Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 596/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 596/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 596/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR 596

Ședința publică din data de 28 martie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: B. A. E.

JUDECĂTOR: M. D.

JUDECĂTOR: V. B. F.

GREFIER: B. C.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror V. M..

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de părțile vătămate P. A., G. S., P. A. și asiguratorul S.C.EUROINS R. asigurare RASIGURARE S.A. împotriva sentinței penale nr.240/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. V. în dosar nr._ .

Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 21 martie 2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 28 martie 2013.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bolentin V. în dosarul nr._ s-a hotărât următoarele:

În baza art. 178 alin. 1 și 5 din Codul penal cu aplic. art. 320¹ din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul M. D. zis „P.”(fiul lui C. și T., născut la 29 11 1952, în comuna Scornicești, ., domiciliat în orașul Scornicești, . O., CI . nr._, CNP_, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

În temeiul art. 71 din Codul penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor pev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.184 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.320¹ din Codul de procedură penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art.71 din Codul penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor pev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.33 alin.1 lit.a raportat la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit disp. art. 82 din Codul penal.

În temeiul art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata aceluiași termen de încercare.

În baza art.359 alin.1 din Codul de procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art.14 cu referire la art.346 alin.1 Cod proc penala raportat la art.998-999 din Codul civi l( în prezent art.1357 din Codul civil ) au fost admise, în parte, actiunile civile exercitate de părțile civile P. A., G. S. (domiciliate în comuna Florești-Stoenești, .) și partea vătămată P. A. (domiciliat în B.-V., . a fost obligat inculpatului alături de asiguratorul de răspundere civilă S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. (cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr.10, județul I.) în limita plafonului legal (stabilit prin Ordinul nr.20/2008 al C.S.A.) după cum urmează:

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 225.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. A..

-la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. S..

-la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată P. A..

-la plata sumei de 29.250,41 lei cu titlu de despăgubiri civile (respectiv cheltuieli de spitalizare) către Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București (cu sediul în București, Calea Griviței, nr.218) pentru ingrijirile medicale acordate părții vătămate P. A. în perioada 5.11.2009 – 9.12.2009, dispunându-se ca toate aceste sume să fie actualizate la momentul plății efective cu rata inflației.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de prestație lunară (calculată la venitul minim pe economie) în favoarea fiecăruia dintre minorii P. A. C., P. D., P. T. S. (descendentii victimei P. T.) și G. N. A. și G. M. E. (descendenții victimei G. F.) începind cu data decesului victimei și până la majoratul acestora (respectiv până la finalizarea studiilor, sub condiția continuării acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani).

În baza art. 191 alin 2 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1474/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. D. pentru săvârșirea în condițiile art.33 lit. a din Codul penal a infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporala din culpă fapte prevăzute de art.178 alin.1 și 5 și art.184 alin.2 din Codul penal, situația de fapt reținută prin actul de inculpare fiind următoarea:

În ziua de 4 11 2009 numitul P. A. a adresat . 93 SRL B. V. o comandă telefonică pentru livrarea unei cantități de beton la locuința numitului T. M.. Materialul era necesar proprietarului pentru a turna o alee în curte și în acest sens s-a solicitat și autopompa. S-a stabilit ca livrarea betonului să se facă în ziua de 5.11.2009, iar în acest sens a fost repartizată autopompa condusă de inculpatul M. D. și betoniera pe care lucra numitul N. F., ambii angajați ai . 93 SRL.

În ziua stabilită (5.11.2009), în jurul orei 17.00, inculpatul a mers la locuința respectivă, a instalat autopompa pe poziție, a calat-o, a preluat din betonieră materialul și, prin sistemul de tubulaturi, a început să îl toarne. Ultimul segment de tubulatură avea o parte exterioară formată dintr-un tub flexibil pentru dirijarea materialului acolo unde era necesar. Numiții P. T., G. F. și P. A. țineau de acest furtun flexibil pentru a turna dirijat betonul.

Betonul a fost turnat în curte începând din spate spre partea de la stradă. În momentul în care mai era de turnat numai porțiunea aflată între stradă și curte, partea vătămată P. A. i-a cerut inculpatului să plece întrucât din acel moment turnarea se putea realiza direct din betonieră. P. A. a realizat că există pericolul de electrocutare datorită firelor de înaltă tensiune care treceau pe deasupra, mai ales că la un moment dat a observat că tubulatura atinsese aceste fire. Inculpatul a insistat să termine lucrarea mai repede folosind autopompa astfel că s-a continuat turnarea betonului.

