Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1415/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1415/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 1415/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1415/A
Ședința publică din data de 26.10.2015
Curtea constituită din:
Președinte: I. E. V. A.
Judecător: C. C. D.
Grefier: E. - A. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. Eliana B..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.521 din data de 15.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 19 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 octombrie 2015 și a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.521/15.07.2015, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 377 alin. 4 C. pr. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, respectiv din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și art. 76 lit. e C. pen. (1968) și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C. T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 ind. 1 C. pen. (1968).
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 300 lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.03.2015, a rămas în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 02.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 06.03.2015, inculpatul C. T., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 din N.C. pen., cu aplicarea art. 5 N.C. pen., reținându-se, în fapt, că la data de 25.09.2012, în jurul orei 20.30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în București, pe ., având o alcoolemie de 1,10 – 1,20 gr%o.
În faza de urmărire penală fapta săvârșită de inculpat a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorului M. C. și cele ale inculpatului.
In cauză inculpatul a înțeles să beneficieze de dispozițiile legale care reglementează procedura simplificată în cazul recunoașterii învinuirii, fiind audiat la data de 30.06.2015 (f. 17 dosar instanță).
Examinând actele și lucrările din dosar, instanța a reținut următoarele:
La data de 25.09.2012, în jurul orelor 20.30, inculpatul C. T., în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . oprit pentru control de un echipaj de poliție rutieră care a procedat la testarea alcooltest a acestuia, aparatul indicând o valoare de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus ulterior la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei astfel că, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2244/26.09.2012, a rezultat că acesta a avut în data de 25.09.2012, ora 21.20, o alcoolemie de 1.10 gr%o și o alcoolemie de 1,00 gr %o la ora 22.20.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei cu nr. 2381/i/2012, raport care a concluzionat că inculpatul a avut la data de 25.09.2012, în jurul orei 20.30 o alcoolemie de 1,10 – 1,20 gr %o.
Fiind audiat în cauză martorul M. C. a declarat că în data de 25.09.2012, în jurul orelor 20.34, a fost de față la testarea alcooltest a numitului C. T., aparatul indicând o valoare de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, percum și când susnumitul a declarat că înainte de a se urca la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. de înamtriculare_ a consumat un litru de bere, fără aport alimentar.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpatul a arătat că în data de 25.09.2012, în jurul orei 20.30, a condus autovehiculul marca Dacia cu nr. de înamtriculare_ în București, pe . C., iar în dreptul imobilului cu nr. 2 a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră și a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Cu privire la consumul de alcool inculpatul a arătat că în data de 25.09.2012, între orele 19.00 – 20.00, a consumat un litru de bere și nu a mâncat.
Având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere a faptei formulată în cadrul procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, instanța nu a mai procedat la administrarea de probe noi și a reținut situația de fapt expusă în rechizitoriul parchetului.
Instanța a reținut faptul că probele administrate în faza de urmărire penală (proces-verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, buletin de examinare clinică și declarațiile martorului și cele ale inculpatului) confirmă situația de fapt anterior menționată.
Inculpatul C. T., în legătură cu faptele ce au fost reținute în sarcina sa, audiat fiind în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea acestora.
În fața instanței inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Fiind audiat de instanță în aplicarea prevederilor 375 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a recunoscut fapta săvârșită în modalitatea prezentată în rechizitoriul parchetului.
Coroborând probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că fapta inculpatului C. T. care la data de 25.09.2012, în jurul orelor 20.30, a condus autovehiculul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 1, având o alcoolemie de 1,10 gr %o alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 N.C. pen.
Instanța a reținut că numai alcoolemia stabilită în urma calculului retroactiv prezintă relevanță în cauză, întrucât starea de pericol pentru ordinea publică s-a produs în raport de momentul depistării inculpatului în trafic, conducând autovehiculul, și nu în raport de momentul prelevării probelor biologice de sânge la sediul unității medico-legale, în același sens statuând și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 732/2014 din 16 decembrie 2014, publicată în M. Of nr. 69 din 27 ianuarie 2015.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 C. pr. pen. („în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime ...”).
