Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 336/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 336/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:004._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(406/2015)
Decizia penală nr. 336/A
Ședința publică din data de 25 februarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA, inculpații N. F. și N. C. și partea vătămată S. M. împotriva sentinței penale nr. 274 din 17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns apelanții inculpați N. F. și N. F. și apelantul parte vătămată S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că inculpații au depus la dosarul cauzei cereri de amânare, pentru lipsă de apărare, iar apelantul parte vătămată a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, după care:
Curtea pune in discuție cererile de amânare, pentru lipsă de apărare formulate de către inculpați, si pentru imposibilitate de prezentare, formulată de către partea vătămată S. M..
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune amânării cauzei.
Curtea, după deliberare, în raport de criticile aduse prin apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, apreciază că nu se impune amânarea cauzei și respinge cererile de amânare, pentru lipsă de apărare formulate de către inculpați, si pentru imposibilitate de prezentare, formulată de către partea vătămată S. M..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public pe apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița arată că înțelege să extindă motivele de apel ale acestuia, iar in raport de nemotivarea hotărârii instanței de fond solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 274 din 17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ și, având in vedere art. 2 din Protocolul nr.7 CEDO, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oltenița.
De asemenea, arată că înțelege in continuare să mențină si celălalt motiv de apel.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri.
Prin sentința penală nr. nr. 274 din 17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.396 al.10 NCPP rap.la art.180 al.2 din V.C.P. cu aplicarea art.5 N.C.P. comb. cu art.63 al.3 din V.C.P.
Condamnă pe inculpatul N. F., fiul lui N. și M., născut la data de 10.04.1989, în or. Budești, jud. Călărași, domiciliat în mun. Oltenița, ., ., ., posesor al CI. ., nr._, având CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii 12 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut și pe inculpatul N. C., fiul lui N. și M., născut la data de 12.07.1992, în or. Budești, jud. Călărași, domiciliat în or. Budești, ..178, f.f.l. în mun. Oltenița, ..2, jud. Călărași, posesor al CI. ., nr._, având CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, la câte 7500 lei fiecare amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.180 al.2 din V.C.P. (câte o infracțiune pentru fiecare), lovirea sau alte violențe.
Atrage atenția fiecărui inculpat, în parte cu privire la respectarea dispozițiilor art.63/1 V.C.P., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii.
Respinge cererea de suspendare a pedepselor cu amenda aplicată inculpaților, solicitată de avocatul lor ales, în baza art.81 din V.C.P., ca neîntemeiată.
Obligă pe inculpați la câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 567/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, înregistrat la această instanță sub nr._ au fost trimiși în judecată în stare de libertate, inculpații N. F., fiul lui N. și M., născut la data de 10.04.1989, în or. Budești, jud. Călărași, domiciliat în mun. Oltenița, ., ., ., posesor al CI. ., nr._, având CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii 12 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.5 din noul Cod pen., și N. C., fiul lui N. și M., născut la data de 12.07.1992, în or. Budești, jud. Călărași, domiciliat în or. Budești, ..178, f.f.l. în mun. Oltenița, ..2, jud. Călărași, posesor al CI. ., nr._, având CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.5 din noul Cod pen.
Organele de cercetare penală au fost sesizate prin plângerea formulată de S. M. la data de 05.03.2012.
Prin rezoluția din data de 07.11.2012, confirmată la data de 20.11.2012 de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, s-a dispus începerea urmăririi penale față de suspecții N. F. și N. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968.
Prin ordonanța din data de 30.10.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inc. N. F. și N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1968.
La data de 08.02.2013, li s-au adus la cunoștință inculpaților faptele pentru care sunt învinuiți, încadrarea juridică a acestora și drepturile ce le revin în calitate de suspecți.
După punerea în mișcare a acțiunii penale, deși legal citați, N. F. și N. C. nu s-au prezentat la chemările organelor de cercetare penală, nu au putut fi audiați în calitate de inculpați și nu li s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile ce le revin conform art. 83 și art.108 Cod proc.pen.