Pentru că brațul pompei, care era ghidat de la telecomandă de inculpat, a fost apropiat prea mult de conductoarele rețelei electrice de 20 kw, s-a produs amorsarea unui arc electric între conductoare și pământ, arc electric care s-a închis prin persoanele care efectuau lucrarea și dirijau furtunul autopompei. P. T. și G. F. au decedat pe loc, iar partea vătămată P. A. a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare 45-55 de zile de îngrijiri medicale și care i-au produs o infirmitate fizică permanentă prin amputație de necesitate a degetului 1 de la piciorul stâng”.

Situația de fapt mai sus expusă a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului (f6-7); declarații inculpat ( f-44,47,128,129); declarații părți vătămate (f15-25,123-126); planșe fotografice, schița locului faptei ( f63-74); declarații martori(f26-43); dosar cercetare ITM G. (76-122); acte medicale (f50-53); raportul medico-legal –autopsie ( f-49).

Prin același act de inculpare s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art.37 alin.1 din Legea nr.319/2006 față de numitul T. M., apreciindu-se că fapta nu există, soluție întemeiată pe cercetările efectuate în cauză de către ITM G. care a concluzionat în sensul inexistenței accidentului de muncă întrucât, deși accidentul s-a produs la locuința susnumitului, pentru că nu avea calitatea de angajator, iar victimele se aflau ocazional la acesta, nu s-a putut retine producerea accidentului de muncă.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, în baza art. 320¹ din Cod de procedură penală, instanța de fond a solicitat inculpatului să precizeze dacă înțelege ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmării penale.

La întrebarea instanței de fond inculpatul, în prezența apărătorului ales, a arătat că este de acord cu aplicarea disp.art 320¹ Cod de procedură penală, sens în care instanța de fond, în baza alin 3 al textului susmenționat a procedat la audierea acestuia, audiere în cadrul căreia inculpatul a arătat că i-a fost adus la cunoștință materialul de urmărire penală în întregul său, probatoriu pe care și-l însușește în totalitate.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale față de inculpat, instanța de fond a constatat dovedită vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă în modalitățile prevăzute și pedepsite de art.178 alin.1 și 5 și art.184 alin.2 din Codul penal.

Audiat fiind pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în împrejurările de fapt reținute prin actul de inculpare cu precizarea că accidentul s-a produs datorită faptului că cele două victime și partea vătămată P. A. au scuturat furtunul pompei în momentul în care cei trei țineau de acesta pentru a turna dirijat betonul, manevra care, suprapusă pe manevra inculpatului de ridicare verticală a furtunului (prin acționarea telecomenzii ) a facilitat producerea arcului electric.

Susținerile sale în ceea ce privește culpa celor două victime și a părții vătămate P. A. în producerea accidentului au fost infirmate de declarația acestuia din urma, declarație din care a rezultat că, înainte de a se crea arcul electric, brațul pompei acționate de inculpat era la circa 25-30 cm de firele de înaltă tensiune, iar arcul electric s-a produs datorită manevrei inculpatului de ridicare a brațului pompei, moment în care, datorită balansului creat, firele de înalta tensiune au fost atinse. Potrivit acestuia, inculpatul a fost avertizat chiar de către partea vătămată în legătură cu riscul producerii arcului electric cu puțin timp înainte de producerea tragicului eveniment, atenționare de care inculpatul nu a ținut seama și a continuat să toarne betonul în condițiile sus-arătate.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului M. D., constând în aceea că, în ziua de 5.11.2009, urmare a manevrării greșite a tubulaturii autopompei pe care lucra a provocat decesul numiților P. T. și G. F. și vătămarea corporală din culpă a părții vătămate P. A. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 45-55 zile îngrijiri medicale și i-a produs o infirmitate fizică permanentă constând în amputația degetului 1 de la piciorul stâng) întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute de art.178 alin.1 și 5 si art.184 alin.2 din Codul penal și comise în condițiile art.33 lit.a din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective elementul material s-a realizat prin acțiunea de manevrare greșită a brațului autopompei cu numărul GR 1464 (proprietatea ., al cărei angajat în calitate de conducător auto era la acel moment inculpatul), urmată de producerea unui arc electric din care a rezultat decesul numiților P. T. și G. F. și vătămarea corporală din culpă a părții vătămate P. A., între elementul material și urmările socialmente periculoase existând raportul de cauzalitate necesar.

Din punctul de vedere al laturii subiective faptele au fost săvârșite de inculpat în modalitatea culpei simple in sensul disp. art. 19 pct.2 lit.b din Codul penal.

Concluzionând asupra întregului material probator instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, iar la alegerea pedepsei și la individualizarea acesteia a avut in vedere pericolul social al faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului.

