Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 309/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 309/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 309
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: P. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Serviciul Teritorial București, prin procuror M. M..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul – condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 866/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat B. M., personal, aflat în stare de libertate, asistat juridic de avocat Ț. A. în substituirea apărătorului ales, avocat L. F., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat R. G., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului - condamnat solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv o minută întocmită de Tribunalul București.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului – condamnat solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile în sensul aplicării suspendării sub supraveghere; termenul de încercare pentru suspendarea executării pedepsei aplicate condamnatului, conform dispozițiilor noului Cod penal, este de 6 ani închisoare, iar termenul nou – dacă se admite contestația - este de 4 ani.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a contestației formulate și menținerea, ca legală și temeinică, a încheierii atacate apreciind că instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea formulată, constatând că în cauză nu sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 N Cod penal; din sentința de condamnare, în raport de pedepsele aplicate, nu se identifică elemente aplicării legii penale mai favorabile.
De amintit sunt disp. art. 16 din Legea de aplicare a Noului Cod de procedură penală și, pentru toate aceste considerente, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de către condamnatul - contestator.
Condamnatul – contestator B. M., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 866/F/20.03.2014, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 595 Cod procedură penală cu referire la art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul condamnat B. M., privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr.262/09.03.2009 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 764/28.02.2011a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea adresată instanței petentul condamnat B. M. a solicitat să se constate incidența dispozițiilor art.6 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa la care a fost condamnat prin sentința penală nr.262/09.03.2009 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 764/28.02.2011a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.03.2014 sub nr._ .
În motivarea cererii petentul a arătat că a fost condamnat prin sentința penală nr.262/09.03.2009 a Tribunalului București – Secția a II a Penală la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, prin contopirea următoarelor trei pedepse aplicate prin sentința de condamnare:
- 3 ani închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2002;
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Petentul a arătat că solicitarea de aplicare a legii penale mai favorabile este determinată de . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal.
S-a arătat în acest sens că noul Cod penal prevede prin instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei un mod de individualizare a pedepsei care îi este mai favorabil decât cel din Vechiul Cod penal în sensul că suspendarea sub supraveghere este aplicată pentru un termen de încercare între 2 și 4 ani, fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate, conform dispozițiilor art. 92 alin.1 Noul Cod penal.
Petentul a mai arătat că suspendarea sub supraveghere, ca mod de individualizare al executării pedepsei, este o componentă a pedepsei și urmează a fi analizată din punctul de vedere al aplicării dispozițiilor art. 6 alin.1 din noul Cod penal, astfel încât ca efect al aplicării dispozițiilor legii penale mai favorabile solicită să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de maxim 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin.1 din Noul Cod penal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 595 Cod procedură penală și art. 6 Cod penal.
La solicitarea instanței au fost atașate la dosar în copie xerox sentința penală nr.262/09.03.2009 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 764/28.02.2011a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, cu referat întocmit de Biroul Executări Penale privind rămânerea definitivă și minuta deciziei penale nr. 28 A/02.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală în dosarul nr._/3/2008.
Tot la solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar pentru condamnatul B. M..
Analizând cererea formulată, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.262/09.03.2009 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 764/28.02.2011a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a fost condamnat petentul B. M. după cum urmează:
În baza art. 7 alin.1 teza a II a rap. la art. 2 lit.b pct.18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit.a – art.76 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art.215 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 74 lit.a – art.76 lit.b Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 74 lit.a – art.76 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a C.pen rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. au fost contopite cele trei pedepse – inculpatul B. M. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b C.pen.
În baza art. 86 ind.1 Cod penal s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare stabilit potrivit art. 86 ind.2 Cod penal, cu stabilirea măsurilor de supraveghere pe durata termenului de încercare.
Potrivit dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea sau o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 Cod penal.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prin urmare singurul criteriu avut în vedere la aplicarea dispozițiilor privind legea mai favorabilă în cauzele soluționate definitiv este determinat de pedeapsa aplicată și limita maximă prevăzută de legea nouă iar din acest punct de vedere în raport de pedepsele aplicate petentului prin sentința de condamnare rămasă definitivă nu se identifică elemente de lege penală mai favorabilă.
De altfel, din cuprinsul cererii rezultă că petentul nu face trimitere la pedepsele aplicate ci solicită de fapt o reindividualizare judiciară a modalității de executare a pedepsei cu închisoarea aplicată prin reducerea termenului de încercare aplicat prin sentința de condamnare la maximul prevăzut de legea nouă pentru termenul de supraveghere, respectiv 4 ani.
O astfel de solicitare, prin aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, nu poate fi primită, împrejurarea invocată de petent în sensul că suspendarea sub supraveghere, prin legătura cu pedeapsa conduce la o abordare a acestei instituții prin prisma art. 6 alin.1 Cod penal, neputând fi primită, legătura invocată nejustificând o extindere a dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă după rămânerea definitivă a unei sentințe de condamnare în ceea ce privește instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a formulat contestație, solicitând aplicarea legii mai favorabile.
Analizând contestația de față în cadrul prevederilor art. 595 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta nu este fondată pentru următoarele:
S-a constatat corect că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 Cod penal în raport de pedepsele aplicate.
Astfel, potrivit art. 16 alin.1 din Legea de punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
A..2 al aceluiași articol face referire la criteriile în raport de care pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se determină legea mai favorabilă însă din prisma art. 5 din Codul penal, situație în care instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
În raport de dispozițiile legale indicate mai sus, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată petentului B. M. în baza Codului penal din 1969, prin sentința penală nr.262/09.03.2009 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 764/28.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, se menține și în prezent, după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare, respectiv până la împlinirea termenului de 6 ani stabilit prin sentința de condamnare, fără a se putea interveni prin aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în sensul cerut de petent, al reducerii termenului de încercare la maximul prevăzut de legea nouă pentru termenul de supraveghere.
Așa fiind, pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 4251 alin. 7 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația de față.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul – condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 866/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă condamnatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi 03 iunie 2014.
PREȘEDINTE
N. A.
GREFIER
P. A.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. N. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
