Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 519/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 519/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 519
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. O.
Judecător:A. N.
Judecător:V. A. P.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea cererii de revizuire formulată de recurentul – condamnat – revizuient S. I. împotriva sentinței penale nr.245/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul – condamnat – revizuient S. I., personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul Jilava, asistat juridic de apărătorul din oficiu, avocat S. C., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului – condamnat – revizuient solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată; condamnatul – revizuient în prezenta cauză învederează faptul că au intervenit elemente noi, altele decât cele avute în vedere de instanță la data pronunțării soluției de condamnare, și face referire la doi martori, respectiv G. M. V. și M. N.. Arată că a solicitat admiterea probei testimoniale, însă instanța a respins această cerere de probatorii cu toate că, prin audierea acestora, condamnatul își poate dovedi nevinovăția.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat; în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă de prima instanță, ca inadmisibilă, în condițiile în care se invocă aceeași situație de fapt care a fost invocată pe parcursul soluționării, în fond, a dosarului penal și se cer aceleași probe care au fost deja respinse cu ocazia soluționării cauzei.
Recurentul – condamnat – revizuient S. I., personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat; arată că cei doi martori au fost împreună cu el în autoturism și îi pot demonstra nevinovăția.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.245/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art.403 C.pr.pen. rap.la art.394 C.pr.pen., a fost respinsă, în principiu - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de către revizuientul S. I. [fiul lui M. și A., ns.la data de 22.12.1962 în Ciocănești, jud.Dâmbovița, CNP_].
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., a fost obligat revizuientul S. I. la plata sumei de 30 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul S. I., deținut la Penitenciarul Jilava, a solicitat revizuirea sentinței penale nr.224/08.03.2012 pronunțată în dosarul penal nr._/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 București, cerere adresată P.-Procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, București.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, încălcându-i-se dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât i-au fost respinse probele solicitate în cursul cercetării judecătorești, respectiv proba cu martori, caseta cu înregistrarea locului incidentului, verificarea convorbirilor telefonice efectuate, verificarea calculatorului și verificarea listingului telefonului, iar instanța nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate și martorilor, nici de procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție din care ar rezulta că inculpatul nu s-ar fi aflat la locul accidentului.
În data de 22.01.2013, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a transmis cererea de revizuire a sentinței nr.224/08.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul penal nr._/301/2011 formulată de condamnatul S. I., împreună cu concluziile procurorului.
Totodată au fost atașate dosarul nr._/301/2011 al Judecătoriei Sector 3 București și dosarul nr._/2011 al Curții de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:
Prin sentinta penala nr.224/08.03.2012, pronuntata in dosarul penal nr._/301/2011 al Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, s-a dispus in baza art.321 alin.1 C.p. cu aplicare art.37 lit.a si art.75 lit.c C.p., condamnarea inculpatului S. I. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare. In baza art.86/4 rap.la art.83 C.p. s-a dispus revocarea suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.132/22.02.2010 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti si executarea acesteia alaturi de pedepasa de 2 ani pronuntata in cauza, inculpatul avand de executat in total o pedepasa de 4 ani inchisoare.
În fapt, s-a retinut ca in data de 30.08.2011, in jurul orei 20:30 inculpatul S. I. insotit de S. A. si alte persoane ramase neidentificate s-au deplasat la intersectia ..Buhusi Sector 3, unde au produs scandal public si au adus atingere bunelor moravuri prin aceea ca avand in mana un pistol a fugărit-o pe partea vatamata N. V. si pe cele 3 persoane care o insoteau.
La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta a avut in vedere toate probele administrate in cauza, deci si declaratiile partii vatamate si martorii si procesul-verbal de cercetare la fata locului intocmit de organele de politie, probe la care face referire petentul in cererea de revizuire, precum si criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 C.pen., circumstantele reale ale comiterii faptei, dar si circumstantele persoanale ale inculpatului in sensul ca acesta este recidivist si a comis fapta impreuna cu un minor.
Totodată, prima instanță a constatat că inculpatul a declarat recurs împotriva sentinței susmenționate, solicitând în principal achitarea și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, motivând că, pe de o parte, instanța de fond nu a luat in considerare declarațiile martorilor, declarații din care ar rezulta ca acesta nu a fost prezent la locul și la momentul producerii evenimentului ci s-a aflat la domiciliul său împreună cu soția și un prieten, iar pe de altă parte instanța de fond ar fi pronunțat o hotărâre nemotivată și a făcut o cercetare judecătorească superficială, întrucât nu a audiat toți martorii și a respins probele solicitate.
Instanța de recurs a reținut că probele administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu că inculpatul a săvârșit împreună cu fiul său S. A., fapta pentru care a fost trimis in judecata, astfel încât in mod legal si temeinic prima instanța a dispus condamnarea inculpatului și a făcut o justa individualizare a pedepsei aplicate, ținând seama de dispozițiile art.72 și 52 C.p., dar și de faptul că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postocondamnatorie și împreună cu un minor, astfel încât, a respins ca nefondat recursul inculpatului prin decizia penală nr.1311/22.06.2012 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate de petent, prima instanță a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel revizuirea poate fi cerută doar în cazurile expres prevăzute de art.394 C.p.p. În acest sens prin decizia nr.VII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C.p.p. este inadmisibila.
Motivele pe care își întemeiază condamnatul cererea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art.394 C.p.p. Mai mult, aceste motive au fost invocate în fața primei instanțe, fiind respinse motivate prin Încheierea de ședință din data de 08.02.2012. Astfel cererea privind efectuarea adresei către magazinul din zona de conflict pentru punerea la dispoziție a înregistrărilor din data de 30.08.2011 a fost respinsă ca neutilă și neconcludentă, întrucât în cursul urmăririi penale s-au solicitat aceste înregistrări, însă s-a refuzat înaintarea acestora, deținătorul neputând fi obligat să dețină și să înainteze aceste înregistrări câtă vreme situația de fapt reținută în cauză nu a avut urmări directe asupra acestuia.
Cererea privind efectuarea unei adrese către companiile de telefonie mobile Vodafone și Cosmote pentru comunicare listing telefonic a fost respinsa de asemenea, ca neutilă și neconcludentă întrucât nu se poate face dovada ca inculpatul sau o altă persoană ar fi efectuat aceste convorbiri sau că inculpatul s-ar fi aflat într-un anumit loc.
Cererea privind audierea a doi martori care s-ar fi aflat la fata locului a fost respinsa întrucât din actele si lucrările dosarului nu a rezultat ca ar fi fost prezente si alte persoane la fata locului, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a formulat această solicitare în cursul urmăririi penale și nu a indicat numele și adresele martorilor nici în instanță.
Cererea privind efectuarea unei expertize asupra calculatorului inculpatului, pentru a dovedi ca la momentul incidentului, inculpatul se afla acasă și lucra pe calculator, s-a respins ca neutilă și neconcludentă întrucât prin aceasta nu se face dovada efectivă că însuși inculpatul opera pe calculator.
Cererea privind efectuarea unei adrese către Secția 13 Poliție, pentru a face verificări cu privire la domiciliile martorilor Giuhat C. și D. N. A., a fost respinsă întrucât s-au efectuat verificări de către instanță în baza de date INEP, au fost emise mandate de aducere pe numele martorilor, iar la dosar s-au comunicat procesele verbale privind mandatele de aducere din care a rezultat ca acești martori nu mai domiciliază la adresele indicate.
Prima instanță a arătat că motivele invocate de condamnat în speța dedusă judecății reprezintă în fapt critici aduse sentinței de fond care pot constitui doar motivul promovării unei căi de atac ordinare și care, de altfel au fost invocate de către inculpat și în motivarea recursului, fiind analizate de către instanța de recurs.
Practic, revizuientul reiterează motivele invocate în primă instanță și în recurs, fără a indica fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ori alte motive prevăzute de art.394 C.p.p. și solicită reanalizarea aceleași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior. Or, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza.
D. urmare, s-a arătat că susținerile revizuientului nu pot constitui temei pentru revizuirea sentinței penale nr.224/08.03.2012 pronunțată în dosarul penal nr._/301/2011 al Judecătoriei Sector 3 București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal (la 12.02.2013 – data comunicării), revizuientul S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor orale, recurentul revizuient, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu solicită, în principal, admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit.a Cod procedură penală, dat fiind faptul că, la momentul efectuării cercetării penale nu s-a ținut cont de anumite probe pe care revizuientul le consideră admisibile în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu solicitarea astfel formulată, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a constatat - în mod corect - caracterul inadmisibil al cererii de revizuire cu care a fost sesizată de condamnatul S. I., în condițiile în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile care permit retractarea hotărârii definitive de condamnare, pe această cale.
Astfel, în cadrul acestei proceduri, nu este permisă reaprecierea probatoriului care a servit la pronunțarea acelei hotărâri și nici suplimentarea acestuia, câtă vreme nu se învederează, potrivit art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării pe fond a cauzei, în primă instanță și în căile ordinare de atac (recurs), exercitate de condamnatul S. I..
Față de toate aceste considerente, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.403 alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, iar, din oficiu, nu se constată motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S. I..
Constatând culpa procesuală a petentului revizuient condamnat, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 din Codul de procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat S. I. împotriva sentinței penale nr.245/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr._ .
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. O. A. N. V. A. P.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.M.G.G.-Jud.Sect.3
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 8/2016.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
