Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1606/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1606/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-08-2012 în dosarul nr. 1606/2012
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
_
DECIZIA PENALĂ NR. 1606/R
Ședința publică de la 24 august 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I. T.
JUDECĂTOR D. M.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpata B. T. împotriva încheierii de ședință din data de 20 august 2012 pronunțate de către Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurenta inculpată B. T. în stare de arest preventiv și asistată de avocat M. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/212 depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, revocarea măsurii arestării preventive considerând că nu mai sunt întrunitele elementele care au stat la baza arestării preventive. Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatei, nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, apreciind că cercetarea judecătorească se poate desfășura cu aceasta în stare de libertate, urmând ca aceasta să se prezinte la termenele de judecare, fără a impieta buna desfășurare a procesului penal. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat. În raport de gravitatea faptei și modul de operare a infracțiunii, apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică, temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, iar lăsată în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 august 2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr._ 12, în baza art. 300¹ alin. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. T., arestată în baza MAP nr.63/UP/03.03.2012 emis de către Tribunalul București, Secția a II-a Penală, și M. D. M., arestat în baza MAP nr. 64/UP/03.03.2012 emis de către Tribunalul București, Secția a II-a Penală.
În baza art. 300¹ alin. 3 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M. D. M. de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul București nr. 480/P/2012 din data de 17.08.2012, inculpata B. T. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 – 175 lit. c, d C.pen. și inculpatul M. D. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 – 175 lit. d C.pen.
S-a reținut că la data de 31.01.2012, în jurul orei 5.30, după ce inculpata B. T. a născut, neasistată medical, un copil de sex femeiesc în greutate de aproximativ 2.800 grame, în subsolul Spitalului Județean I., apoi l-a înfășurat în diverse obiecte de îmbrăcăminte, inculpatul M. D. M. a introdus nou născutul într-un sac de plastic, pe care l-a amplasat într-o încăpere din subsolul unității spitalicești menționate, nou născutul fiind găsit în acel loc în jurul orei 7.00, în stare de hipotermie.
Prin încheierea de ședință din data de 03.03.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția II penală, în dosarul nr._, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. D. M. și inculpata B. T., pe o perioadă de 29 de zile, fiind emise MAP 64/03.03.2012 și MAP 63/03.03.2012.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită, succesiv, până la data de 29.08.2012, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 300¹ alin. 1 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit art. 300¹ alin. 3 C.pr.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Raportând situația din prezentul dosar la dispozițiile citate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și prelungită cu respectarea dispozițiilor legale prin încheierile din datele de 03.03.2012, 28.03.2012 ale Tribunalului București Secția a II-a Penală, 30.04.2012 a Curții de Apel București Secția I Penală și 29.05.2012, 25.06.2012 și 24.07.2012 ale Tribunalului București Secția I Penală.
Totodată, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 C.pr.pen. pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul a considerat că nu a intervenit o modificare în probele reținute anterior ca reprezentând indicii temeinice de natură a duce o persoană independentă la concluzia că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, respectiv: procesele-verbale de cercetare la fața locului împreună cu planșele foto aferente, raportul de expertiză medico legală A_ privind pe numita B. T., raportul de expertiză medico-legală nr. A_ privind pe noul născut sex femeiesc – B. M., foaia de observație clinică a nou-născutului, raportul de expertiză medico-legală – examen ADN nr. A_, raport de constatare tehnico-științifică nr._/2012 al D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic, declarații de martori, declarațiile inculpaților, procesul-verbal de conducere în teren cu planșa foto aferentă, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 444.184/30.03.2012 D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic asupra comportamentului simulat la inculpatului M. D. M., care a stabilit existența unor modificări specifice comportamentului simulat în cazul răspunsurilor inculpatului la întrebările „Tu ai mutat copilul în camera din fundul holului?”, „În data de 31.01.2012 ai mutat copilul în camera din fundul holului”, întrebări la care în cazul inculpatei B. T. nu s-au identificat modificări specifice comportamentului simulat potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 444.185/30.03.2012 D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic, adresa nr._/25.04.2012 a D.G.P.M.B. – Serviciul de Analiză a Informațiilor împreună cu anexele aferente.
În același timp, s-a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a aprecia în acest sens, Tribunalul a avut în vedere împrejurările în care se reține că inculpații au săvârșit fapta – asupra unui nou-născut, lipsit total de apărare, de către mama acestuia și de către o persoană care, la acea dată, putea să considere în mod rezonabil că ar putea fi tatăl copilului, fără a lua măcar în considerare posibilitatea de a depune copilul presupus nedorit în fața unuia dintre saloanele Spitalului Județean I., în subsolul căruia a avut loc nașterea, pentru ca acesta să aibă o șansă de salvare, ci abandonându-l pe acesta într-un loc în care era expus frigului și riscului evident de deces.
S-a mai arătat că fapte de asemenea natură sunt apte, prin ele însele, în ciuda unor circumstanțe personale favorabile inculpaților, să trezească o stare de puternică indignare, de temere în rândul opiniei publice în ipoteza cercetării în stare de libertate a presupușilor autori, stare ce nu a încetat în intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive. Acest pericol pentru ordinea publică nu este dat în prezenta cauză de posibilitatea ca inculpații să reia activitatea infracțională reținută în sarcina lor, ci de gravitatea faptei și de reacția generală a publicului față de aceasta.
Totodată, Tribunalul a apreciat că interpretarea art.136 alin.1 C.pr.pen., referitor la scopul măsurilor preventive, nu trebuie să se limiteze doar la necesitatea realizării unor acte de urmărire penală sau de cercetare judecătorească, ci trebuie să aibă în vedere și scopurile procesului penal, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1 C.pr.pen., unul dintre acestea fiind apărarea ordinii de drept, care, la acest moment, nu s-ar putea realiza prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate față de inculpați, motiv pentru care a fost respinsă solicitarea inculpatului M. D. M. de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata B. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a solicitat a se avea în vedere atitudinea sinceră, faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale și că are doi copii minori în întreținere. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpata recurentă, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în condițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-au schimbat (148 lit. f si art 143 C.p.p) și justifică în continuare privarea de libertate a acesteia.
Astfel, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent nu este de natură a infirma concluzia inițială, aceea a existenței în cauză a cel puțin unor indicii temeinice, în sensul art.681 Cod procedură penală, care susțin presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpata să fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, fiind așadar îndeplinite condițiile impuse de art.143 Cod procedură penală. Sub acest aspect relevante sunt: declarațiile inculpaților, procesele-verbale de cercetare la fața locului împreună cu planșele foto aferente, raportul de expertiză medico legală A_ privind pe numita B. T., raportul de expertiză medico-legală nr. A_ privind pe noul născut sex femeiesc – B. M., foaia de observație clinică a nou-născutului, raportul de expertiză medico-legală – examen ADN nr. A_, raport de constatare tehnico-științifică nr._/2012 al D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic, declarații de martori, procesul-verbal de conducere în teren cu planșa foto aferentă, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 444.184/30.03.2012 D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic asupra comportamentului simulat la inculpatului M. D. M., raportul de constatare tehnico-științifică nr. 444.185/30.03.2012 D.G.P.M.B. – Serviciul Criminalistic, adresa nr._/25.04.2012 a D.G.P.M.B. – Serviciul de Analiză a Informațiilor împreună cu anexele aferente.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.f C.p.p., de asemenea, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei din urmă cerințe impuse de lege, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii imputate (prin care s-a atentat la cea mai importantă valoare socială ocrotită de legea penală- viața), la modalitatea concretă în care se presupune că faptele au fost comise (asupra unui copil nou-născut, lipsit de orice posibilitate de apărare, chiar de persoana care avea îndatorirea legală și morală de a-l ocroti, abandonându-l într-un loc unde exista un risc major de deces, deși exista posibilitatea salvării sale prin plasarea sa într-un alt loc, accesibil, din cadrul Spitalului Județean I., în subsolul căruia a avut loc nașterea), dar și de indignarea colectivității pe care o astfel de faptă, puternic reprobabilă, o cauzează, elemente ce, coroborate, conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că inculpata nu are antecedente penale și are doi copii minori nu este de natură a determina per se o punere în libertate în raport de criteriile analizate anterior, cu atât mai mult cu cât victima acestei fapte a fost chiar un alt copil al inculpatei.
În raport de considerentele expuse și de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpatei (03.03.2012) în care autoritățile judiciare au avut o atitudine activă, administrând probele necesare în cauză, Curtea apreciază că arestarea preventivă a inculpatei nu se întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, apreciind că o măsură alternativă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 136 alin. 1 Cpp și în raport de faptul că cercetarea judecătorească nu a fost încă începută, privarea de libertate fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata B. T. împotriva încheierii de ședință din data de 20 august 2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr._ 12.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. D. M. C. C.
GREFIER,
M. G.
Red.I.T./Th.red.C.V.M.-ex.2/03.09.2012
T.B. S I pen – jud.L.M.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 433/2013. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 26/2013. Curtea... → |
|---|
