Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1639/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1639/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1639
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul C. A. C. împotriva sentinței penale nr.2280 din data de 2.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 3.12.2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2280 din data de 2.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului prevăzuta de art. 336 alin.1 noul Cod penal cu aplicarea art. 5 noul Cod penal în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, formulată de Ministerul Public.
În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 din Cod procedură penală, raportat la art. 83 C. pen., a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului C. A. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1, 3 C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii de 8 luni, pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere, prevăzute la literele a-e.
În baza art. 85 alin. (2) lit. g din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații pe durata termenului de supraveghere:
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 50 zile, în cadrul Fundației pentru promovarea Sancțiunilor Comunitare sau în cadrul Administrației Domeniului Public - sector IV, cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București are încheiat protocol de colaborare;
- să nu conducă niciun autovehicul.
S-a menționat că, în baza art. 86 alin. (1) și (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e), se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. Verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute în art. 85 alin. (2), lit. b C.pen. se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. Verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute în art. 85 alin. (2), lit. g C.pen. se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acestora.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18 noiembrie 2012, în jurul orei 01,15, inculpatul C. A. C. a condus autoturismul marca Dacia Sandero, cu numărul de înmatriculare_, pe . Calea Văcărești către . a fost oprit de un echipaj de poliție și testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,58 mg/l, astfel cum rezultă din declarația inculpatului coroborată cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii.
Cu aceasta ocazie, inculpatul a fost condus de îndată la I.N.M.L., în vederea recoltării probelor de sânge în vederea determinării alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2761/19.11.2012 eliberat sub numărul A12/_ la 05.12.2012 de I.N.M.L. „M. Minovici”, la prima probă biologică de sânge recoltată la ora 01:50, inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,25 g ‰, iar la cea de-a doua probă biologică de sânge recoltată la ora 02:50, acesta avea o alcoolemie de 1,15‰ alcool pur în sânge. De altfel, din buletinul de examinare clinică întocmit în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, a rezultat că inculpatul părea a fi în stare de ebrietate; prezenta halena alcoolică, având un comportament orientat, atenție dispersată și vorbire clară, fiind în mod cert sub influența băuturilor alcoolice la momentul în care a fost examinat.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală numărul 881/i/2014, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, la data de 18.11.2012, la ora 01,15, inculpatul C. A. C. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de circa 1,30‰.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
S-a arătat de către instanța de fond că, prin decizia nr. 3/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că, în aplicarea art. 336 alin.1 din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului C. A. C. - de a conduce la data de 18.11.2012, ora 01,15, autoturismul marca Dacia Sandero, având numărul de înmatriculare_, aflat în posesia și folosința sa, pe ., dinspre Calea Văcărești, către . o alcoolemie teoretică de circa 1,25g‰ - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 din C.pen.
În vederea stabilirii legii penale mai favorabile, față de data comiterii infracțiunii și a intervenirii noului Cod penal, instanța de fond a avut în vedere ordonanța procurorului din data de 12.03.2014, constatând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, atât în ceea ce privește limitele de pedeapsă, cât și modalitățile de executare, împrejurări față de care, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C. A. C. pentru infracțiunea săvârșită, judecătorul fondului a avuta în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Cod penal, faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și anume: împrejurările și modul de comiterea infracțiunii, reținând pericolul sporit al faptei, gradul ridicat al intoxicației alcoolice sub influența căreia acesta conducea un autovehicul pe drumurile publice și urmările pe care fapta acestuia le-ar fi putut avea (numai hazardul făcând posibilă evitarea unor consecințe grave ce ar fi putut rezulta din acțiunile ilicite a inculpatului), infracțiunea săvârșită fiind una de pericol.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport cu persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Apreciind că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară (având în vederea circumstanțele reale și personale, posibilitatea efectivă de reintegrare socială, conduita avută de aceasta anterior faptei) și constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 83 alin. 1 lit. a-d din C. pen., instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
Relativ la obligația de a nu conduce niciun autovehicul, instanța de fond a apreciat că aceasta este justificată și oportună prin raportare la natura și gravitatea faptei comise, astfel că, cel puțin o perioadă de timp, se impune ca inculpatul să nu mai exercite acest drept de a conduce autovehicule tocmai pentru a înlătura starea de pericol, dar și pentru a-l determina să înțeleagă că pe viitor orice alte încălcări ale regulilor de conduită rutieră ar putea avea consecințe care s-ar răsfrânge negativ asupra sa ori a celorlalți participanți la trafic).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul C. A. C., criticând-o pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei individualizări judiciare.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși, judecata în fond s-a făcut în condițiile art.374 alin.4 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul recunoscându-și, în totalitate, activitatea infracțională.
În acord cu prima instanță, Curtea reține că inculpatul a fost surprins în data de data de 18 noiembrie 2012, în jurul orei 01,15, conducând autoturismul marca Dacia Sandero, având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii. Mai mult, toate aceste probe coroborându-se cu declarația de recunoaștere a faptei, de către inculpat.
Inculpatul C. A. C. critică soluția primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind - prin motivele scrise și susținerile orale – că se impunea reținerea circumstanțelor atenuante și, ca o consecință, renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment.
În baza propriului examen, Curtea constată că, de la data săvârșirii faptei pentru care este cercetat inculpatul (18.XI.2012), în cursul cercetării judecătorești a intervenit Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care apare ca fiind lege penală mai favorabilă pentru inculpat, având în vedere tratamentul sancționator.
Prin Legea nr. 286/2009, privind Codul penal, fapta pentru care este cercetat inculpatul din prezenta cauză este prev.de art. 336 alin.1 Cod penal, conform căruia „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
Prin comparație cu reglementarea anterioară, Noul Cod penal nu modifică limitele pedepsei închisorii, dar prevede alternativ posibilitatea sancționării cu amendă a faptei.
Față de aceste modificări intervenite în reglementarea actuală cu privire la pedeapsa amenzii, prevăzută ca posibilitate de sancționare a infracțiunii, dispozițiile Noului Cod apar ca fiind mai favorabile inculpatului.
Trecând peste nejustificata clemență manifestată de instanța de fond, care deși a reținut „pericolul sporit al faptei” și „gradul ridicat al intoxicației alcoolice”, a stabilit pedeapsa de 8 luni, care reprezintă minimul (în condițiile reținute), Curtea constată că din buletinul examenului clinic de specialitate efectuat de I.N.M.L. (fila 10, d.u.p.), rezultă, cu prisosință, starea în care se afla inculpatul la ora 150, concluzia fiind fără dubiu, în sensul că: „pare sub influența băuturilor alcoolice”.
Consumul de alcool la volan are consecințe incalculabile asupra autorului, dar mai ales asupra celorlalți participanți la trafic și nu prezintă o relevanță deosebită cât de mult a circulat inculpatul în stare de ebrietate sau felul traficului la momentul depistării, pentru că un accident se putea întâmpla oricând.
Față de datele personale ale inculpatului, cu referire expresă la vârstă (30 de ani, la data comiterii faptei), la fișa de cazier judiciar (fila 16 d.u.p.) și „istoric sancțiuni” (fila 19, d.i.f.), Curtea atrage atenția inculpatului - în mod serios - asupra comportamentului viitor al acestuia, că în situația în care nu își va îndeplinii obligațiile impuse, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București se va adresa instanței de judecată care va trebui să ia măsurile necesare.
Ceea ce nu înțelege inculpatul C. A. C. este faptul că unei persoane care a încălcat legea, nu i se poate aplica o sancțiune în funcție de dorințele sale, ci în conformitate cu normele ce au fost încălcate.
Este adevărat că dispozițiile art.336 alin.1 Cod penal prevăd ca pedeapsă alternativă și amenda, însă, în speță, având în vedere pericolul evident al unei asemenea fapte, urmările foarte grave ale consumului de alcool la volan și împrejurările concrete ale cauzei, doar lipsa căii de atac din partea procurorului face ca situația inculpatului să nu fie reevaluată în defavoarea acestuia.
Într-adevăr, din probele de la dosar, reiese că inculpatul a fost oprit de poliția rutieră pentru un control de rutină, însă este lesne de presupus că în luna noiembrie condițiile de trafic nu puteau fi foarte bune, dar, mai mult, din verificările informatice, Curtea constată că, în data de 18 noiembrie 2012, se comunicau următoarele „Traficul rutier se desfășoară cu dificultate, duminică dimineață, în condiții de ceață densă, pe mai multe zone din țară, informează Centrul Infotrafic al Politiei Romane. Astfel, pe Autostrada Soarelui, între Drajna și C., vizibilitatea scade și sub 50 de metri. Probleme similare sunt semnalate și pe numeroase drumuri naționale și europene din județe precum: Ialomița, Călărași, G., Urziceni, Teleorman, I. și Municipiul București.”
În plus, chiar dacă - în final - inculpatul a recunoscut comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, nu se poate face abstracție de declarația martorului P. L. C. (fila 26, d.u.p.), care menționează „Deși numitul C. A.-C. era într-o vădită stare de alcoolemie, și-a început declarația scrisă cu privire la cele întâmplate, dar la un moment dat a devenit recalcitrant și a refuzat să spună ce a consumat, să continue declarația scrisă și să semneze procesul verbal, deoarece nu are intimitate.”
Această declarație de martor a fost întocmită în data de 18.XI.2012, în jurul orei două noaptea, la sediul I.N.M.L., fiind cu certitudine cea mai apropiată de realitate.
Curtea nu va reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, câtă vreme, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, aceasta este o situație de normalitate, nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar fapta acestuia prezintă un pericol social deosebit de ridicat.
D. în aceste condiții, Curtea poate constata că pedeapsa aplicată inculpatului C. A. C., pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de acesta și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.74 din Codul penal.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. A. C..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. A. C. împotriva sentinței penale nr.2280 din data de 2.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata a 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.C.M.M.-Jud.Sect.4
| ← Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