Pentru contactarea acestora, s-au efectuat verificări in bazele de date și a reieșit că aceștia nu sunt încarcerați, decedați, nu și-au schimbat domiciliul și nu sunt încadrați militar.
Inculpații nu au fost asistați de avocat pe parcursul urmăririi penale.
In cauza nu s-au luat măsuri preventive sau asigurătorii.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că: la data de 03/04.03.2012, în jurul orei 03:00, în timp ce se aflau în incinta barului „Il Padrino" din mun. Oltenița, jud. Călărași, inculpații N. F. și N. C. au lovit-o cu pumnii și picioarele pe persoana vătămată S. M., acesta suferind leziuni care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La data de 04.03.2012, S. M. a sesizat organele de cercetare penală, prin plângere, cu privire la faptul că, în noaptea precedentă, în timp ce se afla la barul „Il Padrino" de pe ., două persoane pe care le cunoaște sub numele de N. F. și N. C., i-au aplicat mai multe lovituri în zona feței, fără a avea vreun motiv. S. M. a reușit să iasă din bar, însă cei doi l-au prins în fața localului și l-au lovit în continuare cu pumnii și picioarele. Reușind din nou să fugă, persoana vătămată a ajuns până în zona intersecției b-dului. Tineretului cu . fost iarăși prinsă de inculpați, aceștia aplicându-i alte lovituri. In cele din urmă, persoana vătămată a scăpat de agresori sărind într-o curte.
Inițial, S. M. a declarat că inculpații i-au sustras suma de 110 lei și un telefon mobil, însă ulterior a revenit și a arătat că suma de bani a cheltuit-o în seara respectivă, iar telefonul mobil 1-a găsit în buzunar.
Susținerile persoanei vătămate cu privire la modul în care s-a desfășurat . sunt confirmate și de declarațiile martorilor care au asistat la conflict, fiind prezenți în barul „II Padrino" la momentul respectiv.
Martorii O. S.-M., Z. L. C., C. V. Florinei, N. M. și D. G. au declarat în mod similar că, din cauza unui reproș adresat de S. M. lui N. F., care era în stare vădită de ebrietate, cei doi inculpați au început să îl lovească pe acesta cu pumnii și picioarele. Barmanul care deservea localul în acel moment a reușit să îi scoată pe cei trei din incintă, . continuând pe stradă, în fața barului. Martorii i-au urmat pe inculpați și pe persoana vătămată de-a lungul b-dului Tineretului, fără a interveni pentru aplanarea conflictului.
Fiind audiat în calitate de suspect, N. F. a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea descrisă de persoana vătămată și de martori. Acesta și-a justificat acțiunea arătând că persoana vătămată l-ar fi provocat, întrucât, pe fondul consumului de alcool a început să-i adreseze injurii. Potrivit afirmațiilor inculpatului, cei doi s-au lovit cu pumnii reciproc. Inculpatul N. F. nu a depus însă plângere împotriva lui S. M. pentru fapta de lovire.
La rândul său, inculpatul N. C. a recunoscut săvârșirea faptei.
La data de 04.03.2012, numitul Amet Amir a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 02:00, în timp ce se afla în localul „Gellato", din mun. Oltenița, jud. Călărași, N. F. și B. D. F. l-au amenințat cu acte de violență.
La data de 18.04.2012, Amet Amir a declarat că își retrage plângerea formulată.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate S. M.; declarațiile date de N. F. și N. C. olograf și în calitate de suspecți; declarațiile martorilor O. S.-M., Z. L. C., C. V. Florinei, N. M. și D. G.; certificatul medico-legal nr.553/A2/75 din 27.06.2012; document medical - bilet de ieșire din spital;
Probele testimoniale se coroborează cu aspectele consemnate în certificatul medico-legal nr.553/A2/75 din 27.06.2012, din care rezultă că S. M. a suferit leziuni în zona capului și a toracelui, ce au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Coroborând toate mijloacele de probă administrate în cauză, s-a constată că faptele de lovire există și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpații N. F. și N. C..
Apreciind asupra profilului socio-moral al inculpaților, procurorul a arătat că, inculpatul N. F. a recunoscut comiterea faptei. Inculpatul nu este căsătorit, ca studii are 12 clase și nu are ocupație. Acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat administrativ pentru o faptă de lovire, în anul 2011, și condamnat la pedeapsa închisorii de 10 luni, prin sentința penală nr.188/16.05.2013 a Judecătoriei Călărași, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni(astfel cum reiese din fișa de cazier). întrucât fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită înainte de condamnarea definitivă a inculpatului, cu privire la pedeapsa aplicată anterior devin incidente dispozițiile art.85 alin.2 din Codul penal din 1968.
Inculpatul N. C. a recunoscut de asemenea săvârșirea faptei. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar), nu este căsătorit, are studii 10 clase, nu are ocupație.
Având în vedere ca între momentul săvârșirii faptei și data efectuării actelor de urmărire penală a existat o succesiune a legilor penale în timp, procurorul a apreciat că se impune stabilirea legii penale mai favorabile, conform art.5 din noul Cod pen.
Astfel, potrivit art. 180 al. 2 din Codul penal din 1968, fapta prin care s-a pricinuit o vătămare care necesită pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar potrivit art. 193 al.2 din noul Cod pen., fapta prin care se produc leziuni a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
În ceea ce privește fapta de furt reclamată inițial de S. M., s-a constatat că, ulterior, acesta a declarat că nu i-au fost furate bunurile, neexistând alte date care să conducă la concluzia săvârșirii unei infracțiuni contra patrimoniului. Ca atare, sub acest aspect, este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit.a C.proc.pen. - fapta nu există.
Cu privire la fapta de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.193 alin.l din noul Cod pen., săvârșită împotriva lui N. F., a constatat incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prevăzut de art.16 alin.l lit.e C.proc.pen., respectiv lipsa plângerii prealabile.
În ceea ce privește fapta de amenințare, prev. și ped. de art.206 alin.l din noul Cod pen., săvârșită împotriva lui Amet Amir, a constatat incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prevăzut de art.16 alin.l lit.g C.proc.pen., respectiv retragerea plângerii prealabile.
În consecință, procurorul a dispus: clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de furt, prev. și ped. de art.228 alin.l C.pen., săvârșită împotriva lui S. M., întrucât fapta nu există; clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.193 alin.l C. pen., săvârșită împotriva lui N. F., întrucât lipsește plângerea prealabilă; clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de amenințare, prev. și ped. de art.206 alin.l C. pen., întrucât numitul Amet Amir și-a retras plângerea prealabilă.
În rechizitoriu, procurorul a consemnat, cu privire la cheltuielile judiciare în cuantum de 20 de lei, corespunzătoare soluției de clasare, că acestea rămân în sarcina lui Amet Amir, în conformitate cu art.274 alin. 5 rap. la art.274 alin.l pct.2 lit.d C.proc.pen.
În baza art.316 alin.l C.proc.pen., soluția de clasare le-a fost comunicată în copie lui Amet Amir și N. C., cu mențiunea că, potrivit prevederilor art. 339 alin.4 din C. proc. pen., împotriva soluțiilor de clasare, se poate face plângere prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, în termen de 20 zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Rechizitoriul nr. 567/P/2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Oltenița la data de 11. 05. 2015 și, prin rezoluția din 12. 05. 2015, s-a dispus comunicarea acestui act de sesizare pe numele inculpaților, la dresele menționate de procuror, conform dispozițiilor art. 244 alin. 2 și 3 Cod proc.pen. Totodată, s-a solicitat desemnarea unui avocat care să asigure asistența juridică a inculpaților, comunicându-se și copia rechizitoriului, cu mențiunea prev. de art. 344 alin. 3 Cod proc.pen.
Constatând că plicurile ce conțineau rechizitoriul comunicat inculpatului N. F. au fost restituite instanței cu mențiunile „ destinatar plecat din țară” și „destinatar mutat”, judecătorul de cameră preliminară a dispus emiterea unor adrese la: Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, care a comunicat că inculpatul nu este reținut sau arestat; la Primăria Budești, C. stării civile, care a comunicat că inculpatul nu a decedat și la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor București, care a comunicat că inculpatul nu și-a schimbat domiciliul.
