Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1732/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1732/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1732/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1732/A
Ședința publică din data de 16.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror S. M..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpatul V. N. V. împotriva sentinței penale nr. 1559 din data de 24.09.2015 pronunțată de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat V. N. V., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat I. C. cu delegație la fila nr. 16 din dosar, lipsind intimații-părți civile P. P. și S. C. de Urgență București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au efectuat verificări în baza de date a Direcției pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date de unde a rezultat că pentru P. P. la adrese active nu este indicat decât Sector 2, București fără a fi precizată și o adresă.
La secțiunea „informații evidența persoanelor și stare civilă” se preciza că acesta locuiește în parcarea secției 7 poliție, sector 2. S-au efectuat verificări telefonice și la secția 7 poliție de unde s-a arătat că nicio persoană nu locuiește în parcarea unității.
Apărătorul apelantului-inculpat V. N. V. depune la dosar motivele de apel.
Apelantul-inculpat V. N. V., la interpelarea instanței, arată că dorește să dea declarație după care, Curtea îi aduce la cunoștință învinuirea și că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa și procedează la audierea inculpatului declarația, după citire și semnare, fiind atașată la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului-inculpat V. N. V. solicită admiterea apelului, să fie avută în vedere poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta, că nu are antecedente penale, că are o familie și un copil.
De asemenea, solicită reducerea pedepsei apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special este în concordanță cu scopul pedepselor, de prevenire și reeducare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că reținerea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. nu este posibilă în calea de atac și că, deși afirmă că recunoaște, inculpatul prezintă o cu totul altă situație decât cea subliniată de probe.
Pe respectiva femeie inculpatul a avertizat-o ca în acea noapte să nu doarmă în canal tocmai pentru că vrea să dea foc victimei, i-a dat foc acesteia după care a ieșit și a așteptat o perioadă la gura canalului până a auzit țipetele de disperare ale victimei și nu a făcut decât să se îndepărteze, consecințele fiind subliniate de actele medico-legale.
Apreciază că pedeapsa este corect individualizată și justificată, fiind orientată spre limita maximă.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul-inculpat V. N. V., având ultimul cuvânt, arată că nu este adevărat că a vorbit cu acea persoană.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1559 din 24.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.32 Cp rap. la art.188 - 189 alin.1 lit.h C. pen. cu aplic.art.77 lit. e C. pen. a fost condamnat inculpatul V. N. V., zis „N. C.”, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat.
În baza art.67 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 5 ani de la rămânerea definitivă a sentinței.
În baza art.65 al.1 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b C. pen. cu titlu de pedeapsa accesorie, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale .
In baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice in vederea introducerii profilului de genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
In baza art. 399 alin.1 C. pr. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
In baza art.72 alin.1 C. pen. s-a dispus deducerea perioadei reținerii și arestării preventive a inculpatului, din pedeapsa aplicată, respectiv de la 11.09.2014 la zi.
In baza art.397 C. pr. pen. rap.la art.23 C. pr. pen. s-a luat act că partea vătămată Plesca P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art.397 C. pr. pen. rap.la art.1349 Cciv si art.1357 Cciv și art.313 din Legea nr.95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în cuantum de 188.293,97 lei reprezentând cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată Plesca P..
În baza art.274 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 10-11.09.2014, în jurul orelor 03.50, în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I., inculpatul i-a dat foc victimei P. P., în timp ce aceasta dormea, cu intenția de suprimare a vieții.
Victima P. P., zis P. și martora R. Arada, zisă A., se adăposteau de aproximativ un an de zile în interiorul canalului situat la intersecția străzilor Teiul Doamnei cu G. I..
Victima mai era vizitată ocazional de martora M. (persoană neînregistrată în D.E.P.A.B.D.), fosta sa concubină. Aceasta stătea într-un adăpost amenajat într-o clădire dezafectată din interiorul parcului unde a fost clădirea administrativă a Regiei „APA N.” București, împreună cu inculpatul V. N. V., zis „N. C.”, concubina acestuia I. M. V., precum și fratele acestuia V. M..
