 3 acte materiale și fals – 3 acte materiale), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, nivelul de educație (pregătire superioară) ce permite conștientizarea de către inculpat a gravității și consecințelor faptelor comise, atitudinea inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor ceea ce permite concluzia ca inculpatul regretă comiterea faptelor și își asumă responsabilitatea săvârșirii acestora, situația familială și socială a inculpatului, a stabilit pedepse orientate către mediu în raport de limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor (astfel cum a solicitat și procurorul de ședință) reduse cu 1/3 și anume: 2 ani pentru infracțiunea prev. de art.244 al.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.35 al.1 Cod penal, 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.367 al.1 și 3 Cod penal și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.322 al.1 Cod penal cu aplic.art.35 al.1 Cod penal.

Reținând existența în cauză a concursului de infracțiuni reglementat de prev. art.38 al.1 Cod penal actual și art.40 din același cod (raportat de cele trei condamnări anterior prezentate, astfel cum acestea figurează în fișa de cazier judiciar a inculpatului) în privința tratamentului sancționator fiind incidente prev. art.39 al.1 lit.e Cod penal actual (când s-au stabilit pedepse cu închisoare și amenda, se aplică pedeapsa închisorii conform literei b la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform literei c, iar la litera b se menționează că în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite), tribunalul a constatat că pedeapsa rezultantă ce ar urma să fie dată spre executare inculpatului P. D. A. ar fi de 7 ani și 2 luni închisoare [4 ani+1/3 din (2 ani+2 ani+6 luni+3 ani+1 an+ 1 an)] și 15.000 lei amendă, pedeapsă evident mai mică decât cea calculată conform prevederilor legii anterioare, motiv pentru care a constatat că legea nouă în prezenta cauză, în raport de particularitățile acesteia constituie lege mai favorabile în sensul prevăzut de art.5 Cod penal.

Cât privește latură civila a cauzei, tribunalul a reținut că persoana vătămata S.C. Ț. L. IFN S.A. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu sumele de bani reprezentând valoarea capitalului nerecuperat din contractele de leasing, prin neachitarea ratelor de leasing de către societățile utilizatoare, poziție procesuală menținută și în fața instanței.

În continuare, tribunalul a reținut disp art.1349 al.1 și 2 din noul Cod civil dar și cele prev.de art.1357 al.1 din noul Cod civil și a apreciat că din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie sa fie întrunite anume condiții: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul. Prin urmare, temeiul răspunderii juridice își are sorgintea în faptul ilicit cauzator de prejudicii.

Totodată, instanța a mai reținut că în soluționarea pretențiilor morale și materiale trebuie să se respecte principiul reparării integrale a prejudiciului suferit și care presupune atât repararea pagubei efective – damnum emergens, cât și a folosului nerealizat – lucrum cesans.

Cum în prezenta cauză, în raport de înscrisurile aflate la dosar condițiile privind răspunderea civila delictuală au fost întrunite iar poziția procesuală a inculpaților M. I., Ș. A. și P. D. A. a fost una de recunoaștere, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. Ț. L. IFN S.A. și în consecința a dispus obligarea celor trei inculpați la plata către partea civilă a despăgubirilor civile.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul P. D. A., criticând-o sub aspectul laturii penale a cauzei respectiv din perspectiva individualizării pedepselor.

Ministerul Public a criticat greșita individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpaților M. I. și Ș. A. sub aspectul aplicării unor pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, arătând în dezvoltarea acestui unic motiv de apel că regimul de executare neprivativ de libertate nu este proporțional cu gravitatea faptelor, la alegerea acestei modalități de individualizare prima instanță nedând o eficientă relevanță criteriilor generale de individualizare, respectiv împrejurărilor și modului de comitere a infracțiunilor, motivului săvârșirii faptelor și scopului urmărit.

S-a mai arătat în dezvoltarea motivului de apel invocat că aplicarea unor pedepse orientate către mediu și stabilirea unui regim de executare neprivativ de libertate pentru inculpații M. și Ș. demonstrează că în cauză nu s-a realizat o reală corelare între gravitatea faptelor, percepția negativă a inculpaților față de valorile morale și ordinea de drept și modalitatea de executare a sancțiunii aplicate, raportat, mai ales, la multitudinea actelor materiale. În plus, s-a precizat că vârsta inculpaților (care ar fi trebuit să aducă o scară a valorilor pozitiv conturată) și situația lor personală, socială și familială nu reprezintă o bază în orientarea către pedepse fără executare ci pot constitui, eventual, aspecte de natură a demonstra caracterul conștient și responsabil în care aceștia au comis infracțiunile, în lipsa unei sancțiuni în regim de executare în detenție fiind improbabilă perspectiva reeducării inculpaților și corijarea acestora.