Prin rezoluția din data de 3. 06. 2015, judecătorul de cameră preliminară a fixat termen în vederea verificării legalității instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpații au luat cunoștință de rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată, dovada fiind excepțiile formulate în scris de aceștia, prin avocat L. D., depuse la dosar la 3. 06. 2015, excepții comunicate procurorului conform dispozițiilor art. 344 alin. 4 Cod proc.pen.
În excepțiile formulate cu privire la legalitatea administrării probelor, inculpații expun situația de fapt reținută de procuror în rechizitoriu și, „Analizând întreg cuprinsul actului de sesizare.. „ ,susțin că probele au fost făcute cu o mare întârziere, urmărirea penală durând mai bine de 3 ani de zile, depășind astfel termenul rezonabil în care să fie judecată cauza, încălcându-se drepturile stabilite atât prin legislația internă, cât și prin cea a C.E.D.O., citând prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție.
Totodată, inculpații au invocat că nu au fost legal citați după punerea în mișcare a acțiunii penale, neputând lua cunoștință de drepturile și obligațiile pe care le au, nu au fost audiați în calitate de inculpați, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare, ei neputând să dea declarații și să formuleze cereri și excepții în apărare. Au susținut că, de peste 10 ani, locuiesc fără forme legale în mun. Oltenița, .. 2, jud. Călărași (precizare pe care au făcut-o și în fața organelor de cercetare penală), locație la care de altfel au fost citați anterior pentru a li se aduce la cunoștință începerea urmăririi penale împotriva lor și pentru a da declarații, prezentându-se de fiecare dată când au fost chemați. Au arătat că citarea lor, după punerea în mișcare a acțiunii penale, a fost făcută eronat la adresele din mun. Oltenița, ., ., apt. 20, jud. Călărași, pentru inculpatul N. F. și la cea din or. Budești, .. 178, jud. Călărași, pentru inculpatul N. F., având în vedere că ambele rechizitorii au fost comunicate și primite de inculpați la adresa unde au precizat că locuiesc fără forme legale, respectiv cea din mun. Oltenița, .. 2, jud. Călărași, ceea ce denotă că citarea lor de către organele urmărire penală s-a făcut greșit sau cu rea-intenție.
În concluzie, în temeiul art. 346 alin. 3 lit. a Cod proc.pen., inculpații au solicitat restituirea cauzei la parchet, în vederea audierii lor în calitate de inculpați și pentru completarea urmăririi penale.
În ședința camerei de consiliu de la termenul din 8.07.2015, avocat R. L., apărătorul ales al inculpaților, a susținut excepțiile invocate în scris de inculpați, arătând că urmărirea penală a durat mai bine de 3 ani de zile, încălcându-se astfel prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.,și că, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpații nu au fost legali citați, încălcându-li-se dreptul la apărare, aceștia neputând lua cunoștință de drepturile și obligațiile pe care le au. Mai mult, nu au fost audiați în calitate de inculpați, ei neputând să dea declarații și să formuleze cereri și excepții în apărare. Agentul procedural nu a făcut dovada obiectivă că nu i-a găsit acasă pe inculpați. Fără a se informa, a scris că sunt plecați din țară. P. nu a făcut verificări cu privire la faptul ieșirii din România a inculpaților sau dacă aceștia sunt dispăruți, decedați. A mai susținut că cei doi inculpați au locuit neîntrerupt în mun. Oltenița, .. 2, jud. Călărași, însă parchetul nu a făcut dovada că aceștia au fost citați sau contactați telefonic. A solicitat restituirea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria Oltenița .
Analizând excepțiile invocate, în raport de actele întocmite în faza de urmărire penală și textele de lege menționate, judecătorul de cameră preliminară consideră că nu sunt neîntemeiate. Inculpații au fost audiați în calitate de învinuiți, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care au fost, ulterior, trimiși în judecată.