Inculpatul întreținea relații sexuale cu martora M. și nu dorea ca aceasta să mai aibă astfel de relații și cu victima P. P.. Din acest motiv inculpatul avea o relație conflictuală cu victima, certându-se de mai multe ori cu aceasta și având un comportament agresiv față de aceasta. Acest comportament agresiv al inculpatului, precum și faptul că inculpatul era singurul cu care victima avea conflicte reiese din declarațiile martorilor Tulea F. (vânzătoare la florăria situată în proximitatea gurii de canal), R. Arada și G. Ș., zis „Ș.”.
În data de 10.09.2014, inculpatul s-a hotărât să dea foc victimei în timp ce aceasta dormea în adăpostul improvizat în canal. Astfel, i-a spus martorei R. Arada să nu mai doarmă în aceea seară în canal, pentru că vrea „să îi dea foc lui P.”. Martora i-a spus acest lucru victimei, dar aceasta nu a crezut-o.
În noaptea de 10/11.09.2014, în jurul orelor 03.30, inculpatul a plecat din clădirea în care se adăpostea (concubina sa și M. fiind plecate), s–a îndreptat spre canalul în care dormea victima, a coborât aici, a luat o lumânare, a aprins-o și a aruncat-o peste victimă, care dormea pe un pat improvizat, înconjurat de haine. Văzând că victima a luat foc, inculpatul a ieșit imediat din canal și a mai stat câteva secunde lângă gura acestuia, până când a auzit țipetele victimei, după care a fugit printre blocuri.
Victima a reușit să iasă din canal și a încercat să se dezbrace de hainele care ardeau. Martora R. Arada, care dormea lângă canal, pe un spațiu verde, s-a trezit și a auzit-o pe victimă spunându-i că „N. C.” i-a dat foc.
Martorul P. C. V., în timp ce mergea pe . trotuar, a observat victima care prezenta arsuri la nivelul corpului, iar lângă ea erau hainele acesteia care încă ardeau. Martorul a sunat de pe telefonul său la numărul de urgență 112 (apel înregistrat la ora 03.58) și a stat lângă victimă până când a venit ambulanța. Victima i-a spus martorului că dormea în canal și s-a trezit deodată incendiată, precum și că bănuiește pe un băiat căruia i se spune „C.”, că este cel care i-a dat foc. La un moment dat lângă ei a venit și martora R. Arada, care a afirmat și ea că „C.” este cel care i-a dat foc victimei. Martora i-a mai spus că în seara zilei de 10.09.2014 „C.” s-a certat cu acest bărbat și i-a furat banii.
Victima a spus lucrătorilor de poliție, sosiți în urma apelului la 112, că „N. C.” este cel care i-a dat foc din cauza unor certuri avute cu acesta legate de M. (aspect care reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia).
Victima a fost transportată de un echipaj S.M.U.R.D. la S. C. de Urgență Floreasca unde a fost internată cu diagnosticul de „arsură prin flacără grad IIA-IIB-III la nivel facial, cervical (parțial), torace anterior (parțial), torace posterior; mâini și brațe bilateral pe aproximativ 30%; incendiat”.
Conform raportului de expertiză medico-legală A_, victima P. P. a prezentat leziuni traumatice (arsuri), care s-au putut produce la data de 10/11.09.2014 prin efect termic – contact cu flacără, posibil heteroagresiune –incendiere, care necesită aproximativ 100 de zile de îngrijiri medicale, în cazul unei evoluții favorabile și au pus în primejdie viața victimei.
La fața locului au intervenit și trei echipaje din cadrul I.S.U. pentru stingerea incendiului. Din raportul de intervenție întocmit de acestea reiese că sursa de aprindere a fost flacăra, mijlocul care a putut-o produce a fost bricheta, iar primul material care a ars, hârtia.
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului s-a constatat că focarul incendiului se află în interiorul canalului, în apropierea gurii de canal din partea dreaptă, unde s-au găsit și fragmente de lemn care puteau proveni de la un obiect de mobilier (patul improvizat pe care dormea victima).
Tribunalul a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor P. C. V., Tulea F., R. Arada, G. Ș., A. C., „M.”, coroborate cu procesele-verbale de deplasare în urma sesizării la 112 și de cercetare la fața locului, acte medicale.
Astfel, martora Tulea F. a declarat in faza de urmărire penală că victima avea conflicte doar cu ”C.”, iar cu o săptămână înainte de incendiere a aflat de la victimă că a fost lovită de acesta.