S-a constatat că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa cazier judiciar atașată la dosar.
Cu privire la pericolul social concret al faptei, deși în speță infracțiunea săvârșită este una de pericol, instanța a avut în vedere faptul că la momentul prezentării inculpatului în fața cadrelor medicale acesta avea o comportare ordonată, fiind orientat în timp și spațiu, prezenta judecată coerentă și vorbirea clară, aceste aspecte reieșind din chiar buletinul de examinare clinică întocmit de cadrele medicale (f. 10 dosar urmărire penală).
Analizând în concret condițiile în care fapta a fost săvârșită și datele referitoare la persoana inculpatului instanța a apreciat că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută la art. 74 alin.1 lit. a din C. pen. 1968, împrejurare în care este posibilă aplicarea pedepsei amenzii penale.
La alegerea acestei pedepse instanța a avut în vedere și faptul că valorile alcoolemiei înregistrate la momentul depistării inculpatului în trafic (1,10 gr %o alcool pur în sânge), conform expertizei medico legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, sunt orientate spre limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, dincolo de care fapta este reglementată ca abatere contravențională.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în speță, având în vedere pedeapsa spre care s-a orientat instanța, s-a constatat că aceasta este legea veche întrucât limitele pedepsei amenzii penale sunt mai mici prin raportare la dispozițiile art. 76 lit. e C. pen. (1968) față de limitele care ar rezulta în urma aplicării dispozițiilor art. 61 din N.C. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, care, prin reprezentantul său, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit a dispus instanța de fond condamnarea inculpatului C. T. cu reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Vechiul Cod penal, întrucât lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu solid pentru reținerea acesteia, ci este o stare de normalitate, caracteristică majorității persoanelor.
P. a mai apreciat că argumentele instanței de fond sunt lipsite de temei faptic și juridic, iar concluzia cuprinsă în considerentele sentinței apelate este eronată. De asemenea, sinceritatea inculpatului în raport de fapta imputată este un aspect lipsit de relevanță, în condițiile în care inculpatul a fost depistat în flagrant.
În ce privește pericolul social concret al faptei săvârșite, parchetul a apreciat că acesta nu poate fi minimalizat doar pentru motivul că inculpatul avea un grad de îmbibație alcoolică în sânge relativ redus, iar la examinarea clinică nu a prezentat semnele ebrietății.
Cu privire la netemeinicia sentinței atacate, parchetul a apreciat că instanța de fond a aplicat, în mod greșit, pedeapsa amenzii în cuantum de 1500 lei, în condițiile în care natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății reclamau o pedeapsă considerabil mai aspră.
Pentru aceste motive, parchetul a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.521/15.07.2015, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 377 alin. 4 C. pr. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, respectiv din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și art. 76 lit. e C. pen. (1968) și art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul C. T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală.
Curte apreciaza, sub aspectul individualizarii pedepsei, ca instana de fond a aplicat corect criteriile de individualizare.
Rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ceea ce privește adaptarea conduitelor destinatarilor legii penale, și dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societății și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.
Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții - reeducarea și intimidarea.
Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.
Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduita în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curte apreciază că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei au fost realizate printr-o justă individualizare a sancțiunii care a ținut seama de persoana căreia îi este destinată, de modalitatea de realizare-alcoolemie mica.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr. 521/15.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ /2014, cauză soluționată cu citarea intimatului - inculpat C. T..
Va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București - Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, doamna avocat M. C..
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr.521/15.07.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ /2014, cauză soluționată cu citarea intimatului - inculpat C. T..
Dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București - Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, doamna avocat M. C..
În temeiul art.275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. E. V. A. C. C. D.
GREFIER,
E. - A. N.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1550/2015. Curtea... → |
|---|