Ulterior punerii în mișcare a urmăririi penale, cei doi inculpați au fost citați legal, la domiciliile înscrise pe actele lor de identitate și la adresa din mun. Oltenița, .. 2, jud. Călărași-locuința părinților lor (unde susțin că locuiesc neîntrerupt, de peste 10 ani), în condițiile prev. de art. 257 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. pen. Nu poate fi primită susținerea inculpaților, în sensul că au fost citați greșit la adresele din mun. Oltenița, ., ., jud. Călărași, (inculpatul N. F.) și la cea din or. Budești, .. 178, jud. Călărași (inculpatul N. C.), deoarece acestea sunt domiciliile înscrise pe actele lor de identitate și în baza de date deținută de Direcția Națională pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date. Din procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală la data de 16.12. 2014 și respectiv 18. 03.2015, rezultă că cei doi inculpați au fost căutați, în vederea înmânării citațiilor, la locuința părinților lor din mun. Oltenița, ..2, jud. Călărași, unde nu a fost găsită vreo persoană, din verificările întreprinse rezultând că inculpații nu au mai fost văzuți la locuința respectivă din martie 2014, părinții lor fiind încarcerați. Nici de agentul procedural al Judecătoriei Oltenița, care s-a deplasat la data de 10. 07. 2015, în vederea înmânării citațiilor pentru termenul din 13. 07.2015, inculpații nu au fost găsiți la locuința părinților lor, din mun. Oltenița, ..2, jud. Călărași, din procesul-verbal întocmit la aceeași dată, reieșind că imobilul este nelocuit, în condițiile în care „pe poartă sunt prinse pânze de păianjen”, iar cutea este neîngrijită, din spusele vecinului reieșind că în acest imobil nu mai locuiește nimeni, proprietarii fiind plecați de mult timp.,
În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară constată că nu se impune restituirea cauzei la parchet, această soluție neputând fi dispusă pentru nerespectarea principiului privind desfășurarea urmăririi penale într-un termen rezonabil. Consideră că inculpaților nu le-a fost încălcat dreptul la apărare, în cauză nefiind obligatorie asistența judiciară din oficiu. Mai mult, organele de cercetare penală i-au citat legal pe inculpați și au făcut demersuri pentru ca aceștia să intre în posesia citațiilor, să ia act de calitatea lor procesuală, de drepturile și obligațiile pe care au în această fază a procesului și de actele procedurale întocmite în cauză, verificând și bazele de date ale autorităților .
Judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea din data de 13 iulie 2015, a respins excepțiile privind neregularitatea rechizitoriului nr. 567/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, invocate de inculpați, ca neîntemeiate. A respins cererea de restituire a cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, formulată de apărătorul inculpaților.
În temeiul art.346 al.2 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 567/P/2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița - fiind respectate dispozițiile art.328 Cod pr.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
La termenul din 9 decembrie 2015, cei doi inculpati au declarat că doresc să fie judecați în baza art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 NCP.
Partea vătămată S. M., nu s-a prezentat în fața instanței spre a declara dacă se constituie parte civilă împotriva celor doi inculpati.
Din ansamblul probator existent la dosarul cauzei, constând în declarațiile persoanei vătămate, declarațiile date de N. F. și N. C. olograf și în calitate de suspecți, declarațiile martorilor O. S. – M., Z. L. C., C. V. F., N. M. și D. G., certificatul medico – legal nr. 553/A2/75/27.06.2012, document medical – bilet de ieșire din spital, instanța a constatat următoarea situație de fapt: la data de ¾.03.2012, inculpatii N. F. și N. C. cu lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată S. M., și i-au provocat leziuni ce au necesitat 14 – 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În drept, faptele săvârșite de cei doi inculpati, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 VCP.
Reținând vinovăția inculpatilor și ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 NCP instanța în temeiul art. 396 alin. 10 NCPP rap.la art.180 al.2 din V.C.P. cu aplicarea art.5 N.C.P. comb. cu art.63 al.3 din V.C.P. a condamnat pe inculpatii N. F., și N. C., la câte 7500 lei fiecare amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.180 al.2 din V.C.P. (câte o infracțiune pentru fiecare), lovirea sau alte violențe.
Împotriva sentinței au declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA, inculpații N. F. și N. C. și partea vătămată S. M..
Ministerul Public, care a apelat în scris hotărârea sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, și-a extins motivele de apel, sub aspectul nemotivării hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 274 din 17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ și, având in vedere art. 2 din Protocolul nr.7 CEDO, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oltenița.
Nici inculpații și nici partea vătămată nu și-au motivat căile de atac declarate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelanților dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că se impune analizarea cu prioritate a unui aspect ce se circumscrie exigențelor Protocolului 7 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului și care impune sancționarea hotărârii judecătorești, pronunțată în condițiile încălcării acestuia.
Astfel, Curtea constată că prima instanță nu a efectuat o judecată pe fondul cauzei, câtă vreme aceasta nu s-a concretizat într-o motivare, contrar dispozițiilor art. 403 alin. 1 lit. c și d și art. 393 alin. 2 C.pr.pen.
Astfel, conform prevederilor legale sus-menționate, prima instanță avea obligația ca, în considerentele sentinței penale apelate să expună motivele, deopotrivă de fapt și de drept, pentru care a dispus condamnarea inculpaților - aspect dedus de către instanța de control judiciar, neprecizat, însă, în mod expres, de către prima instanță.
Astfel, Curtea apreciază că nu poate proceda, pentru prima dată, la rejudecarea unor aspecte deosebit de importante ale fondului cauzei, statuând asupra modalității de executare a pedepselor aplicate de către prima instanță - în mod definitiv, în calea devolutivă de atac a apelului, singura, de altfel, în materie penală, - întrucât o astfel de soluție ar fi de natură a încălca - tuturor participanților la proces - dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, drept care nu face distincție sub aspectul soluționării de către instanțe a laturii penale și/sau a laturii civile a cauzei.
Așadar, potrivit art. 2 paragraful 1 teza I din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană, orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.
Din această perspectivă, se observă faptul că, potrivit art. 408 alin. 1 rap. la art. 38 alin. 2 C.pr.pen., împotriva sentinței penale pronunțate de către judecătorie se poate exercita calea de atac a apelului ce se judecă de către curtea de apel, instanță de control judiciar care are plenitudine de jurisdicție în soluționarea cauzei în ansamblul său.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că efectul devolutiv al apelului, reglementat în mod expres prin dispozițiile art. 417 C.pr.pen., nu trebuie interpretat ca impunând instanței de control judiciar o rejudecare completă a fondului în situația neîndeplinirii - indiferent din ce cauză - a acestei condiții de către instanța de fond, chiar și cu privire doar la anumite aspecte ale cauzei.
Astfel, efectul devolutiv nu poate fi înțeles nici ca o administrare a întregului material probatoriu, în sensul efectuării întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, nici ca o suplinire a omisiunii instanței de a se pronunța asupra unor aspecte deosebit de importante ale cauzei.
Totodată, Curtea constată că, în lipsa oricărei motivări sub aspectul anterior învederat, nu poate efectua o analiză concretă, efectivă, în ansamblul său, asupra sentinței penale apelate.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că pronunțarea în calea de atac a apelului asupra modalității de executare a pedepselor aplicate de către prima instanță nu este de natură numai a încălca dreptul participanților la dublul grad de jurisdicție, ci, totodată, ar afecta exercitarea în mod efectiv, iar nu doar teoretic și iluzoriu, a dreptului garantat de art. 6 din Convenția europeană, și anume dreptul părților la un proces echitabil - în componenta sa relevantă pentru prezenta cauză, respectiv dreptul la apărare al părților, întrucât acestea nu ar mai avea la dispoziție nicio cale de atac, decizia Curții fiind definitivă.
Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod public, în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații îndreptate împotriva sa.
În acest context, Curtea apreciază că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultatul exigențelor ce decurg din prevederile sus-indicate ale Convenției. Astfel, acest text consacră, pe de o parte, dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și apărările în fața instanței de judecată, iar pe de altă parte, impune instanței de judecată obligația de a examina în mod efectiv susținerile părților. Cu privire la acest aspect, obligația instanței de motivare a hotărârii pronunțate este singurul mijloc prin care se verifică respectarea drepturilor părților, dar constituie, în același timp, și o exigență care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției.
Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Totodată, motivarea este de esența hotărârilor judecătorești, reprezentând o garanție pentru părți în sensul că apărările, cererile și/sau susținerile lor au fost analizate de către instanță.
În acest sens, practica instanței supreme a fost constantă în a aprecia că inexistența motivării atrage casarea - actualmente, desființarea hotărârii - cu rejudecarea cauzei de către instanța care a încălcat dispozițiile legale ce reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătorești.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil (cauza Suominem c. Finlanda, hotărârea din 1 iulie 2003, cererea nr._/97; cauza Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999, cererea nr._/96; cauza B. c. România, hotărârea din 15 februarie 2007, cererea nr._/02; cauza Artico c. Italiei; cauza Perez c. Franței, cererea nr._/99, V. der Hurk c. Țărilor de Jos, hotărârea din 19 aprilie 1994; cauzele Albina c. România, hotărârea din 28 aprilie 2005 și D. c. România, hotărârea din 1 iunie 2000, cererea nr. 4710/2004, cauza Dimitrellos c. G., hotărârea din 7 aprilie 2005).
De asemenea, enunțarea argumentelor de fapt și de drept pe care judecătorul s-a întemeiat în soluția pe care a pronunțat-o trebuie să permită participanților la proces - deopotrivă, părților și reprezentatul Ministerului Public - să aprecieze, în mod rezonabil și efectiv, asupra temeiniciei căilor de atac promovate în cauză.
În cauza Hadjianastassiou c. G., hotărârea din 16 decembrie 1992, . nr. 252, Curtea europeană a arătat că judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile, căci numai astfel un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională.
Curtea europeană a statuat în mod constant, referitor la buna administrare a justiției, că deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează (cauza Ruiz Torija c. Spania, hotărârea din 9 decembrie 1994, cauza Helle c. Finlanda, hotărârea din 1 iulie 2003). Concluzionând, Curtea a apreciat că motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică atât diferitelor capete de acuzare, cât și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, pentru că permite justițiabilului să se asigure că cererile sale au fost examinate și că judecătorul a ținut cont de ele.
În același timp, motivarea hotărârii permite nu numai o acceptare a acesteia din partea justițiabilului, dar constituie și o garanție împotriva arbitrarului. Aceasta obligă judecătorul să precizeze expres care au fost elementele care l-au condus la luarea unei anumite soluții, prin acceptarea sau respingerea motivată a apărărilor părților.
Motivarea trebuie să permită analizarea unui raționament logic care a condus judecătorul la pronunțarea unei anumite soluții, în detrimentul alteia.
Așadar, pentru a răspunde cerințelor unui proces echitabil, motivarea hotărârii judecătorești trebuie să evidențieze faptul că judecătorul a analizat cu adevărat elementele concrete ale speței deduse judecății, în ansamblul său.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va admite apelurile formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA, inculpații N. F. și N. C. și partea vătămată S. M. împotriva sentinței penale nr. 274 din 17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
Va desființa, în totalitate, sentința penală apelată și, în consecință:
Va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Oltenița.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri vor rămâne în sarcina statului
Într-un asemenea context, Curtea apreciază ca superfluă analiza celorlalte critici formulate de apelanți, aspectele invocate urmând a fi avute în vedere în mod corespunzător de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. cu referire la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, admite apelurile formulate de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA, apelanții-inculpați N. F. și N. C. și apelanta-persoană vătămată S. M. împotriva sentinței penale nr. 274/17.12.2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
Desființează, în totalitate, sentința penală apelată și, în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Oltenița.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./26.02.2016
Judecătoria Oltenița/ jud. C. V.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 60/2016. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