În acest context, instanța de fond a reținut, relativ la susținerile inculpatului cu privire la culpa victimelor și a parții vătămate P. A. în producerea evenimentului faptul că aceștia au ținut de capătul furtunului pentru a împiedica un balans și mai mare al acestuia și a evita producerea arcului electric, arc electric ce s-a produs datorită manevrei de ridicare verticală a brațului autopompei în condițiile în care, dată fiind distanța foarte mică (de 25-30 cm) la care se afla față de rețeaua de înaltă tensiune, o astfel de manevră trebuia evitată de inculpat.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului instanța de fond a reținut faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale. De asemenea, audiat fiind de către instanța de fond, inculpatul, pe lângă faptul că a acceptat să fie judecat pe baza materialului de urmărire penală, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi părțile vătămate ( constituite părți civile în cauză ) alături de asigurătorul de răspundere civilă.

Pentru considerentele arătate, concomitent cu aplic.disp art 320¹ Cod de procedură penală, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și a pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, este suficientă pentru îndreptarea și reeducarea acestuia.

În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

Întrucât cele două fapte au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni potrivit dispozițiilor art. 33 alin.1 lit. a instanța de fond, în baza art.33 alin.1 lit.a în referire la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a dispus contopirea celor două pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Constatând, în raport de situația de fapt și de circumstanțele personale ale inculpatului, că sunt întrunite cumulativ condițiile care permit suspendarea condiționată a executării pedepsei instanța de fond, în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit disp. art. 82 din Codul penal.

În mod corespunzător instanța de fond, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a dispus și suspendarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata aceluiași termen de încercare.

În baza art. 359 alin 1 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanta de fond a luat act de constituirile de parte civilă realizate de părțile civile P. A. (soția victimei P. T.), G. S. (soția victimei G. F.) și partea vătămată P. A. la termenul din 14.12.2011, după cum urmează:

- partea civilă P. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.300.000 lei, suma din care 50.000 lei cu titlu de depagubiri materiale (reprezentind cheltuielile ulterioare decesului victimei P. T., mai exact cheltuielile cu înmormintarea și obiceiurile creștinești), iar diferența cu titlu de daune morale pentru trauma imensă suferită de pierderea soțului, respectiv a tatălui pentru cei trei minori P. A. C. (de 11 ani), P. D. (de 8 ani) și P. T. Ș. (de 7 ani).

- partea civilă G. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.200.000 lei, sumă din care 50.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale (reprezentând cheltuielile cu înmormântarea victimei G. F. și obiceiurile creștinesti ulterioare), iar diferența cu titlu de daune morale pentru pierderea soțului, care era singurul întreținător al familiei formate, respectiv a tatălui pentru cei doi minori G. N. A. (în vârstă de 11 ani) și G. M. E. (în vârstă de 10 ani).

- partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.100.000 lei, sumă din care 50.000 lei reprezintă cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale ulterioare (pentru intervențiile chirurgicale din zona feței), iar diferența cu titlu de daune morale pentru infirmitatea fizică permanentă (constind în amputația degetului 1 de la piciorul stâng) dobândită în urma accidentului.

De asemenea, instanța de fond a luat act de constituirea de parte civilă efectuată în cauză de Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri (cu sediul în București, Calea Griviței nr.218), instituție care s-a constituit parte civilă cu suma de 29.250,41 lei pentru ingrijirile medicale acordate părții vătămate P. A. în perioada 5.11.2009-9.12.2009.

În ceea ce priveste probatoriul administrat pe latură civilă, prima instanță a încuviințat pentru fiecare parte civilă proba cu înscrisuri și martori (câte un martor pentru fiecare parte civilă la solicitarea apărătorului ales), sens în care la termenul din 19.06.2012, s-a procedat la audierea martorilor propuși, respectiv D. F. (propusă de partea civilă P. A.), V. I. (propusă de partea vătămată P. A.) și S. T. (propusă de partea civilă G. S.).

Cu privire la solicitarea părților vătămate P. A. și G. S. de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice pentru fiecare dintre minorii rămași în întreținerea exclusivă a acestora, urmare a decesului celor două victime, instanta de fond a stabilit-o la venitul minim pe economie, având în vedere faptul că cele doua victime nu realizau venituri în calitate de angajați, ci doar ocazional.

Analizind probatoriul administrat pe latură civilă instanta de fond a reținut că părțile civile nu au depus înscrisuri în dovedirea cheltuielilor efectuate, martorii susmenționati fiind propuși în dovedirea prejudiciului moral suferit (în mod deosebit de pierderea tatălui) de copiii celor două victime.

În aceste condiții, instanța de fond a admis, în parte, acțiunile civile reținând, sub aspectul despăgubirilor civile că, deși parțile civile nu le-au putut dovedi, acestea sunt inerente oricărei imprejurări în care intervine decesul unei persoane (respectiv ori de cite ori o persoana este vătămată intenționat sau din culpă, așa cum este cazul părții vătămate P. A., care a fost internată și a suferit intervenții chirurgicale) fiind dovedită legătura de cauzalitate între acestea și infractiunile reținute în sarcina inculpatului, având în vedere soluția la care s-a oprit instanta de fond pe latura penală a cauzei.

Reținând existența raportului de cauzalitate între fapte și urmările acestora, instanța de fond a constatat, ca incontestabil, prejudiciul moral suferit de toate cele trei părți civile și, în mod deosebit, trauma emoțională foarte mare suferită de copiii celor două victime care, prin dispariția prematură ( la vârste foarte fragede) a tatălui sunt lipsiți de suportul moral și afecțiunea ce trebuia, în mod firesc, să vină din partea ambilor părinți și nu doar din partea mamei. De asemenea, instanța de fond a constatat dovedit și prejudiciul moral suferit de părțile civile P. A. și G. S. (care, prin pierderea prematura a soților sunt lipsite de nu doar de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau, ci și de principalul mijloc de subzistență, cele două victime fiind singurele intreținătoare ale familiilor) și partea vătămată P. A. (în cazul acesteia perioadele de convalescență ulterioare interventiilor chirurgicale-una, dintre acestea fiind urmată de amputația degetului 1 de la piciorul stâng- fiind însoțite nu doar de suferințe fizice, ci și de suferințe psihice, acesta fiind lipsit de bucuriile firești ale unei vieți normale pe perioade de timp determinate).

Așa fiind, în temeiul art.14 in referire la art.346 alin.1 Cod proc penală raportat la art.998-999 din Codul civil ( în prezent art.1357 din Codul civil ) instanta de fond a admis, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile civile P. A., G. S. (domiciliate în .) și partea vătămată P. A. (domiciliată în B.-V., . l-a obligat pe inculpat, alături de asiguratorul de răspundere civilă S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. (cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr.10, județul I.), în limita plafonului legal (stabilit prin Ordinul nr.20/2008 al C.S.A.):

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 225.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. A..

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despagubiri materiale și la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. S..

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despagubiri materiale și la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată P. A..

- la plata sumei de 29.250,41 lei cu titlu de despăgubiri civile (respectiv cheltuieli de spitalizare) către Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București (cu sediul în București, Calea Griviței, nr.218) pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate P. A. în perioada 5.11.2009 – 9.12.2009.

De asemenea, față de dispozitiile legale menționate, instanta de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 170 lei cu titlu de prestație lunară (calculată la venitul minim pe economie) în favoarea fiecăruia dintre minorii P. A. C., P. D., P. T. S. (fii victimei P. T.) și G. N. A. și G. M. E. (fii victimei G. F.) începând cu data decesului victimei și până la majoratul acestora (respectiv până la finalizarea studiilor, sub condiția continuării acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani).

În contextul soluționării laturii civile, instanta de fond a respins solicitarea asigurătorului de răspundere civilă de obligare a acestuia în solidar cu chematul în garanție . ASIGURARE SRL la acoperirea prejudiciului, întrucât nu s-a dovedit de către asigurător preluarea de către chematul în garanție a poliței de asigurare RCA ./16/H16/DV, poliță ce atesta plata de către . 93 (în calitate de deținător al autobetonierei nr GR 1464/1109 condusă și manipulată de inculpat la momentul producerii evenimentului asigurat) a primei de asigurareî contul chematului în garantie, raporturile dintre cele două societăți urmând a fi clarificate ulterior.

În baza art. 191 alin 2 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs, în termen legal, părțile vătămate P. A., G. S., P. A. și asiguratorul S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București la data de 14.01.2013 sub nr._ .

Părțile vătămate P. A., G. S. și P. Alexandru, prin avocat ales, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că, în opinia lor, hotărârea judecătorească a instanței de fond este lovită de nulitate având în vedere că nu au fost respectate în cauză dispozițiile art. 24 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că minorii părți vătămate nu au fost introduși în cauză, nici în calitate de părți vătămate și nici nu a fost stabilit dacă se constituie sau nu părți civile.

În situația în care instanța va trece peste acest motiv de recurs, aceștia au solicitat admiterea recursului și, păstrând cauza pentru rejudecare, să se constate că daunele acordate părților vătămate sunt sub nivelul celor acordate în alte spețe similare, având în vedere că au decedat două persoane, iar a treia a rămas cu o infirmitate permanentă.

Pentru aceste considerente, a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de fond, apreciind că nu este necesar a se face vreo dovadă asupra suferinței pricinuite familiilor celor decedați ca urmare a accidentului.

Părțile vătămate P. A. și G. S. au atașat la motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, o . înscrisuri în circumstanțiere (filele 18-31, respectiv filele 40-47).