Martorul G. Ș., zis „Ș.”, a declarat că până la sfârșitul lunii august 2014 s-a adăpostit în aceeași gură de canal cu victima și martora R. Arada, dar a plecat deoarece ”N. C.” le lua în mod repetat bunurile și îi agresa fizic. Martorul a mai arătat că între ”N. C.” și victima P. P. exista un conflict mai vechi generat de faptul că amândoi aveau relații cu “M.”, iar într-o seară ”N. C.” a spus că o să îl învețe minte pe “P.” pentru că acesta refuzase să îi dea aurolac Monicăi. După ce a văzut că gura de canal a fost incendiată, martorul a bănuit că autorul este ”N. C.”, iar aceste suspiciuni i-au fost confirmate de o altă persoană fără adăpost numită “D.”. Detaliile oferite de martor cu privire la ”N. C.” (numele concubinei acestuia, zona în care locuia) confirmă că acesta este inculpatul V. N. V..
Martorul a menținut această declarație cu prilejul audierii sale în fața instanței de judecată, arătând că inculpatul este cel cunoscut sub numele de „N. C.”, fraților inculpatului spunându-li-se doar „C.”, iar în ceea ce privește persoana de sex feminin care i-a confirmat acestuia ca inculpatul este cel care i-a dat foc părții vătămate, a precizat ca aceasta este R. Arada.
Martora R. Arada, în faza de urmărire penală, l-a identificat pe inculpat din planșe fotografice ca fiind persoana pe care o cunoaște sub porecla de ”N. C.” și care i-a dat foc victimei. De asemenea, martora a precizat că inculpatul i-a spus că o să îi dea foc victimei, iar ea i-a spus acest lucru persoanei vătămate, dar aceasta nu a crezut-o.
Martorii A. C. și P. C. V. au declarat in faza de urmărire penală că victima le-a spus că a fost incendiată de „C.”.
Martorul A. C., membru al echipei I.S.U care a intervenit pentru stingerea incendiului, a menținut cele afirmate inițial în faza de urmărire penală și a arătat si in fata instanței de judecată că a auzit-o pe victimă spunând că o persoană poreclită „C.” este de vină pentru cele întâmplate.
Totodată, din verificările și investigațiile efectuate cu privire la V. N. V. s-a stabilit faptul că acesta este poreclit „N. C.” (poreclă folosită de victimă pentru a indica autorul, conform procesului-verbal întocmit de lucrătorii de poliție sosiți în urma sesizării la 112) și că nu există alte persoane cu această poreclă în zona respectivă (frații inculpatului au doar porecla „C.”).
Victima P. P. a fost audiată sumar in faza de urmărire penală, o audiere detaliată nefiind posibilă datorită stării de sănătate a acesteia,victima fiind mult timp internată la Secția de Terapie Intensivă. Aceasta a declarat că dormea când i s-a dat foc, trezindu-se în flăcări, dar îl bănuiește pe „C.”, întrucât acesta l-a amenințat mai demult că o să îi dea foc în gura de canal, iar după ce i s-a dat foc, înainte de sosirea echipajului de poliție, un trecător i-a spus că l-a văzut pe “C.” fugind și a încercat să îl prindă. Victima a mai arătat că martora R. Arada, zisă “A.”, știe cine este “C.” și că acesta i-a dat foc (aspect care se coroborează cu declarația acestei martore din faza de urmărire penală), precum și că M. avea o relație cu “C.”. Totodată, victima l-a identificat pe inculpat din planșe fotografice ca fiind persoana pe care o cunoaște sub porecla de ”C.” și pe care o bănuiește că i-a dat foc.
Ulterior, în fața instanței de judecată, partea vătămată a arătat că îl cunoaște atât pe inculpat cât și pe concubina acestuia, martora I. M., dar și pe numita M., persoana ce a fost inițial concubina sa și care in perioada in care a avut loc incidentul locuia cu inculpatul.
Din declarațiile persoanei vătămate a rezultat că în perioada incidentului avusese o altercație cu inculpatul legată de refuzul său de a împarți prenadezul primit cu acesta si ca pe acest fond inculpatul l-a amenințat că o să îi dea foc într-o zi.
