Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 541/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 541/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 541/R
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE R. G.
JUDECĂTOR C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat G. R. împotriva încheierii de ședință din data de 06 03 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 11.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat G. R. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător alesi, avocat P. G. Dominic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul lipsei de actualitate a temeiurilor care au justificat inițial presupunerea rezonabilă a comiterii unei infracțiuni. În cursul urmăririi penale, prin înscrisurile administrate de procurorul care a instrumentat cauza, că cei care l-au indicat ca autor al infracțiunii pe G. R. sunt aceiași care împreună cu victimele săvârșeau infracțiuni de tâlhărie. Infracțiunea de omor a comis-o un ofițer de poliție din Republica M. după cum rezultă din examinarea științifică a cartușelor cartușele găsite cu ocazia cercetării la fața locului, cartușe care se aflau numai în dotarea ofițerilor de poliție.
Subliniază că gloanțele provin dintr-un pistol care se află în dotarea poliției Republicii M..
Față de aspectele precizate, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că, în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar, instanța de fond, corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvântul, susține că este nevinovat. Și solicită să-i fie admis recursul.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin încheierea din data de 06 03 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 11, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. R. - fiul lui V. și Z., născut la data de 16.12.1977 în Republica M., C.N.P._), arestat în baza M.A.P. nr. 171/UP/03.07.2011, emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2011 ).
În baza art. 160 ind. b al. 3 c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică nr. 198/P/2011 din data de 22.12.2011, inculpatul G. R. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174 Cod penal rap. la art. 175 lit.b - 176 lit.b Cod penal, ce rezidă în aceea că, la data de 16.12.2000, utilizând o armă militară de foc, din interes material, inculpatul G. R. i-a împușcat pe cetățeanul român P. A., precum și pe cetățenii moldoveni Guzun M. și B. I., pe teritoriul Republicii M., provocându-le leziuni letale, după care împreună cu numiții Vîrtos Vitalie, Banaru S. și Catruc D. au incinerat cele trei cadavre și le-au îngropat într-o groapă comună, într-o fâșie forestieră din zona Chișinău-Hâncești, Republica M..
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 03.07.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2011, în temeiul art. 149/1 alin. 10 C.p.p. rap. la art. 136 C.p.p., art. 143 alin. 1 C.p.p. și art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. R., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03.07.2011 până la data de 31.07.2011, inclusiv. Ca urmare, s-a emis M.A.P. nr. 171/UP/03.07.2011.
Ulterior, durata arestării preventive a inculpatului a fost prelungită, succesiv, până la data de 27.12.2011, inclusiv iar la data de 23.12.2011, instanța s-a pronunțat în temeiul art. 300/1 C.p.p.
Analizând la acest moment actele și lucrările dosarului în sensul dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b Cod proc.pen., măsura arestării preventive a inculpatului G. R. este legală și temeinică, fiind întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și fiind incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 al. 1 c.p.p., Tribunalul a constatat că și la acest moment procesual probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești până în prezent relevă indicii și date concludente ce creează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta de care este acuzat.
Ca și în precedent, are în vedere materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și declarațiile martorilor audiați nemijlocit în fața Tribunalului precum și prin comisie rogatorie, declarațiile inculpatului date în două rânduri și cele ale expertului ce în cursul urmăririi penale a efectuat o constatare cu privire la comportamentul simulat, probe care, în opinia instanței, nu infirmă și nu contrazic în mod esențial probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. Tribunalul a apreciat că în acest stadiu, prin readministrarea probelor efectuate în cursul urmăririi penale și completarea probatoriului prin audierea unor noi martori, s-a păstrat același raport între probele în acuzare și în apărare, avute în vedere atât în momentul verificării stării de arest în momentul investirii instanței cât și ulterior, în decursul cercetării judecătorești.
Elementul cu caracter de noutate invocat de apărare în analiza probatoriului, constând în auto denunțul formulat de un posibil participant la săvârșirea faptei ce face obiectul prezentei cauze, rămâne un element de probatoriu ce urmează a fi analizat în urma efectuării comisiei rogatorii dispuse la termenul anterior, la acest punct declarația olografă a acestui martor – învinuit în cadrul procedurii derulate în Rep. M. – având caracterul unui indiciu care însă nu este suficient, analizat din perspectiva întregului material probator să infirme concluzia stabilită anterior.