Recursul asigurătorului S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. a vizat, în principal, înlăturarea obligării acestuia de la plata oricărei sume de bani, apreciind că în cauză se aplică dispoz. Art. 385⁹alin. 1 pct. 17^1,2Cod de procedură penală – prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii – respectiv s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 27 pct. 12 din Normele puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008: „Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru …12. prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale”.

În subsidiar, recurenta a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 998-999 din vechiul cod civil privind răspunderea civilă delictuală, deoarece despăgubirea acordată pentru daunele morale este exagerată.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, apreciază recursurile asigurătorului și ale părților civile G. S. și P. A. ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Curtea va analiza cu prioritate motivul de recurs învederat de către părțile civile G. S. și P. A., care au solicitat casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, întrucât la judecata în primă instanță nu au fost introduși în cauză și citați copii minori ai victimelor.

Curtea apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. Astfel, după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 57 și 58 din dosarul primei instanțe, părțile vătămate G. S. și P. A. s-au constituit părți civile atât în nume propriu, cât și în numele copiilor minori ai fiecăreia, solicitând sume de bani cu titlu de prejudiciu material, cu titlu de prejudiciu moral, precum și cu titlu de pensie lunară pentru fiecare minor.

Este adevărat că prima instanță nu a dispus, formal, introducerea în cauză a copiilor minori al celor două părți civile și nici nu le-a citat individual.

Totuși, Curtea observă că G. S. și P. A. sunt reprezentantele legale ale copiilor minori, îndreptățite să exercite toate drepturile minorilor și să-i reprezinte pe aceștia la încheierea oricărui act juridic, ori în fața oricărei autorități.

Prin urmare, în raport de copii minori ai celor două părți, Curtea apreciază că procedura de citare cu aceștia a fost îndeplinită prin reprezentanții legali, G. S. și P. A., care au fost citate și au fost prezente în cursul judecății la prima instanță; totodată, G. S. și P. A. au exercitat drepturile procesuale ale minorilor și le-au reprezentat pe acestea în fața instanței, propunând și administrându-se probe, respectiv declarații martori, și cu privire la minori; prin urmare, prin neîndeplinirea procedurii de citare cu copii minori ai fiecărei părți vătămate nu s-a produs nicio vătămare în drepturile procesuale ale părților, în condițiile în care nerespectarea dispozițiilor referitoare la citare sunt sancționate, conform art.197 al.1 Cpp, cu nulitatea relativă.

Față de cele menționate, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală sub acest aspect, urmând să analizeze celelalte motive de recurs invocate de părți, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

În fapt, Curtea reține, în acord cu prima instanță, că la data de 04.11.2009 numitul P. A. a adresat . 93 SRL B. V. o comandă telefonică pentru livrarea unei cantități de beton la locuința numitului T. M.. Materialul era necesar proprietarului pentru a turna o alee în curte și în acest sens s-a solicitat și autopompa. S-a stabilit ca livrarea betonului să se facă în ziua de 5.11.2009, iar în acest sens a fost repartizată autopompa condusă de inculpatul M. D. și betoniera pe care lucra numitul N. F., ambii angajați ai . 93 SRL.

În ziua stabilită (5.11.2009), în jurul orei 17.00, inculpatul a mers la locuința respectivă, a instalat autopompa pe poziție, a calat-o, a preluat din betonieră materialul și, prin sistemul de tubulaturi, a început să îl toarne. Ultimul segment de tubulatură avea o parte exterioară formată dintr-un tub flexibil pentru dirijarea materialului acolo unde era necesar. Victimele P. T., G. F. și P. A. țineau de acest furtun flexibil pentru a turna dirijat betonul.

În privința situației de fapt, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului; declarații inculpat; declarații părți vătămate; planșe fotografice, schița locului faptei; declarații martori; dosar cercetare ITM G.; acte medicale; raportul medico-legal –autopsie.

De asemenea, Curtea are în vedere că inculpatul M. D. și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea descrisă mai sus, judecata în primă instanță desfășurându-se în conformitate cu dispozițiile art.320¹ Cpp.

În drept, faptele inculpatului M. D., constând în aceea că, în ziua de 05.11.2009, urmare a manevrării greșite a tubulaturii autopompei pe care lucra a provocat decesul numiților P. T. și G. F. și vătămarea corporală din culpă a părții vătămate P. A. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 45-55 zile îngrijiri medicale și i-a produs o infirmitate fizică permanentă constând în amputația degetului 1 de la piciorul stâng) întrunesc obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute de art.178 alin.1 și 5 si art.184 alin.2 din Codul penal.

Curtea observă că prima instanță a apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, inclusiv cele referitoare la latura subiectivă, faptele fiind săvârșite din culpa exclusivă a inculpatului.

Totodată, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art.72 Cp și art.320¹ al.7 Cpp, cuantumul fiecărei pedepse aplicate pentru infracțiunile săvârșite fiind suficiente pentru a atingerea scopului pedepselor, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni de către inculpatul M. D..

De asemenea, în mod corect a dispus prima instanță suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, față de împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, are ocupație, a avut o atitudine sinceră, săvârșirea din culpă a infracțiunilor) aspecte ce conturează opinia Curții că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că sunt întemeiate apelurile părților civile G. S. și P. A. (sub aspectul obligării solidare a părții responsabile civilmente . 93 SRL și al cuantumului pensiei de întreținere lunare în favoarea minorilor), precum și al asigurătorului . REASIGURARE SA (sub aspectul obligării societății la plata despăgubirilor alături de inculpat).

Astfel, parte civilă G. S. și copii minori ai acesteia, G. N. A. și G. M. E., s-au constituit părți civile solicitând suma de 50.000 lei daune materiale, 4.150.000 lei daune morale, incluzând și pensie de întreținere în favoarea minorilor.

Partea civilă P. A. și copii minori ai acesteia, P. A. C., P. D. și P. T. Ș., s-au constituit părți civile cu suma de 50.000 lei daune materiale și 6.300.000 lei daune morale, incluzând pensie de întreținere în favoare fiecărui minor.

Partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune materiale, precum și suma de 2.050.000 lei daune morale.

Sub un prim aspect, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului M. D., conform art.998-999 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii faptelor. Inculpatul a săvârșit din culpa sa exclusivă infracțiunile pentru care a fost acuzat, producând prejudiciul suferit de părțile civile din cauză, existând legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul creat. Prin urmare, în mod corect a obligat prima instanță pe inculpat la plata de despăgubiri în favoarea părților civile.

Totuși, în mod greșit prima instanță a obligat asigurătorul . REASIGURARE SA la plata despăgubirilor, alături de inculpat. Astfel, cu privire la autopompa cu nr.GR-1464 implicată în incident, era încheiată polița RCA din data de 14.10.2009 cu asigurător . REASIGURARE SA, valabilă în perioada 24.10.2009 până la 14.10.2009.

Conform art.48 din Legea nr.136/1995, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în R., precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Potrivit art.49 din aceeași lege, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

După cum se poate constata cu ușurință, asigurătorul răspunde în temeiul contractului obligatoriu de asigurare doar în cazul în care se produce riscul asigurat, respectiv accident de vehicul produs din culpa persoanei ce manevrează vehiculul asigurat. Sintagma de accident de vehicul are semnificația bine-cunoscută, respectiv de eveniment producător de pagube materiale ori decese sau vătămări corporale prin manevrarea greșită sau neatentă de către un utilizator au unui vehicul, cu tracțiune mecanică sau nu.

În speță, evenimentul ce a produs decesul victimelor și vătămarea corporală a părții civile P. A. nu poate fi calificat ca și accident de vehicul. Astfel, la data și ora producerii incidentului autopompa în cauză nu se afla în mișcare, ci era imobilizată în poziția pentru descărcarea betonului, iar inculpat se afla în exteriorul acesteia, manevrând sistemul de tubulaturi și turnând prin intermediul acestuia betonul comandat de către numitul T. M.. Mai mult, vătămările suferite de victime nu au fost produse prin „acțiunea” autopompei, în sensul că nu a existat vreun contact direct ori indirect între vehiculul menționat și corpul victimelor, ci au rezultat în urma producerii unei electrocutări, în urma acțiunii inculpatului care a manevrat greșit brațul pompei, apropiind-o prea mult de rețeaua electrică.

Prin urmare, accidentul sus-menționat s-a produs în cursul desfășurării unor activități de descărcare a unui material dintr-o betonieră la locuința unui beneficiar, fără a reprezenta în fapt un accident de autovehicul. Prin urmare, Curtea va înlătura obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor.

Pe de altă parte, tot în mod greșit prima instanță nu a obligat partea responsabilă civilmente . 93 SRL la plata, în solidar cu inculpatul, a despăgubirilor cuvenite părților civile. Astfel, deși societatea menționată a fost introdusă în cauză și citată în calitate de parte responsabilă civilmente, totuși prima instanță, fără o motivare a soluției, nu a obligat-o la plata solidară a despăgubirilor.

Dimpotrivă, Curtea apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a . 93 SRL, prevăzute de art.1000 al.3 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor.

Astfel, inculpatul M. D. avea calitatea de prepus al . 93 SRL (contract individual de muncă fila 109 dosar de urmărire penală) și a săvârșit infracțiunile în funcțiile încredințate, respectiv în calitate de șofer și deservant al autopompei în cauză, în executarea comenzii pentru livrare beton în favoarea beneficiarului T. M.. Din actele depuse la dosarul de urmărire penală (filele 76-122) mai rezultă și că inculpatului M. D. efectuase instructajul de securitate a muncii la folosirea autopompelor de beton (ce prevede inclusiv obligația amplasării pompei de beton fără a exista pericolul lovirii liniilor electrice cu brațul), împrejurare ce relevă atât existența raportului de prepușenie, cât și împrejurarea că inculpatul a acționat în cadrul obligațiilor de serviciu, în interesul părții responsabile civilmente.

Prin urmare, Curtea va obliga în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente . 93 SRL la plata despăgubirilor cuvenite părților civile.

Cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale solicitate de părțile civile, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de asigurător cu privire la cuantumul daunelor morale, ale părților civile G. S. și P. A. cu privire la cuantumul pensiei de întreținere pentru minori, nefiind fondate criticile părții civile P. A..

Sub un prim aspect, Curtea constată că pretențiile materiale ale părților, constând în cheltuieli de înmormântare și pomeni, pentru părțile civile G. S. și P. A., respectiv cheltuieli medicale pentru partea civilă P. A., nu sunt dovedite prin înscrisuri. În acord cu prima instanță, ținând seama de depozițiile martorilor audiați cu privire la acest aspect, precum și ținând seama că în mod obișnuit nu se preconstituie înscrisuri în astfel de situații, Curtea va acorda daune materiale către fiecare dintre cele 3 părți civile, în cuantum de câte 5000 lei, sumă apreciată ca fiind echitabilă pentru acoperirea cheltuielilor pe care părțile, indubitabil, le-au efectuat.

Cu privire la cuantumul prestației lunare în favoare fiecărui minor, Curtea apreciază că suma de câte 100 lei, stabilită de prima instanță, este într-un cuantum prea redus, nefiind de natură să acopere nevoile de creștere și educație ale acestora; ținând seama și că victimele P. T. și G. F. realizau venituri și contribuiau la întreținerea minorilor, Curtea apreciază că suma de 200 lei lunar pentru fiecare minor este corespunzătoare pentru a asigura acestora cerințele minime de creștere și educație.

În privința daunelor morale, sub un prim aspect Curtea costată că în mod greșit prima instanță nu a acordat daune morale copiilor minori ai victimelor, întrucât pe de o parte părțile civile G. S. și P. A. au solicitat plata de daune și pentru minorii pe care îi reprezintă, administrându-se și probe în acest sens (martor D. F., fila 117 din dosarul primei instanțe, martor S. T., fila 119 din dosarul primei instanțe), iar pe de altă parte oricum în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu (art.17 al.1 Cpp).

Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea constată următoarele aspecte. În primul rând, daunele morale reprezintă o modalitate, creată jurisprudențial, de acoperire a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contrast cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei ca urmare a producerii faptei păgubitoare (respectiv distrugeri de bunuri, cheltuieli pentru tratamente medicale, pentru decesul victimei etc.).

Daunele morale, deci, nu reprezintă o micșorare a patrimoniului victimei, ci reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al victimei, ce poate cuprinde mai multe componente. Astfel, în speță daunele morale le reprezintă suferințele subiective ale apropiaților victimelor decedate, provocate de decesul persoanei, iar în cazul părții civile P. A. constă în suferințele inerente unor îngrijiri medicale de 45-55 de zile, leziunile suferite provocând părții și o infirmitate fizică permanentă (pierderea degetului 1 de la piciorul stâng).

Din acest motiv, nu există nici un criteriu (nici măcar jurisprudențial) pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței, de la caz la caz.

În speță, Curtea constată că părțile civile G. S. și P. A. au suferit un astfel de prejudiciu în urma decesului victimelor, având în vedere strânsele legături afective dintre soți, împrejurarea că aceștia își acordă sprijin material și moral reciproc, dar și față de faptul că, în concret, fiecare aveau copii minori. Totodată, este evident și prejudiciul moral suferit de părțile civile minore, aceștia pierzându-și tații la o vârstă fragedă, ținând seama de puternicele legături părinte-copil la o asemenea vârstă. În același sens, Curtea apreciază că pierderea tatălui la o vârstă fragedă provoacă suferințe și traume ce își pun amprenta asupra întregii dezvoltări psihice și socio-profesionale a minorului, care trebuie să depășească un veritabil handicap emoțional, fiind nevoie de eforturi suplimentare din partea acestuia pentru a-și continua în condiții relativ normale viața.

Față de acestea, în cauză se justifică acordarea unor daune morale, însă cuantumul stabilit de către prima instanță nu este justificat, daunele acordate nefiind de altfel motivate decât prin raportare la suferința îndurată de către părțile civile.

Cu privire la partea civilă P. A., Curtea apreciază de asemenea că daunele morale acordate sunt excesive, ținând seama că infirmitatea produsă (pierderea degetului de la picior) i-a creat acestuia mai degrabă un prejudiciu de natură estetică, însă într-o zonă a corpului ce în mod obișnuit nu este expusă, fără a-i perturba cursul normal al vieții după perioada de spitalizare și tratament.

Pe de altă parte, criteriul propus de către părțile civile în cererile de recurs, în sensul de a se lua în considerare ca și criteriu suma maximă stabilită prin normele CSA pentru anul 2009, aceea de_ EUR pentru fiecare eveniment, nu are nici un temei legal ori faptic. Sumele la care se referă părțile civile reprezintă limitele superioare până la care răspunde asigurătorul RCA pentru fiecare eveniment asigurat, neavând nicio legătură cu modalitatea de cuantificare a prejudiciului material ori moral concret suferit de părți; mai exact, aceste norme nu instituie criterii de apreciere a cuantumului daunelor, ci stabilesc numai limite superioare ale despăgubirilor pentru care răspund asigurătorii. Oricum, în speță, așa cum s-a arătat anterior, asigurătorul . REASIGURARE SA nu poate fi tras la răspundere civilă.

Prin urmare, Curtea apreciază că în astfel de cazuri trebuie să fie stabilită o sumă apreciată ca suficientă pentru acoperirea daunelor morale (suferințe îndurate, etc.), ce se stabilește de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei spețe.

Astfel, cu privire la daune morale acordate în caz de deces, Curtea observă că suferințele persoanelor apropiate victimei au un caracter definitiv, în sensul că se produc și se manifestă în întregime la data morții celui în cauză, oricât de puternice ar fi acestea, iar ulterior, în mod obișnuit, se produce un proces de atenuare treptată a acestor suferințe. Prin contrast, suferințele morale în caz de vătămări corporale se prelungesc uneori în timp, dincolo de momentul producerii lor, pe perioadă nedefinită (uneori, pentru tot restul vieții victimei), fiecare zi reprezentând o nouă încercare psihică și fizică pentru aceasta, ceea ce justifică în anumite cazuri acordarea unor daune morale mai mari în caz de vătămări corporale față de cele acordate în caz de deces.

Pentru aceste motive, Curtea va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile G. S. și cei doi copii minori ai acesteia la suma de 100.000 lei, daunele morale acordate părții civile P. A. și cei trei copii minori le va reduce la suma de 150.000 lei, iar daunele morale acordate părții civile P. A. le va reduce la 40.000 lei, apreciind că acestea sunt necesare și suficiente pentru acoperire prejudiciului moral suferit de către fiecare parte.

Curtea va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata sumei de 29.250,41 lei cu titlu de despăgubiri către Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București.

Totodată, Curtea va dispune înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. D. și ale părții responsabile civilmente . 93 SRL până la concurența sumelor datorate, măsura fiind necesară în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiunile săvârșite. De altfel, conform art.163 al.6 lit.b Cpp, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu (cum este cazul minorilor din speță) sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Față de cele reținute, Curtea, va admite recursurile declarate de părțile civile G. S., P. A. și asigurătorul . REASIGURARE SA, împotriva sentinței penale nr.240 din 20.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., pe care o va casa, în parte, și, rejudecând, va proceda conform celor sus-arătate.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate

Având în vedere considerentele anterioare cu privire la cuantumul daunelor, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P. A. și o va obliga la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariu pentru avocatul din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de părțile civile G. S., P. A. și asigurătorul . REASIGURARE SA, împotriva sentinței penale nr.240 din 20.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. V..

Casează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

Înlătură obligarea asiguratorului S.C. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. la despăgubiri către părțile civile.

Obligă inculpatul M. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente . 93 SRL, la plata despăgubirilor către părțile civile, după cum urmează:

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 150.000 lei daune morale către partea civilă P. A. și copiii minori;

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G. S. și copiii minori;

- la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. A.;

- la plata sumei de 29.250,41 lei cu titlu de despăgubiri către Spitalul de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București.

Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . 93 SRL, la plata sumei de câte 200 lei lunar cu titlu de prestație, în favoarea fiecăruia dintre minorii P. A. C., P. D., P. T. Ș. (descendenții victimei P. T.) și G. N. A. și G. M. E. (descendenții victimei G. F.), începând cu data decesului victimelor și până la majoratul acestora (respectiv până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani).

Dispune înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. D. și ale părții responsabile civilmente . 93 SRL până la concurența sumelor datorate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P. A. și o obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariu pentru avocatul din oficiu în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B. A. E. M. D. V. F. B.

GREFIER,

B. C.

Red. VBF/Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/13.05.2013

J. B. V. – jud: L. L.

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 577/2013. Curtea de Apel...		Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 77/2013. Curtea de... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 596/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 596/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI