Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 553/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 553/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 553/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.553/R

Ședința publică din data de 21 martie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: B. A. E.

JUDECĂTOR: M. D.

JUDECĂTOR: V. F. B.

GREFIER: B. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de parte civilă D. C. și asigurator S.C.G. S.A. împotriva sentinței penale nr.287/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul asigurator S.C.G. S.A. prin consilier juridic L. M., recurentul parte civilă D. C. personal și asistat de avocat ales U. B. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București și intimatul inculpat D. V. în stare de libertate și asistat de avocat din oficiu G. R. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București – S.A.J.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se prezența la dosar a motivelor de recurs depuse din partea recurentul asigurator S.C.G. S.A.

Curtea procedează la identificarea recurentului inculpat D. V. care se legitimează cu C.I. . nr._, CNP_.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.

Apărătorul ales al recurentului parte civilă D. C., având cuvântul, critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate, apreciind că acestea sunt insuficiente având în vedere pierderile incomensurabile suportate de partea vătămată. În acest sens arată că partea civilă urma să se căsătorească, iar pe de altă parte, în prezent nu-și mai poate desfășura activitatea pentru care s-a specializat și din care-și câștiga existența, precizând că, înainte de a se petrece accidentul, acesta câștiga peste 20.000 euro.

De asemenea, arată că D. C. desfășura o activitate sportivă de performanță, fiind multiplu campion de lupte, sens în care a depus numeroase diplome la dosarul instanței de fond, activitate care, de asemenea, aducea venituri acestuia. În acest sens, consideră că trebuie avut în vedere că partea vătămată este un tânăr care a renunțat forțat la viața sportivă.

Mai arată că inculpatul, deși condamnat, se va reabilita în timp, însă partea vătămată a fost condamnat pentru tot restul vieții la o suferință permanentă, practic nu mai are un loc de muncă, multiplele intervenții chirurgicale punându-l în imposibilitate să-și câștige existența.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate, arătând că polițele RCA sunt simbolice, în general asigurătorul de răspundere civilă are interesul de a plăti o sumă cât mai mică, deci persoana asigurată, în speță partea civilă D. C., va beneficia de o sumă pe care o consideră simbolică, având în vedere pierderile suferite.

Consilierul juridic pentru recurentul asigurator S.C.G. S.A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris, modificarea hotărârii instanței de fond sub aspectul laturii civile, considerând că daunele morale și materiale acordate sunt nejustificat de mari.

Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat D. V., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța, arătând că acesta regretă sincer cele petrecute, precum și faptul că, fiind încheiată o poliță de răspundere contractuală, prejudiciul ar putea fi acoperit de asigurator.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate. În ce privește recursul părții civile D. C., consideră că este corectă obligarea părții responsabile civilmente la plata sumei stabilite, având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale. Consideră că instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că partea vătămată avea vârsta de 24 ani, la data săvârșirii faptei, avea în venit substanțial, precum și faptul că era practicant al unui sport de performanță.

În ce privește recursul formulat de S.C.G. S.A., solicită respingerea recursului acesteia ca nefondat.

Intimatul inculpat D. V., având ultimul cuvântul, declară că regretă cele petrecute.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 287 din data de 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a hotărât următoarele:

În baza art.184 alin. 2 și 4 Cod penal raportat la art.320¹ alin.7 Cod proc.pen a fost condamnat inculpatul D. V. (fiul lui P. și A., născut la data de 02.03.1988 în ., domiciliat în ., .. 33, jud. G., necăsătorit, studii medii, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, muncitor necalificat, CNP_), la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă (fapta din 16.09.2009).

În temeiul art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011 și au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse componente:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. 320¹Cod proc.pen – fapta săvârșită la data de 29.11.2009,

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin respectiva sentința penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. 320¹Cod proc.pen – fapta săvârșită la data de 29.11.2009.

S-a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

I s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.

În temeiul art. 86¹C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² C.pen, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² C.pen. care a început să curgă din 21.06.2011, momentul rămânerii definitive a sentinței penale nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G..

În temeiul art. 86³ alin.1 C.pen., i s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. De asemenea, s-a dispus ca datele prevăzute la literele b) – d) să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G..

În temeiul art.86³ alin.3 lit. a C.pen., inculpatul a fost obligat la desfășurarea, în primele 12 luni ale termenului de încercare, unei activități neremunerate, pe o durată de 150 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, fiind stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G..

I s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴ C.pen., referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 al.1 Cod proc.pen. și la art.998-999 cod civil a fost admisă acțiunea părții civile SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B. A., BUCUREȘTI și s-a dispus obligarea inculpatului D. V. la plata către aceasta a sumei de 4.781,80 lei cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art. 346 al.1 Cod proc.pen., la art.998-999 a fost admisă, în parte, acțiunea părții civile D. C.. A fost obligat inculpatul D. V. la plata sumei de 14.000 lei, cu titlu de daune materiale și respectiv a sumei de 400.000 lei cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile D. C..

În baza art.14 Cod proc.pen., art.346 al.1 Cod proc.pen. și art.49 și 55 din Legea nr.136/1995, s-a constatat că pentru inculpat despăgubirile materiale și morale dispuse, vor fi achitate de către S.C. G. ASIGURÃRI S.A în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele stabilite prin Ordinul CSA 20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În temeiul art.191 al.1 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.

În temeiul art.193 alin.1 și 4 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei către partea civilă D. Cãtãlin cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4, București din data de 22.05.2012, în dosarul de urmărire penală_/P/2009, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut că la data de 16.09.2009, în jurul orelor 07¹⁰, inculpatul D. V. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe . . Calea Văcărești, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 125, circulând pe calea de rulare a tramvaiului și ocolind refugiul pentru pietoni al stației RATB „Stadion”, l-a surprins și l-a accidentat pe partea vătămată D. C., care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, cauzându-i acestuia leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului din 16.09.2009 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie (file 3-9 d.u.p.), raport de expertiză medico legală nr.A1/_/06.11.2009 (file 15 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală completare nr.A1/_/01.11.2010 (fila 16 d.u.p.), raport de expertiză tehnică judiciară (file 39-47 d.u.p.), buletin de examinare clinică (filele 24-25 d.u.p), declarații învinuit și inculpat (filele 26-30, 84 d.u.p.), declarații părți vătămate (filele 31-33 d.u.p.), înscrisuri (file 57-67 d.u.p.), decont cheltuieli spitalizare (file 51-52 d.u.p.), polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG Nr._ (filele 53-54d.u.p.).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ .

La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: fișă cazier (fila 9), înscrisuri în circumstanțiere: contract individual de muncă (filele 33-35 d.i), certificat de naștere (fila 36 d.i.), contract prestări servicii (filele 37-39 d.i.), diplome (filele 40-58 d.i.), înscrisuri referitoare la transferul poliței de asigurare (filele 66-86 d.i.), înregistrare video (fila 60 d.i.), planșe foto (fila 61 d.i.), încheierea din 30 noiembrie 2010 din dosarul nr._ - Jud. G. (filele 93-94 d.i.), sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011 (filele 101-102 d.i.), chitanțe (filele 104-105 d.i.), note scrise depuse de G. Asigurări.

În cauză, inițial a fost citat în calitate de asigurator S.C. OTP GARANCIA ASIGURÃRI S.A, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG Nr._, iar ulterior, în urma înscrisurilor depuse la dosar a fost introdusă în cauză S.C. G. ASIGURÃRI S.A, ca urmare a transferului de portofoliu în baza Deciziilor nr. 151 și 152 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (file 67-71 d.i.).

La termenul din data de 16.01.2012, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.320¹ alin.1 Cod proc.pen., procedând la audierea acestuia în cursul cercetării judecătorești, declarația sa fiind consemnată la fila 25.

De asemenea, au fost audiați martorii R. L. N. (fila 90 d.i.) și B. M. (filele 91-93 d.i.).

Prin adresa înregistrată sub nr._/15.06.2011, Spitalul Clinic de Urgență „Dr.B. A.” s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.781, 80 lei, potrivit decontului de spitalizare (file 51-52 d.u.p.).

Partea vătămată D. Cătalin s-a constituit parte civilă în timpul urmăririi penale (fila 31 d.u.p.), iar la termenul din data de 16.10.2012 a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei daune materiale și 1.450.000 lei daune morale.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16.09.2009, în jurul orelor 07¹⁰, inculpatul D. V. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe . . Calea Văcărești, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 125, circulând pe calea de rulare a tramvaiului și ocolind refugiul pentru pietoni al stației RATB „Stadion”, l-a surprins și l-a accidentat pe partea civilă D. C., care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, cauzându-i acestuia leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului din 16.09.2009 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie (file 3-9 d.u.p.) și din raportul de expertiză tehnică judiciară (file 39-47d.u.p.), în care s-a precizat că impactul dintre autoturism și victimă s-a produs pe . pietonal din dreptul stației RATB „Stadion”, la o distanță transversală de cca. 1,5 m față de bordura interioară a refugiului pietonal. Tot în raport s-a preiczat că în desfășurarea evenimentului rutier s-au manifestat două stări de pericol:

- o stare de pericol potențial a fost creată de inculpatul D. V. prin faptul că nu a respectat semnificația indicatorului rutier „Ocolire prin dreapta”, deplasându-se prin stânga refugiului pietonal amplasat pe sensul de mers, încălcând prev. art. 31 lit. e din O.U. nr. 195/2002 și

- o stare de pericol efectiv creată de inculpatul D. V. prin faptul că nu a acordat prioritate de trecere victimei ce era angajată în traversarea regulamentară prin loc permis, marcat și semnalizat corespunzător, potrivit prev. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, starea de pericol efectiv și iminent declanșându-se în momentul în care victima a apărut în câmpul vizual și pe direcția de deplasare a autoturismului, în traversarea străzii.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, impactul putea fi evitat dacă conducătorul auto avea o viteză maximă de 36,0 km/h, viteză obligatorie din moment ce se afla în aproprierea unei treceri de pietoni și acorda prioritatea de trecere ce se impunea potrivit prev. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

De asemenea, potrivit raportului, victima D. C. se afla în situație legală de trafic în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni și nu avea cum să prevadă că autoturismul Dacia nu va opri pentru a-i acorda prioritatea de trecere. Această situație reținută a fost recunoscută de către inculpat atât în timpul urmăririi penale (declarații învinuit și inculpat filele 26-30, 84 d.u.p.), cât și în fața instanței (declarație inculpat fila 25 d.i.), arătând că regretă fapta și că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză.

În urma accidentului rutier a fost accidentată partea vătămată D. C.. Potrivit raportului de expertiză medico legală nr.A1/_/06.11.2009 (file 15 d.u.p.), coroborat cu raportul de expertiză medico-legală completare nr.A1/_/01.11.2010 (fila 16 d.u.p.), partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, la data de 16.09.2009. Pentru leziunile traumatice suferite a necesitat îngrijiri medicale de circa 80-85 zile, leziunile nepunând în primejdie viața victimei.

În drept, s-au reținut următoarele:

Fapta inculpatului D. V. care la data de 16.09.2009, în jurul orelor 07¹⁰, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe . . Calea Văcărești, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 125, circulând pe calea de rulare a tramvaiului și ocolind refugiul pentru pietoni al stației RATB „Stadion”, l-a surprins și l-a accidentat pe partea civilă D. C., care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, cauzându-i acestuia leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a produce o vătămare a integrității corporale a părții vătămate D. C. prin lovirea acestuia cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ la volanul căruia se afla.

Urmarea imediată a constituit-o împrejurarea că în urma accidentului rutier partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale de circa 80-85 zile, diagnosticul fiind de fractură ambe oase gambă stânga operată, status post sindrom de comportament gambă stângă.

D. fiind că leziunile traumatice suferite de partea vătămată D. C. au necesitat îngrijiri medicale de 80-85 zile, urmări prevăzute de art.182 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului D. V., elementul circumstanțial agravant special prevăzut de art.184 alin.2 Cod penal. Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului și elementul circumstanțial agravant special prevăzut de art.184 alin.4 Cod penal, deoarece vătămarea corporală s-a produs ca urmare a încălcării de către acesta a dispozițiilor legale care reglementează activitatea de a conduce un autoturism pe drumurile publice, respectiv inculpatul a încălcat atât prevederile art.135 alin.1 lit.h din HG 1391/2006 care îl obliga să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, cât și prevederile art.123 alin.1 lit. i din HG nr.1391/2006 care îi impunea să reducă viteza sub limita de 30 km/h, corelativ cu prev. art. 31 lit. e din OUG 195/2002.

Sub aspect subiectiv, instanța de fond a constatat că infracțiunea de vătămare corporală din culpă a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere conform art.19 alin.1 pct.2 lit.b, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, producerea unei vătămări a integrității corporale a părții vătămate ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația autoturismelor pe drumurile publice, dacă ar fi respectat indicatorul de obligare „Ocolire prin dreapta” și ar fi redus viteza de deplasare a autoturismului în apropierea trecerii de pieton, asigurându-se în mod corespunzător, culpa inculpatului fiind exclusivă în producerea accidentului.

Individualizarea judiciară a pedepselor

Având în vedere situația de fapt reținută, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 52 c.pen.

La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 c.pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 320¹ alin.7 Cod de procedură penală, gradul de pericol social concret al faptei, urmarea produsă, persoana inculpatului care în aceeași perioadă a săvârșit și alte infracțiuni privitoare la regimul de circulație și a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret față de fapta săvârșită, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de fond a reținut că în cauză vina este exclusiv a inculpatului, acesta nerespectând prevederile legale ce reglementează circulația rutieră pe drumurile publice, prin acțiunile sale creând o stare efectivă de pericol pentru siguranța circulației: nu a respectat regulile de depășire în dreptul stației de tramvai și nu a redus viteza de deplasare în aproprierea trecerii de pieton, asigurându-se în acest sens. În aceeași perioadă, inculpatul a mai săvârșit infracțiunile de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere a fost reținut și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge, fiind condamnat prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă suspendată condiționat pe o durată de 3 ani și 6 luni.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare inculpatului pentru prezenta infracțiune, fiind de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că, prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă suspendată condiționat pe o durată de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. 320¹Cod proc.pen – fapta săvârșită la data de 29.11.2009 și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. 320¹Cod proc.pen – fapta săvârșită la data de 29.11.2009.

Conform art.33 lit.a Cod penal concurs de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Astfel, în raport de data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză (16.09.2009), de data săvârșirii faptelor (29.11.2009) pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., data rămânerii definitive a acesteia - definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011, dar și în raport de fișa de cazier judiciar a inculpatului, cele 3 infracțiuni au fost săvârșite mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele. Instanța de fond a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a Cod penal, infracțiunile săvârșite aflându-se în concurs real.

Potrivit art.85 Cod penal, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspenarea sau până la râmânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se după caz dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

De asemenea, conform art.447 alin.1 Cod proc.pen. instanța competentă să se pronunțe asupra anulării suspendării condiționate este instanța care a judecat sau judecă în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage anularea suspendării condiționate.

Apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.85 Cod penal și art.447 Cod proc.pen., infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011 și infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză fiind concurente, instanța de fond a dispus, în temeiul art.85 Cod penal, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011.

Instanța de fond a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. 320¹Cod proc.pen – fapta săvârșită la data de 29.11.2009,

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsea aplicată prin prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

Cu privire la sporul de 4 luni închisoare aplicat, instanța de fond a considerat că acesta apare ca fiind necesar având în vedere perseverența infracțională a petentului, care în decursul unei perioade de timp de aproximativ 2 luni, septembrie 2009 – noiembrie 2009 a săvârșit 3 infracțiuni prin nerespectarea regulilor privind circulația rutieră. Mai mult, instanța de fond a considerat că sporul este necesar, având în vedere faptul că sporul reprezintă parte din pedepsele care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. S-a considerat că, față de numărul relativ mare al infracțiunilor comise într-un interval atât de scurt, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru pedeapsa cea mai grea. Instanța de fond a apreciat, totodată, că rolul sancționator și educator al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal nu ar putea fi atins în totalitate, în lipsa unui spor de pedeapsă în sarcina inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b C.pen., motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal. Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul electoral de a alege, deoarece fapta săvârșită de acesta nu are o conotație electorală. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c instanța de fond nu a considerat că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.

Având în vedere că în prezenta cauză inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nemafiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an, și față de situația că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, considerându-se că nu va mai săvârși alte infracțiuni, în baza art. 86¹ Cod penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit dispozițiilor art. 86² Cod penal, termen care a început să curgă de la data de 21.06.2011, momentul rămânerii definitive a primei condamnări prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G. potrivit art. 85 alin. 3 Cod pen.

În temeiul art. 86³ alin.1 C.pen., a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a dispus ca datele prevăzute la literele b) – d) să se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G..

În temeiul art. 86³ alin.1 lit. a C.pen., a impus inculpatului obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 150 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, urmând a fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G..

Instanța de fond, totodată a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴ C.pen., referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal instanța de fond a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Latura civilă

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că prin adresa înregistrată sub nr._/15.06.2011, Spitalul Clinic de Urgență „Dr.B. A.” s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4781, 80 lei, potrivit decontului de spitalizare (file 51-52 d.u.p.).

Potrivit art.313 din legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că potrivit decontului cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate D. C. (file 51-52 d.u.p), acesta a primit servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată în perioada 16.09._09, în valoare totală de 4781,80 lei, Spitalul Clinic de Urgență Dr.B. A., având dreptul de a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate de la persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv de la inculpatul D. V..

Față de cele sus-expuse, în temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 al.1 Cod proc.pen. și la art.998-999 cod civil, a fost admisă acțiunea părții civile SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B. A., BUCUREȘTI și inculpatul D. V. fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 4781, 80 lei cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare.

Cu privire la constituirea de parte civilă a părții vătămate D. C., instanța de fond a constatat următoarele:

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă, instanța de fond a constatat că în urma incidentului, partea civilă a suferit două operații chirurgicale dată fiind . la ambele oase gamba stângă, fiind necesară introducerea unei tije metalice. A necesitat în total 80-85 de zile de îngrijiri medicale. Din cauza imobilizării la pat, s-a impus un regim alimentar sever și medicamentație specială, toate acestea ducând la efectuarea unor cheltuieli ridicate. Susținerile părții civile s-au coroborat cu declarațiile martorului R. L. N. (fila 90) și ale martorei B. M. (filele 91-92), care au arătat că tratamentul medicamentos a fost destul de costisitor, în plus pe durata spitalizării au acordat diferite atenții, nepăstrând chitanțe în acest sens, estimând un cost aproximativ de 3.000 de euro. Instanța de fond a reținut faptul că este excesiv a se solicita victimelor accidentelor rutiere să-și preconstituie înscrisuri în vederea dovedirii daunelor materiale suferite în urma vătămării corporale, dat fiind că prioritar în situația acestora este recuperarea stării de sănătate.

Prin urmare, dată fiind durata mare de îngrijiri medicale, multiplele intervenții chirurgicale, nevoile datorate tratamentului special (deplasare cu cadru, îngrijiri acordate de alte persoane, alimentație specială), instanța de fond, în temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art.346 al.1 Cod proc.pen., la art.998-999 și la art.1003 cod civil a admis, în parte, acțiunea părții civile D. Cãtãlin obligându-l pe inculpat la plata sumei de 14.000 lei, în favoarea părții civile, cu titlu de daune materiale. Instanța de fond a apreciat că acest cuantum este dovedit a fi cheltuit de partea vătămată, în acest sens fiind declarațiile celor doi martori audiați în cauză, precum și înscrisurile depuse de partea vătămată în cursul urmăririi penale (file 57-66 d.u.p.) din care a rezultat efectuarea unor cheltuieli materiale de 12.000 lei pentru recuperarea fizică. La această sumă instanța de fond a apreciat că se impun a se adăuga cei 2.000 de lei dați avans de partea vătămată conform chitanței din 02.06.2009 (fila 67 d.u.p.), pentru contractarea unei formații care urma să presteze la nunta programată la doar o lună după producerea accidentului rutier, respectiv 17.10.2009, nuntă care nu a mai avut loc.

Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă, instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili un preț pe suferința produsă acesteia ca urmare a fracturării la ambele oase gamba stângă, fiind necesară introducerea unei tije metalice, acesta având nevoie în total de 80-85 de zile de îngrijiri medicale în urma accidentului rutier.

Instanța de fond a constatat că la momentul producerii accidentului, partea vătămată avea 24 de ani, făcea sport de performanță și lucra ca ospătar la un restaurant din București, câștigând conform declarațiilor martorilor în jur de 5.000-6.000 lei pe lună. Acestea sunt susținute de înscrisurile depuse la dosar (diplome privind performanțele sportive - 2 titluri de campion național la lupte libere, contract individual de muncă, contract prestări servicii). Totodată, în momentul accidentului acesta urma să se căsătorească, evenimentul fiind amânat datorită accidentului. Ca urmare a traumatismului, s-a reținut că partea civilă nu mai poate desfășura activitatea din care-și câștiga existența – aceea de ospătar, deoarece se deplasează cu dificultate și nu poate sta mai mult de două ore în picioare, în plus fiind obligat să-și încheie și activitatea sportivă. Instanța de fond a apreciat că toate aceste suferințe și neplăceri provocate părții civile ca urmare a accidentului rutier nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrității corporale a părții vătămate. Totodată, instanța a luat în considerare vârsta fragedă a acestuia, 24 de ani, vârstă la care acest tânăr avea toată viața înainte atât pentru a face performanță sportivă, cât și pentru desfășurarea activității din care-și câștiga existența. Instanța de fond a constatat că în mod definitiv partea civilă nu va putea desfășura aceleași activități și la același nivel ca în momentul anterior accidentului. Nu în ultimul rând însă, instanța a reținut că daunele morale nu pot constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale nu se pot folosi mijloace de probă pentru dovedirea existenței și întinderii acestora.

În aprecierea daunelor morale s-au reținut, însă, urmările produse integrității corporale a părții vătămate sus-descrise, suferința fizică la care a fost supus atât în momentul producerii incidentului, cât și ulterior prin intervențiile chirurgicale și îngrijirile medicale la care a fost supus, cât și faptul că traumatismul îl va împiedica să-și reia aceleași activități prin care-și câștiga existența.

Prin urmare, în temeiul art.14 Cod proc.pen. rap. la art. 346 al.1 Cod proc.pen., la art. 998-999 și la art.1003 Cod civil a admis, în parte, acțiunea părții civile D. Cãtãlin obligându-l pe inculpat la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de daune morale.

Prima instanță a reținut că la data producerii accidentului, 16.09.2009, mașina condusă de inculpat era asigurată conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG nr._ valabilă de la data de 19.05.2009 până la 18.11.2009 la OPT GARANCIA ASIGURÃRI SA. (fila 53 d.u.p.), în prezent aceasta fiind cedată către S.C. G. ASIGURÃRI S.A, ca urmare a transferului de portofoliu în baza Deciziilor nr. 151 și 152 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (filele 67-71 d.i.).

Conform art. 49 din legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România „asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art.55 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite.” Potrivit Deciziei Nr. 1 din 28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în recurs în interesul legii, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Pe cale de consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiată, inculpatul D. V. are dreptul ca asiguratorul să plătească în locul său sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune civile ca urmare a decesului victimei.

Astfel, potrivit art.18 alin.1 din Ordinul CSA nr. 20 din 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, „documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisa, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.”

Astfel, având în vedere cele arătate, în baza art.14 Cod proc.pen., art.346 al.1 Cod proc.pen. și art.49 și 55 din Legea nr.136/1995, s-a constatat că pentru inculpat despăgubirile materiale dispuse vor fi achitate de către S.C. G. ASIGURĂRI S.A. în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele stabilite prin Ordinul CSA 20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG nr._.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea civilă D. C., fără a preciza motivele de recurs și asiguratorul S.C. G. ASIGURĂRI S.A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 21.02.2013 sub nr._ .

Motivele de recurs formulate de partea civilă D. C., prin avocat ales, au fost invocate oral, în ședință publică și consemnate pe larg în practicaua (partea introductivă) a prezentei hotărâri.

Astfel, acesta a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate, apreciind că acestea sunt insuficiente având în vedere pierderile incomensurabile suportate de partea vătămată. În acest sens partea civilă a arătat că urma să se căsătorească, iar pe de altă parte, în prezent nu-și mai poate desfășura activitatea pentru care s-a specializat și din care-și câștiga existența, precizând că, înainte de a se petrece accidentul, acesta câștiga peste 20.000 euro, arătând că desfășura, printre altele, o activitate sportivă de performanță, fiind multiplu campion de lupte.

Pe cale de consecință, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate.

Asigurătorul S.C. G. ASIGURĂRI S.A., prin consilier juridic, a solicitat modificarea sentinței pe latură civilă pentru următoarele motive:

Privitor la despăgubirile pentru daunele materiale, a solicitat înlăturarea acelor sume pentru care partea civilă nu a depus documente justificative.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă, asiguratorul a considerat că sumele reprezentând daunele morale trebuie să fie niște sume simbolice, în corelare cu situația financiară a mediului local, făcând trimitere în acest sens, la lucrarea elaborată sub Egida Fondului de Protecție a Victimelor Străzii a denumită „Ghid pentru soluționarea daunelor morale”.

În consecință, având în vedere cele învederate, a solicitat diminuarea acestor daune acordate de instanța de fond.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.385⁶ alin.2 și 3 Cod procedură penală Curtea,apreciază recursurile formulate ca fiind neîntemeiate, pentru considerentele următoare:

În fapt, la data de 16.09.2009, în jurul orelor 07¹⁰, inculpatul D. V. a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe . . Calea Văcărești, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 125, circulând pe calea de rulare a tramvaiului și ocolind refugiul pentru pietoni al stației RATB „Stadion”, l-a surprins și l-a accidentat pe partea vătămată D. C., care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, cauzându-i acestuia leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din 16.09.2009 și planșele fotografice efectuate cu această ocazie (file 3-9 d.u.p.), raport de expertiză medico legală nr.A1/_/06.11.2009 (file 15 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală completare nr.A1/_/01.11.2010 (fila 16 d.u.p.), raport de expertiză tehnică judiciară (file 39-47 d.u.p.), buletin de examinare clinică (filele 24-25 d.u.p), declarații învinuit și inculpat (filele 26-30, 84 d.u.p.), declarații părți vătămate (filele 31-33 d.u.p.), înscrisuri (file 57-67 d.u.p.), decont cheltuieli spitalizare (file 51-52 d.u.p.), polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG Nr._ (filele 53-54d.u.p.).

În faza de urmărire penală, inculpatul D. V. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, ulterior în faza de judecată însușindu-și în totalitate acuzațiile, judecata desfășurându-se conform art.320¹Cpp.

În drept, fapta inculpatului D. V. care la data de 16.09.2009, în jurul orelor 07¹⁰, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe . . Calea Văcărești, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 125, circulând pe calea de rulare a tramvaiului și ocolind refugiul pentru pietoni al stației RATB „Stadion”, l-a surprins și l-a accidentat pe partea civilă D. C., care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, cauzându-i acestuia leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere, în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Curtea apreciază că pedeapsă aplicată de prima instanță, de 10 luni închisoare, este temeinică, fiind respectate prevederile art.72 Cp și art.320¹al.7 Cpp.

Totodată, în mod justificat a anulat prima instanță beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011.

Având în vedere că infracțiunile pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul prin sentința sus-menționată sunt concurente cu infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, în mod corect prima instanță de fond a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și a repus în individualitatea lor următoarele pedepse componente:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin respectiva sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. 320¹Cod proc.pen – fapta săvârșită la data de 29.11.2009,

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, în mod corect a contopit instanța pedeapsa aplicată prin prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1010/09.06.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 21.06.2011, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

Sporul aplicat pedepsei inculpatului este justificat, astfel cum a arătat și prima instanță, față de împrejurarea că acesta a săvârșit, totuși, într-un interval redus de timp, mai multe infracțiuni prin care a încălcat legea circulației.

Raportat la modalitatea de executare a acestei pedepse, Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că nu se impune ca inculpatul să fie privat de libertate.

În acest sens, Curtea are în vedere că inculpatul, nu a mai săvârșit alte infracțiuni până în prezent, astfel încât nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, Curtea are în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune din culpă, iar nu cu intenție, astfel încât nu se poate afirma că a dovedit perseverență infracțională, care să reclame o executare efectivă a pedepsei aplicate.

Aceste împrejurări conturează opinia Curții că scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, conform art. 52 al.1 Cp, poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Față de acestea, fiind îndeplinite toate condițiile art.86¹ Cp, în mod justificat prima instanță a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.

În același sens, Curtea apreciază că este necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere, pentru asigurarea atingerii scopului pedepsei, având în vedere repetatele încălcări ale dispozițiilor OUG nr.195/2002.

Cu privire la latura civilă, instanța reține că partea vătămată D. C. s-a constituit parte civilă după cum urmează:

- 50.000 lei cu titlul de daune materiale;

- 1.450.000 lei cu titlul de daune morale ;

Curtea reține în primul rând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului D. V., referitoare la fapta delictuală (accidentul produs), prejudiciul creat, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a săvârșit fapta, cu forma de vinovăție a culpei, în urma accidentului partea civilă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-85 zile, necesitând mai multe intervenții chirurgicale.

Alături de inculpat, în temeiul răspunderii contractuale, astfel cum a arătat și prima instanță, este chemat să răspundă față de terții prejudiciați prin accidente auto și asigurătorul S.C. G. ASIGURÃRI S.A, fiind îndeplinite în cauză cerințele art.49 – 52 din Legea nr.136/1995.

Cu privire la daunele materiale acordate părții civile D. C., Curtea apreciază că suma de 14.000 lei, acordată de prima instanță este justificată de probele administrate. Astfel, Curtea are în vedere că partea civilă a suferit două operații chirurgicale dată fiind . la ambele oase gamba stângă, fiind necesară introducerea unei tije metalice; a necesitat în total 80-85 de zile de îngrijiri medicale. Din cauza imobilizării la pat, s-a impus un regim alimentar sever și medicamentație specială, toate acestea ducând la efectuarea unor cheltuieli ridicate. Susținerile părții civile s-au coroborat cu declarațiile martorului R. L. N. și ale martorei B. M., care au arătat că tratamentul medicamentos a fost destul de costisitor, în plus pe durata spitalizării au acordat diferite atenții, nepăstrând chitanțe în acest sens, estimând un cost aproximativ de 3.000 de euro.

Cu privire la criticile formulate cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea constată următoarele. În primul rând, daunele morale reprezintă o modalitate, creată jurisprudențial, de acoperire a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contrast cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei ca urmare a producerii faptei păgubitoare (respectiv distrugeri de bunuri, cheltuieli pentru tratamente medicale, pentru decesul victimei etc.).

Daunele materiale, deci, nu reprezintă o micșorare a patrimoniului victimei, ci reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al victimei, ce poate cuprinde mai multe componente. Astfel, daune morale pot fi suferințele subiective ale victimei ori apropiaților acesteia, suferințe care în cazul victimei pot fi de natură fizică (dureri, suferințe provocate de tratamente etc.) ori pur psihice (prejudiciul estetic, de agrement, afectarea negativă a vieții sociale, profesionale, de familie etc.).

Din acest motiv, nu există nici un criteriu (nici măcar jurisprudențial) pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței, de la caz la caz.

În speță, Curtea constată că leziunile produse ca urmare directă a accidentului sunt grave, partea civilă D. C. fiind intens afectată în urma producerii acestui accident, sub mai multe aspecte ale vieții sale, respectiv profesional, social și familial.

Astfel, partea civilă avea 24 de ani, făcea sport de performanță și lucra ca ospătar la un restaurant din București, câștigând conform declarațiilor martorilor în jur de 5.000-6.000 lei pe lună. Acestea aspecte sunt susținute de înscrisurile depuse la dosar (diplome privind performanțele sportive - 2 titluri de campion național la lupte libere, contract individual de muncă, contract prestări servicii). Totodată, în momentul accidentului acesta urma să se căsătorească, evenimentul fiind amânat datorită accidentului. Ca urmare a traumatismului partea civilă nu mai poate desfășura activitatea din care-și câștiga existența – aceea de ospătar, deoarece se deplasează cu dificultate și nu poate sta mai mult de două ore în picioare, în plus fiind obligat să-și încheie și activitatea sportivă. Totodată, în acord cu prima instanță, Curtea ia în considerare vârsta fragedă a acestuia, 24 de ani, vârstă la care partea avea toată viața înainte atât pentru a face performanță sportivă, cât și pentru desfășurarea activității din care-și câștiga existența.

Prin urmare, partea civilă a suferit un prejudiciu ridicat de ordin moral, întreaga sa viață fiind schimbată, suferind și dureri fizice de intensitate mare, în condițiile în care era o persoană încă în dezvoltare, la data accidentului.

Față de acestea, în cauză se justifică acordarea unor daune morale în cuantum ridicat, pentru a asigura o reparare cât mai cuprinzătoare a suferințelor îndurate de tânărul în cauză.

Curtea apreciază că în astfel de cazuri trebuie să fie stabilită o sumă apreciată ca suficientă pentru acoperirea daunelor morale (suferințe îndurate, prejudiciu de agrement, estetic etc.), ce se stabilește de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei spețe.

Cu privire la partea civilă D. C., Curtea apreciază că suma de 400.000 lei este necesară și suficientă pentru acoperirea daunelor morale suferite de către aceasta. Curtea observă cu suma este superioară sumelor ce se acordă în mod obișnuit cu titlul de daune morale în jurisprudența instanțelor române, în caz de vătămări corporale ori deces, însă este justificată de circumstanțele cauzei (victima tânără, ce își câștiga existența, sportiv de performanță, cu perspective de viitor foarte bune, persoană activă, care după producerea accidentului a devenit o persoană cu dificultăți evidente de a-și câștiga existența).

Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că atât criticile formulate de către partea civilă, cât și cele formulate de către asigurător, nu sunt întemeiate.

Prin urmare, Curtea, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asigurătorul S.C. G. S.A. și partea civilă D. C. și îi obligă la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asigurătorul S.C. G. S.A. și partea civilă D. C..

Îi obligă pe aceștia la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B. A. E. M. D. V. F. B.

GREFIER,

B. C.

Red. V.F.B./Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/19.04.2013

J. Sector 4 – jud: R.-N. O.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 553/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 553/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI