Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 233/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 233/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 233 C
Ședința publică din data de 08.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul I. F. împotriva sentinței penale nr. 269 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat I. F. în stare de privare de libertate si asistat de apărător din oficiu C. I., cu delegația nr._ din data de 07.05.2014 emisă de Baroul București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul condamnatului contestator I. F. solicită admiterea contestației apreciind că in cauză se impune aplicarea legii mai favorabile întrucât inculpatul și-a recunoscut vinovăția, urmând a se face aplicarea art. 6 din NCP, art.374 si 375 Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că prezenta contestație se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată, și menținerea sentinței penale nr. 269 din data de 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală, apreciind că nu există o cauză de reducere a pedepsei, fiind respectate noile limite de pedeapsă.
Condamnat contestator I. F., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra prezentei contestații.
Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2014, sub nr._, pe rolul Tribunalului I., petentul I. F. a contestat mandatul de executare nr. 53 / 2003 al Tribunalului Teleorman.
În cuprinsul contestației, petentul a considerat că se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Ulterior, la data de 18.03.2014, prin Serviciul Registratură, la dosarul cauzei a fost atașat un înscris (filele 23, 24), prin care contestatorul a depus concluzii scrise în sensul aplicării legii mai favorabile.
La dosarul cauzei s-au atașat, în fotocopie, următoarele înscrisuri: M.E.P.I cu nr. 53 / 2003 a Tribunalului Teleorman, sentința penală nr. 36/ 04.03.2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, însoțită de un referat întocmit de către Biroul Executări Penale privind data, modalitatea rămânerii definitive și stadiul executării pedepsei, precum și fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava.
Prin sentința penală nr. 269 din 2 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului I., în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulată de condamnatul I. F. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de dispozițiile mai sus invocate, instanța constată că în ceea ce privește pedeapsa de 18 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174-175 din vechiul Cod penal (în vigoare până la 01.02.2014), aceasta se situează sub limita maximă de 25 de ani de închisoare prev. de art.188 rap. la art.199 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), aceasta fiind noua încadrare juridică susceptibilă în speță. Prin urmare nu se impune reducerea pedepsei aplicate, conform art. 6 NCP, deoarece pedeapsa aplicată conform vechii reglementări penale nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală, în vigoare de la 01.02.2014 .
De asemenea, nici pedeapsa complementară aplicată conform vechii reglementări penale (interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale) nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală - limita maximă a oricărei pedeapse complementare aplicate fiind de 5 ani, conform art. 66 alin.1 din noul Cod penal, în vigoare începând din data de 01.02.2014.
Împotriva sentinței a formulat contestație condamnatul, solicitând aplicarea legii mai favorabile, urmând a se face aplicarea art. 6 din Noul Cod penal in raport de noilor prevederi legale.
Curtea apreciază ca nefondată contestația formulată de condamnat și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Se constată că pedeapsa de 18 ani închisoare, care i s-a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat se încadrează în limitele prevăzute de legea în vigoare, inclusiv sub aspectul pedepsei complementare aplicate, împrejurare în raport de care nu se impune reducerea acesteia.
Curtea constată că și sub aspectul reindividualizării pedepsei prin aplicarea principiului proporționalității prev. de art. 15 din Codul penal din 1969, cererea condamnatului este nefondată, pe de-o parte, dat fiind că în noul Cod penal nu există o prevedere legală expresă, iar, pe de altă parte, întrucât, art. 4 din Legea pentru aplicarea Noului Cod penal impune ca pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care nu depășește maximul special prev. de noul Cod penal să nu poate fi redusă.
De altfel, rațiunea dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar contestatorul execută o pedeapsă legală și din prisma noului cod penal.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a NCPP, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul I. F. împotriva sentinței penale nr. 269 din data de 2.04.2014, pronunțată de Tribunalul I., pronunțată in dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.05.2014.
Președinte Grefier
I. C. R. S.
Red.si dact. I.C.
2 ex./9.05.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