Despre momentul incidentului partea vătămată a arătat că într-o noapte, în timp ce dormea într-o gura de canal pe . simțit o căldură puternica în zona feței și când a vrut sa se ferească a observat ca pătura cu care era acoperit ardea, deși în interiorul canalului nu exista nicio sursă de foc, căldură provenind de la țevile de apă caldă ce traversau canalul, astfel încât s-a repezit către scara pentru a ieși, fiind ajuns de flăcări încă din momentul in care a pus piciorul pe prima treapta.
Acesta a arătat că deși cămașa sa era în flăcări, a reușit să iasă la suprafață și in acel moment a cerut ajutorul unei persoane de sex feminin pe nume A. care se afla in apropiere, dar care insa nu l-a ajutat ci a început să radă, inspirând dintr-o punga de aurolac.
A precizat de asemenea că în momentul în care nu a primit niciun ajutor din partea acestei persoane, și-a întors privirea in alta direcție și atunci a zărit pe inculpat care se îndepărta în fugă și pe care l-a recunoscut după fizionomie, fiind aceeași persoana pe care ulterior a recunoscut-o de pe planșele foto ale poliției.
Partea vătămată a precizat și faptul că în momentul acela a zărit lângă el o pereche de ochelari pe jos, despre care a aflat ulterior ca sunt ai concubinei inculpatului, numita I. M..
In aceeași declarație, partea vătămată a precizat că a stat în spital 3 luni, timp in care nu a fost vizitat decât de persoane cunoscute, nu și de către inculpat sau alte persoane apropiate acestuia, iar în momentul în care a părăsit spitalul a stat o perioada într-un adăpost, unde a întâlnit-o pe numita A. care i-a confirmat ca l-a văzut pe inculpat in noaptea respectiva la locul incidentului.
De asemenea, partea vătămată a precizat că după ieșirea din spital l-a întâlnit pe fratele inculpatului, numitul Luci, care in prezenta concubinei inculpatului, I. M., l-a amenințat spunându-i ca trebuie sa declare că nu inculpatul i-a pus foc, lucru pe care l-a acceptat la momentul respectiv, întrucât îi era frică de acesta.
In ceea ce privește latura civilă a procesului penal, partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă, întrucât cunoaște că inculpatul este lipsit de posibilități materiale, ca și el.
Martora “M.” (persoană neînregistrată în D.E.P.A.B.D.) a declarat in faza de urmărire penală că avea o relație atât cu victima cât și cu inculpatul, iar între cei doi au mai existat certuri, declarație pe care a menținut-o în fața instanței de judecată. A fost identificata la momentul audierii atât de către inculpat cât și de către martorul C. M. și s-a identificat ca având numele M. A. M., născuta la 09.11.1985 in C..
In fața instanței, martora a precizat, în ceea ce privește incidentul a cărui victimă a fost partea vătămată, că a aflat detalii de la secția de poliție în ziua ulterioară, ocazie cu care a mai aflat și faptul că la fața locului s-ar fi găsit niște ochelari ce îi aparțineau concubinei inculpatului. A precizat și faptul ca intre partea vătămata și ceilalți frați ai inculpatului nu au existat relații de dușmănie, ea neparticipând la nici o discuție în care V. L., fratele inculpatului care este iubitul sau in prezent, să-l fi amenințat pe acesta in sensul de a declara in favoarea inculpatului.
Martorul V. M., fratele inculpatului, a declarat că a dormit în aceeași clădire cu inculpatul în noaptea în care a fost incendiată victima, dar într-o altă cameră, astfel încât nu știe ce a făcut acesta . Ulterior acesta nu a putut fi audiat in fata instanței de judecată, fiind plecat in Anglia pe o perioada nedeterminata la un domiciliu necunoscut.
Inculpatul V. I. L., audiat în calitate de martor, a arătat că nu avea la începutul lunii septembrie relații cu martora “M.”, iar în noaptea incendierii victimei el a dormit în incinta spălătoriei situată pe .-279, în aceeași cameră cu martorul Nizan R. I., zis „M.”, și a plecat cu acesta în dimineața următoare. Aceste aspecte sunt confirmate de martorii C. M. (administratorul spălătoriei) și Nizan R. I., zis „M.”, primul arătând că i-a permis lui V. I. L. să rămână în spălătorie, iar al doilea arătând că după ce a încuiat ușa de acces în spălătorie (cheia de la lacăt a rămas asupra sa), a dormit în aceeași cameră cu V. I. L., plecând dimineața împreună cu acesta.
In plus, a mai arătat că se află în relații de dușmănie cu inculpatul din pricina acestei cauze, dar că el nu a amenințat niciodată pe partea vătămată să declare în favoarea fratelui sau.
În ceea ce îl privește pe inculpat, Tribunalul a reținut că în calitate de suspect, V. N. V. s-a prevalat de dreptul la tăcere. Acesta a fost prezentat pentru efectuarea unei constatări criminalistice cu privire la comportamentul său simulat, dar a menționat expertului că suferă de afecțiuni psihice, motiv pentru care testarea nu a fost efectuată.
Fiind audiat în calitate de inculpat, tot in faza de urmărire penală respectiv la data de 11.09.2014, V. N. V. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că întreținea relații sexuale cu martora M. și nu dorea ca aceasta să mai aibă astfel de relații și cu victima. A precizat ca in data de 10.09.2014, inculpatul s-a hotărât să dea foc victimei în timp ce aceasta dormea în adăpostul improvizat în canal. Astfel, i-a spus martorei R. Arada să nu mai doarmă în aceea seară în canal, pentru că vrea „să îi dea foc lui P.”. În noaptea de 10/11.09.2014, în jurul orelor 03.30, inculpatul a plecat din clădirea în care se adăpostea, s–a îndreptat spre canalul în care dormea victima, a coborât aici, a luat o lumânare, a aprins-o și a aruncat-o pe patul improvizat pe care dormea victima. Inculpatul a ieșit imediat din canal și a mai stat câteva secunde lângă gura acestuia, până când a auzit țipetele victimei, după care a fugit printre blocuri.
Fiind reaudiat la data de 04.11.2014, în urma admiterii cererii sale, inculpatul a revenit asupra acestei declarații, afirmând că este nevinovat și că adevăratul autor este fratele său V. I. L., zis „C.” sau „Orlando”. Astfel, inculpatul a arătat că el nu mai avea o relație în ultimul timp cu „M.”, dar că fratele său avea o relație cu aceasta și din acest motiv dorea să se răzbune pe P.. În noaptea în care a fost incendiată gura de canal, inculpatul nu ar fi ieșit din clădirea dezafectată în care locuia, în aceeași clădire dormind în noaptea respectivă și o altă familie. Ulterior, inculpatul a aflat de la concubina sa, I. M. V., că în data de 12.09.2014 V. I. L. i-a spus acesteia că el a furat hainele fratelui său, s-a dus îmbrăcat cu ele la gura de canal și i-a dat foc victimei. Cu privire la prima declarație dată în cauză, inculpatul arată că a recunoscut fapta din cauză că ar fi fost bătut de doi lucrători de poliție înainte de audiere.
Totodată, inculpatul a precizat că nu a suferit de afecțiuni psihice, fiind internat o singură dată la S. O., în copilărie, pentru o lovitură în zona capului.
In timpul cercetării judecătorești inculpatul a refuzat sa dea declarații, fapt consemnat de încheierea de ședința din 02.04.2015.
Tribunalul a reținut că ultima declarație a inculpatului, dată în faza de urmărire penala, este contrazisă de toate mijloacele de probă administrate.
Astfel, faptul că inculpatul avea un conflict cu victima, din cauză că amândoi întrețineau relații sexuale cu „M.” (aspect recunoscut și de inculpat în prima declarație), reiese din declarațiile martorilor R. Arada, G. Ș., zis „Ș.” și „M.”, chiar daca potrivit declarației numitei „M.” aceasta a confirmat în fața instanței de judecata existența unei relații între fratele inculpatului și aceasta, dar nu si a unui conflict între V. I. L. și victimă.
Totodată, martora R. Arada confirmă în declarațiile date la urmărire penala că inculpatul i-a spus că vrea să îi dea foc victimei, iar ea i-a spus acest lucru lui P. P., dar acesta nu a crezut-o.
Conform raportului de constatare criminalistică nr._/19.11.2014 (dispus din nou, având în vedere ultima declarație a inculpatului în sensul că nu a suferit de afecțiuni psihice), răspunsurile inculpatului V. N. V. la întrebările relevante ale cauzei (“În noaptea de 10/11.09.2014, tu i-ai dat foc lui P. în timp ce era în canal?” - răspuns NU; “I-ai spus A. să nu mai stea în canal deoarece o să îi dai foc lui P.?” - răspuns NU; “În noaptea de 10/11.09.2014, în timp ce P. era în canal ai folosit o lumânare pentru a-i da foc?” -răspuns NU) au evidențiat modificări care sunt specifice comportamentului simulat. În același raport se menționează că în discuția post-test, inculpatul a afirmat că el este autorul faptei pentru care este cercetat și a menționat acest aspect și într-un înscris intitulat „declarație” care a fost atașat raportului.
Așa cum s-a reținut și în actul de sesizare a instanței, afirmațiile inculpatului potrivit cărora în data de 11.09.2014, înainte de a fi fost audiat și introdus în arest, ar fi fost lovit de doi lucrători de poliție pentru a da declarații necorespunzătoare, sunt infirmate de actele medicale cu privire la inculpat existente la Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă (S.I.R.A.P.). Astfel, în seara de 11.09.2014, ulterior audierii, inculpatul a fost examinat de personalul medical atât din cadrul S.I.R.A.P. cât și din cadrul Spitalului C. de Urgență “B. A.”, neconstatându-se existența unor leziuni traumatice.
Instanța de fond a reținut că singura declarație în sprijinul celor susținute de către inculpat este declarația martorei I. M. V., concubina inculpatului, în care aceasta a arătat că în urma incidentului se afla împreună cu inculpatul în spațiul pe care îl ocupau împreună în incinta Apa N., aflând despre incident doar in momentul ridicării lor de către organele de politie în vederea audierii, declarație care insa este clar subiectiva făcută în sprijinul inculpatului, în măsura în care nu coincide nici măcar cu susținerile inculpatului, care nu o plasează nici un moment alături de el, in aceeași incintă, în același interval de timp, nici în declarația inițială de recunoaștere a faptelor si nici măcar după ce a revenit asupra recunoașterii inițiale. De altfel nici martorul V. M. nu o indică pe aceasta alături de inculpat în noaptea respectivă, arătând doar că inculpatul se afla într-o cameră alăturată celei în care stătea el, la momentul in care a avut loc evenimentul respectiv.
Martora a precizat că ulterior arestării soțului său a aflat de la rudele acestuia ca ei sunt cei care i-au dat foc părții vătămate, amenințând-o și pe ea că va păți la fel ca partea vătămată, respectiv de la frații inculpatului V. I. L. ș V. M., care sunt în relații de dușmănie cu inculpatul.
Deși susținerile martorei în sensul că V. L. i-ar fi declarat acesteia ca el este cel care i-a dat foc părții vătămate, întăresc susținerile inculpatului ca autorul faptei nu ar fi acesta, ci fratele sau, acestea nu se coroborează cu nici o alta proba din dosarul cauzei, declarațiile celorlalți martori plasându-l pe V. L. într-un alt loc decât cel al incidentului, într-o spălătorie pe care nu avea cum să o parasească, dar și fără motivația comiterii unei asemenea fapte.
Pe de altă parte, în declarația dată în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că a aflat de la concubina sa că fratele său L. ar fi cel care ar fi săvârșit fapta, fiind astfel ușor de dedus că cei doi au încercat să se pună de acord în privind unor susțineri care să-l avantajeze pe inculpat, în momentul revenirii inculpatului asupra declarației de recunoaștere inițiale.
De asemenea, a arătat că în luna februarie s-a întâlnit cu partea vătămată pe o bancă în zona Secției 7 Politie, ocazie cu care a înregistrat-o pe aceasta spunând că bănuiește de cele întâmplate pe fosta sa concubina pe nume M. și pe V. L., căruia i se mai spune și „chinezul”.
In legătură cu aceasta persoana pe nume M. a menționat ca numele complet al acesteia este M. M. și că este adevărat că uneori atât ea cât și soțul său o mai ajutau cu spațiul de dormit și cu mâncare, precum și faptul ca uneori aceasta întreținea relații sexuale cu soțul sau. A precizat însă nu a existat niciun incident intre partea vătămată și inculpat in legătura cu aceasta persoana.
Tribunalul a mai reținut și faptul că inculpatul a propus ca probă în apărarea sa o înregistrare video obținută de martora I. M. și în care partea vătămată spune ca bănuiește de cele întâmplate pe fosta sa concubină pe nume M. și pe V. L., căruia i se mai spune și „chinezul”, probă pe care instanța a respins-o, nu numai datorita faptului ca existau dubii în privința obținerii unei astfel de declarații a părții vătămate, dar și datorită faptului ca aceasta ar fi conținut un punct de vedere nu tocmai exact, o bănuială a părții vătămate și nicidecum o certitudine a acesteia în legătură cu autorul faptei, împrejurare care nu poate fi relevantă în stabilirea vinovăției inculpatului.
Mai mult decât atât faptul că conținutul acestei înregistrări nu a fost confirmat de către partea vătămată cu prilejul audierii sale, când aceasta a arătat că a fost amenințată să declare într-un anumit fel, coroborat cu insistența martorei I. M., cu demersurile aproape agresive ale acesteia la fiecare termen de judecată, de a depune aceasta înregistrare ca proba în procesul penal, au condus instanța la concluzia unei subiectivități excesive in cele declarate, a unor susțineri nerealiste în sprijinul inculpatului, cu atât mai mult cu cât susținerile acesteia nu au fost confirmate si de celelalte mijloace de proba administrate in aceasta cauza.
Tribunalul a apreciat că intenția de suprimare a vieții părții vătămate rezultă fără niciun dubiu, având în vedere faptul că inculpatul a aruncat focul asupra corpului părții vătămate, așteptând ca flăcările să-i cuprindă hainele înainte de a ieși din canal iar la ieșirea din canal a așteptat până când a auzit strigatele victimei si abia apoi a părăsit locul respectiv, leziunile traumatice (arsuri), necesitând un nr. de 100 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.
La stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea de tentativă de omor, reținută în sarcina inculpatului, instanța fondului a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, dar si că are vârsta de 36 de ani și nu are un loc de muncă și un domiciliu stabil, ca in cursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă, recunoscând inițial săvârșirea faptei, după care a negat că ar fi avut vreun rol în comiterea acesteia și l-a indicat pe fratele său ca fiind autorul faptei, poziție pe care a menținut-o și în fața instanței de judecată cu prilejul ultimului cuvânt.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V. N. V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivul de netemeinicie invocat de inculpat, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. – constată următoarele:
Materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a fost corect evaluat de către instanța de fond, sub aspectul situației de fapt, încadrării juridice și al vinovăției inculpatului V. N. V., rezultând indubitabil că acesta a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, concluziile pertinente ale judecătorului fondului fiind pe larg expuse în considerentele sentinței, pe care Curtea și le însușește în întregime, nefiind astfel cazul de a le mai relua.
De altfel, inculpatul a recunoscut cu prilejul soluționării apelului că a incendiat interiorul canalului în care se afla persoana vătămată, precizând însă că a intenționat doar să blocheze accesul în canal; această apărare nu poate fi acceptată de către Curte, probele administrate relevând faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei, urmărind producerea acesteia, având în vedere modul și împrejurările de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite și leziunile suferite de persoana vătămată.
În mod temeinic prima instanță a constatat că fapta prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, pedeapsa aplicată în cauză satisfăcând cerințele unei juste individualizări, conform criteriilor prevăzute de art. 74 din C.pen.. În acest context, caracterul neîntemeiat al motivelor de apel apare ca fiind evident, atitudinea parțial sinceră a inculpatului în fața instanței de apel neputând constitui un motiv suficient care să justifice reducerea pedepsei.
Așadar, în baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge apelul ca nefondat, iar în temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Conform art. 422 din Codul de procedură penală, va deduce prevenția inculpatului, de la 11.09.2014 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. N. V. împotriva sentinței penale nr. 1559 din data de 24.09.2015 pronunțată de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ .
Deduce prevenția inculpatului, de la de la 11.09.2014 la zi.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 660 lei reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 260 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. C. V. C.
GREFIER,
E. L. N.
red. L.C.C.
dact. A.L. 2 ex.
T. București – S.I. – jud.: B. P. E.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1743/2015. Curtea de... → |
|---|