S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii apelate și în fond înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru cei doi inculpați și executarea pedepselor aplicate inculpaților M. I. și Ș. A. în regim de detenție.

Apelantul inculpat P. D. A. a solicitat reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate în sensul diminuării cuantumurilor acestora în raport de situația sa personală – studii superioare, de profesie inginer constructor, fiind nevoit să divorțeze datorită situației în care se află pentru a-și proteja familia.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:

În urma propriei analize a ansamblului actelor și lucrărilor aflate la dosar, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare a banilor, toate în formă continuată și respectiv constituire/sprijinire a unui grup infracțional organizat – constând, în esență, în aceea că în perioada 2006-2008, inculpata M. I. (împreună cu inculpații M. F. D. și B. M., pentru a căror judecare alături de alți șase inculpați cauza a fost disjunsă) a constituit un grup infracțional organizat, sprijinit, în urma unei înțelegeri frauduloase, de coinculpații Ș. A. – administrator al S.C. Radical Construct S.R.L. și P. D. A. – reprezentant al .. în scopul obținerii unor sume de bani prin înșelarea societății Ț. L. IFN S.A., cu ocazia încheierii fictive a unui număr de 45 de contracte de leasing financiar, fictivitate ce a constat în lipsa utilajelor industriale ce au format obiectul respectivelor contracte de leasing, în sarcina inculpatului Ș. fictivitatea constând în lipsa a două utilaje industriale iar a inculpatului Posecu D. A. a trei utilaje, iar în perioada 2007-2008, inculpata M. a rulat prin conturile societăților MFOREST GROUP S.R.L. și METAL PARTNER S.R.L., suma totală de 733.366 lei, plătite de S.C. Ț. L. IFN S.A. cu titlu de preț al utilajelor ce au format obiectul unor contracte de leasing fictive, în scopul ascunderii/disimulării originii ilicite a acestor sume de bani obținute de societatea furnizoare Global House Company S.R.L. și a folosit sumele de bani astfel „albite” în interesul său și al grupului infracțional, prejudiciul cauzat societății de leasing de către inculpata M. fiind de 3.203.697,47 euro și 119.640,25 lei, inculpatul Ș. – 100.316,88 euro iar inculpatul P. – 366.493,54 euro – aceasta primind și în drept o justă încadrare juridică. Constatând întrunite condițiile răspunderii penale în mod corect judecătorul cauzei pe fond a dispus condamnarea inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestora.

Prima instanță, respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptelor și vinovăția inculpaților, adoptând – sub aceste aspecte – o soluție legală.

Situația de fapt nu comportă critici, fiind stabilită pe baza unui amplu material probator administrat în cursul urmăririi penale, care a condus la depistarea infractorilor, probe care se coroborează cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a comiterii faptelor, cei trei inculpați solicitând și fiind judecați în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Totodată, Curtea apreciază că procedând la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a valorificat în mod plural criteriile cumulativ stabilite de legiuitor în art.74 Cod penal.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că tribunalul a făcut o justă dimensionare a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele și persoanele inculpaților M. I., Ș. A. și P. D. C., pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății – recunoscute de inculpați – fiind individualizate în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.244 alin.(1) și (2) din Codul penal (faptă reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați), minimul special al pedepsei aplicabile infracțiunii de înșelăciune este de 1 an închisoare și maximul special de 5 ani închisoare, prin reținerea prevederilor art.396 alin.(10) din Codul de procedură penală, minimul devenind 8 luni închisoare iar maximul 3 ani și 4 luni închisoare.

În cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, minimul devine 4 luni închisoare, iar maximul 2 ani închisoare, prin aplicarea prevederilor art.396 alin. (10) din Codul de procedură penală. În conformitate cu prevederile art. 367 alin.1 din Codul penal, minimul special al infracțiunii de constituire a unui grup infracțional orgainzat este de 1 an închisoare și maximul special de 5 ani închisoare, minimul devenind 8 luni închisoare iar maximul 3 ani și 4 luni închisoare prin reținerea prevederilor art.396 alin. (10) din Codul de procedură penală, incidente în cauză.

În cazul infracțiunii de spălare a banilor reținută în sarcina inculpatei M. I. în conformitate cu prevederile art.29 alin.1 lit.a și c din Legea nr.656/2002 astfel cum a fost modificată prin art.111 din Legea nr.187/2012, minimul special al pedepsei aplicabile este de 3 ani iar maximul de 10 ani iar prin reținerea prevederilor art.396 alin. (10) din Codul de procedură penală limitele au devenit de la 2 ani la 6 ani și 8 luni.

În plus, pentru inculpata M. au fost reținute alte trei cauze de reducere a pedepsei, respectiv dispozițiile art.19 din O.U.G. nr.43/2002, art.30 din Legea nr.656/2002 și alin.5 al art.367 din Codul penal.

Raportând gradul de pericol social al faptelor inculpaților astfel cum a fost relevat de circumstanțele reale de comitere, de gradul de implicare al fiecăruia (în sarcina inculpatei M. fiind reținute 45 de acte materiale de înșelăciune dar și de fals în înscrisuri sub semnătură privată; în sarcina inculpaților Ș. și P. un singur act material și respectiv 3 acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune), dar și de datele care circumstanțiază persoanele inculpaților, durata de timp scursă de la comiterea faptelor, de împrejurarea că cei trei inculpați au contribuit la soluționarea cauzei, Curtea apreciază că în speță nu se impune pe de o parte nici reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate acestora iar pe de altă parte nici schimbarea modalității de executare aleasă de prima instanță.

Instanța de apel apreciază că, spre deosebire de raționamentul impus de vechiul Cod, în contextul actual, judecătorul trebuie să evalueze gravitatea globală a întregii activități infracționale, să stabilească „zona” de pedeapsă care ar fi adecvată, după care, în funcție de aceasta, să stabilească cuantumul fiecărei pedepse în parte și astfel, în urma evaluării, să se ajungă la o pedeapsă finală corectă și rațională.

Apreciază Curtea că scopul legii penale poate fi atins, doar atunci când datele ce caracterizează, în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, așa încât raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.

Scopul pedepsei constând în reinserția socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate.

În accepțiunea instanței de control judiciar, funcția de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune și stabilirea unei modalități de executare care să țină seama în egală măsură de natura și gravitatea faptei, dar și de persoana inculpatului.

O pedeapsă prea severă în raport cu criteriile anterior menționate poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.

Conchizând, consideră Curtea că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă a acorda semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpaților, pedepsele aplicate fiind conforme criteriilor care caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor doar atunci când acestea sunt evaluate în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.

În concret, Curtea apreciază că prima instanță nu a dat un plus de relevanță aspectelor privind vârsta, situația personală, socială și familială în cazul inculpaților M. I. și Ș. A.. În acord cu aceasta, instanța de apel consideră că în raport de persoanele celor doi inculpați, de conduita lor avută anterior comiterii faptelor, de eforturile depuse de aceștia pentru înlăturarea ori diminuarea consecințelor infracțiunilor, precum și de posibilitățile lor de îndreptare, aplicarea pedepselor apare ca fiind suficientă și chiar fără executare în regim privativ de libertate condamnații nu vor mai comite alte infracțiuni, cei doi aflându-se din această perspectivă sub influența consecințelor la care s-ar expune dacă ar comite alte infracțiuni ori dacă nu vor respecta măsurile sau nu vor executa obligațiile stabilite pe durata termenului de supraveghere, între acestea numărându-se și îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre sub sancțiunea revocării suspendării executării în condițiile alin.2 al art.96 din Codul penal.

Instanța de apel nu va primi astfel critica Parchetului în sensul că prin lăsarea celor doi inculpați în libertate supravegheată scopul reeducativ al pedepsei este puțin probabil a fi realizat deoarece inculpații au fost condamnați pentru comiterea de infracțiuni economice cu prejudicii însemnate și neacoperite, apreciind că este cu atât mai puțin probabil ca în situația în care s-ar afla în stare de detenție să ajute la recuperarea prejudiciului.

Privitor la inculpatul P. D. A., instanța de apel apreciază că reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate acestuia de la mediu la minim nu se justifică, instanța de fond dând relevanța cuvenită tuturor criteriilor legale de individualizare a pedepsei, la stabilirea acestora ținându-se seama într-o măsură suficientă de situația personală a inculpatului – studii superioare și existența unei familii astfel cum acesta a invocat în apărare – dar și de alte aspecte care relevă situația particulară a acestui inculpat care nu se află la primul conflict cu legea penală, faptele din prezenta cauză fiind comise în concurs atât între ele cât și în concurs cu cele pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr.394/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarulnr._ și rămasă definitivă prin decizia penală nr.16A/2012 a Curții de Apel Pitești; nr.360/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr.2215/21.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin sentința penală nr.527/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 03.12.2013.

În considerarea acestor rațiuni, Curtea, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul P. D. A. iar conform art.275 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare datorate statului urmând ca onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul P. D. A. împotriva sentinței penale nr.591 din data de 15.04.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Obligă pe apelantul P. D. A. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei sumă care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. G. L. S.

GREFIER,

E. V.

Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.6/09.12.2015

T.București – judecător M. G. M.

← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1373/2015.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1498/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1498/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI