Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 60/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 60/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 60
Ședința publică din data de 19 IANUARIE 2016
Curtea constituită din:
Președinte: A. B. R.
Judecător: A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 407/15.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, din dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat D. F., personal, asistat juridic de apărător ales, avocat G. M., cu Împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, apelantul – inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză, urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat, în temeiul disp. art. 421 alin. 2 lit. b Cod de procedură penală, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia penală nr. 363/07 mai 2015 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale; confort art. 147 alin 1 și 4 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval de timp emitentul actului normativ nu își pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
La data de 15.1.2015 când s-a pronunțat sentința penală s-a împlinit termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția României, fără ca Parlamentul sau Guvernul să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
În modalitatea aceasta, instanța a constatat că fapta prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu mai este infracțiune, dezincriminându-se; în prezenta cauză este incident cazul de împiedicare exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, iar în baza art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF.
În raport de toate aceste considerente solicită respingerea apelului declarat de partea civilă și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței penale nr. 407/15.10.2015 a Judecătoriei sectorului 6 București; depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că hotărârea atacată este legală, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Intimatul – inculpat D. F., personal, având cuvântul, arată că se raliază întrutotul concluziilor apărătorului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 407/15.10.2015, Judecătoria Sectorului 6 București în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen. a achitat pe inculpatul D. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. (fapta din iunie 2011 – august 2012).
În baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen. a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. (fapta din septembrie 2013 – decembrie 2013).
În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2746/P/2012 din 19.02.2015, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. F. pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen. comisă în perioada iunie 2011 – august 2012 și a unei infracțiuni prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., comisă în perioada septembrie 2013 – decembrie 2013, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.., reținându-se în fapt că, inculpatul D. F., în calitate de administrator al S.C. AB Miranda 21 Business SRL, a reținut la sursă, în perioada iunie 2011 – august 2012 și septembrie 2013 – decembrie 2013, contribuțiile aferente salariilor angajaților societății, dar nu le-a virat la datele scadente.
Situația de fapt mai sus menționată a fost probată cu următoarele mijloace de probă: state de plată întocmite de . Business SRL (f. 55-115, vol. IV d.u.p.); fișa sintetică pe plătitor a . Business SRL (f. 23-53, vol. I, f. 116- 158, vol. IV d.u.p.); declarațiile fiscale și documente contabile depuse de . Business SRL la organul fiscal (f. 162-499, vol. IV și vol. III d.u.p.); documente contabile ale . Business SRL (f. 428-708, vol. II d.u.p.); extrase ale conturilor bancare ale . Business SRL deschise la BCR SA (f. 85-91, vol. I, f. 415-422, vol. II d.u.p.), Banca Transilvania (f. 93-144, vol. I, f. 266- 267, vol. II, f. 355-404, vol. II. f. 413-414, vol. II, f. 423-427, vol. II d.u.p.), Raiffeisen Bank (f. 146-149 (suport electronic), vol. I și f. 268-354, vol. II d.u.p.) și Alpha Bank (f. 151-181, vol. I f 405-412, vol. II d.u.p.); informații și documente transmise de ITM București prin adresele cu nr. P11498/_/01.11.2012 și nr. P6013/_/25.06.2012 (f. 60-63, f. 65, f. 66-80 vol.I d.u.p.); informații transmise de A.N.A.F. - Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare prin adresa cu nr._/24.09.2012 (f. 82-83, vol. I d.u.p.); dosarul juridic al . Business SRL, transmis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, prin adresa nr._/21.05.2012 (f 198- 231, vol. I d.u.p.); raport de expertiză contabilă judiciară și anexele (f. 13-33, f. 34-52, vol. IV d.u.p.); nota întocmită de expertul contabil (f. 509-511, vol. IV d.u.p.); declarațiile inculpatului D. F. (f. 185-186, f. 187, f. 188-189, vol. I d.u.p.).
În drept, fapta inculpatului D. F. constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. AB Miranda 21 Business SRL, a reținut la sursă, în perioada iunie 2011 – august 2012 și septembrie 2013 – decembrie 2013, contribuțiile aferente salariilor angajaților societății, dar nu le-a virat la datele scadente, întrunește elementele constitutive a unei infracțiuni prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen. comisă în perioada iunie 2011 – august 2012 și a unei infracțiuni prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., comisă în perioada septembrie 2013 – decembrie 2013, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
Prin decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 495 din 06.07.2015 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de M. L. C. în Dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj - Secția Penală și de minori și a constatat că dispozițiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
Conform art. 147 alin. 1, 4 din Constituția României, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept; Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”
Prin decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 151 din 12 aprilie 2000, s-a statuat că deciziile de constatare a neconstituționalității „pronunțate în cadrul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate nu produc doar efecte relative, inter partes, în cadrul procesului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, ci produc efecte absolute, erga omnes.”
Având în vedere că la data de 11 octombrie 2015 când este pronunțată prezenta hotărâre s-a împlinit termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.1 fraza I din Constituția României fără ca Parlamentul sau Guvernul, după caz, să pună de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, instanța a constatat că în prezent fapta prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu mai este infracțiune.
În această situație, în cauză este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), efectul specific al dispariției incriminării unei fapte din ordinea juridică înainte de soluționarea definitivă a acuzației penale aduse unei persoane de comiterea acelei infracțiuni constituindu-l imposibilitatea de a continua exercitarea acțiunii penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Analizând apelul formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Curtea constată că este nefondat și îl va respinge, în condițiile art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea reține că la data de 06.07.2015 s-a publicat în Monitorul Oficial al României Decizia nr. 363 din 07 mai 2015, prin care Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, reținându-se că nici în cuprinsul acestui articol, nici în cuprinsul legii menționate sau al altor acte normative, noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă” nu este definită.
Conform art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Având în vedere că decizia Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 06.07.2015, instanțele judecătorești sunt obligate să facă aplicarea acesteia, Parlamentul nepunând de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției în termenul prevăzut de Constituție.
Ca atare, norma de incriminare în baza căreia inculpatul a fost trimis în judecată și-a încetat efectele, motiv pentru care, în mod corect, prima instanță în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen. a achitat pe inculpatul D. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen. (fapta din iunie 2011 – august 2012 și fapta din septembrie 2013 – decembrie 2013).
Sub aspectul laturii civile, se reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 152.307 lei și obligațiile fiscale accesorii reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
Potrivit art. 25 alin. 5 C.proc.pen.: „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. 2, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă”.
În aceste condiții, prima instanță, în mod corect, în baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.407/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe apelantă la 260 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.407/15.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantă la 260 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. R.A. N.
GREFIER
A. P.
Red. R.A.B.
Dact.G.P.
5 ex./25.02.2016
Red. S. V. – Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Penală
| ← Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Decizia nr. 102/2016. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 336/2016.... → |
|---|
