Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 409/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ_
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-condamnat S. A. împotriva sentinței penale nr. 1404 din data de 09.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat,personal, în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. R. G. D., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 16.06.2015, emisă de Baroul București – Serviciul de asistență judiciară, aflată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 1404 din data de 09.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. _, și, rejudecând, să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv noua lege penală, cu reținerea art. 6 din Noul cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noile prevederi legale, urmând a se reduce pedeapsa aplicată condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingerea contestației, ca nefondată.
Condamnatul-contestator, având ultimul cuvânt, arată că dorește reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Sentința penală contestată
Prin sentința penală nr. 1404/09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de contestatorul S. A.; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, cererile, contestațiile și sesizările introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiect aplicarea art. 4 și 6 din această lege în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării ei în vigoare, se soluționează după procedura prevăzută în prezentul articol, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Pe de altă parte, aplicabilitatea art. 595 C.pr.pen. este limitată la situațiile când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea sau o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.
Or, în speță, potrivit mențiunile efectuate de B.E.P. din cadrul Tribunalului București – Secția I Penală, la data de 10.04.2014, sentința penală nr. 793/14.11.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală nu era definitivă.
De asemenea, prin adresa nr. I/_/24.04.2014 emisă de P. București-Rahova, s-a comunicat faptul că numitul S. A. se află arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 65/17.03.2011 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală și condamnat prin sentința penală nr. 793/14.11.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, pedeapsă menținută prin decizia nr. 312/11.12.2013 emisă de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Având în vedere că dispozițiile legale mai sus menționate sunt aplicabile în privința condamnărilor aplicate prin hotărâri rămase definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit înscrisurilor mai sus arătate nu se poate vorbi despre o sentință penală rămasă definitivă cu privire la numitul S. A., instanța a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea formulată de contestator.
La data de 15.05.2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicare, condamnatul S. A. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1404/09.05.2014, cale de atac pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 16.06.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 1404 din data de 09.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția I Penală și, pe fond, rejudecând, admiterea cererii și aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivarea în fapt a contestației, condamnatul a solicitat să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv noua lege penală, cu reținerea art. 6 din Noul cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noile prevederi legale, urmând a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoareleconsiderente:
Prin sentința penală nr. 793/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2011, petentul S. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 1680/16.05.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2011, s-a admis recursul declarat de inculpatul Sotica A. împotriva deciziei penale nr. 312/11.12.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală și împotriva sentinței penale nr. 793/14.11.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, s-au casat în parte cele două hotărâri judecătorești și s-a făcut aplicarea art. 5 din Codul penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Având în vedere aspectele menționate anterior, la data de 01.02.2014, a intrării în vigoare a Noului Cod penal, sentința prin care petentul fusese condamnat în primă instanță nu rămăsese încă definitivă, împrejurare ce rezultă inclusiv din adresa nr. I/_/PRBR/05.03.2014 (aflată la fila 11 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București), adresă potrivit căreia petentul nu a fost discutat în cadrul Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, deoarece nu se afla în executarea unui M.E.P.Î., fiind condamnat doar în primă instanță.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză devin incidente prevederile art. 5 din Noul Cod penal, în sensul analizării aplicabilității principiului legii penale mai favorabile în cauzele nedefinitiv judecate la data de 01.02.2014 a intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal.
În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora cererile, contestațiile și sesizările introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiect aplicarea art. 4 și 6 din această lege în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării ei în vigoare, se soluționează după procedura prevăzută în prezentul articol, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură penală.
De altfel, incidența în cauză a art. 595 C.pr.pen., referitor la contestația la executare, este circumscrisă cazurilor când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea sau o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.
Or, având în vedere că la data intrării în vigoare a Noului Cod penal sentința penală prin care petentul a fost condamnat în primă instanță nu rămăsese încă definitivă, în mod evident în cauză este exclusă incidența art. 6 din Noul Cod penal care se referă la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
În același timp, Curtea constată că situația juridică a petentului, din perspectiva incidenței în cauză a legii penale mai favorabile, a fost analizată de către instanța de recurs, prin decizia penală nr. 1680/16.05.2014.
Așadar, Curtea constată că cererea formulată de persoana condamnată - prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la care s-a pronunțat sentința penală pe care condamnatul a contestat-o în prezenta cauză - este inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță asupra inadmisibilității cererii de aplicare a legii penale mai favorabile formulate de contestatorul-condamnat, pentru motivele de fapt și de drept expuse în mod just în considerentele sentinței penale contestate.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că sentința penală contestată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat S. A. împotriva sentinței penale nr. 1404/09.05.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat S. A. împotriva sentinței penale nr. 1404/09.05.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.06.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
23.06.2014 / 2 ex.
Tribunalul București – Secția I Penală
Dosar nr._
Judecător fond: L. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 405/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 794/2014.... → |
|---|