Tribunalul a reținut că de la ultimul moment la care a fost discutată starea de arest a inculpatului, moment în care Tribunalul a analizat în detaliu noile elemente de probatoriu, argumente la care de altfel face trimitere, și până la acest termen, nu au apărut elemente noi.
Tribunalul a constatat ca atare îndeplinită condiția existenței indiciilor și datelor concludente în sensul art. 143 al. 1 c.p.p.
Sub aspectul condiției pericolului social, a reținut că și la acest moment procesual sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani (infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav fiind pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unordrepturi) și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere și la acest moment atât natura și gravitatea faptei presupus a fi fost comisă de inculpat (infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav), cât și împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, urmarea produsă, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen.
A reținut că singurul element de noutate intervenit este trecerea unei noi perioade de timp, ce poate fi analizată din punctul de vedere al caracterului rezonabil al stării de arest, privită prin prisma duratei.
Din acest punct de vedere a apreciat că durata totală a stării de arest preventiv a inculpatului este determinată de complexitatea cauzei, atrasă de elementele ce țin de locul și data comiterii, numărul persoanelor ce au participat, condițiile mult mai dificile de administrare a probatoriului în condițiile trecerii unui interval de timp mare de la data săvârșirii faptei, și, evident, împrejurarea că proba testimonială nu poate fi administrată decât prin comisie rogatorie, astfel cum rezultă din relațiile Ministerului Justiției intervenind pe parcurs incidente legate de adresele martorilor, imposibilitatea identificării unora din ei, etc.
Dar, în condițiile în care fapta ca atare are incontestabil o gravitate sporită și a cauzat, în concret, chiar în condițiile efectuării unei cercetări penale după un interval de 10 ani de la data comiterii, un impact semnificativ asupra opiniei publice, Tribunalul a apreciat că pericolul social creat de potențiala lăsare în libertate a inculpatului nu s-a diminuat nici în prezent. Are în vedere și împrejurarea că anterior față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiuni de contrabandă comise în cadrul unui grup infracțional organizat, proces ce s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare definitivă la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 300 ind. 2 C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. R., iar în baza art. 160 ind. b al. 3 C.p.p., a menținut măsura arestării preventive.
Luând în considerare din oficiu posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 145 sau 145 ind. 1 c.p.p., analizând aceleași considerente mai sus expuse cu privire la gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului, Tribunalul a apreciat că nici una din aceste măsuri nu este aptă în acest stadiu să asigure o buna administrare a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. R..
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate de recurenții-inculpați, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de omor calificat și deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174 Cod penal rap. la art. 175 lit.b - 176 lit.b Cod penal.
Curtea constată că sunt incidente art. 68 indice 1 din Codul de procedură penală, având în vedere probele administrate în cauză declarațiile martorilor audiați nemijlocit în fața Tribunalului precum și prin comisie rogatorie, declarațiile inculpatului date în două rânduri și cele ale expertului ce în cursul urmăririi penale a efectuat o constatare cu privire la comportamentul simulat, probe care, în opinia instanței, nu infirmă și nu contrazic în mod esențial probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
Critica apărării, în sensul că infracțiunea de omor a comis-o un ofițer de poliție din Republica M. după cum rezultă din examinarea științifică a cartușelor cartușele găsite cu ocazia cercetării la fața locului, cartușe care se aflau numai în dotarea ofițerilor de poliție, are caracterul unui indiciu care nu este suficient, motiv pentru care Curtea o apreciază ca fiind nefondată.
Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică.
În opinia Curții, condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, aceasta fiind deosebit de gravă, aducând atingere unor valori ocrotite de lege, dreptul la viață, modul de comitere, reținând că inculpatul G. R., utilizând o armă militară de foc, din interes material, i-a împușcat pe cetățeanul român P. A., precum și pe cetățenii moldoveni Guzun M. și B. I., pe teritoriul Republicii M., provocându-le leziuni letale, după care împreună cu numiții Vîrtos Vitalie, Banaru S. și Catruc D. au incinerat cele trei cadavre și le-au îngropat într-o groapă comună, într-o fâșie forestieră din zona Chișinău-Hâncești, Republica M..
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs.Franța).
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. R. si îl obligă la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. R. împotriva încheierii de ședință din data de 06 03 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. R. I.-T. C.-B. C. M.
GREFIER
I. P.
Red. G.R.
Dact.M.M.S./18.04.2013
2 ex.
Red. A.T. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
