Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 427/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 427/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.427
Ședința publică de la 01 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. U.
JUDECĂTOR – C. C. JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror P. R..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul V. G. E. împotriva sentinței penale nr.1155/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat V. G. E., personal și asistat de apărător ales, avocat C. B. N. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că cercetarea judecătorească este incompletă întrucât în cauză se impune efectuarea unei noi expertize medico legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei deoarece există serioase urme de îndoială cu privire la concluziile primei expertize efectuate în cauză.
În subsidiar, față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de conduita inculpatului, de urmarea produsă de fapta săvârșită, consideră că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cu privire la primul motiv de recurs, solicită a se observa că primul raport de expertiză a fost efectuat pe baza unei declarații inițiale, olografă, cu privire la o anumită cantitate de alcool consumată de către inculpat, fiind înlăturate celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile învinuitului și ale inculpatului, care au forță probantă superioară față de declarația olografă dată inițial de inculpat. Mai mult, declarațiile învinuitului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
De altfel, solicită a se observa că inclusiv în raportul de expertiză, medicul legist precizează că există o discordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea probei, considerând că aceasta nu este utilă soluționării cauzei. Consideră că valoarea alcoolemiei a fost stabilită în mod corect în cauză. Din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală rezultă faptul că acesta a consumat o sticlă de bere. Această declarație este susținută și de martora D. A. V.. Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației sale. Apreciază că declarațiile martorilor audiați în cauză în faza de cercetare judecătorească nu sunt obiective având în vedere relațiile de prietenie dintre inculpat și acești martori.
Pe fondul cauzei, consideră că soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, pedeapsa aplicată de instanță fiind legală și adecvată cu scopul și funcțiile acesteia având în vedere valoarea socială a faptei săvârșite de inculpatul și pericolul creat de acesta prin fapta comisă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, în subsidiar, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, față de împrejurările concrete, de urmarea produsă și de persoana inculpatului, solicită a se aprecia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pe de altă parte, solicită a se constata că inculpatul nu a fost implicat într-un accident rutier, are permis de conducere de 10 ani și nu a mai sancționat administrativ pentru acest gen de infracțiuni. Trebuie avute în vedere și manifestările neuropsihice pe care le prezenta inculpatul la momentul la care a fost examinat de către medicul legist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că menține declarații date anterior în cauză.
CURTEA
Asupra recursului penal ;
Prin sentința penală nr.1155 din data de 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit.a Cod penal raportat la art. 76 lit.d Cod penal a condamnat pe inculpatul V. G. E., la o pedeapsă de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât cea admisă de lege.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod pr. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 189 Cod pr. penală onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul București.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1- București nr. 9798/P/2011 din data de 06.08.2012, s-a reținut că la data de 12.05.2011 organele de poliție au constatat în urma unui control de rutină că inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât cea admisă de lege.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă, procesul - verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raport de expertiza medico-legala.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului precum și a martorilor D. A. A. și D. A. V. .Totodată, inculpatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri..
Instanța de fond a reținut că la data de 12.05.2011, in jurul orei 02.10 organele poliției rutiere au oprit pentru un control de rutină autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce era condus pe . inculpatul V. G. E. Fiind testat cu aparatul „Drager", s-a constatat o îmbibație alcoolică de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat potrivit diagramei alcooltest. Ulterior, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Institutul Medico-Legal M. Minovici pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1156 din data de 12.05.2011 cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml sânge a fost de 1,40 g %0 la ora 02.50 si de 1,20 g%o.la ora 03.50 inculpatul având așadar o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege.
În urma calculului retroactiv al alcoolemiei s-a concluzionat ca la moment-depisjiarii inculpatul avea o alcoolemie teoretica in creștere de cea 1,50 g%o.
în drept, fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumuri publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibate alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existenta elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturile alcoolice a rezultat din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. în acest sens instanța a reținut declarațiile inculpatului care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice anterior, declarații ce s-au coroborat cu procesul - verbal încheiat la fața locului și cu rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului cu aparatul alcooltest și în urma prelevării probelor biologice. Totodată, consumul de alcool de către inculpat a fost dovedit și de declarația martorilor audiați în cauză.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținu că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a .participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În conformitate cu art.72 C.pen., la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului.
Din analiza probelor a reieșit că inculpatul nu are antecedente penale a avut o conduită bună atât înainte, cât și după săvârșirea faptei. Pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, acesta recunoscând și regretând săvârșirea faptei. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul a avut o conduită conformă cu normele sociale, are un loc de munca stabil si este cunoscut in societate ca o persoana responsabila, are o familie și un copil minor în întreținere.
Acestor împrejurări li s-a dat relevanță din perspectiva art.74 alin.1 lit.a Cod penal fiind privite ca circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei conform art.76 lit.e Cod penal.
Instanța a înlăturat apărările inculpatului cu privire la lipsa pericolului social al infracțiunii ca neîntemeiate. Astfel, împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice pe o distanță scurtă, la o oră când traficul era redus și pentru a-l transporta la spital pe prietenul său nu este de natură să conducă la concluzia că fapta sa a adus o atingere minimă valorilor ocrotite, textul de incriminare neimpunând parcurgerea unei anumite distanțe pentru reținerea infracțiunii respective. În același sens, nici motivul invocat de către inculpat respectiv pretinsa afecțiune a martorului D. A. A. nu a putut conduce la înlăturarea răspunderii penale câtă vreme se putea apela la serviciile de urgență sau medicale puse la dispoziția cetățenilor.
Simpla împrejurare că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice a fost de natură să creeze un pericol pentru ceilalți participanți la trafic. Pe de altă parte, parcurgerea acestei distanțe scurte - în aprecierea inculpatului - nu se datorează voinței acestuia care ar fi putut să se desesizeze și să continue drumul cu un alt mijloc de transport, ci faptului că a fost oprit de organele de poliție.
De asemenea, nici împrejurarea că în buletinul de examinare clinică s-a
reținut că inculpatul avea vorbirea clară și un comportament ordonat nu este de natură să conducă la concluzia că fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de 1,40 g/l este lipsită de pericol social, știut fiind că ingerarea de alcool poate genera manifestări psihice diferite de la individ la individ dar pericolul pentru siguranța rutieră este dat
Din punct de vedere al individualizării judiciare a executării pedepsei instanța a constatat că având în vedere elementele deja examinate, pedeapsa își poate atinge scopul și fără executarea în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat.
În consecință conf.art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pentru un termen de încercare de 2 ani și 8 luni calculat conform art.82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod pr. penală raportat la art. 83 Cod penal, s-a atras atenția condamnatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs V. G. E., pentru nelegalitate și netemeinice învederând că probele administrate în cauză sunt incomplete și se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, deoarece ar exista dubii cu privire la concluziile primei expertize.
În subsidiar recurentul-inculpat a solicitat aplicarea dispozițiilor art.181 Cod penal, deoarece fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei și de urmarea nesemnificativă produsă de fapta sa.
Curtea, examinează hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent și din oficiu, întreaga cauză, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în baza cărora s-au reținut corect starea de fapt, încălcarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului.
În fapt a rezultat din probe, că la data de 12.05.2011, organele de poliție au constatat, în urma unui control de rutină, că inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât aceea admisă de lege.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1156 din 12.05.2011, inculpatul avea o alcoolemie de 1,40 gr %0 la ora02.50 și de 1,20 gr la %0 la ora 03,50 aceasta fiind peste limita legală.
În urma calculului retroactiv al alcoolemiei s-a concluzionat că, la momentul depistării, inculpatul avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1.50 gr %0.
În raport de datele rezultate din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie și de concluziile calculului retroactiv al alcoolemiei, instanța de recurs apreciază că noua expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei este neconcludentă și inutilă, concluziile acestei expertize solicitate nefiind de natură a contrazice constatările din buletinul de analiză, care au la bază metode științifice de determinare.
Actele comise de inculpatul V. G. au fost judicios încadrate juridic în infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În mod legal prima instanță a stabilit că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, evaluând corect că procentul foarte mare de alcoolemie demonstrează comportamentul de sfidare a legilor și ordinii de drept. Prin fapta sa, inculpatul a creat un pericol real pentru siguranța circulației rutiere și prin împrejurarea că acesta conducea auto pe o arteră principală de circulație. Așadar, este exclusă aplicarea art.181 Cod penal.
Individualizarea pedepsei de 8 luni închisoare (cu aplicarea art.81-82 Cod penal) aplicată inculpatului V. G. E., s-a făcut în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, de împrejurările reale ale comiterii faptei (procentul foarte mare de alcoolemie, locul depistării) și de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, însă o comportare nesinceră în cursul procesului penal.
Pedeapsa astfel individualizată este proporțională, eficientă și descurajantă.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V. G. E., împotriva sentinței penale nr.1155/11.12.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. G. E. împotriva sentinței penale nr.1155/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. U. C. C. S. M.
Proces-verbal Proces-verbal
pentru d-na jud.E.U. pentru d-na jud.C.Crăcinoiu
aflată în C.O. semnează transferată la C..>
Președinte secție Președinte secție
GREFIER,
A. M.
Red.S.M.
Dact.EA-2ex/11.07.2013
J.S.1Buc. –jud.E.V.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 226/2012.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 433/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
