Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 350/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.350
Ședința publică din data de 10.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă ÎCCJ –DIICOT- Structura Centrală a fost reprezentat de procuror C. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de contestatorul condamnat A. H. împotriva sentinței penale nr.812/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător ales substituent, respectiv avocat B. E. D. cu delegație de substituire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care a învederat că depunerea la dosar de către contestatorul condamnat a unei cereri prin care solicită judecarea în lipsă, conform art.364 alin.4 NCPP după care,
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, apreciază că se impune sesizarea ÎCCJ, motivat de faptul că limitele de pedeapsă în vigoare la momentul pronunțării pedepsei de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de Legea nr.21/1999 erau între 3 și 12 ani, iar în noua reglementare, limitele s-au micșorat, fiind cuprinse între 3 și 10 ani. În opinia sa, gradul de pericol social dispus de instanța care a dispus aplicarea acestei pedepse este reflectată de limitele cuprinse între 3 și 12 ani și nu 3 și 10 ani, astfel că se impune sesizarea ÎCCJ cu privire la chestiunea dacă în contextul art.6 NCP se pot redoza pedepsele aplicate prin sentința de condamnare, având în vedere că în funcție de limitele de pedeapsă noi se are în vedere un grad de pericol social diferit.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii, având în vederile prevederile Legii nr.187/2012 iar pedeapsa este în limitele prevăzute de lege atât pe VCP cât și pe NCP.
Curtea, după deliberare, având în vedere disp. art.475 și următoarele din NCPP, obiectul cauzei precum și solicitarea contestatorului prin apărător, apreciază că nu se impune sesizarea ÎCCJ cu privire la așa-zisă chestiune de drept, sens în care o respinge.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, motivat de faptul că în noua reglementare, pentru infracțiunea prev. de art.323 alin.1 și 2 VCP se prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondate, apreciind că pedepsele se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de NCP și astfel nu se impune aplicarea art.6 cu privire la rezultanta de 8 ani pe care condamnatul o are de executat.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.812/19.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. _, s-au hotărât următoarele:
„În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., admite cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul A. H..
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., reduce pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen din 1969, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Constata că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ.
Condamnatul va executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ.
Deduce din durata pedepsei aplicate perioada executată de la data de 05.12.2002 până la data de 11.03.2003 și de la data de 10.06.2012 până la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1539/07.11.2011 emis de Tribunalul București Secția a I a Penală și dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ s-a dispus condamnarea petentului la 4 pedepse cu închisoarea, printre care și o pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvarșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen. Pedepsele au fost contopite, petentul executand pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de spălare de bani.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat. Infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 C.pen din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal cu o pedeapsa de până la 5 ani închisoare.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ s-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ, regimul sancționator al pluralității de infracțiuni conform noilor reglementări penale conducând la o pedeapsa cu un cuantum superior acesteia.
În consecință s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. sentința penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată de la data de 05.12.2002 până la data de 11.03.2003 și de la data de 10.06.2012 până la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1539/07.11.2011 emis de Tribunalul București Secția a I a Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, condamnatul C. C. solicitând admiterea contestației, motivat de faptul că în noua reglementare, pentru infracțiunea prev. de art.323 alin.1 și 2 VCP se prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.
Analizând contestația formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Contestatorul a fost condamnat prin sentinta penală nr. 759/07.10.2011, pronunțată de Tribunalul București definitivă prin decizia penală nr. 3914/03.11.2011 a ÎCCJ, după cum urmează:
„În baza art.323 al.1, 2 din Codul penal, condamnă pe inculpatul A. H. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. În baza art. 26 C.p.rap.la art.36 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată publ.în M.Of.nr.371/01 iunie 2002 cu aplic. art. 13 C.p., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare (cererile de rambursare depuse de S.C. CLAMA . art.23 al.1 lit. a,b din Legea nr.21/1999 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, publ.în M.of.nr.18/21.01.1999, cu aplic. art.13 dinC.p., condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art.272 din Legea nr.86/2006 (Codul Vamal actual) condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. Conform art. 65 alin. 2 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție de conducere sau de asociat într-o societate comercială, potrivit art. 64 lit. c din Codul penal, pe o durată de 5 ani. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 alin.1 din C.p. aplică inculpatului A. H. pedeapsa mai grea, de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului de a mai ocupa o funcție de conducere sau de asociat într-o societate comercială, conform art. 64 lit. c din Codul penal. În temeiul art. 71 din Codul penal, pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c (dreptul de a ocupa o funcție de conducere sau de asociat într-o societate comercială) din Codul penal. În baza art. 88 din Codul penal, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la data de 05.12.2002, până la data de 11.03.2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul A. H. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 20 C. pen. rap. la art.36 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată publ.în M.Of.nr.371/01 iunie 2002 cu aplic. art. 41 al.2 C. pen. și art. 13 C.p. ( cererile de rambursare depuse de S.C. TAMCO; S.C. D. IMPEX, S.C. V. EXIM, S.C. CHIMAX ,S.C. METEX INDUDSTRY).”
Așa cum a observat și judecătorul fondului, infracțiunea prev. de art. 323 al. 1 și 2 VCP are corespondent în noul cod penal în disp. art.367 NCP care reglementează constituirea unui grup infractional organizat, pedeapsa prevăzută in alin.1 fiind cuprinsă intre 1 si 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, astfel încât în mod corect s-a observat că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința de condamnare pentru această infracțiune depășește maximul prevăzut de legea nouă, fiind redusă la acest maxim de 5 ani închisoare.
Totodată, în cauză nu se poate face abstracție de cele stabilite prin decizia nr._ din 14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr._ /HP/P, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabilit că: „În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
Această decizie este obligatorie, potrivit dispozițiilor art.477 alin.3 din NCPP.
Așadar, în actualele condiții determinate de cele stabilite în mod obligatoriu prin decizia arătată, necunoscută de judecătorul fondului la data pronunțării sentinței penale nr. 812/19.03.2014 a Tribunalului București, Secția I Penală, anterioară acestei decizii de interpretare, se constată că în speță se impunea respingerea contestației ca nefondată.
Astfel, aplicând mecanismul de mai sus, în două etape, se observă că deși susținerile contestatorului sunt reale cu privire la reducerea cuantumului pedepsei de 7 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 323 al. 1 și 2 VCP, fiind confirmate de soluția primei instanțe, atâta timp cât pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, soluția legală ar fi fost de respingere a contestației ca neîntemeiată, reducerea numai a uneia dintre pedepsele component ale acestei rezultante, care nu este în același timp și cea mai grea dintre aceste pepdepse, neavând nici un efect asupra pedepsei finale pe care contestatorul o are de executat.
Întrucât potrivit principiului prev. de art. 418 al. 1 NCPP, situația contestatorului nu poate fi agravată în propria cale de atac, și având în vedere că deși contestația a fost admisă, acesta are de executat aceeași pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, la care a fost inițial condamnat, singura soluție ce se impune în cauză este de respingere a contestației ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat A. H., împotriva sentinței penale nr. 812/19.03.2014 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat A. H., împotriva sentinței penale nr. 812/19.03.2014 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 275 al. 2 N.C.P.P., obligă contestatorul la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul partial al apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, ca și onorariul interpretului de limbă turcă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2014.
Președinte, Grefier,
C. E. R. R. D. C.
Red. CER
2 ex./11.06.2014
Dosar fond nr._ -Trib. București, Secția I Penală
Jud. fond – M. A. M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 804/2014. Curtea de... → |
|---|
