Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 227/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr. 227 C/LPF
Ședința publică din data de 08.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul M. N. împotriva sentinței penale nr.707/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestatorul condamnat M. N. apărător din oficiu I. D., cu delegația nr._ din data de 07.04.2014 emisă de Baroul București, depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat M. N. arată că are apărător ales, doamna avocat E. D., și solicită amânarea cauzei întrucât aceasta este plecată.
Curtea având in vedere că la dosarul cauzei nu este depusă nici o delegație de apărător ales și de asemenea, nu este depusă nici o cerere de amânare din partea vreunui apărător ales, respinge cererea de amânare formulată de către contestatorul condamnat M. N..
Reprezentantul Ministerului Public solicită amânarea cauzei pentru ca Înalta Curte de Casație si justiție să se pronunțe cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat M. N. arată că este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea respinge cererea reprezentantului Ministerului Public de amânare a cauzei pentru ca Înalta Curte de casație si Justiție să se pronunțe asupra, având în vedere exigențele art. 477 Cod proc.pen.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat M. N. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, urmând a se face aplicarea art. 6 NCP și a se avea in vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 244 Cp.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației apreciind că se impune aplicarea globală a legii penale mai favorabile, astfel încât apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Contestatorul condamnat M. N., având ultimul cuvânt, arată că are 2 pedepse, de 7 ani si 6 ani închisoare. De asemenea, arată că în mod greșit ia fost respinsă cererea de contopire a pedepselor.
In ceea ce privește pedepsele pe care la are apreciază că nu poate executa o pedeapsă de 13 ani închisoare.
Totodată, solicită a se avea in vedere actualele limite de pedepse pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat.
CURTEA
Asupra prezentei contestații.
Pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală a fost înregistrată la data de 30.12.2013 sub nr._, cererea formulata de către petentul condamnat M. N. de aplicare a legii penal mai favorabile, având în vedere . noului Cod penal, care privește limite de pedeapsă mai mici decât cele din vechea reglementare.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, prin sentința penala nr.704/F/13.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală definitiva prin Decizia penala nr. 282/29.01.2013 a ICCJ, petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, prev. si ped. de art. 215 alin. 1,2,3,5 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. 1968.
A mai precizat petentul condamnat ca se impune modificarea pedepsei ce i-a fost aplicate fata de noile limite prevazute de legea penala pentru infractiunea de inselaciune.
Petentul condamnat nu si-a motivat cererea in drept.
La dosar au fost depuse următoarele acte: copie sentința penala nr.704/F/13.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penala nr.282/29.01.2013 a Inaltei Curti de Casație si Justitie, minuta deciziei penale nr._13 a Inaltei Curti de Casație si Justitie, sentinta penala nr.236/F/14.02.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala.
Prin sentința penală nr. 707 din 13 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către condamnatul N. M. privind aplicarea legii penale mai favorabile. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând întregul material probator administrat în cauza, instanța de judecată retine că în fapt prin sentința penala nr.704/F/13.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, definitiva prin Decizia penala nr. 282/29.01.2013 a ICCJ, petentul N. M. a fost condamnat în baza art. 215 alin 1 ,2,3 si 5 C.p., cu aplic.art 41 alin 2 C.p., art 74 alin 1 lit. c C.p., art.76 alin.1 lit.a C.p. si art 80 C.p., la pedeapsa inchisorii de 7 ani si 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 71-64 lit.a teza a II-a si b C.pen., ca pedeapsa complementara.
Față de cererea de aplicare a legii penal mai favorabile, instanța de judecată constată că, pe de o parte, în prezent, infracțiunea de înșelăciune reglementată în art.215 Cod penal din 1968 se regăsește în art.244 din Noul Cod penal, iar pe de alta parte, limitele de pedeapsa în noua lege au fost micșorate până la 5 ani închisoare.
Instanța apreciază că, desi aparent petentul condamnat N. M. are vocatia la aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr.704/F/13.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penala pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, depăsind maximul prevazut pentru aceeasi infracțiunea de legea nouă, totusi nu se poate omite imprejurarea ca petentul a fost condamnat pentru săvârșirea a opt acte materiale ce au intrat în conținutul infracțiunii de înșelăciune la acel moment, acte materiale savarsite împotriva unui număr de 8 părti civile diferite, ceea ce, potrivit legii noi, constituie opt infracțiuni de sine stătătoare.
Instanța de judecată apreciază că, chiar dacă ar proceda la reducerea pedepsei de 7 ani închisoare aplicata petentului condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 al.1,2,3 cu aplic.art.41 al.2 C.p. din 1968 la noul maxim special de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.244 al.2 Noul Cod penal, urmează a avea în vedere și instituția infracțiunii continuate, care trebuie respectata, si pe cale de consecinta, sa produca efecte juridice.
Astfel, în mod cert, legea penala mai favorabila pentru petentul condamnat este legea veche, care prevede ca și regim sancționator pentru infractiunea continuata pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se poate adăuga un spor, potrivit art.34 Cod penal din 1968, până la 5 ani.
Desi nu are în vedere o reindividualizare a pedepsei aplicate, instanța de judecată opinează ca față de numărul mare de acte materiale savarsite și fata de modalitătile concrete de comitere a faptei, față de petentul condamnat s-ar impune aplicarea acestui spor, ceea ce i-ar îngreuna situația prezentă.
Concluzionând, instanța de judecată a apreciat că, desi aparent, petentul condamnat are vocația la aplicarea legii penale mai favorabile, totusi în concret, așa cum s-a arătat mai sus, nu poate beneficia de o modificare a pedepsei rezultante la care a fost condamnat în sensul micșorării acesteia, deoarece prin aplicarea regulilor privind infracțiunea continuată, prin raportare la legea mai favorabilă, s-ar ajunge în final la o pedeapsa mai mare decat cea pe care o execută petentul.
Împotriva sentinței a formulat contestație condamnatul, solicitând aplicarea legii mai favorabile, urmând a se face aplicarea art. 6 din Noul Cod penal in raport de noilor prevederi legale.
Curtea apreciază ca nefondată contestația formulată de condamnat și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pedepsele ce sancționează infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat au fost modificate prin Legea nr. 187/2012, dar, cum pedeapsa rezultantă- ca urmare a aplicării dispozițiilor referitore la concursul de infracțiuni- nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 38, 39 alin. 1 lit. b din Nodul Cod penal, legea mai favorabilă condamnatului este în atare situație Codul Penal 1969, inclusiv sub aspectul pedepselor complementare aplicate.
Curtea constată că și sub aspectul reindividualizării pedepsei prin aplicarea principiului proporționalității prev. de art. 15 din Codul penal din 1969, cererea condamnatului este nefondată, pe de-o parte, dat fiind că în noul Cod penal nu există o prevedere legală expresă, iar, pe de altă parte, întrucât, art. 4 din Legea pentru aplicarea Noului Cod penal impune ca pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care nu depășește maximul special prev. de noul Cod penal să nu poate fi redusă.
De altfel, rațiunea dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar contestatorul execută o pedeapsă legală și din prisma noului cod penal.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a NCPP, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul N. M. împotriva sentinței penale nr. 707 din data de 13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _/93/2013*.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.05.2014.
Președinte Grefier
I. C. R. S.
Red.si dact. I.C.2 ex./9.05.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2250/2013. Curtea... → |
|---|
